Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate infecta și unele specii de mamifere. Aceasta constituie o mare problemă a aviculturii mondiale deoarece patogenitatea virusului variază de la boli respiratorii uşoare până la forme grave de infecții viscerotrope şi pansistemice cu mortalitate de 100%. Păsările sălbatice sunt rezervorul de virus al gripei aviare și de aceea o eradicare a bolii nu este practic posibilă. Această boală infecțioasă are consecinţe grave şi implicaţii financiare dezastruoase.

Gripa aviară este produsă de un virus din familia Orthomyxo - viridae care se subdivide în trei tipuri antigenice diferite, și anume tipul A, singurul care are importanță în medicina veterinară, tipul B și tipul C.

Tipurile antigenice A sunt diverse și se caracterizează prin apariţia pe suprafaţa virusului a antigenelor hemaglutinante şi a neuraminidazei.

Transmiterea bolii

Păsările migratoare, rațele sălbatice în mod special, sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind și cele mai rezistente la infecții şi transmit boala efectivelor de păsări domestice cu biosecuritatea sub standarde. Dacă nu se iau măsuri urgente de contracarare a bolii, forma înalt patogenă produce îmbolnăvirea întregului efectiv şi chiar a unei întregi regiuni prin intermediul deplasării oamenilor, a vehiculelor și a insectelor sau prin praful şi penele duse de vânt. Această situaţie este întâlnită în ţările cu comerţ intens de păsări vii.

Simptome

Influenţa aviară înalt patogenă – HPAI – provoacă declinul producţiei de ouă, prin creșterea rapidă a mortalitaţii, caracterizată prin simptome respiratorii şi nervoase. În forma acută de gripă aviară, păsările vor muri până la o săptămână. Tulpinile slab patogene determină apariţia traheitei, a edemului pulmonar şi a aerosaculitei, acestea fiind urmate de infecţii supraadăugate bacteriene.

Anatomopatologic, HPAI se caracterizează prin hemoragii, chiar pe seroasele viscerelor şi prin edeme subcutanate ale capului. Totodată, pot apărea vezicule pe crestele şi bărbiţele păsărilor.

Diagnosticul

Diagnosticul bolii se face pe baza analizelor de laborator. Astfel, se izolează virusul hemoaglutinant folosind embrioni SPF sau culturi celulare și în felul acesta virusurile sunt identificate şi serotipizate. Cele mai comune și des folosite teste sunt testul de imunodifuzie în gel de agar și testul ELISA.

Profilaxia și combaterea

Focarele de gripă aviară sunt eradicate prin aplicarea unui program intensiv ce cuprinde diagnosticarea rapidă, sacrificarea şi neutralizarea efectivelor afectate, carantina zonelor cu păsări bolnave, supravegherea constantă a păsărilor din crescătorii și eliminarea celor seropozitive.

Se impun restricţii de deplasare a păsărilor prin interzicerea târgurilor şi a comerțului cu produse din zonele infectate. Există şi vaccinuri autogene inactivate sau recombinante. Vaccinarea elimină manifestarea clinică a bolii, dar virusul se menţine în populaţia de păsări.

Măsurile stricte de biosecuritate pot elimina răspândirea virusului gripei aviare în fermele comerciale.

Pentru acțiuni bactericide, fungicide și micobactericide se pot folosi produse precum PURSEPT, sub formă de tablete efervescente cu dicloroizocianurat de sodiu.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Veterinare, CSI