Logo
Imprimă această pagină

Căpuşele, un pericol care apare odată cu venirea primăverii

Căpuşele au o activitate biologică maximă în sezonul de primăvară, atacând atât animalele, cât şi omul. Acestea parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri).

Aparent inofensive din punctul de vedere al unor proprietari de animale, dar periculoase din perspectiva altor crescători, căpuşele constituie o adevărată problemă atât pentru animale, cât şi pentru om. Odată cu încălzirea timpului, ieşirile în aer liber devin tot mai frecvente. Puţini sunt conștienți însă de pericolele la care se pot expune în urma contactului cu căpuşele.

Căpușele, infecțiile, anemiile, alergiile, dermatitele

Căpuşele fac parte din familia Ixodidae, fiind acarieni ectoparaziţi, adică aceștia trăiesc pe corpul animalelor şi se hrănesc cu sângele mamiferelor. În condiţii deosebite, respectiv de lipsă a hranei, pot supravieţui câteva luni de zile.

Capacitatea căpuşelor de a reţine şi transmite diverşi agenţi patogeni de natură parazitară (babesii), bacteriană, virală şi micotică la animalele domestice şi om face ca aceşti acarieni să devină periculoşi atât pentru sănătatea noastră, cât şi a animalelor pe care le avem în grijă.

Hrănindu-se cu sânge, căpuşele au, în primul rând, rol spoliator, adică sărăcesc organismul de sânge, vitamine şi minerale. Prin saliva care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante, căpuşele determină fenomene de anemie şi toxicoză. Foarte important de ştiut este faptul că acestea transmit, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri (virusul encefalitei de căpuşe, virusul bolii de Nairobi), rickettsii (Cowdria spp., Ehrlichia spp., Coxiella spp.), protozoare (Babesia spp., Theileria spp.), helminţi (Dirofilaria spp., Dipetalonema spp.), paraziţi, miceţi, alte bacterii (Brucella, Salmonella) producând diferite boli, cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc. Acestea pot cauza dermatite sau reacţii alergice de diferite grade. La animalele de talie mică, parazitismul cu câteva sute de căpuşe adulte induce o stare gravă de anemie sau chiar poate provoca moartea animalului parazitat.

Infestarea

Zonele corporale preferate de căpuşe sunt: regiunea abdominală inferioară, faţa internă a coapselor, pieptul, părţile laterale ale gâtului și urechile. O examinare atentă a animalului, în special în zonele corporale preferate de căpuşe, vă poate conduce spre identificarea cu uşurinţă a acestor acarieni.

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfăşoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe.

Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau din tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.

Prevenirea şi combaterea infestării cu căpuşe

Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se realizează atât prin deparazi­tarea lor, cât şi a adăposturilor.

Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN 1% şi ROMAVERMECTIN B1 1% PLUS. Caii se deparazitează cu ECVIROM și ECVIROM I, câinii şi pisicile cu PARAKILL şi ROMBENDAZOL SUPER, iar pentru păsări vom folosi ROMPARATOX P.

Obligatoriu se va face şi o dezinsecţie riguroasă a adăpostului, folosind produsul ROMPARASECT 5% sau TETRACIP.

Dr. Cătălin TUDORAN
Șef Laborator de Diagnostic Romvac

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului

Revista Lumea Satului