La cules de căpșuni, dar... în România

Promisiunea banilor mulți câștigați după doar câteva luni de muncă a determinat un adevărat exod al românilor în străinătate. De obicei, călătoria către tărâmurile făgăduinței se termină în plantațiile de căpșune din Spania, Anglia sau Germania. Așa că expresia „căpșunarii români“ a devenit deja proverbială. Ca să fim în trend, despre acest subiect vorbim și în articolul de față. Noutatea este însă că vorbim despre un căpșunar care nu a dat România pe Spania. Florin Roșaidan are 41 de ani și cultivă căpșune în Herăști, județul Giurgiu.

Agricultura este singura meserie pe care Florin a avut-o vreodată și spune că este rentabil să fii agricultor în România, dar asta doar dacă te implici necondiționat și ai grijă de nevoile pământului. El și familia sa s-au dedicat exclusiv acestei activități și au în proprietate un hectar de pământ și alte 5 hectare și jumătate luate în arendă. În gama culturilor pe care le cultivă familia Roșaidan se regăsesc grâul, orzul, porumbul și lucerna. Însă în Herăști există și suprafețe însemnate cu plantații de zmeură, mure și căpșune. De altfel, în câmp, pe plantația sa cu căpșune, l-am găsit și Florin. La vremea când am ajuns acolo, căpșunele începeau să dea în pârg, așa că în decursul săptămânilor ce vor urma producția, o parte din ea, urma să plece spre valorificare. Am întrerupt vizita în câmp a familiei Roșaidan pentru a afla mai multe despre ce înseamnă să fii căpșunar în România.

În urma discuției purtate am aflat că, în momentul de față, cultivă aproximativ un hectar cu căpșune și că eforturile financiare pentru a susține această activitate sunt însemnate (pentru plantarea unui hectar sunt necesare 25.000-35.000 de plante, iar o plăntuță costă 30 de bani). A ales soiurile Marmolada și Alba, despre care spune că sunt rezistente la boli și dăunători și că nu sunt ușor perisabile, motiv pentru care valorificarea se poate face treptat. Pentru a se asigura că plantația va da o recoltă care să asigure un oarecare profit a fost nevoit să implementeze în primul an un sistem de irigare prin picurare pe aproximativ 11.800 de metri. Pentru a-l pune în funcție a achiziționat pompe, inițial pe benzină, convertite apoi pe gaz pentru a scădea cheltuielile cu combustibilul. Deși nu poate estima investițiile făcute, spune că suma pentru întreținerea plantației de căpșune este însemnată. Până acum a făcut investiții doar din resurse personale, însă recent a accesat și fonduri europene. În urma acestui demers speră să obțină 40.000 de euro, bani pe care îi va folosi pentru achiziționarea unor utilaje, tractor, instalație de erbicidat, echipamente care să îl ajute să eficientizeze munca. Dacă va primi acești bani, ia în calcul și posibilitatea de a-și extinde plantația. Este conștient că va fi mai mult de muncă – toate lucrările agrotehnice în plantație sunt realizate de el și soția sa, doar în perioada culesului plătesc zilieri pentru a-i ajuta la recoltare – dar și banii vor fi mai mulți. Deși schimbările bruște de vreme au afectat plantația de căpșune, Florin Roșaidan speră ca anul acesta să recolteze aproximativ 10 tone de fructe, ce vor pleca cel mai probabil spre București.

„Valorificarea este principala problemă pentru că sunt nevoit să vând căpșunele la stradă sau să plec cu ele spre angrourile din București. Deși prețul oferit de samsari este mai mic, această a doua variantă este de preferat pentru că pot vinde o cantitate mai mare. La stradă prețul kilogramului de căpșune pornește de la 4 lei și ajunge la cel mult 10 lei. În angro obțin maximum 8,5 lei, dar acolo reușesc să vând întreaga producție. Comparativ cu munca depusă, prețurile sunt cam mici, dar deocamdată ne mulțumim și cu atât. Dacă mă voi extinde, este posibil să încerc încheierea unor con­tracte cu magazinele mai mari“, spune căpșunarul din Herăști.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 28-29