INFLUENŢA (GRIPA) AVIARĂ

Influenţa aviară (IA) este o boală infecţioasă produsă de virusuri încadrate în familia Orthomyxoviridae, genul Influenzavirus A. Orthomyxovirusurile afectează în mod natural numai păsările domestice şi sălbatice, păsările acvatice reprezentând rezervorul important de virus. Boala are evoluţie clinică severă în infecţiile cu tulpini de virus înalt patogene (IP) (când boala este numită tradiţional ciuma păsărilor) sau subclinică, în cazul celor cu patogenitate scăzută (PS). Cele mai multe virusuri din subtipul H5 şi H7 izolat de păsări au fost de patogenitate redusă pentru păsări. În plus, toate tulpinile IP de virus IA izolate de la păsările domestice de curte şi alte păsări, inclusiv păsări sălbatice, sunt declarate obligatoriu la OIE.

Etiologie

Virusurile gripei aviare conţin două proteine importante, hemaglutinina şi neuraminidaza, identificate serologic prin teste de imunodifuzie în gel de agar. Pe baza testelor de inhibare a acestor proteine, virusurile IA au fost împărţite în 16 serotipuri hema­glutininice (H1-16) şi 9 serotipuri neuraminidazice (N1-9).

Epidemiologie și transmitere

Perioada de incubaţie variază de la câteva zile, la două săptămâni. Transmiterea bolii între păsări se realizează prin ingestie (consum de apă, furaje contaminate) şi inhalaţie. Animalele domestice pot servi drept vector de transmitere a infecţiilor cu virus IA între ferme, ca urmare a nerespectării regulilor de biosecuritate. Este foarte important contactul direct al păsărilor sănătoase cu virusul IA, realizat prin mutarea păsărilor infectate, transportul dejecţiilor şi aşternutului contaminate sau obiectele, echipamentele şi îmbrăcămintea contaminate cu secreţii. Răspândirea IA pe cale aerogenă poate fi importantă doar pe distanţe limitate.

Diagnostic

Virusurile IA PS şi PI se izolează cu uşurinţă, din tampoanele prelevate din secreţiile traheale şi coloacale, iar PS, şi din mai multe organe interne prin cultivare pe ouă embrionate de găină. Ele au capacitatea de a aglutina eritrocitele (hemaglutinant) de găină, testul de inhemaglutinare (IHA) cu antiserul specific fiind cel care confirmă serotipul H al virusului AI. Prin testul imunoenzimatic (ELISA), se pun în evidenţă anticorpii anti AI şi se poate efectua supravegherea efectivelor de păsări domestice şi sălbatice. Testul IHA se foloseşte şi pentru a confirma apartenenţa anticorpilor specifici serotipului de virus IA infectant.

Măsuri de profilaxie generală

Condițiile de igienă necorespunzătoare și o alimentație deficitară favorizează apariția bolilor infecțioase, prin scăderea rezistenței organismului. De aceea, este absolut necesar să se efectueze decontaminarea, dezinsecția și deratizarea adăposturilor de păsări.

Decontaminarea adăposturilor și a incintelor trebuie făcută periodic, în scopul reducerii încărcăturii microbiene, cu unul dintre următoarele produse: CATIOROM (10 ml/ litru apă), DECONTAMINOL (5 ml/litru apă) sau PURSEPT (7-20 comprimate/10 litri apă) aplicate prin pulverizare în cantitate de 1 litru soluție/metru pătrat, pentru suprafețe absorbante și 0,5 litri soluție/metru pătrat, pentru suprafețele neabsorbante.

Decontaminarea apei de băut se recomandă a fi făcută continuu, cu produsul PURSEPT, în doza de 1 cpr./10 litri de apă sau cu soluții slabe de ALBASTRU DE METILEN 1%, în doză de 7 ml/litru apă, 7-14 zile.

Combaterea căpușelor, păduchilor hematofagi sau malofagi, puricilor și insectelor zburătoare se asigură prin aspersarea suprafețelor din interiorul și exteriorul adăposturilor, cât și a ustensilelor cu ROMPARASECT 5% s.a. în concentrație de 1 ml / litru de apă, repetată la interval de 2 săptămâni.

Dr. Maria Mioara RĂDUȚĂ

Medic veterinar Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 30