Antraxul (cărbune, dalac, buba neagră) este o boală infecțioasă care se transmite de la animale la om, fiind o zoonoză deosebit de gravă. Incidența acesteia este legată de frecvenţa îmbolnăvirilor la animale. Boala este produsă de o bacterie (Bacillus anthracis) care rezistă în mediul exterior, timp îndelungat, sub formă de spori. Sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile. La păsări, antraxul apare extrem de rar.

Sursele de infecţie sunt animalele bolnave care elimină, prin toate secreţiile şi excreţiile, germeni sub formă vegetativă care se transformă în spori, în contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune, furaje, apă, iar prin intermediul vântului și apelor de suprafață sau freatice pot difuza pe suprafețe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor sau sacrificarea animalelor bolnave se răspândește un număr mare de germeni în mediul exterior, care în contact cu aerul sporulează şi rezistă un timp îndelungat.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

Contaminarea animalelor are loc fie pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, fie pe cale respiratorie, prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă însă şi contaminarea transcutanată prin diferitele leziuni ale pielii.

Contaminarea omului se realizează odată cu manipularea animalelor bolnave, a produselor provenite de la acestea, a cadavrelor şi, mai rar, prin consumul de carne.

Infecția cutanată este forma cea mai frecvent întâlnită la om și este localizată, în general, pe mâini și față sub forma unei pustule (buba neagră). Contaminarea se face mai rar și pe cale respiratorie (antraxul pulmonar sau boala scărmănătorilor de lână).

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularități privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, secreţii mucosangvinolente sau hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore. La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree sangvinolentă, urinare cu sânge, cord accelerat, pocnitor, pulsul slab, filiform. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, iar animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se baloneză imediat, iar la nivelul cavităţilor naturale (nazală, bucală, anală) apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi pe aspectul cadavrului. Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin examen de laborator.

Profilaxia

Cea mai importantă măsură în profilaxia antraxului este vaccinarea cu CARBOROMVAC, care a demonstrat o mare eficienţă profilactică, preîntâmpinând apariţia bolii la animalele vaccinate.

Așadar, vaccinarea anticărbunoasă la bovine, ovine, caprine şi cabaline este una dintre măsu­rile de prevenție absolut necesare în sezonul de primăvară sau în cazuri de necesitate.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 26