An bun pentru cultivatorii de grâu

Direcţia Agricolă Suceava, instituţia care monitorizează situaţia terenurilor agricole din judeţ, are prognoze bune şi foarte bune pentru anul agricol 2014. Specialiştii instituţiei estimează că în acest an se vor obţine producţii peste media ultimilor ani la toate culturile însămânţate pentru că în 2014 noţiunea de secetă nu a existat în agricultura judeţului, nu sunt semnalate probleme majore cu bolile foliare care apar de la umiditate, iar rezerva de umiditate din sol din momentul de faţă este suficientă.

Suprafaţa cultivată cu grâu şi secară în judeţ este de 16.812 ha, iar producţia ar putea depăşi 3.150 kg la ha, faţă de 2.700 kg la ha cât a fost anul trecut, 2.950 kg la ha în 2012 şi 2.600 - 2.700 kg la ha în 2010 şi 2011.

În privinţa calităţii bobului, specialiştii spun că din cauza ploilor acesta a ajuns mai greu la maturitate, deşi paiul este uscat, dar aceasta nu înseamnă o producţie mai mică, ci decalarea perioadei de recoltare, care a început în jurul datei de 25 iulie, cu o întârziere de aproape două săptămâni.

Există şi zone în care recolta la grâu este slabă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, mai ales acolo unde nu s-au respectat „verigile tehnologice“, în special nu s-a fertilizat şi erbicidat. La fermierii care au pregătit terenul corespunzător, au administrat amendamente şi stimulente foliare corespunzătoare, precum şi tratamentele pentru boli şi dăunători, producţia este mare.

Preţuri mici la grâu şi în acest an

Preţurile oferite în cazul recoltei din anul acesta vor fi mici, în medie 0,6 lei/kg, cultivarea grâului fiind rentabilă doar pentru fermierii care vor aduna cel puţin 3.500 kg/ha. Aceasta, în condiţiile în care recoltarea unui hectar costă 500 de lei, adică contravaloarea a peste 800 kg de grâu, iar dacă se mai adaugă şi cheltuielile cu pregătitul terenului, sămânţa, înfiinţarea culturii şi lucrările de întreţinere, micul producător individual rămâne cu mai nimic. Referitor la utilaje, în judeţ există suficiente combine şi mijloace de transport, în schimb capacitatea de stocare în silozuri este limitată.

Marea problemă în judeţul Suceava este lipsa locurilor în care agricultorii să îşi poată depozita producţia de grâu. Pe lângă numărul insuficient, majoritatea silozurilor sunt de capacitate mică, câteva zeci de tone, şi sunt amplasate pe lângă fermele zootehnice sau societăţile de panificaţie. Silozuri moderne şi de capacitate mai mare există doar la Dorneşti şi aparţin firmei Nord Intermed Consulting, majoritatea producţiei fiind stocată în depozite de capacităţi mici.

Agricultorii suceveni vând la un preţ foarte mic grâul, anul acesta preţul fiind cuprins între 55 şi 65 de bani kilogramul, cam de două-trei ori mai puţin faţă de preţul obţinut peste câteva luni. La stocuri de câteva sute de tone, pierderile pentru agricultori sunt destul de mari cu producţia depozitată în propriile depozite, aceştia  putând aştepta un timp mai mare până la momentul oportun pentru vânzare.

După 25 de ani renunţă la grâu în favoarea rapiţei

Familia Verdeş din Cornu Luncii se numără printre cei care cultivă cereale în zona Fălticeni de peste 25 de ani. Capul familiei, Toader Verdeş, a predat ştafeta fiului Lucian, care a absolvit atât facultatea, cât şi masteratul în agronomie.

„Cultivăm cereale pe suprafeţe concentrate, adunate la un loc cu mari eforturi. De 25 de ani facem asta, am pornit de la 3 ha de teren moştenite de la părinţi şi am ajuns la 30 ha. Anul acesta avem grâu pe 10 ha, nu am estimat încă producţia, dacă anul trecut am avut 3.500 kg la ha, anul acesta cred că avem în jur de 4 t pe hectar. Calitatea nu este cea mai potrivită în acest an din cauza ploilor foarte dese şi abundente. În zonă, mulţi oameni renunţă la cultura cerealelor în favoarea rapiţei. Intenţionăm şi noi să facem asta, pentru că grâul este ca o loterie. Într-un an ţi-l cumpără, în altul nu, o dată producţia este mai slabă, altădată este mai bună, mai apar şi probleme din cauza intemperiilor. Rapiţa are o desfacere constantă şi sigură, preţul este acceptabil şi, pe lângă cartofi şi porumb, introducem şi rapiţa în rotaţia culturilor“, ne-a spus Toader Verdeş.

Lucian Verdeş lucrează de la 16 ani pământul. În liceu a studiat protecţia plantelor, în facultate a dobândit cunoştinţele necesare despre cultura plantelor, iar la masterat s-a specializat în managementul fermelor şi tehnologii agricole. La fermă nu se ocupă numai de coordonarea activităţilor, lucrează pe tractor şi pe combină, dar se ocupă şi de întreţinerea utilajelor. Tânărul fermier spune că preţul grâului este dat de cerere şi ofertă. Pentru că nu are un siloz, el depozitează cerealele în saci pentru a fi mai uşor vandabile. Şi-ar dori un siloz, dar birocraţia în obţinerea fondurilor europene şi lipsa garanţiei obţinerii unui preţ bun la vânzarea cerealelor l-au determinat să renunţe la această idee.

Agricultorul român ar trebui mai mult ajutat

„Utilajele sunt achiziţionate prin proiecte europene şi prin fonduri proprii. Combina am adus-o din Franţa, am cumpărat-o de la un fermier de acolo. Fermierii francezi au o viaţă foarte liniştită, la ei totul se desfăşoară în mod normal, ei ştiu ce preţ pot obţine pe producţie înainte de a însămânţa, pot să-şi calculeze un profit şi astfel ştiu cât pot investi în utilaje.

La ei agricultorul este ajutat, are un preţ minim garantat la produse, sub valoarea respectivă nu vinde sau îi acordă statul o primă. El ştie înainte de a înfiinţa o cultură cât va obţine la final şi asta îi asigură liniştea necesară continuării activităţii. La noi este destul de greu de obţinut fondurile europene pentru construcţii. Iar dacă le obţii îţi sunt puse atâtea beţe-n roate încât te fac ori să le dai banii înapoi ori să stai să modifici. Am accesat fonduri europene, numai eu ştiu câte drumuri am făcut, câte necazuri am întâmpinat. Dacă s-ar mai simplifica birocraţia, dacă pentru a obţine o hârtie nu ar trebui să umbli pe la două instituţii, dacă procedura nu ar fi aşa de greoaie, poate că am mai fi încercat“, ne-a spus Lucian Verdeş.

Fermierii suceveni spun că un hectar de grâu de la arat şi până la recoltat costă peste 2.000 – 2.500 de lei, având utilaje şi terenuri proprii şi fără a pune la socoteală munca fermierilor.

„Afaceriştii câştigă şi agricultorii pierd. În zona Sucevei nu ai o piaţă a grâului, nu avem cantităţi contractate. Contracte sunt unde suprafeţele cultivate într-o fermă sunt de ordinul sutelor şi chiar miilor de hectare. La asemenea suprafeţe poţi face un contract cu marii retaileri, poţi construi un siloz. În sudul ţării este mai aproape de port, producţia este mult mai mare faţă de zona Sucevei, iar comercianţii de cereale fac contracte unde este mai mult grâu“, ne-a declarat Toader Verdeş.

Silviu Buculei