ipso martie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 4 Mar 2021
Lumea Satului

Lumea Satului

Ciobănia - pasiunea unui botoşănean din satul Stânceşti

Viorel Romică Butnariu (foto) din satul Stânceşti, judeţul Botoşani, spune că de mic copil a cunoscut tainele ciobănitului. A iubit această meserie, fără de care în prezent nu poate trăi încă de la vârsta de 9 ani.

Speranțe legate de prețul mielului

„De mic copil am văzut că părinţii mei au avut oi și am prins drag de ele; de la 9 ani mergeam cu oile la păşune, de la 13 ani am început să le mulg, iar la 24 de ani m-am căsătorit şi am avut ferma mea, cu un efectiv de 25 de oi, apoi am mărit turma până la 200 de oi din rasa Ţurcană. Produsele obţinute le vând direct de la fermă, am clienţii mei formaţi în timp. Pot spune că am ales Ţurcana pentru că este rasa care crește cel mai uşor pe teritoriul României, fiind o rasă autohtonă“, adaugă Viorel Butnariu.

Ţinând cont că începe perioada fătărilor, iar la această rasă durează aproximativ o lună de zile, pentru anul acesta crescătorul botoşănean are şi câteva pronosticuri privind preţul cărnii de miel. „După părerea mea, la cheltuielile pe care le avem anul acesta, kilogramul de miel viu ar trebui să fie în jur de 12-13 lei, iar carcasa în jur de 25 lei/kg, cu toate că nu cred că va fi mai mult de 20 lei/kg carcasa şi 10-12 lei/kg în viu pentru că toată lumea a fost afectată de COVID-19.“

Celor care ar vrea să se apuce de ciobănit, crescătorul botoşănean la dă următorul sfat: „Dacă nu le sunt dragi, să nu se apuce, oile se ţin din dragoste şi din respect pentru acest pământ care ne ţine şi ne hrăneşte, ne dă de toate, numai noi trebuie să ştim să valorificăm «aurul verde». Ciobănia este o haină grea şi nu poate să o poarte orişicine. Odată ce ai îmbrăcat-o şi vezi că îţi stă bine, nu o mai dezbraci până la moarte. Nu vreau să îi descurajez pe cei ce vor să se îndrepte spre acest sector, din contră îi îndemn să facă treaba aceasta… este bine să ţinem tradiţia, doar ne tragem din neam de păstori, din strămoşii noştri daci.“


„În prezent, am un efectiv de 120 de oi şi nu vă pot spune sigur cum va arăta această fermă peste 5 sau 10 ani, numai bunul Dumnezeu ştie. Mulţumesc că mă ţine sănătos şi mai pot ciobăni. De 3 ani muncesc singur la fermă, copiilor nu le plac oile, sunt la muncă în străinătate.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Obligații și responsabilități în perioada actuală. Supravegherea şi prevenirea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om

Starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ și se impun responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţiilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare. Acestea trebuie concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în Programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

  • Respectarea legislației în vigoare privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitar-veterinară a exploataţiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.
  • Colaborarea cu medicii veterinari arondaţi pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
  • Asigurarea și respectarea normelor de biosecuritate, protecție sanitară și bunăstare în exploataţiile cu animale, cu referire la condiţiile de adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare etc.
  • Să se solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi cu acţiunile sanitar-veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.
  • Respectarea legislației privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, judeţean, naţional şi în activitatea de import, respectiv deţinătorii să posede, pe lângă avizul sanitar-veterinar, și următoarele documente: cartea de exploataţie, formularul de mişcare, cartea de sănătate a animalului, paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline), certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar în cazul mişcării către abator.
  • Sprijinirea personalului sanitar-veterinar pentru supravegherea stării de sănătate a efectivelor de animale domestice şi a animalelor sălbatice care habitează în fonduri de vânătoare înregistrate la nivel de judeţ.
  • Colaborarea cu serviciile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică, în condițiile de protejare și prevenire a răspândirii infecției cu COVID-19.
  • Respectarea dispoziţiilor stabilite de autorităţile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
  • Respectarea legislaţiei privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei.
  • Efectuarea curăţirii mecanice şi a dezinfecţiei adăposturilor, precum și efectuarea acţiunilor de deratizare şi dezinsecție, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Colectarea cadavrelor şi a deşeurilor animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan.
  • Respectarea legislației privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.
  • Pentru a-şi valorifica legal producţia primară sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau după caz de vânzare cu amănuntul.
  • Comercializarea produselor alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în mijloacele de transport și în zonele de depozitare şi expunere.
  • Solicitarea serviciilor veterinare de către crescătorii de animale, cu referire la însușirea și implementarea acţiunilor stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale, care îi pot afecta economic, social sau direct.
  • Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale de sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de subvenţii.

În această perioadă se impune respectarea de către toți factorii implicați a măsurilor restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, afecțiune care generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației.

În context este obligatoriu pentru personalul sanitar-veterinar, pentru crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar ca în activitatea specifică pe care o desfășoară să-și asume responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, de a proteja sănătatea celor cu care lucrează și sănătatea altor persoane cărora le acordă servicii de specialitate, cu mențiunea că este și responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infecției cu COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Mica fermă de vaci de lapte din comuna Dumitra

Fermierul Vasile Tofeni, în vârstă de 46 de ani, din Dumitra, o comună din județul Bistrița-Năsăud, crede în ideea de fermă familială. Chiar el a înființat în anul 2000, o mică fermă de vaci din rasele Bălțată românească și Holstein, aduse din Olanda.

„De mic copil am lucrat la o fermă de vaci în comuna Dumitra și așa am ajuns să îndrăgesc animalele, în special vacile de lapte. În anul 2000 mi-am cumpărat primele două vaci, le-am înmulțit până am ajuns la un efectiv de 15 vaci. În anul 2017, prin intermediul programului Ajutor de minimis pentru achiziția de vițele/juninci, am mai achiziționat încă 10 juninci gestante din Olanda. Iar de atunci le-am tot înmulțit și în prezent am un efectiv de 60 de capete, respectiv 40 de mame și 20 de juninci. Rasa Holstein cu origine din Olanda este sensibilă și greu de adaptat în România, dar am reușit cu eforturi mari să îngrășăm vacile într-un mediu nou. Printre ele mai avem 5 capete din rasa Bălțată românească, o rasă ușor adaptabilă mediului nostru.“

Crescătorul spune că este mulțumit de rezultate, iar cheltuielile sunt recuperabile. „Le furajăm cu siloz de porumb, lucernă verde, făină de mălai, făină de grâu, premixuri și cu o gamă variată de șroturi (șrot de floarea-soarelui, rapiță și soia). O rație are cu aproximație 50 kg de siloz porumb, 8-10 kg de șroturi/ cap de animal, și mă costă în jur de 28 lei/cap de animal/zi. Producem doar lapte pe care îl predăm la un procesator, la prețul de 1,5 lei/litru. Această afacere este profitabilă, dar cere multă investiție și muncă. Pe viitor vreau să ajung la un efectiv mai mare de animale“, mai spune Vasile Tofeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cultivi cânepă? Autoritățile îți bat în poartă!

Leontina Prodan din satul Gâlgău Almașului, comuna Bălan, județul Sălaj, cultivă cânepă în sistem gospodăresc din anul 2014. Face asta pentru că este designer vestimentar, dar și pentru că a intrigat-o interzicerea acestei culturi și distrugerea tuturor unităților de procesare din țară (topitorii, filaturi, țesătorii și fabrici de confecții). Legea în acest moment este confuză și interpretabilă în cazul culturii de cânepă.

Îmbrăcăminte naturală din in şi cânepă

Leontina Prodan, după absolvirea Facultăţii de Studii Economice la Universitatea de Vest Timişoara în anul 1980, a lucrat ca economist până în 1991, când a început o afacere în domeniul producţiei de confecţii. „Activitatea pe care o desfăşor şi astăzi, are ca segment de piaţă vestimentaţia şcolară, îmbrăcămintea naturală din in şi cânepă, ateliere de promovare a meseriilor şi meşteşugurilor tradiţionale. Între timp, am absolvit secţia de Design vestimentar a Facultăţii de Arte Plastice Timişoara, iar în prezent sunt masterand în anul II la USAMV Cluj, specializarea Schimbări Climatice şi Siguranţă Alimentară. Am avut şansa de a copilări la ţară împreună cu părinţii şi bunicii de la care am deprins bucuria muncii pământului, dar şi alternativele unei meserii, bunicii fiind cojocari, ne spune aceasta.“

Ziua Cânepii

A început să cultive cânepă în sistem gospodăresc începând cu anul 2004, din simplul motiv că este designer vestimentar, mai adaugă Leontina. „Am promovat ţesăturile natural româneşti în colecţii inspirate din arta populară, colecţii prezentate la Paris, Dusseldorf și Bruxelles, în anii 1996-2007. În acest sens în anul 2000 pentru relansarea şi procesarea cânepii am depus un proiect la Bruxelles intitulat „Cânepă fibră naţională“, ţinând cont de faptul că România a fost cel mai mare producător de cânepă din Europa. Cea mai mare suprafaţă cultivată de mine a fost 15 ari, apoi câte 2-5 ari, pentru că locuiam în Timişoara. Acolo am înfiinţat în anul 2016 Muzeul Cânepii, iar la data de 6 august organizez la mine în sat Ziua Cânepii, eveniment transformat în Festivalul Cânepii.

Legea interzice fără distincție între Cannabis sativa şi indica

Cânepa are multiple întrebuinţări, mai specifică cultivatoarea. „Este utilizabilă 100% (ţesături, construcţii, ciupercării, plastic, hârtie, alimentaţie, leacuri). Cânepa, prin desime şi înălţime, sufocă buruienile, nu necesită alte lucrări după semănare până la cules. Ceea ce m-a determinat să o cultiv a fost interzicerea ei şi distrugerea tuturor unităţilor de procesare (topitorii, filaturi, ţesătorii, fabrici de confecţii). România şi Japonia deţineau tehnologia cea mai performantă de filare a firului de cânepă. Soiurile româneşti, considerate cele mai bune din lume datorită condiţiilor pedoclimatice, se certificau la Staţiunile de Cercetare de la Secuieni-Neamţ, Lovrin-Timiş, Fundulea-Bucureşti.“

Legea nr. 134/2000 interzice cultura de cannabis fără a face diferenţierea dintre cele două specii: C. sativa şi C. indica, adaugă cultivatoarea. „Mulţi nu ştiau că este vorba despre cânepă, cercetarea nu a mai fost susţinută, fabricile s-au privatizat strategic, iar presa, în goană după spectacol şi rating, a sprijinit dezastrul. Legea este confuză şi interpretabilă, iar controalele de la DIICOT, Direcţia Agricolă, Agenţia Naţională Antidrog, poliţie au descurajat complet cultivatorii şi procesatorii, ei fiind singurii care cunoşteau potenţialul şi beneficiile plantei. Am fost în audienţă la toţi miniştrii Agriculturii, am făcut publică activitatea mea și m-am lovit de incompetenţă, rea-intenţie, slugărnicie şi o politică a dezastrului naţional.“

Cannabis sativa, „cânepa noastră“

Cânepa s-a utilizat în medicină, este consemnată în China în urmă cu 2000 de ani ca anestezic, iar la sate în alimentaţie era cunoscută untura de animale şi uleiul de cânepă, vorbește Leontina despre beneficiile acestei plante. „În studiile Academiei Române din perioada 1957-1978, în satele României sunt consemnate reţete de leacuri utilizate la oameni şi animale (tuberculoză, dureri menstruale, cicatrizarea rănilor). Nu am întâlnit în scrierile populare vreo referire la efectele halucinogene ale cânepii, se vorbea cu respect şi admiraţie despre planta care îi ajuta să se îmbrace, să-şi construiască adăposturi, să se lecuiască la nevoie. Cânepa a fost scoasă din manualele şcolare, ştim din presă şi de la TV că este drog, dar Cannabis sativa, cânepa noastră, pe care o cultiv și eu are nevoie de 112 zile de creştere, poate ajunge până la 7 m, iar conţinutul de THC (tetrahidro cannabinol), considerat halucinogen, este de 0,01%-0,02%, de multe ori nedetectabil. Sămânţa, frunza, tulpina nu conţin THC, doar mugurii în faza de inflorescenţă 1-3 zile. În schimb, Cannabis indica este o tufă de maximum 1 m şi are nevoie de 220 zile cu temperaturi de 32 grade Celsius. „Aceasta s-a folosit ca relaxant în ţările care au interzis prin religie băutura; conţinutul de THC fiind de 5-20%.“

Casetă

„Politicienii ar trebui să răspundă pentru această lege criminală care a distrus tradiţii, meşteşuguri, identitate şi o plantă care ne-a personalizat în lume. Avem nevoie de libertate, de tradiţii, de identitate, încă mai păstrăm gena ţărănească ce ne poate ajuta să renaştem. Dacă presa le-a făcut până acum jocul, cred că este timpul să cunoască sufletul şi tradiţiile acestui neam.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Câte dintre comunele României dispun, astăzi, de sistem public de alimentare cu apă

  • Giurgiu, Teleorman, Botoșani și Suceava – județele cu cele mai slabe cifre la nivel național

În Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă – Orizont 2030, document adoptat în 2018 ca urmare a semnării de către România și Uniunea Europeană a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă (2015, Adunarea Generală a ONU, New York), Guvernul și-a asumat câteva angajamente privind alimentarea cu apă și canalizarea. Cele mai importante sună așa: „conectarea gospodăriilor populației din orașe, comune și sate compacte la rețeaua de apă potabilă și canalizare în proporție de cel puțin 90%“; „creșterea accesului la apă potabilă pentru grupurile vulnerabile și marginalizate“. În articolul de față vom prezenta care era situația la sfârșitul anului 2019, ultimul pentru care Institutul Național de Statistică dispune de cifre, în ceea ce privește alimentarea cu apă. Despre canalizare vom discuta în numărul viitor al revistei noastre, dar putem spune de pe acum că, dacă alimentarea cu apă poate ajunge la dezideratul de 90%, este imposibil să se întâmple același lucru și în privința rețelei de colectare și epurare a apelor menajere.

Așadar, în 2019, din totalul de 3.181 de localități din România, dispuneau de rețea publică de alimentare cu apă 2.586 de unități administrativ-teritoriale, ceea ce corespunde unui procent de 81, 295%. În mediul urban, gradul de acoperire este 98,75% (316 municipii și orașe, din 320), iar în mediul rural procentul este de 79,34% (2.270 de comune, din totalul de 2.861).

Cifrele prezentate sunt oarecum înșelătoare. Institutul Național de Statistică arată că, în decembrie 2019, populația deservită de sistemul public de alimentare cu apă se ridica la 13.728.144 de persoane. Dacă raportăm cifra la populația rezidentă din iulie același an (19.375.835 de persoane), rezultă un procent de 70,85 %, ceea ce înseamnă că nu toată populația din localitățile care dispun de rețea de apă este și conectată la sistem. În cazul populației după domiciliu (22.193.286 de locuitori), procentul e și mai mic, scade la 61,85%. La nivelul regiunilor de dezvoltare, ponderea cea mai mare a populației conectate la sistemul public de alimentare cu apă, din totalul populației rezidente, s-a înregistrat în regiunea București-Ilfov (87,7%), urmată de regiunea Sud-Est (82,3%). Gradul cel mai redus de racordare s-a înregistrat în regiunea Nord-Est (50,1%), urmată de regiunea Sud-Vest Oltenia (59,3%).

Rețeaua de alimentare cu apă în mediul rural, pe regiuni de dezvoltare

Astăzi ne vom referi strict la situația alimentării cu apă în mediul rural, dezavantajat clar din punctul de vedere al asigurării acestei minime utilități. Din păcate, în baza de date a INS nu găsim date privind populația din mediul rural deservită de rețeaua centralizată de apă, ci numai total locuitori (urban+rural) conectați la acest sistem. În schimb, avem numărul de comune care au înființat sistemul de alimentare cu apă, însă nu vom ști în ce măsură toate satele dispun de această facilitate. Din experiența de teren știm că, de regulă, comunele compacte sunt branșate în totalitate la apă. Nu la fel se întâmplă în localitățile cu satele dispersate, situate la 4-10 km de satul de reședință, sau în cele din zona de deal și de munte, unde cătune întregi sau grupuri de case nu au acces la rețea. Pe regiuni de dezvoltare, vedem că situația cea mai bună se întâlnește în Sud-Est (91,54% grad de acoperire) și Nord-Vest (90,81 %), iar cele mai puține comune cu rețea găsim în regiunile Nord-Est (66,79%) și Sud-Vest Oltenia (69,11%).

apa comune

Situația conectării la apă a comunelor, pe județe

Mergem însă mai în profunzime cu analiza noastră și vedem care este situația pe județe, în fiecare regiune de dezvoltare. Și vom observa că în clasamentul județelor cu cele mai multe comune cu rețea de apă se regăsesc trei din cele mai bogate comunități din țară – Constanța – 98,30%, Timiș – 97,75%, Cluj –94,66%, dar și trei care, economic, sunt în subsolul unei ierarhii naționale – Tulcea-97,82%, Brăila – 95,00 și Satu Mare – 94,91%. Județele din sudul țării și din nordul Moldovei dau cele mai slabe performanțe: Giurgiu – 37,25%, Suceava – 46,93%, Teleorman – 48,91% și Botoșani – 56,33%.

Regiunea Nord-Vest:

  • Bihor: 79 de comune cu rețea, din totalul de 91 de UAT din mediul rural, 86,81%;
  • Bistrița-Năsăud: 51 de comune cu rețea, din 58 total, 87,93%;
  • Cluj: 71 de comune cu rețea, din 75 total, 94,66%;
  • Maramureș: 59 de comune cu rețea, din 63 total, 93,65%;
  • Satu Mare: 56 de comune cu rețea, din 59 total, 94,91%;
  • Sălaj: 50 de comune cu rețea, din 57 total, 87,71%.

Exact cum v-am spus mai sus, cele mai mici procente sunt în Bihor, Bistrița-Năsăud și Sălaj, unde predomină zona muntoasă și, deci, probabil, rețeaua nu a putut fi dusă în comunele izolate.

Regiunea Centru:

  • Alba: 62 de comune cu rețea, din 67 total, 92,53%;
  • Brașov: 43 de comune cu rețea, din 48 total, 89,58%;
  • Covasna: 27 de comune cu rețea, din 40 total, 67,50%;
  • Harghita: 51 de comune cu rețea, din 58 total, 87,93%;
  • Mureș: 70 de comune cu rețea, din 91 total, 76,92%;
  • Sibiu: 36 de comune cu rețea, din 53 total, 67,92%.

Foarte curioasă situația din Sibiu, despre care se spune mereu că este model de dezvoltare în România, cu atât de puține comune care au sistem public de alimentare cu apă. La fel de adevărat este însă că județul are multe sate în zona de munte, dar n-ar fi fost un impediment, de vreme ce Harghita, cu relief asemănător, a performat în acest domeniu. Și este de meditat și după ce comparăm județele Covasna și Harghita.

Regiunea Nord-Est:

  • Bacău: 71 de comune cu rețea, din 85 total, 83,52%;
  • Botoșani: 40 de comune cu rețea, din 71 total, 56,33%;
  • Iași: 68 de comune cu rețea, din 93 total, 73,11%;
  • Neamț: 50 de comune cu rețea, din 78 total,64,10%;
  • Suceava: 46 de comune cu rețea, din 98 total, 46,93%
  • Vaslui: 63 de comune cu rețea, din 81 total,77,77%.

În mod surprinzător, unul dintre cele mai sărace județe din România, am numit Vaslui, dispune de sistem de alimentare cu apă în mediul rural superior mai bogatelor Suceava și Neamț. Apoi, așa cum ne așteptam, Botoșani a performat foarte puțin, dar tot se clasează înaintea județului vecin, Suceava. Ultimele două sunt, alături de Giurgiu și Teleorman, pe ultimele locuri în țară ca număr de comune cu rețea de apă potabilă.

Regiunea Sud-Est:

  • Brăila: 38 de comune cu rețea, din 40 total, 95,00%;
  • Buzău: 74 de comune cu rețea, din 82 total, 90,24%;
  • Constanța: 58 de comune cu rețea, din 59 total, 98,30%
  • Galați: 56 de comune cu rețea, din 61 total,91,80%;
  • Tulcea: 45 de comune cu rețea, din 46 total, 97,82%;
  • Vrancea: 54 de comune cu rețea, din 68 total,79,41%.

Vrancea este unicul județ din regiune care coboară procentul la sub 90%. Interesant este că zone mai puțin dezvoltate economic, am numit Tulcea și Brăila, au reușit să asigure apă în procente mai mari decât județe din alte regiuni, cu PIB mult superior, cum ar fi Cluj, Prahova, Brașov sau Sibiu. Poate acestea pot reprezenta modele de bune practici!

Regiunea Sud-Muntenia:

  • Argeș: 88 de comune cu rețea, din 95 total, 92,63%;
  • Călărași: 46 de comune cu rețea, din 50 total, 92,00%;
  • Dâmbovița: 68 de comune cu rețea, din 82 total, 82,92%;
  • Giurgiu: 19 de comune cu rețea, din 51 total, 37,25%;
  • Ialomița: 53 de comune cu rețea, din 59 total, 89,83%;
  • Prahova: 80 de comune cu rețea, din 90 total, 88,88%;
  • Teleorman: 45 de comune cu rețea, din 92 total, 48,91%.

În Muntenia este surprinzător că Prahova, cel mai bogat județ din regiune, se află ca procent de acoperire cu apă a mediului rural sub Călărași, unul dintre cele mai sărace din țară. De asemenea, Muntenia dă și cele mai lipsite de performanțe județe într-un top național, Giurgiu și Teleorman!

Regiunea București-Ilfov:

  • Ilfov: 26 de comune cu rețea, din 32 total, 81,25%.

Regiunea Sud-Vest Oltenia:

În cazul acestei regiuni regula se schimbă și singura explicație ține de managementul județean sau local: județele de munte (Gorj și Vâlcea) au mai multe comune cu rețea de apă decât cele de la câmpie, unde lucrările, teoretic, nu au grad mare de dificultate și ar putea fi executate lejer.

Regiunea Vest:

  • Arad: 60 de comune cu rețea, din 68 total, 88,23%;
  • Caraș-Severin: 57 de comune cu rețea, din 69 total, 82,60%;
  • Hunedoara: 41 de comune cu rețea, din 55 total, 74,54%;
  • Timiș: 87 de comune cu rețea, din 89 total, 97,75%.

În acest caz nu avem nicio surpriză: al treilea cel mai bogat județ din România, după București și Cluj, ne referim la Timiș, a investit puternic în rețeaua de apă în spațiul rural, situându-se pe locul al treilea, la nivel național.

  • Publicat în Sate
  • 0

Accesul la educație, un drept fundamental refuzat pentru milioane de copii

„Este mai ușor să construiești copii puternici decât să repari adulți stricați“, spunea americanul Frederik Douglass, recunoscut de istorie drept reformator social, orator, scriitor și om de stat. Și prima măsură pe care o putem lua pentru a crește copii puternici este aceea de a le asigura dreptul fundamental la educație. Și totuși din motive diferite societatea contemporană eșuează în a atinge acest obiectiv. Astfel, copiii fără educație devin adulți care nu au puterea de a decide pentru ei și de a-și construi un viitor. În fiecare zi, peste 1 miliard de copii din întreaga lume se îndreaptă spre școală, iar accesul la învățământul preșcolar aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani. Însă, în ciuda acestui progres, mai mult de 175 de milioane de copii – sau jumătate din copiii cu vârstă preșcolară la nivel global – nu au acces la această experiență importantă.

La școală, dar fără șansa reală de a învăța

În prezent sunt mai mulți copii și adolescenți înscriși în învățământul preșcolar, primar și secundar decât oricând. Cu toate acestea, pentru mulți dintre ei școlarizarea nu se finalizează cu însușirea noțiunilor predate. Motivele care stau la baza acestei situații sunt multiple: de la lipsa cadrelor didactice instruite, a materialelor de învățare inadecvate, a orelor improvizate și până la lipsa facilităților de igienă. Din nefericire, prea mulți copii vin la școală flămânzi, bolnavi, epuizați de muncă sau de sarcinile pe care le au în familie, iar asta îngreunează procesul de învățare.

Se estimează că 617 milioane de copii și adolescenți din întreaga lume nu sunt în măsură să atingă niveluri minime de competență în lectură și matematică, chiar dacă două treimi dintre aceștia sunt la școală. Concluzia este că, în întreaga lume, în școală există mai mulți copii care nu învață decât în ​​afara ei. Potrivit datelor statistice prezentate de UNICEF, aproximativ unul din cinci copii cu vârsta optimă pentru începerea școlii nu se află înscris în sistemul de învățământ. Cel mai comun factor care conduce la această stare de fapt îngrijorătoare este sărăcia. Experiența a demonstrat că, cel mai adesea, copiii din gospodăriile cele mai sărace sunt de aproape cinci ori mai susceptibili de a renunța la învățământul primar prin comparație cu colegii lor din mediul urban (situație similară și în cazul copiilor cu dizabilități și din minoritățile etnice). Spre exemplu, în Africa subsahariană, în special, accesul la învățământul preșcolar pentru copiii din cele mai sărace familii este la mai puțin de jumătate în comparație cu accesul copiilor din familiile cele mai bogate. O altă problemă semnalată de UNICEF este aceea că doar 66% din țări au atins paritatea de gen în învățământul primar, astfel că în unele regiuni accesul fetelor la educație este încă limitat.

Copiii din mediul rural, defavorizații sistemului de învățământ

La nivel global, rata brută de înscriere a crescut cu doar 13% în ultimii 18 ani, de la 26% în 2000 la 49% în 2018. Copiii din Asia de Sud, Asia de Vest și Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Africa de Est și Africa de Sud au un acces deosebit de scăzut la învățământul preșcolar. Estimările UNICEF semnalează că în aceste regiuni doar aproximativ o treime din copiii de vârstă preșcolară au acces la școală.Trebuie menționat faptul că raportul brut de înscriere se referă la copiii care frecventează școala, dar fără a se ține cont de vârstă. Practic, copiii, indiferent de vârsta lor, care urmează cursurile de învățământ preșcolar sunt considerați ca fiind preșcolari. În cazul copiilor cu un an mai mici decât vârsta de intrare în școala primară, mai mult de o treime sunt excluși astăzi de la învățământul preșcolar sau primar. Numărul copiilor școlari din această grupă de vârstă a scăzut de la 51 de milioane în 2010 la 48 de milioane în 2013, dar a stagnat din 2014 la aproximativ 47 de milioane de copii. În toate regiunile, tot mai puțini copii din mediul rural au acces la învățământul preșcolar. Mai mult, există variații regionale uriașe ale lacunelor de acces. În America Latină și Caraibe, Asia de Est și Pacific decalajul favorizează zonele urbane cu doar 3%, în timp ce în Africa de Vest și Centrală și Africa de Est și de Sud decalajul favorizează copiii din mediul urban cu peste 20%.

Numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014

Statistic, la nivel mondial mai mult de 90% dintre copiii cu vârsta optimă au fost înscriși la școala primară. Dar, în timp ce cifrele arată că mai mulți copii au avut acces la educație în unele țări se înregistrează o creștere demografică puternică. Care va fi consecința acestui fenomen? Fără resursele necesare care să asigure înscrierea la școală a tuturor copiilor, este de așteptat ca numărul celor nu vor avea acces la educație să crească. Cel mai elocvent exemplu este cel al Africii subsahariene, unde rata netă de înscriere în învățământul primar a fost de 79% în 2018. Deși numărul copiilor care nu au avut acces la educațieîn pofida faptului că aveau vârsta optimă pentru începerea cursurilor de școală primară a scăzut la nivel global de la 100 milioane la 59 milioane între 2000 și 2018 , progresele s-au blocat din 2007. Mai mult decât atât, numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014, numai în zonele de conflict existând 27 de milioane de copii fără acces la educație.

Progresul către învățământul gimnazial a încetinit din 2011

Multe țări și-au stabilit ca prioritate asigurare accesului tuturor copiilor nu doar la învățământul primar, ci și la învățământul secundar. În prezent, la nivel global, 85% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt fie înscriși în școala primară, fie în cea secundară și doar 65% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt în învățământul primar, secundar sau superior. Din 2000 până în 2018, numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială inferioară a scăzut de la 99 milioane la 61 milioane, iar numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială redusă a scăzut de la 177 milioane la 138 milioane. Dar, în pofida acestei reușite, datele statistice arată că progresul către învățământul secundar universal a încetinit din 2011. Cele mai mari provocări în acest sens le întâmpină Africa subsahariană și Asia de Sud. (D. Z.)

Romsilva contestă informațiile false lansate în spațiul public cu privire la lucrările silvice efectuate în Pădurea Snagov

Lucrările efectuate de Direcția Silvică Ilfov în pădurea Vlădiceasca, administrată de Ocolul Silvic Snagov, sunt legale, dețin toate autorizațiile și respectă amenajamentul silvic în vigoare.

În această perioadă au loc, pe o suprafață de 10,29 hectare din U.P. III Vlădiceasca, tăieri progresive prin care sunt puse în lumină regenerările naturale, fiind extrași stejarii cu vârsta de 120 de ani pentru a asigura regenerarea naturală a pădurii și dezvoltarea puieților de stejar. Această lucrare silvică este una conform cu legislația în vigoare și cu normele tehnice, respectă amenajamentul silvic realizat de cercetători în silvicultură și aprobat de autoritatea în domeniu silvic și deține toate autorizațiile legale. Pădurile se regenerează tot timpul, lemnul fiind o importantă resursă regenerabilă.

RNP-Romsilva face aceste precizări deoarece, în ultima perioadă, doamna Mirela Vaida, folosindu-se de statutul de persoană publică și realizator al unei emisiuni pe un post de televiziune cu acoperire națională, a exercitat presiuni asupra angajaților Direcției Silvice Ilfov și a autorităților locale pentru ca această lucrare legală și necesară să fie stopată, întrucât dorește să se ”bucure de liniște și de peisaj”, pădurea respectivă aflându-se în apropierea proprietății pe care domnia sa o deține în localitatea Ciofliceni.

Chiar dacă Direcția Silvică Ilfov i-a pus la dispoziție, prin adresa 1222/C.R./01.03.2021, toate informațiile referitoare la lucrările silvice din pădurea respectivă, doamna Mirela Vaida a continuat campania de dezinformare și denigrare, în spațiul public, a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, inclusiv prin intermediul emisiunii pe care o realizează domnia sa la postul de televiziune cu acoperire națională, fără a fi prezentat în emisiunea respectivă și punctul de vedere al Direcției Silvice Ilfov.

Mai mult, chiar dacă prin adresa respectivă a fost avertizată cu privire la interdicția legală și pericolele reprezentate de accesul neautorizat și fără echipamente de protecție într-un parchet în lucru, doamna Mirela Vaida, însoțită de un minor, a intrat ilegal în zonă și a realizat un video, pe care l-a distribuit ulterior în rețelele de socializare, însoțit de informații false.

RNP-Romsilva face precizarea că ”lăstărișul” prezentat de doamna Mirela Vaida în materialul video respectiv sunt puieții de stejar care se vor dezvolta într-o pădure tânără de stejar în câțiva ani, pădurea nu este ”rasă”, ci regenerată natural, iar pădurea Snagov nu ”moare”, ci este întinerită mereu, conform normelor în vigoare, așa cum o fac silvicultorii români de peste 150 de ani, chiar dacă în urma acestor lucrări efectuate de o instituție a statului într-o pădure a statului o privează, temporar, de ”priveliște”. Silvicultorii vor asigura, prin această lucrare silvică, posibilitatea ca și următoarele generații de cetățeni să se bucure de o ”priveliște” similară cu cea avută de doamna Mirela Vaida atunci când a achiziționat proprietatea din apropierea pădurii de stat.

Direcția Silvică Ilfov administrează 19.426 hectare de pădure și a regenerat în ultimii cinci ani 581 hectare hectare de fond forestier, 434 hectare prin regenerări naturale și 147 hectare prin regenerări artificiale, cu lucrări de împăduriri, plantând în acest interval 2,6 milioane puieți forestieri.

Sursa: RNP-Romsilva

Malagrow anunță un nou concurs pentru horticultori

Malagrow lansează concursul Made in Romania pentru producători

Concursul inițiat de Malagrow, organizat în premieră în acest an, dorește să identifice și să premieze cele mai bune soluții aplicate de horticultorii români. La concursul Made in Romania așteptăm participarea tuturor cultivatorilor care utilizează soluții neobișnuite, inovative în munca lor. Câștigătorii vor primi premii substanțiale oferite de Malagrow.

Horticultura din România trece printr-o perioadă de dezvoltare spectaculoasă, de aceea Malagrow a decis să aleagă prin concurs producătorii cu cele mai bune idei – s-a spus în cadrul conferinței de presă online organizate miercuri de Malagrow, firmă care activează în domeniul suplimentelor speciale de substanțe nutritive. „Made in Romania este un concurs la care se pot înscrie producători agricoli din România care utilizează mijloace și metode profesionale și alte practici inovatoare în cultivarea legumelor, fructelor și a plantelor ornamentale și reușesc să distribuie produsele lor consumatorilor sau clienților finali. Obiectivul principal al inițiativei este premierea producătorilor care cultivă eficient produse horticole românești” – ne-a spus Csaba Éber, aflat la eveniment. Directorul general adjunct al Malagrow a adăugat: concursul Made in Romania este organizat de Malagrow în premieră în 2021 cu scopul declarat de a identifica cele mai bune practici, cele mai inovative idei și cele mai creative soluții avansate de horticultura română din prezent și de a le prezenta publicului larg. Cultivatorii de legume, fructe și plante ornamentale sunt așteptați pe platforma noastră, unde – parcurgând câțiva pași simpli – se vor putea înscrie la concurs începând din luna martie. Perioada de depunere a proiectele se încheie în octombrie. Proiectele vor fi evaluate de un juriu format din profesioniști din domeniu. Proiectele câștigătoare vor fi premiate, iar Malagrow va acorda premii în diferite categorii precum și premiul cel mare Made in Romania.

Producătorii își pot depune candidatura la mai multe categorii, de exemplu categoria micilor producători de legume, fructe, o categorie separată pentru cultivatorii bio sau pentru producătorii de plante ornamentate. Un producător poate depune mai multe proiecte la mai multe categorii, de exemplu poate depune două proiecte distincte, unul pentru soluțiile pe care la are în legumicultură, iar dacă se ocupă și de plante ornamentale și are idei viabile, poate depune un proiect și în această categorie.

„Cel mai bun proiect, care depășește cu mult nivelul mediu al practicilor de cultivare din România, va primi premiul cel mare „Made in Romania”. Premiul este prestigios în sine, de vreme ce arată că deținătorul premiului se află în topul domeniului său. În plus, reușita va fi recompensată și cu produse Malagrow pentru a susține în continuare efortul depus pentru excelență” – a precizat Csaba Éber.

În curând veți putea afla mai multe despre concurs accesând pagina de Facebook a Malagrow sau citind alte anunțuri pe această temă. Dosarele se pot depune din momentul anunțării concursului până la toamnă, ele vor fi evaluate de un juriu format din profesioniști, iar după stabilirea câștigătorilor, în luna noiembrie va avea loc și gala de premiere, unde cei mai buni vor păși în lumina reflectoarelor pentru a fi cunoscuți de colegii de breaslă și de publicul larg.

Fermierii se pot înscrie pe site-ul https://malagrow.ro/made-in-romania/.

Povești din lumea satului... Nostradamus de pe Bârgaie

Pentru unii era doar un om ciudat și greu de înțeles, pentru alții a fost un adevărat profet... Chiar dacă s-a petrecut în urmă cu 80 de ani, povestea lui Grigore Pop încă mai răscolește Valea Bârgaielor.

O legendă a locului

Localnicii îi spuneau Găbriș... Pe numele său adevărat Grigore Pop, era fiul unor oameni gospodari din Tiha Bârgăului. Din tinerețe a simțit că locul său nu este în mijlocul celor mulți. Retras într-o colibă, pe un vârf de deal, doar cu vitele și oile de care avea grijă, citea și tălmăcea cărțile sfinte și le spunea, celor care doreau să-l asculte, ce le va hărăzi viitorul... Cei mai mulți îl ocoleau și îl priveau chiorâș pe ciudatul lor consătean… „Pe vremea aceea lumea era destul de neîncrezătoare și nu-l luau în seamă, dar multe din cele spuse de el s-au adeverit“, mărturisește Gavril Tonea, un strănepot al profetului de pe Bârgaie. „Eu eram copil pe-atunci“..., își aduce aminte Liviu Moldovan, un bătrân hâtru care știe toate poveștile satului…„Parcă-l văd și acum, cum stătea pe deal sub un cireș bătrân. Vorbea mai mult cu noi, copiii, pentru că cei mari nu-l prea luau în serios și să știți că eu am ținut minte tot și ce a spus s-a și întâmplat...“. Vasile Șut, primarul din Tiha Bârgăului, ne spune că Grigore Pop este o legendă locală și că „multe dintre profețiile lui s-au dovedit a fi adevărate, unele chiar peste zeci de ani“. Abia după moartea sa, în 1944, localnicii și-au dat deama că vorbele lui nu erau aiurelile unui om cu mintea tulbure...

Viziunile lui Găbriș

Multe dintre viziunile lui Găbriș au dăinuit peste vremuri și au fost transmise din generație în generație. „O să vie o vreme când toată lumea o să mănânce pe țâdulă“, glăsuiște una dintre profețiile lui Găbriș care s-a adeverit, la câțiva ani după moartea sa. După război, toate alimentele de bază din magazinul sătesc s-au vândut pe cartelă, adică pe țâdulă, cum se spune în graiul local. O altă viziune a lui Găbriș s-a împlinit după zeci de ani... Bătrânul spunea că în sat se va exista o fântână cu lapte care va aduna laptele de pe șapte văi. După vreo 20 de ani, chiar în locul arătat de Găbriș, s-a făcut un centru de colectare, unde se aduna laptele de pe toate cele șapte văi ale Bîrgaielor. Profetul din Tiha Bârgăului a prezis și că se va asfalta drumul spre Bucovina, care era, în vremea aceea, un simplu drum de țară ce brăzda munții. „Va fi neted ca pielea“, spunea Găbriș și sătenii îl priveau uluiți pentru că nu știau ce vrea să spună.

Și-a prezis moartea

Se spune că Găbriș a fost oprit de la post și rugăciune de către fratele său și atunci i-ar fi zis... „Frate Ioane, n-ai făcut bine că m-ai oprit din rugăciune și să știi că pentru asta nu vei avea odihnă nici în mormânt.“ După câțiva ani fratele său a murit și, spune strănepotul său, Gavril Tonea, „a fost îngropat în grădină, așa era obiceiul locului pe atunci. A venit odată o apă mare, s-a umflat pârâul ce curgea prin apropiere și toate osemintele i-au fost duse de puhoaie“. Localnicii își aduc aminte că Găbriș a prezis și că biserica satului se va construi „în cel mai spurcat loc“, adică pe locul unei foste cârciumi, a prezis sfârșitul ocupației hortiste și că va muri într-o zi de sărbătoare și nu va avea preot la căpătâi. A murit în Ziua de Ispas, în anul 1944, iar preotul era plecat din sat... 

A prevestit inundațiile

Una dintre cele mai uimitoare prorociri ale lui Găbriș avea să se împlinească după 30 de ani de la moartea sa. Bătrânul spunea că atunci când se va tăia cireșul de pe vârful dealului, sub care stătea de obicei, va veni o mare nenorocire. „Cireșul a fost tăiat de un localnic la sfârșitul anului 1969. După câteva luni inundațiile au măturat Valea Bârgaielor și au făcut prăpăd în toată țara“, își aduce aminte Liviu Moldovan.

Profețiile lui Grigore Pop sunt încă vii în memoria locuitorilor de pe Bârgaie, chiar și a celor tineri... Andreea Pavelean este studentă la medicină. Pasionată de folclor și de tradițiile locului, Andreea a aflat despre Găbriș de la bunici.

„Bunica mi-a povestit că pe vremea când bunicul a fost pe front s-a dus la Găbriș să-l întrebe dacă se va întoarce teafăr. Găbriș i-ar fi zis că va veni sănătos, într-o zi însemnată cu trei sfinți. Și chiar așa s-a întâmplat... Pe drum căruța în care se afla s-a izbit de o mină din război, a omorât caii, dar bunicul a scăpat nevătămat și a ajuns cu bine acasă. Era sărbătoarea celor trei sfinți, Vasile Grigore și Ioan“…

Profeții sau povești locale?

Găbriș a prezis, spun localnicii, că în viitor vor fi războaie ciudate, molime și chiar erupția unui vulcan din apropiere, de pe un vârf de munte numit de localnici Oala. Se vor împlini, oare, toate profețiile acestui Nostradamus local, se întreabă oamenii… „Molima de care pomenea se pare că a venit, dar poate vom scăpa de celelalte“, zice Liviu Moldovan, care a văzut cum multe dintre cele spuse de Găbriș s-au întâmplat precum au fost prezise.

A fost Găbriș un profet al locului, înzestrat cu o credință de ascet și cu harul de a citi viitorul și soarta semenilor sau prorocirile sale sunt și rodul poveștilor satului, la care fiecare a mai adăugat câte ceva..? Dacă ajungeți pe Valea Bârgaielor și astăzi îi veți auzi pe localnici spunând, atunci când se întâmplă lucruri ieșite din comun: „Uite că și asta-i așa cum a prezis-o Găbriș...“

Vasile Braic

Tradus.com: Top 5 semănători preferate de fermieri

Tradus.com, platformă online globală pentru echipamente agricole și vehicule comerciale rulate, a alcătuit topul celor mai populare semănători în rândul fermierilor, folosind datele de pe platformă. Astfel, locul 1 este ocupat de seria Horsch Pronto, pe locul al doilea se situează utilajele Amazone D, pe locul 3 au fost clasate modelele producătorului Lemken Solitair, iar pe locurile 4 și 5 s-au clasat modelele Amazone AD, respectiv Amazone ED.

Seria Horsch Pronto

Primul loc este ocupat de modelele din seria Pronto de la Horsch. Tehnica universală de semănat pentru toate condițiile oferă un grad ridicat de flexibilitate, fapt foarte apreciat de fermieri.

Modelele Amazone D, Amazone AD și Amazone ED

Pe locul al doilea se situează Amazone D (printre modelele căutate se numără D9, D8 sau D4). De exemplu, modelul D9 oferă o tehnică de semănare mecanică fiabilă, pe care se poate baza orice agricultor, indiferent de dimensiunea fermei.

De asemenea, de la același producător căutate sunt și semănătorile atașabile Amazone AD (locul 4), potrivite pentru fermele medii și mari, precum și modelele din seria Amazone ED (locul 5).

Utilaje Lemken Solitair

Cu toate acestea, mulți fermieri se bazează și pe tehnologia pneumatică: utilajele producătorului Lemken Solitair s-au clasat pe locul 3. Acestea pot fi utilizate atât în combinație cu diverse instrumente de prelucrare a solului, cât și în exploatare individuală.

„Cele mai căutate modele de semănători arată că utilajele bune trebuie să ofere, mai presus de toate, versatilitate și flexibilitate pentru a sprijini fermierii în munca lor grea. Se pare că aceștia sunt factorii decisivi în alegerea unei semănători pe platforma noastră“, spune Nadja Sörgel, general manager Tradus.

Specialiștii Tradus au evaluat comportamentul vizitatorilor, iar în analiză au fost incluse cele aproape 2.000 de semănători second-hand disponibile pe site.

(I.B.)

Abonează-te la acest feed RSS