”Salinate de Turda” - un nou produs românesc recunoscut și înregistrat la nivel european

UE și Ucraina au decis joi, 20 iunie 2024, să prelungească și să actualizeze actualul acord privind transportul rutier. Acordul urmărește să ajute Ucraina să acceseze piețele mondiale prin facilitarea tranzitului prin țările UE și prin dezvoltarea în continuare a legăturilor sale cu piața UE. Semnat pentru prima dată la 29 iunie 2022 în urma invadării pe scară largă a Ucraineide către Rusia, acordul a sporit substanțial schimburile comerciale rutiere dintre Ucraina și UE, în beneficiul ambelor economii.

„De la acordul inițial, exporturile rutiere ucrainene către UE au crescut semnificativ, adăugând peste 300.000 de tone de mărfuri exportate lunar. În același timp, importurile ucrainene din UE au crescut vertiginos, valoarea importurilor crescând de aproape trei ori în comparație cu valoarea exporturilor, ajungând la o valoare impresionantă de 700 milioane EUR pe lună. Extinderea prezentului acord este o expresie puternică a solidarității europene. Prin consolidarea acordului cu garanții solide și asigurarea fermă a respectării legii, punem bazele unor conexiuni de transport durabile care consolidează reziliența Ucrainei.”, a declarat comisarul pentru transporturi, Adina Vălean.

Prin urmare, acordul este prelungit până la 30 iunie 2025, cu reînnoire tacită pentru o altă perioadă de șase luni, cu excepția cazului în care una dintre părți nu este de acord și are dovezi solide și clare că există o perturbare majoră a pieței sale de transport rutier sau că obiectivele acordului nu mai sunt, în mod evident, îndeplinite. Pentru a îmbunătăți punerea în aplicare, acordul include acum următoarele dispoziții pentru:

• Să solicite operatorilor de transport să dețină documente care să ateste autorizația de transport internațional și respectarea acordului.
• Să solicite documente care să ateste că operațiunile fără încărcătură sunt legate direct de o operațiune de tranzit sau bilaterală, în conformitate cu acordul.
• Consolidarea respectării de către operatorii de transport rutier de mărfuri a obligațiilor prevăzute în acord, în special combaterea fraudei, a falsificării documentelor conducătorului auto și a încălcărilor normelor de siguranță rutieră, care ar putea duce la pierderea drepturilor de a presta servicii de transport specificate în acord.
• Introducerea unei clauze de salvgardare care să permită suspendarea acordului în anumite zone geografice în cazul în care o piață de transport rutier din această zonă se confruntă cu perturbări majore care pot fi atribuite acordului.

Istoricul dosarului

De la acord, care facilitează temporar transportul rutier de mărfuri între Uniunea Europeană și Ucraina, exporturile rutiere ucrainene către UE au crescut semnificativ. Mai precis, volumul exporturilor a crescut cu aproximativ două treimi, în timp ce valoarea exporturilor a crescut cu o treime. Aceasta înseamnă peste 300,000 de tone suplimentare de mărfuri exportate lunar. În paralel, importurile ucrainene din UE au crescut, de asemenea, volumul importurilor crescând cu aproximativ 300.000 de tone pe lună. Valoarea importurilor a crescut de aproape trei ori mai rapid decât valoarea exporturilor, ajungând la peste 700 milioane EUR pe lună, comparativ cu 250 milioane EUR pe lună.  Acordul, pus în aplicare din cauza pierderii rutelor de transport și a piețelor de export din estul Ucrainei din cauza agresiunii Rusiei, sprijină culoarele de solidaritate UE-Ucraina. Aceasta a facilitat transportul de bunuri vitale, cum ar fi combustibilul și ajutorul umanitar, în Ucraina și a permis exporturilor ucrainene, cum ar fi cerealele, minereurile și oțelul, să ajungă în UE și în afara acesteia.

Data anterioară de încheiere a acordului a fost 30 iunie 2024. Acordul actualizat și extins a fost semnat la Bruxelles de comisarul Adina Vălean și Serhiy Derkach, ministru adjunct al Comunităților, teritoriilor și dezvoltării infrastructurii din Ucraina. 

Un acord similar este în vigoare între UE și Moldova.

Pentru mai multe Informații

Menținerea circulației bunurilor ucrainene – Comisia Europeană (europa.eu).

Doamna Ursula VON DER LEYEN - Președinte al Comisiei Europene

Domnul Alexander De Croo - Prim-ministru al Belgiei Președinția Consiliului Copiere șefi de stat ai UE Bruxelles, 23 februarie 2024

Subiect: Pentru ca UE să abordeze eficient protestele agricole istorice, trebuie să readucă agricultura în centrul strategiei sale

Dragă Doamnă Președinte,

Dragă Domnule Prim-ministru,

Agricultura și silvicultura au servit tradițional drept piatra de temelie a proiectului european datorită importanței lor strategice. Sectoarele noastre produc o gamă largă de bunuri esențiale pentru toți și sunt actori-cheie în asigurarea securității alimentare pentru cei 450 de milioane de consumatori din UE, fiind cei mai mari exportatori de produse alimentare și agricole din lume. Fermierii sunt primii care simt consecințele evenimentelor meteorologice extreme, contribuind în același timp la tranziția verde prin reducerea emisiilor și stocarea carbonului, fiind custozii zonelor rurale și a biodiversității. În plus, ne implicăm activ în inițiativele de agricultură și silvicultură inteligente din punct de vedere climatic și durabile în regiunile noastre. În ultimii ani, vocile fermierilor europeni și ale cooperativelor agricole au devenit din ce în ce mai vitale, însă îngrijorările noastre au fost în mare măsură ignorate. În schimb, mulți factori de decizie par să perceapă sectorul nostru doar ca pe o problemă, ignorând sutele de mii de inițiative de sustenabilitate virtuoase și neglijând importanța strategică a agriculturii și silviculturii în cadrul proiectului european. Acest paradigmă trebuie să se schimbe acum! Când abordăm probleme reale, ne pierdem timpul valoros permițând polarizării să domine în elaborarea politicilor în loc să ne bazăm pe știință și feedback practic. Fermierii și cooperativele agricole europene fac parte din soluție!

Ne confruntăm cu o convergență fără precedent a provocărilor economice, climatice și sociale și cu alte obstacole care pun în pericol mijloacele de trai și competitivitatea numeroșilor fermieri. Mulți dintre noi ne găsim prinși între costurile în creștere și presiunile de pe piață exercitate de câțiva retaileri concentrați și alianțe de achiziții care activează în statele membre. În plus, anumite aspecte ale politicii comerciale a UE pun o presiune nesustenabilă asupra unora dintre produsele noastre esențiale, împiedicându-ne să adoptăm pe deplin tranzițiile necesare. Din toate părțile Europei, efectele evenimentelor climatice extreme și ale tensiunilor geopolitice au consecințe imediate asupra comunităților noastre rurale și a capacității sectorului nostru de a continua să furnizeze societății bunuri accesibile. Cum putem să ne pregătim eficient pentru înnoirea generațională în astfel de circumstanțe?

Aceste provocări au fost exacerbate de constrângerile și reglementările suplimentare din partea Uniunii Europene. Pactul Verde pentru agricultură a fost un tsunami reglementar, cu prea multe consultări grăbite, ținte de sus în jos lipsite de evaluare și propuneri adoptate fără studii de fezabilitate. Numărul tot mai mare de proteste agricole legitime din ultimele săptămâni și luni subliniază necesitatea urgentă ca Uniunea Europeană să-și îndrepte atenția înapoi către zonele rurale, agricultură și silvicultură în cadrul politicilor sale. Membrii noștri susțin demonstrațiile pașnice. Acest lucru nu poate fi subliniat suficient. Nu vom încuraja nicio acțiune care contravine regulilor stabilite de societatea noastră democratică.

Cu toate acestea, fermierii noștri, proprietarii de păduri și cooperativelor agricole au nevoie de stabilitate, vizibilitate și previzibilitate pentru a putea privi cu încredere spre viitor. Un model cooperativ competitiv menit să îmbunătățească puterea de negociere a fermierilor în lanțul de aprovizionare alimentară, să faciliteze investiții comune pentru a permite fermierilor să obțină mai multă valoare adăugată pentru produsele lor și să încurajeze sustenabilitatea economică, socială și ambientală a fermierilor trebuie promovat. Autonomia noastră productivă și tranziția către o Europă neutruă din punct de vedere climatic trebuie să fie busola strategică a UE. Astăzi, în calitate de membri ai Copiei și Cogecă, subliniem necesitatea urgentă de a aborda preocupările ridicate de mii de fermieri protestatari și de a oferi o perspectivă pe termen lung pentru sector.

Pe termen scurt, accentul trebuie să fie îndreptat către următoarele aspecte:

1. Implementarea unor măsuri urgente pentru simplificarea muncii și vieții fermierilor și introducerea unor măsuri de stimulare care fac diferența. Acest lucru implică eliminarea oricăror povârnișuri administrative excesive incompatibile cu condițiile agronomice, precum și legislația de sus în jos care nu se potrivește tuturor. Prin urmare, salutăm un pachet de simplificare destinat să abordeze preocupările fermierilor. În acest sens, solicităm Comisiei Europene să acorde derogări de la cerințele de condiționalitate (de exemplu, GAEC 1, GAEC 6, GAEC 7), scheme ecologice și angajamente agro-mediu și climat construite pe acestea. De asemenea, trebuie să se acorde o atenție specifică și GAEC 2 pentru a evita orice impact economic negativ asociat cu implementarea acestuia. Un pas preliminar (chiar dacă parțial și insuficient) a fost deja făcut pentru 2024 în ceea ce privește GAEC 8.

2. Consolidarea propunerii Comisiei privind reînnoirea Măsurilor de Comerț Autonom pentru Ucraina (ATM), prin includerea cerealelor, semințelor oleaginoase și a mierii în sistemul de măsuri de salvagardare automate propuse pentru carne de pasăre, ouă și zahăr. Am solicita, de asemenea, modificarea perioadei de referință pentru acest sistem de la volumul mediu al anilor 2022/2023 la cel al anilor 2021/2022. Trebuie garantat un sprijin specific pentru serviciile vamale la frontierele cu Ucraina.

3. Asigurarea reciprocității în standardele de producție agricolă și un teren de joc echitabil în comerțul nostru. Trimiteți un mesaj puternic și opriți acordul UE-Mercosur în forma sa actuală.

4. Asigurarea unei remunerații corecte pentru fermele europene în lanțul alimentar, cu implementarea urgentă și eficientă a Directivei privind Practicile Comerciale Incorecte în fiecare stat membru, distribuție mai echitabilă a prețurilor în lanț împreună cu o interdicție eficientă a vânzării sub cost.

5. Susținerea unei avansări în cazul plantelor NGT de categorie 1 pentru a transmite un mesaj orientat spre viitor pentru sectorul nostru în ceea ce privește inovația și soluțiile practice.

6. Reglementări suplimentare cum ar fi Directiva privind Emisiile Industriale (IED), Legea privind Restaurarea Naturii (NRL) și Ambalajele și Deșeurile de Ambalaje, care încă se află în discuție de către legislatorii UE, reprezintă "abordări impuse țintite de sus în jos" lipsite de mijloace, tranziții și finanțare adecvate. Acest lucru ar trebui corectat și să reflecte, acolo unde este necesar, mandatele Parlamentului European. Implementarea acestor piese de legislație pe teren în forma în care sunt finalizate în prezent este probabil să ducă la o pierdere de competitivitate, costuri crescute și povară administrativă pentru membrii noștri, precum și la neînțelegeri și respingere.

7. Căutăm sprijin pentru o decizie pozitivă urgentă în ceea ce privește propunerea Comisiei de a modifica anexele Convenției de la Bern pentru a permite gestionarea populației de lupi, ceea ce ar fi benefic pentru fermieri și comunitățile rurale din întreaga UE. În săptămânile și lunile următoare, va fi necesar să evaluăm impactul Pactului Verde asupra sectorului agricol și să învățăm din el. Pentru mandatul 2024-2029, pledăm pentru o reglementare redusă de o calitate superioară. Ca prim pas, va fi crucial să elaborăm un inventar general al impactului legislației adoptate, permițând în același timp timp pentru consultări și discuții tehnice privind orice inițiativă nouă. În aceste timpuri provocatoare, apreciem mâna întinsă și dorința de a participa la discuții facilitate de dialogul strategic lansat de Președinta Comisiei Europene von der Leyen. Suntem dedicați și implicati activ în asigurarea succesului acestui dialog strategic pentru a restabili perspectivele fermierilor și cooperativelor agricole într-un mod constructiv.

Pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol, pentru a beneficia de oportunitățile oferite de cercetare, inovație și tehnologii noi și pentru a ajuta agricultura și silvicultura să revină pe drumul cel bun, mandatul viitoarei Comisii trebuie să se concentreze pe 4 imperativi:

1. Următorul buget al UE trebuie să reflecte numeroasele provocări cu care se confruntă fermierii.

2. Agenda politicii comerciale trebuie să fie consistentă cu ambiția stabilită în cadrul pieței interne, garantând în același timp măsuri de reciprocitate robuste și asigurând atenție producțiilor UE sensibile.

3. Orice noi propuneri legate de agricultură trebuie să fie însoțite de un studiu de fezabilitate, discutat cu părțile interesate.

4. Este necesar un Comisar pentru Agricultură și Zone Rurale cu un rol cheie ca Vicepreședinte al Comisiei Europene. Pe măsură ce numărătoarea inversă se apropie de alegerile pivoviale care au loc acum doar câteva luni, cei care sunt la inima primei politici europene comune și care cred în viitorul Europei așteaptă cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră.

Cu stimă,

Membri Copa Cogeca

Utilizarea tehnologiilor inovatoare reprezintă din ce în ce mai mult realitatea în fermele de creștere a animalelor din Europa, unde tehnologia modernă a menținerii sănătății ajută și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, mai degrabă decât la creșterea veniturilor.

Extinderea utilizării inovațiilor, ca parte a strategiei UE de la fermă la furculiță, va fi esențială pentru realizarea obiectivelor agendei Green Deal, asigurându-ne că viitorul producției alimentare europene funcționează pentru oameni și planetă.

Așa cum echipele de elită folosesc cea mai recentă tehnologie pentru a maximiza rezultatele și a evita accidentările pe terenul de joc, la fel și în fermele crescătorilor de animale din Europa se încorporează din ce în ce mai mult o gamă de produse pentru sănătatea animală, atât pentru a minimiza impactul bolilor, cât și pentru a maximiza durabilitatea alimentelor pe care le produc.

Proiectul SmartAgriHubs al UE pentru a construi un ecosistem de inovare agricolă pe continent poate stimula și susține adoptarea acestor produse vitale. Astfel de inițiative nu numai că vor contribui la reducerea barierelor existente la intrare și a costurilor în accesarea acestor tehnologii de ultimă oră pentru fermieri, dar, la rândul lor, vor contribui la atingerea obiectivelor de mediu ale UE.

De exemplu, aditivii speciali pentru hrana animalelor, care sunt încorporați în rațiile de hrană ale animalelor, prezintă beneficii clare pentru mediu și susțin un standard ridicat de sănătate și bunăstare pentru animalele din fermă, pe termen lung.

Aditivii folosiți în hrana animalelor pot reduce volumul de metan emis de animalele, un gaz cu efect de seră (GES) puternic cu un efect de încălzire semnificativ mai mare decât dioxidul de carbon, din care animalele produc mai mult de jumătate din emisiile anuale ale UE. În același timp, atunci când aditivii sunt combinați cu alte tehnici de gestionare a creșterii animalelor în ferme, se poate reduce amprenta de carbon înregistrată în dreptul animalelor cu aproape o treime.

Încurajarea dezvoltării unor astfel de aditivi nu numai că ar aduce beneficii fermierilor în mod direct prin îmbunătățirea productivității în fermă și a sănătății animalelor, însă ar contribui mai mult la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de pe întregul continent.

În al doilea rând, platformele autonome de monitorizare a animalelor, inclusiv instrumente bazate pe inteligență artificială care încorporează monitorizarea vizuală și audio a semnelor cheie ale bolii animalelor, oferă, de asemenea, beneficii duble pentru fermieri și mediu.

De exemplu, tehnologiile de învățare profundă și IA pentru monitorizarea mobilității vacilor în ferme pot ajuta la reducerea șchiopătării prin detectarea timpurie de la 25% la 13,5% în decurs de șase luni. Acest lucru nu numai că îmbunătățește bunăstarea animalelor din ferme, dar oferă și beneficii economice fermierilor și încurajează o producție mai durabilă.

După cum arată cercetările Direcției Tehnice pentru Sănătatea și Bunăstarea Animalelor din Marea Britanie, o scădere cu 10% a șchiopătării într-un efectiv mediu de vaci de lapte economisește 91,25 de lire sterline pe vacă/an. De asemenea, tratamentul timpuriu poate îmbunătăți eficiența și poate reduce amprenta de carbon a animalelor cu o jumătate de tonă de carbon per animal.

În cele din urmă, descoperirile în cercetarea genetică a animalelor ar putea duce la beneficii semnificative de durabilitate pentru fermele europene. După cum a arătat un studiu al înregistrărilor din fermă și al datelor genetice ale animalelor, primele 25% dintre vacile cu genetică superioară au produs cu 10% mai puține emisii de metan în timpul vieții lor. Aceste vaci au prezentat, cu 44% mai puțină inclinare spre utilizarea antibioticelor pe parcursul vieții lor și cu 5% au consumat mai puțină hrană pentru întreținere, comparativ cu grupul vacilor cu o genetică inferioară.

Având în vedere aceste dovezi, guvernele trebuie să ia în considerare cu seriozitate investițiile în programele de cercetare genetică a animalelor și de reproducere ca mijloc de a deschide calea pentru ca următoarea generație de animale să fie și mai durabilă, oferind, în același timp, beneficii de productivitate și eficiență fermierilor europeni.

În cele din urmă, dovezile tot mai mari indică potențialul tehnologiilor moderne de sănătate a animalelor de a reduce emisiile de GES și de a îmbunătăți durabilitatea, ca să nu mai vorbim de a oferi standarde mai înalte de bunăstare a animalelor, de a sprijini fermele să devină mai productive și de a reduce răspândirea bolilor între specii.

Ca atare, creșterea disponibilității și utilizării produselor de sănătate animală în UE, dintre care multe încep deja să își pună amprenta pe întreg continentul, este un obiectiv deschis pentru creșterea durabilității.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Vineri, 13 octombrie 2023, statele membre au votat, în cadrul unui comitet permanent pentru plante, animale, alimente și furaje (SCOPAFF), propunerea Comisiei de a reînnoi, pentru 10 ani, utilizarea glifosatului. Majoritatea necesară pentru adoptarea (sau respingerea) propunerii nu a fost atinsă.

Drept urmare, propunerea, care se bazează pe un aviz emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), va fi înaintată Comitetului de Apel.

Se așteaptă ca Comitetul să discute și să voteze propunerea Comisiei în prima jumătate a lunii noiembrie. O decizie privind reînnoirea glifosatului trebuie luată până la 14 decembrie 2023, deoarece aprobarea actuală expiră la 15 decembrie 2023.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a transmis Comisiei Europene declarația de cheltuieli pentru decontarea fondurilor europene în valoare de 202,8 milioane de euro (202.820.673,66 euro). Această sumă reprezintă contravaloarea plăților acordate din bugetul național în primul trimestru al anului 2023 către fermieri, procesatori, antreprenori și autorități publice care au realizat investiții în agricultură și dezvoltare rurală, dar și pentru măsurile de mediu și climă.

Documentul transmis Comisiei Europene cuprinde totalul plăților efectuate de AFIR în perioada 1 ianuarie – 31 martie 2023 către beneficiarii proiectelor de investiții și ai plăților directe și compensatorii. Plățile efectuate provin din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), respectiv suma 192,6 milioane de euro (192.643.697,57 euro), precum și din Instrumentul de Redresare al Uniunii Europene (EURI) cu valoarea de 10,2 milioane de euro (10.176.976,09 euro).

„Toate aceste sume pe care le-am solicitat la Comisia Europeană sunt rezultatul plăților pe care AFIR le-a făcut beneficiarilor și vin să reîntregească bugetul de stat. Agenția lucrează în ritm alert pentru a rambursa solicitanților sumele necesare în urma derulării proiectelor și astfel să accelerăm ritmul de absorbție a fondurilor europene pe care le gestionăm”, a menționat George CHIRIȚĂ, Directorul general AFIR.

Conform fluxului procedural stabilit la nivelul Comisiei Europene, declarația de cheltuieli aferentă perioadei 1 ianuarie – 31 martie 2023 a fost încărcată în sistemul informatic utilizat pentru schimbul de date între statele membre și CE, urmând ca, după verificarea sumelor din declarația Până în prezent, Comisia Europeană a rambursat României 7,88 miliarde de euro pentru investiții realizate în agricultură, pentru dezvoltarea mediului rural și pentru plăți directe și compensatorii aferente Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020, precum și perioadei de tranziție 2021 – 2022.

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat joi, 30 martie 2023, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/700 al Comisiei din 29 martie 2023 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate (IGP), „Plăcintă dobrogeană – IGP”.

Astfel, Plăcintă dobrogeană – IGP - se alătură celorlalte 10 produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european, respectiv: Magiun de prune de Topoloveni (Indicație Geografică Protejată), Salam de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Novac afumat din Țara Bârsei (Indicație Geografică Protejată), Scrumbie afumată de Dunăre (Indicație Geografică Protejată), Telemea de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Cârnați de Pleșcoi (Indicație Geografică Protejată), Cașcaval de Săveni (Indicație Geografică Protejată), Salata cu icre de știucă de Tulcea (Indicație Geografică Protejată), Telemea de Ibănești (Denumire de Origine Protejată) și Salată tradițională cu icre de crap (Specialitate Tradițională Garantată)

În prezent, România deține trei produse în etapa de verificare europeană, astfel: două pentru dobândirea Indicației Geografice Protejate, respectiv Pita de Pecica și Salinatele de Turda și unul pentru dobândirea Specialității Tradiționale Garantate, respectiv Sardeluța marinată.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Denumirea produsului „Plăcintă dobrogeană - IGP” a dobândit protecția pe sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată (IGP) în baza Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare.

Indicația geografică protejată (IGP) evidențiază legătura dintre regiunea geografică specifică și denumirea produsului, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică poate fi atribuită în mod esențial originii sale geografice. Pentru a beneficia de această etichetă de calitate, cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare trebuie să aibă loc în regiune.

„Plăcintă dobrogeană” este un produs de patiserie copt, precopt congelat sau crud congelat, preparat din foi de aluat, umplute cu brânză sărată (telemea) amestecată cu caș și ouă. Foile se obțin prin întinderea și tragerea aluatului. Foile umplute sunt rulate, încrețite și aranjate în formă de spirală în tăvi rotunde. Greutatea produsului este cuprinsă între 500 g și 2000 g. Produsul are un gust sărat datorat amestecului de brânză telemea, caș, ouă și iaurt.

În secțiune, se observă straturile alternative de umplutură de brânză de culoare alb-gălbuie și foile de aluat.

Plăcinta dobrogeană se comercializează în trei moduri: — coaptă, întreagă sau tăiată în bucăți și cântărită în momentul vânzării; — precoaptă congelată; — crudă congelată.

Plăcinta dobrogeană are o consistență moale și fragedă datorată amestecului de iaurt și de ouă folosit, spre deosebire de alte produse de același tip, care au o textură crocantă, cu o suprafață deseori friabilă. O altă caracteristică ce o diferențiază de produsele similare este utilizarea de foi de aluat necongelate, preparate din aluat proaspăt, pentru fiecare lot de produse finite. Foile se întind și se usucă până când devin foarte subțiri, translucide, elastice și puțin lucioase, calități pe care numai localnicii din Dobrogea le cunosc.

Aria geografică în care se poate obține produsul înregistrat „Plăcintă dobrogeană - IGP” cu respectarea legislației specifice pe sisteme de calitate europene este constituită din două zone administrative: județele Tulcea și Constanța.

Cererea de înregistrare în vederea dobândirii protecției IGP pentru denumirea Plăcintă dobrogeană a fost înaintată Comisiei Europene de către grupul aplicant ASOCIEREA „PLĂCINTĂ DOBROGEANĂ”, format din operatorii economici-procesatori: PICCOLO ANGELO SRL -Tulcea și DOBROGEA GRUP SA - Constanța.

Grupul aplicant are un rol important, conferit de art. 45 din Regulamentul nr.1151/2012, conform căruia acesta trebuie să contribuie la garantarea calităţii, reputaţiei şi autenticităţii produsului “Plăcintă dobrogeană - IGP” pe piaţă, prin monitorizarea utilizării comerciale a denumirii şi informarea autorităţilor competente în vederea asigurării protecţiei juridice.

Totodată, grupul aplicant trebuie să desfăşoare activităţi specifice de promovare a produsului, în vederea informării consumatorilor.

Documentația este publică pe site-ul MADR accesând link-ul https://www.madr.ro.

În timp ce economia mondială părea să se îndrepte către o revenire la normal după pandemia provocată de Covid-19, criza ucraineană revigorează dezbaterile privind suveranitatea Uniunii Europene pentru a satisface nevoile sale alimentare și industriale vitale.

Confruntați cu riscul creșterii prețurilor la inputurile din agricultură sau chiar cu cel al penuriei de alimente pentru țările cu cele mai mari deficite de materii prime agricole, precum statele din Africa de Nord și Orientul Apropiat, multe organizații agricole din statele membre au cerut o creștere a producției europene pentru a atenua efectul acestei crize, chiar dacă aceasta a însemnat revenirea la anumite obiective ale politicii agricole europene referitoare la reducerea productivității la utilizarea mai redusă a terenului arabil.

Așa cum era de așteptat, aceste poziții au dus imediat la o reacție a ONG-urilor de mediu, care denunță această inițiativă a „purtătorilor de standarde ai agriculturii industriale“ ce profită de situația creată de războiul din Ucraina pentru a încerca astfel să reducă domeniul de aplicare a strategiei „De la fermă la furculiță“. Obiectivele acestei politici, spun ei, sunt tocmai creșterea sustenabilității agriculturii europene și a autonomiei sale agricole, atât din punctul de vedere al autosuficienței, cât și al autonomiei față de inputurile importate sau al creării de dependențe energetice.

Potrivit acestor apărători ai F2F, adevărata soluție ar fi consolidarea stocurilor strategice și a instrumentelor financiare care să permită atenuarea efectelor crizei pentru țările cu cele mai multe deficite, fără a renunța la politica agroecologică care va duce în cele din urmă la asigurarea autosuficienței alimentare a Europei.

Ca de multe ori în acest tip de dezbatere, ambele părți au dreptate în teorie, dar la scări de timp diferite. Anumite scenarii oferă o cale către o reorientare a agriculturii europene făcând posibilă satisfacerea nevoilor europene, și chiar păstrarea capacității sale de export pentru punctele sale forte (cereale în special) pentru a continua să își asume contribuția europeană la securitatea alimentară mondială. Dar acestea sunt scenarii pe termen lung (până în 2050), în timp ce răspunsurile ce trebuie date la criza ucraineană sunt pe termen scurt și mediu: va trebui, evident, să ne confruntăm cu o criză acută în 2022 și 2023 și, cel mai probabil, cu o ieșire a Rusiei și Ucrainei din comerțul global cu produse agricole materii prime pentru câțiva ani, cu excepția unei întorsături miraculoase (retragerea Rusiei care justifică încetarea sancțiunilor economice sau victoria militară a Ucrainei, adică două ipoteze pe care ar fi puțin riscant să pariem).

Pentru următorii ani va fi, fără îndoială, necesară îmbinarea măsurilor recomandate de cele două „tabere“: o mai bună gestionare a stocurilor internaționale și sprijin financiar pentru țările cu deficit, dar și o creștere, cel puțin temporară, a producției europene, până când vom putea vorbi de planul agroecologic.

După cum am văzut, scenariul TYFA (Ten Years for Agroecology) își propune să răspundă nevoilor alimentare ale Uniunii Europene și chiar să-și păstreze contribuția la securitatea alimentară în țările cele mai dependente de exporturile sale agricole, eliminând în același timp importurile de proteină vegetală. La aceste obiective (care pe termen lung ar răspunde perfect provocărilor actuale) se adaugă eliminarea utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor de sinteză. Deși cuvântul nu este pronunțat în mod explicit, este, prin urmare, o tranziție 100% către agricultura organică.

Acest scenariu poate fi criticat pentru ipotezele sale prea optimiste: decalajul între recoltele organice și cele convenționale este adesea mai mic decât realitatea observată în prezent și își asumă o capacitate europeană de producție, a culturilor proteaginoase, mai mare, care rămâne însă de demonstrat. Echilibrarea pierderilor presupuse ale producției agricole globale (-35%) prin schimbarea radicală a dietei, care sunt foarte clar explicate: precum consumul de carne de bovină, suine sau pasăre (- 69%, - 60% și respectiv - 65%).

Totuși, singurele obiective cuantificabile ale „F2F“ sunt cele de reducere a inputurilor: antibiotice pentru animale, îngrășăminte și pesticide. În ceea ce privește evoluția dietei europene, aceasta se rezumă la dorințe pioase care nu sunt însoțite de vreun obiectiv cuantificat (cu excepția risipei alimentare), nici de un termen datat. Pe de altă parte, țintele de reducere a inputurilor sunt stabilite pentru 2030, unde TYFA plănuia o evoluție pe o perioadă mai mare de 30 de ani!

Înțelegem logica politică din spatele acestor „obiective“ ale F2F: este mai ușor din punct de vedere politic să impunem constrângeri asupra unei populații minoritare de fermieri și dependente de finanțare publică decât asupra tuturor alegătorilor-consumatori... Asta cu atât mai mult cu cât urmează retorica firească a partidelor ecologiste, care, din aceleași motive, și-au impus o viziune conform căreia agricultura intensivă este responsabilă de toate relele și, prin urmare, reducerea inputurilor ar fi instrumentul esențial pentru a îmbunătăți miraculos starea ecosistemelor.

Această obsesie ecologică împotriva „productivismului“ agricol are rădăcini istorice: a răspuns viziunii ecologiei științifice emergente în ultima treime a secolului XX, mai întâi sensibilizată la problemele locale (poluarea cauzată de inputuri, deteriorarea biodiversității în peisajele agricole).

Dar, de atunci, problemele și prioritățile ecologiei științifice au evoluat: conștientizarea schimbărilor climatice ne impune să monitorizăm impactul activităților noastre și al consumului nostru asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. La nivel agricol, acest lucru duce la un interes pentru analizele ciclului de viață (ACV) ale alimentelor noastre, așa cum am făcut pentru bunurile industriale sau pentru transport. Consecința acestei viziuni noi, mai globaleȘ este necesar ca să ne interesăm de echilibrul ecologic al agriculturii, raportându-l la cantitățile de alimente produse, și nu la suprafețele cultivate, așa cum se făcea anterior.

Totuși, acest lucru schimbă radical punctul de vedere deoarece ACV-urile reduse la kilogramul de hrană sunt cel mai adesea în avantajul produselor agriculturii convenționale, atunci când sunt comparate cu produsele celei mai dezvoltate agriculturi extensive, și anume cea organică. Chiar dacă această întrebare este încă subiectul controverselor, simplul fapt că reprezentanții bio solicită (fără succes până acum) retragerea comparațiilor ACV între produsele ecologice și cele convenționale arată cât de mult se înclină balanța cunoștințelor științifice.

Erodarea biodiversităţii la nivel global a devenit, de asemenea, o preocupare majoră. Totuși, inventarele faunei mondiale arată că agricultura este sectorul economic care contribuie la această erodare, însă se constată faptul că scăderea biodiversității este mult mai mare în țările din Sud, unde agricultura este mai extinsă decât în Europa și America de Nord, regiunile în care agricultura intensivă este de departe modelul predominant.

În plus, dezvoltarea agriculturii în aceste țări din Sud este condusă în esență de culturile de export, destinate satisfacerii nevoilor țărilor din Nord. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la efectele secundare ale unei posibile contribuții reduse a agriculturii europene, care în starea actuală a comerțului internațional riscă mai ales să genereze o defrișare în creștere în sud, dacă nu este însoțită de o schimbare radicală a dietei în Europa.

În mod clar, atunci când reducem impactul agriculturii în ceea ce privește cantitățile produse, ecologia științifică (spre deosebire de ecologia politică) arată clar că diminuarea contribuției agriculturii europene nu aduce niciun beneficiu clar de mediu la nivel global. Acest lucru nu împiedică reducerea fertilizării cu produse de sinteză sau folosirea pesticidelor care creează poluare.

Soluția optimă este, fără îndoială, diferențierea politicilor în funcție de regiuni, păstrarea globală a potențialului de producție, promovând totodată agroecologia sau alte forme în regiunile în care este cu adevărat utilă. Marea Britanie post-Brexit explorează și ea această cale, urmând recomandările ecologistului A. Balmford.

Această inversare a viziunii ecologice științifice nu este încă integrată de curentele ecologice dominante, care persistă în a cere reduceri nemotivate ale inputurilor, considerate ca markeri ai radicalismului ecologic, chiar dacă nimeni nu este capabil să cuantifice beneficiile acestor reduceri pentru climă sau biodiversitate. Nerăbdător înainte de toate să împace acest curent de opinie, dar și să-și dea un „leac științific“, F2F și-a prezentat așadar dorința de a reduce inputurile, dar asociind de fiecare dată fără coerență două obiective, unul având un sens real din punct de vedere științific, celălalt pur ideologic sau demagogic.

În cazul îngrășămintelor de sinteză: să reducă cantitățile folosite, ceea ce este desigur pe deplin de dorit în cazul regiunilor care depășesc media europeană, însă nu are sens din punctul de vedere al poluării mediului și duce în mod clar la o pierdere a randamentelor, în special în zonele clasificate ca vulnerabile la nitrați, unde fertilizarea pe bază de azot este deja limitată, având în vedere potențialul de producție.

În cazul pesticidelor:

• reducerea cu 50% a utilizării produselor „cele mai periculoase“ (ceea ce poate, dacă este cazul, să aibă sens, cu condiția să rămâi la produse care prezintă un risc dovedit în domeniu, și nu un simplu pericol în sens toxicologic)
• și reducerea utilizării tuturor pesticidelor cu 50% (ceea ce din nou va provoca inevitabil o scădere a producțiilor, fără niciun beneficiu pentru mediu la nivel global).

La aceasta trebuie adăugată creșterea suprafeței cultivate cu culturi organice cu 25% din totalul suprafețelor, și conversia a 10% din suprafețele agricole în zone neproductive rezervate biodiversității, care produc pierderi suplimentare de producție. Toate fără nici cea mai mică măsură menită să schimbe alimentația europenilor, singura soluție pentru a preveni ca aceste scăderi ale producției să aibă ca rezultat o utilizare sporită a importurilor. Singurul efort cerut consumatorilor de F2F este reducerea risipei alimentare, care este cu siguranță necesar, dar insuficient și, mai presus de toate, nu induce nicio modificare a echilibrului dintre producția animală și cea vegetală.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Într-un comunicat de presă al Reprezentanței Comisiei Europene în România este prezentată o statistică a consumului de antibiotice la nivelul Europei și a gradului de informare a oamenilor cu privire la utilizarea corectă a acestor medicamente.

Un sondaj paneuropean vizând rezistența la antimicrobiene arată că jumătate dintre europeni continuă să creadă, în mod incorect, că antibioticele ucid virusurile.

În același timp, 23% dintre respondenți au luat antibiotice în ultimul an, cel mai mic procent din 2009 încoace, care arată în mod clar că activitatea statelor membre și a Comisiei de a contribui la sensibilizarea cetățenilor cu privire la riscurile utilizării excesive a antibioticelor dă roade. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut.

Rezistența la antimicrobiene (RAM) este unul dintre cele mai mari riscuri pentru sănătatea umană și este una dintre primele 3 amenințări la adresa sănătății. (ECDC) estimează că, în Uniunea Europeană, Islanda și Norvegia, peste 35.000 de persoane mor în fiecare an din cauza infecțiilor rezistente la antibiotice. Astfel de infecții cauzează în UE costuri suplimentare cu asistența medicală și pierderi de productivitate în valoare de 1,5 miliarde euro.

Un Eurobarometru special oferă o imagine de ansamblu a atitudinilor europenilor față de antibiotice. Principalele rezultate sunt:

– Utilizarea antibioticelor a ajuns la un nivel minim record: 23% dintre europeni afirmă că au luat antibiotice sub formă orală în ultimul an, cel mai mic procent din 2009 încoace. Însă acest procent variază de la 42% în Malta, la 15% în Suedia și Germania.

– Aproximativ 8% dintre antibiotice au fost administrate fără rețetă medicală.

– O foarte mare parte dintre europeni au luat antibiotice fără justificare (adică doar pentru infecții virale sau pentru simptome).

Sondajul a arătat, în plus, o lipsă îngrijorătoare de conștientizare în rândul cetățenilor cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor:

– Doar jumătate (50%) dintre respondenți știu că antibioticele sunt ineficace împotriva virusurilor.

– Doar 3 din 10 europeni știau că utilizarea nenecesară a antibioticelor le face să devină ineficiente, că administrarea antibioticelor ar trebui să înceteze numai la finalizarea întregii cure de tratament, că antibioticele generează adesea efecte secundare, cum ar fi diareea, și că antibioticele nu sunt eficace împotriva răcelilor.

Noile date publicate ECDC arată că, în ansamblu, între 2016 și 2020, în UE/SEE, numărul de infecții și de decese cauzate de rezistența la antibacteriene a crescut semnificativ. Între 2017 și 2021 s-a înregistrat, de asemenea, o creștere a numărului și a proporției infecțiilor invazive raportate cu Klebsiella pneumoniae și cu Acinetobacter spp., care sunt rezistente la carbapeneme, un grup de antibiotice care sunt adesea utilizate în ultimă instanță.

Consumul total de antimicrobiene la oameni (în sectorul asistenței medicale primare și în cel spitalicesc) a scăzut cu 23% în perioada 2012-2021. Deși acest aspect demonstrează o reducere importantă a utilizării nenecesare a acestor medicamente, consumul celor mai eficiente antibiotice a crescut, în plus, foarte mult, în special în spitale. De exemplu, consumul de carbapeneme în spitale a crescut cu 34% între 2012 și 2021.

Amenințarea din ce în ce mai mare evidențiază necesitatea de a combate RAM printr-o abordare de tip „O singură sănătate“, recunoscând legăturile dintre sănătatea umană, sănătatea animală și mediu. Mai devreme în cursul acestui an au intrat în vigoare noi norme ale UE pentru a asigura faptul că antimicrobienele esențiale pentru medicina umană rămân eficace prin interzicerea utilizării lor în medicina veterinară. Comisia a publicat, în plus, o revizuire a planurilor naționale

„O singură sănătate“ (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM) ale statelor. Revizuirea a constatat că multe state membre ar avea de câștigat de pe urma unei abordări mai puternice de tip „O singură sănătate” în lupta împotriva RAM, ținând seama de impactul antibioticelor asupra mediului. În plus, Comisia a emis un aviz al Grupului de experți privind modalitățile eficiente de a investi în sănătate pentru a gestiona RAM în întregul sistem de sănătate.

În prima jumătate a anului 2023, Comisia își va intensifica acțiunile vizând RAM printr-o propunere de Recomandare a Consiliului și ca parte a unei propuneri de revizuire a legislației UE în domeniul farmaceutic. În cursul anului 2023, UE va lansa o acțiune comună în valoare de 50 de milioane euro cu statele membre, Norvegia, Islanda și Ucraina vizând RAM, în cadrul programului EU4Health. În cadrul programului Orizont 2020, programul de cercetare al UE, au fost mobilizate peste 690 de milioane euro pentru a sprijini cercetarea și inovarea în domeniu. În primii doi ani ai programului Orizont Europa au fost angajate 32,5 milioane euro pentru 13 proiecte de cercetare care abordează rezistența la antimicrobiene.

• Sondaj Eurobarometru: doar 1 din 2 respondenți știe că antibioticele nu sunt eficace împotriva virusurilor.
• Rezistența la antimicrobiene apare atunci când microbii suferă modificări în timp și încetează să mai răspundă la medicamentele concepute pentru a le ucide. Acest fenomen face ca infecțiile să fie mai greu de tratat și crește riscul de boli, de boli grave și de decese.

Laura ZMARANDA

Potrivit unui comunicat de presă al Reprezentanței Comisiei Europene în România, recent a fost adoptat un Plan de acțiune revizuit al UE pentru a pune capăt comerțului ilegal cu specii sălbatice de floră și faună, așa cum anunța în Strategia privind biodiversitatea pentru 2030. Comerțul ilegal cu specii sălbatice profitabil de pe piața neagră mondială contribuie la epuizarea sau dispariția unor întregi specii și favorizează bolile zoonotice, boli care trec de la animale la oameni. Potrivit Raportului din 2020 privind infracțiunile împotriva speciilor sălbatice la nivel mondial al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, toate țările din lume sunt afectate de traficul cu specii sălbatice, fiind implicate o gamă largă de specii, de la anghilă la pangoline și până la lemnul de trandafir. Planul actualizat va orienta noile acțiuni ale UE de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră până în 2027, pe baza primului Plan de acțiune adoptat în urmă cu șase ani.

Planul revizuit are patru priorități principale:

• Prevenirea traficului cu specii sălbatice de faună și floră și înlăturarea cauzelor profunde ale acestuia, prin reducerea cererii de specii sălbatice comercializate ilegal, prin sprijinirea mijloacelor de subzistență durabile în țările de origine și prin combaterea corupției la toate nivelurile;
• Consolidarea cadrului juridic și de politică împotriva traficului cu specii sălbatice, prin alinierea politicilor UE și naționale la angajamentele internaționale și la cele mai recente date concrete, precum și prin colaborarea cu sectoarele economice implicate în comerțul cu specii sălbatice;
• Asigurarea respectării reglementărilor și a politicilor de combatere eficace a traficului cu specii sălbatice de faună și floră, prin îmbunătățirea ratei de detectare a activităților ilegale în cadrul UE, punând accentul pe consolidarea capacităților de-a lungul întregului lanț de asigurare a respectării legii, încurajând coordonarea și cooperarea în cadrul statelor membre și între acestea și intensificând eforturile de abordare a aspectelor online ale traficului cu specii sălbatice;
• Consolidarea parteneriatului mondial dintre țările de origine, țările consumatoare și țările de tranzit împotriva traficului cu specii sălbatice de faună și floră, prin consolidarea capacității acestora și prin îmbunătățirea cooperării dintre statele membre, actorii UE însărcinați cu asigurarea respectării legii și principalele țări din afara UE.

UE este un nod central pentru traficul mondial cu specii sălbatice de faună și floră și joacă un rol esențial în lupta împotriva acestuia. Valoarea comerțului ilegal cu specii sălbatice de faună și floră raportată în UE a fost de minimum 4,7 milioane euro în 2019, dar este probabil ca această valoare să fie în realitate mult mai mare. Autoritățile statelor membre ale UE efectuează constant confiscări legate de flora și fauna sălbatică (medicamente, corali, reptile, păsări, plante și mamifere). Începând din 2017, în UE au fost recenzate anual, în medie, peste 6 000 de cazuri de confiscări implicând specii sălbatice de faună și floră incluse pe lista CITES.

Laura Zmaranda

Noua arhitectură ecologică a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2023-2027 este menită să fie un instrument crucial pentru atingerea obiectivelor Pactului Verde, inclusiv ambiții mai mari pentru utilizarea durabilă a pesticidelor în UE. Confruntată cu necesitatea urgentă de a rezolva problema pesticidelor și criza biodiversității din Europa, Comisia propune să reducă la jumătate utilizarea și riscurile pesticidelor chimice și mai periculoase în UE până în 2030, ca parte a strategiei sale de la fermă la furculiță.

Prin urmare, teoretic, noua PAC ar trebui să sprijine fermierii în utilizarea durabilă și redusă a pesticidelor printr-o serie de reguli și măsuri. Mai exact, statelor membre li s-a oferit oportunitatea de a concepe intervenții în planurile lor strategice menite să reducă dependența de pesticide.

Pe 22 iunie, CE a lansat propunerea de noi reguli europene privind pesticidele care vor transforma actuala directivă privind utilizarea durabilă a pesticidelor într-un regulament. Pentru a asigura o mai bună punere în aplicare a acestor norme privind pesticidele decât în ​​trecut, Comisia a explicat că statele membre vor putea, de asemenea, să utilizeze fondurile noii PAC pentru a-și compensa fermierii pentru costurile de punere în aplicare a acestui regulament.

Franța pare să fie unul dintre studenții buni doar în aparență: suprafețele vizate de „managementul durabil al pesticidelor“ sunt toate suprafețele angajate în calea „practicilor“ sau „de certificare“ a ecoregimului al căror conținut nu este în realitate în niciun caz calea care garantează o reducere a pesticidelor, precum și a zonelor vizate de măsura agromediu și climă „gestionarea calității și cantitativă a apei pentru culturile de câmp“ care rămâne anecdotică din lipsă de buget și ambiție.

Însă, de câteva luni, apelurile s-au înmulțit pentru a pune în discuție această strategie europeană în numele producției și al suveranității alimentare. „A folosi scuza războiului din Ucraina pentru a dilua aceste propuneri și a ne speria spunându-ne că durabilitatea înseamnă că va fi mai puțină mâncare este absolut iresponsabil. […] Știința este lipsită de ambiguitate. Pesticidele ne amenință pe termen lung securitatea alimentară“, a inserat Frans Timmermans, în timp ce propunerile vor trebui acum discutate și adoptate de Consiliu și Parlamentul European.

„Preocupările privind siguranța alimentelor nu fac acțiunile împotriva pesticidelor mai puțin urgente. Utilizarea excesivă a pesticidelor reprezintă un risc major pentru sănătatea umană și ucide polenizatorii responsabili pentru majoritatea alimentelor pe care le consumăm“, a adăugat Stella Kyriakides. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Frans Timmermans a anunțat și lansarea unei analize privind securitatea alimentară pentru a identifica sursa penuriei și a „identifica soluții pe termen lung“. „Dacă această analiză ne obligă să ne reconsiderăm propria poziție, ei bine, suntem pregătiți pentru asta“, a insistat el.

Dacă un stat ar fi lipsit de ambiție, „nu vom reuși să punem presiune“, a indicat un oficial european, recunoscând în același timp că ar fi puțin probabil ca CE să inițieze proceduri de încălcare a dreptului comunitar, dacă este necesar. Deși a salutat adoptarea acestei propuneri, ONG-ul Future Generations a regretat totuși alegerea unui singur indicator care să măsoare atât utilizarea, cât și riscul pesticidelor, afirmând că acesta „discriminează puternic pesticidele utilizate în agricultura ecologică și le favorizează pe cele mai toxice“.

Textul prevede interzicerea completă a utilizării pesticidelor sintetice în „zonele sensibile“, adică zonele Natura 2000 și zonele urbane precum „școli, spitale, parcuri“ sau din nou „locuri de joacă și facilități sportive“.

Pentru a ajuta fermierii să înceapă această tranziție, Comisia a planificat să crească numărul de produse ecologice și cu risc scăzut de pe piață, să promoveze tehnologiile utilizate în așa-numita „agricultură de precizie“ și să modifice Politica Agricolă Comună (PAC), pentru a permite statelor membre să finanțeze aceste modificări utilizând bugetele PAC timp de cinci ani.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU