Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 3 Dec 2021

„Fatoria Agricolă“, un nou concept de fermă

În satul Grăjdeni, comuna Fruntișeni, județul Vaslui, un tânăr visător, fermier cu vârsta de 36 ani și student la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iași, a adus de peste hotare un prototip de fermă în anul 2016, în satul de origine a bunicilor. „Fatoria agricolă“, concept întâlnit des în Austria, Elveția și Italia, ajunge în cele din urmă și la noi în țară. Aceasta a prins viață în urmă cu 2 ani, se extinde pe o suprafață de 20 ha și îmbină cultura mare, cultura de legume, cu creșterea de animale în număr redus, dar nu în regim de subzistență și agroturism. Toate produsele obținute duc la un venit în fermă, dar și la obținerea de produse pentru vânzare.

Origini și frumusețea locurilor

Cătălin Olaru este un tânăr fermier care, după 15 ani de stat în Italia, a descoperit pasiunea pentru agricultură, respectiv plante și animale, în satul său natal din comuna Grăjdeni. Acesta este sprijinit în special de tatăl său, dar și de apropiați. Pasiunea lui l-a determinat să vină cu ceva nou în agricultura județului, dorind să aducă pe piață produse bio din gospodăria proprie.

Având origini bine închegate și o legătură strânsă cu bunicii săi, a lăsat Italia și a revenit acasă pentru a porni o afacere, ce presupune dăruire și perseverență, dar cu foarte multe piedici în cele din urmă, după cum se va vedea în material. Acesta spune că locul este cel care îl leagă de ceea ce a reușit să facă până în acest moment, iar cel mai important lucru este să pui suflet în tot ceea ce faci, muncind zi-noapte, deoarece „munca te înnobilează“.

Rodul pământului

„Pot spune că sunt atras de originile mele și de frumusețea locurilor deoarece o mare parte din copilărie am hoinărit pe aici și pot spune că am rămas cu nostalgia trecutului. Pentru mine și familia mea «Fatoria agricolă» înseamnă o fermă în care am pus mult suflet și am adunat la un loc animale domestice și de companie. M-am inspirat din Italia, unde am frecventat o perioadă lungă de timp o «Fatorie», respectiv Fattoria del Gelato lângă Torino, o zonă aproape de Munții Alpi.

Pe lângă acestea, dispun de cultură mare, culturi de legume și culturi viticole. Iar pe viitor, la acestea, voi adăuga și 1 ha de livadă mixtă. Tot în cadrul acestei «Fatorii agricole» am făcut demersuri pentru construcția unei agropensiuni, unde vom pune accent pe valorifi­carea produselor noastre tradiționale locale, printre care rețeta «Iute de Grăjdeni», un sortiment de dulceață din ardei iuți pe care bunica mea îl face de când se știe“, ne spune Cătălin Olaru.

În acest moment, în cadrul „Fatoriei agricole“ acesta s-a orientat spre cultura de porumb și floarea-soarelui, pe circa 20 ha, și cultura de viță-de-vie, pe cca 1 ha. Totodată, cultura legumelor însumează o supra­față de 2.5 ha, iar solariile au ajuns să se extindă pe o suprafață de 1.000 m2.

„Fatoria agricolă“ mai dispune și de 15 capre din rasa Sannen, 1 vacă de lapte, 30 de iepuri Ugg, găini, rațe de carne și ouă, precum și gâște pentru prepararea diferitelor rețete din ficat.

„Acum 2 ani aveam doar vise, când afacerea a început să prindă viață, pe 1 februarie 2016. În acea perioadă o parte din terenuri erau deja cumpărate, de altfel aveam doar un tractor U650 cu toata gama de utilaje și o Mecanică Ceahlău. De curând, mă bucur de achiziționarea unui New Holland de 105 cp“, mai adaugă Cătălin Olaru.

În cadrul culturilor de câmp și seră se folosesc diferite tehnologii aplicate mecanizat. Cu toate acestea, forța de muncă, respectiv lipsa majoră de personal, rămâne una dintre marile probleme din acea zonă. De asemenea, fermierul nostru mai întâmpină probleme birocratice, lipsa unei legislații clare. Acesta ne povestește că a întâmpinat piedici cu privire la legislația greoaie, care „l-a încetinit“ în demararea lucrărilor.

…să valorificăm produsele

Valorificarea produsele are loc în județul Vaslui, iar inițiatorul conceputului este încântat  de rezultate: „Avem contracte cu un lanț de magazine în Bârlad, respectiv lanțul de magazine Berlin, și pot spune că din ce în ce mai multă lume ne contactează pentru că s-a dat de veste că produsele noastre, respectiv legumele și brânzeturile, sunt de calitate“, susține Cătălin Olaru.

Nemulțumirile își au și ele locul lor

„În cei 2 ani de activitate continuă nu s-a schimbat nimic, cu toate că am făcut nenumărate demersuri, înștiințând autoritățile, inclusiv pe președintele țării“, mai adaugă Cătălin Olaru.

Cu privire la lipsa de personal, Cătălin Olaru crede că se poate face ceva: „Singurul lucru concret îl reprezintă fluxul de imigranți din alte țări, respectiv China și India, pentru a completa golul pieței de personal.“

După 2 ani de muncă asiduă, unde s-au investit mulți bani, timp, forță de muncă, după care au mai avut loc și fenomene meteo nefavorabile, tânărul fermier este optimist, chiar dacă „Condițiile meteo sunt o problemă mondială din cauza încălzirii globale, noi încercăm pe cât posibil să protejăm culturile, iar investiția este în curs de amortizare. Ne promovăm prin calitatea produselor și prin numărul mare de prieteni și cunoscuți care ne susțin necondiționat încă de acum 2 ani. Peste 5 ani vreau să fim pe primul loc în zonă pentru că suntem fermieri ambițioși și perseverenți, cu spirit de inițiativă, în tot ceea ce facem.“

Beatrice Alexandra Modiga

Pădureni, comuna model din ținutul Hușilor

Trecând peste dealurile cu vii ale Hușului părea că ne îndreptăm spre o zonă unde mare lucru n-aveam a vedea, numai că... ştiţi cum se spune: „ Omul sfinţeşte locul!“. Trecând culmea, am dat peste... miracol. Determinarea unui primar de a transforma localitatea pe care o păstoreşte de peste 25 de ani ne-a făcut repede să ne schimbăm părerea faţă de ce ne aşteptam să găsim aici.

Pădureni, căci despre această comună este vorba, a devenit astăzi un model pentru multe alte localități din țară. Aici sătenii au cam tot ce le trebuie: școli modernizate, bibliotecă cu peste 20.000 de volume, terenuri de sport, cabinete medicale, chiar și piscină, iar lista nu se oprește aici.

Așezare de pe vremea lui Ștefan cel Mare

Pădureniul de astăzi este fostul sat Cîrligați, cunoscut de pe vremea domniei lui Ștefan cel Mare. Sătenii susțin că în diverse monografii se arată că această zonă era locuită încă din perioada neoliticului. Comuna, formată astăzi din 7 sate – Pădureni, Văleni, Rusca, Ivănești, Davidești, Leoști și Căpotești – este administrată de învăţătorul Temistocle Diaconu (foto), un primar de-acum cu experiență care și-a dorit ca investițiile să vizeze dezvoltarea continuă a întregii localităţi. Am vizitat mai multe obiective, dar şi „uliţele“ satului însoţiţi de primar care n-a prididit în a ne oferi multe detalii despre specificul locurilor și proiectele pe care le-a desfășurat de-a lungul timpului. „Comuna are o suprafață de 8.900 ha, dintre care 4.600 ha suprafață arabilă. Ne bucură mult că tot mai mulți locuitori investesc în agricultura din zonă. Dovadă este faptul că în ultimii ani a crescut, de pildă, numărul de ovine, ajungând astăzi la un total de aproximativ 12.000 de capete, în condițiile în care la nivel național efectivele de animale sunt în continuă scădere. Se cultivă cereale, viță-de-vie și pomi fructiferi, dar, mai nou, mulți dintre locuitori au început să cultive legume și să se ocupe cu albinăritul“, a precizat primarul.

Dotări moderne pentru copii și tineri

Am observat de-a lungul vizitei faptul că toate drumurile sunt bine îngrijite, că în unele sate există apă și canalizare, iar instituțiile publice sunt modernizate. Școlile au grupuri sanitare și apă curentă, iar copiii din 4 sate dispun de o nouă grădiniță ce a fost amenajată în centrul comunei. Pentru a ajunge la școală ori la grădiniță elevii au la dispoziție 3 microbuze școlare.

O altă realizare este inaugurarea noii biblioteci comunale. „Anul trecut în noiembrie am inaugurat Biblioteca „Mihai Eminescu“. Am reabilitat clădirea, am remobilat-o, iar în acest moment avem peste 20.000 de volume și încă primim foarte multe donații de carte de la oameni, din admirație pentru acest loc.

Nici sportul nu a fost uitat, ba mai mult ne-am dorit să avem o infrastructură variată. La ora actuală avem în satul Văleni 2 terenuri de sport, la Rusca unul, la Pădureni două, dintre care unul este amenajat cu tribune de 400 de locuri, are nocturnă și vestiare, deci toate condițiile. De asemenea, tot în satul Pădureni avem un spațiu amenajat unde se poate juca volei, minifotbal, tenis de masă și unde se pot practica echitația, un sport nu tocmai cunoscut și apreciat la noi în țară“, a adăugat domnul Diaconu.

Dacă drumuri bune și instituții modernizate am mai văzut și în alte comune din țară, piscină încă n-am întâlnit în multe locuri. Ei bine, da, la Pădureni funcționează o piscină care a fost construită din dorința de a le oferi tinerilor un loc unde să poată învăța să înoate pentru a nu mai exista incidente neplăcute pe râurile din zonă. „Când am venit cu ideea de a construi o piscină în comună, mulți m-au privit cu ochi critici, însă în 3 ani investiția a fost amortizată și acum aduce bani la bugetul local. În 2007 și 2008 am început să punem bazele acestui proiect, două doamne au cedat primăriei terenul din centrul comunei, lemnul a fost donat de un locuitor al satului Văleni și apoi prelucrat în gaterul primăriei. Am finalizat bazinul cu ajutorul comunității, spun asta pentru că la amenajarea acestui spațiu au contribuit mai mulți locuitori, mulți proprietari de utilaje au pus la dispoziție ceea ce aveau pentru a face lucrările necesare“, a mai completat primarul. Piscina dispune de toate condițiile: apa este filtrată și igienizată, au fost aduse șezlonguri, au fost amenajate dușuri, vestiare, chiar și un bar, iar cei care vor să fie conectați la Internet au la dispoziție o rețea gratuită. De toate aceste beneficii se bucură în fiecare vară locuitorii comunei, dar nu numai, pentru că și persoane din Huși sau Vaslui aleg să își petreacă sfârșitul de săptămână la Pădureni, motiv pentru care a fost amenajată şi o parcare pentru 56 de mașini.

Pe locul unei foste brutării, primăria a amenajat «Sala Armonia», unde se organizează cele mai impor­tante evenimente culturale, Ziua comunei sau petreceri private. Lângă aceasta este în curs de amenajare Muzeul «Casa Bunicilor», o gospodărie țărănească unde vor fi expuse imagini sugestive care să prezinte evoluția pădurenilor, precum şi obiecte de uz casnic sau agricol.

În anul 1975 a fost înfiinţat ansamblul folcloric Stejărelul, cel care a dus numele comunei Pădureni, dar şi al ţării, în mai multe state europene. Primarul Temistocle Diaconu, cândva director al căminului cultural, a fost cel care şi-a dorit să păstreze tradiţiile moldoveneşti, a căutat mereu sponsori pentru ca membrii ansamblului să se poată prezenta în spectacole aşa cum se cuvine. Zestrea Centrului Cultural Pădureni este compusă din costume specifice comunei pentru cei peste 30 de membri ai ansamblului, însă pentru că aceştia participă la evenimente şi în străinătate au fost achiziţionate de-a lungul timpului şi costume din alte zone: Banat, Bihor, Oaș, Someș, Oltenia, nordul Moldovei și Bucovina.

În Pădureni funcţionează şi un teatru de vară cu aproximativ 1.500 de locuri, cunoscut fiind faptul că există un calendar permanent al activităţilor culturale. Aşadar, sunt cel puțin 5 spații în care locuitorii comunei pot participa la activități de relaxare.

Planuri de viitor

Comuna Pădureni este înfrățită cu o localitate din Franța, cu una din Belgia și cu Asociația Viticultorilor din Elveția, iar aceste asocieri sunt de bun augur pentru că au fost o sursă de inspiraţie şi de motivare pentru investiţiile ce au fost deja finalizate, dar şi pentru cele viitoare întrucât proiectele nu se opresc aici. „Avem o suprafață de 5.000 mp unde vrem să amenajăm un sat de vacanță. Ne-am dori să avem un sat turistic și în această zonă colinară, pentru că și noi avem tradiţii şi avem ce arăta turiștilor. De asemenea, mai lucrăm şi la un proiect de alimentare cu gaz şi planurile de viitor continuă. Existând implicare, mereu este de lucru pentru ca o comunitate să aibă o viaţă mai bună“, a conchis Temistocle Diaconu.

GALERIE FOTO

Loredana Larissa SOFRON

Expo Zoo Agroind Vaslui - ediţia 2014

În perioada 5-7 septembrie a.c., se va desfăşura, în Parcul Expoziţional al O.A.R.Z. Vaslui, cea de-a XIV-a ediţii a manifestării tradiţionale „Expo Zoo Agroind Vaslui”.

Evenimentul este susţinut şi organizat de Consiliul Judeţean Vaslui, Instituţia Prefectului, Primăria Municipiului Vaslui, Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, DADR Vaslui, Asociaţiile Crescătorilor de Animale din Moldova.

Expo Zoo Agroind Vaslui îşi propune să fie o manifestare educativă şi de orientare a tuturor actualilor şi viitorilor fermieri, precum şi a factorilor responsabili pentru dezvoltarea zootehniei ca ramură economică. Dorim ca această expoziţie să reprezinte un exemplu, un imbold şi o cale de urmat, pentru întreaga zootehnie regională şi chiar naţională.

Prezenţa efectivelor de animale din majoritatea speciilor (110 taurine, 220 ovine, 20 caprine, pasări, cabaline), prezenţa în expoziţie a utilajelor agrozootehnice moderne, participarea unităţilor din industria alimentară beneficiare ale producţiilor agrozootehnice, reprezintă repere ale obiectivului nostru ca manifestarea să fie nu numai utilă şi interesantă, ci să şi creeze condiţia esenţială de interes în găsirea căilor de dezvoltare.

În cadrul programului expoziţional, organizatorii vor asigura condiţiile necesare şi pentru derularea dezbaterilor şi a discuţiilor socio-profesionale cu factorii decizionali de la nivel de central şi local, prin seminarii de comunicare. Deschiderea manifestării va avea loc pe data de 5 septembrie 2014 ora 10.00, în cursul zilei fiind programată şi bonitarea animalelor prezentate în expoziţie, iar în data de 7 septembrie, de la ora 14.00, va avea loc festivitatea de premiere.

Parteneri media: Asociaţia Presei Agricole din România (A.P.A.R.), TVR1 - Viata Satului, Radio România Iaşi, Revista Ferma.

La Laza, în județul Vaslui livezile câștigă teren

În drum spre vestita, de acum, localitate Pungești, privirea călătorului este atrasă de priveliștea tonică a unei livezi tinere, în contrast cu dealurile golașe din jur.

„În urmă cu douăzeci de ani tot ce vedeți aici arăta ca livada noastră, ne spune domnul ing. Ionel Nistor, administratorul societății comerciale Agrifruct Vaslui. Livezile de altădată au dispărut, iar ceea ce am făcut noi la ferma Laza se vrea, ca să spun așa, un îndemn pentru ca proprietarii din zonă să revină la profesia de pomicultor care altădată a dus faima fructelor vasluiene departe de hotarele țării. Și trebuie să vă spun că și alți colegi au depus eforturi astfel încât putem spune că în această parte de țară livezile câștigă teren.“

Toate acestea însă necesită curaj, perseverență și, sigur, importante investiții, în cazul de față accesarea unor fonduri europene.

„Puteam să fac orice altceva, își amintește domnul ing. Nistor, să-mi aștept pensia într-un birou, dar nu m-am putut dezlipi de profesia de pomicultor de care am fost legat de la terminarea facultății.“

Livadă salvată

În condițiile în care, mai peste tot, livezile erau părăsite sau tăiate, ing. Nistor reușește să-i convingă pe proprietarii a 135 ha de livadă – plantată în 1984 – să încheie contracte de arendă. Astfel a apărut în comuna Muntenii de Jos ferma Secuia. „N-a fost deloc ușor, își amintește interlocutorul meu. Să stai de vorbă cu fiecare proprietar în parte, să investești sume deloc mici pe care trebuie să le împrumuți pentru lucrările de care era nevoie și, mai ales, să-ți respecți cuvântul dat în condițiile în care depindem de natură și nu de puține ori, cu toate eforturile noastre, producțiile au fost mult sub așteptări. Dar, spun eu, am reușit să salvăm livada care an de an ne dă satisfacție nouă și proprietarilor.“

Soluție – fondurile europene

Posibilitatea de a accesa proiecte prin SAPARD a constituit o adevărată gură de oxigen pentru toți cei care visau să investească în agricultură. Între aceștia și inginerul Ionel Nistor care a accesat un proiect pentru înființarea unei plantații unde ne aflăm acum și un altul pentru achiziționarea de utilaje necesare în pomicultură, dar și în cultura mare, societatea arendând și 300 ha teren. Așa a apărut ferma Laza care cuprinde acum 15 ha de cireș, 12 ha de măr, prun și un modern depozit pentru păstrarea merelor pe timpul iernii cu o capacitate de 300 de tone. Valoarea proiectelor se cifrează la 800 mii de euro. „A fost foarte greu, subliniază domnul Nistor. Pentru fiecare proiect am contractat două credite. Inițial, creditele pentru SAPARD erau cu cinci la sută. Cum fondurile pentru această dobândă s-au terminat, am fost nevoit să iau credite în euro la dobânda pieței. Într-un cuvânt, ceea ce am primit ca bani europeni s-au dus la bănci, dar nu se putea altfel.“

Cu toate acestea, ing. Ionel Nistor perseverează. În ziua când ne-am întâlnit definitiva proiectul pentru bani europeni în valoare de 130 mii de euro necesar amenajării fertirigării întregii suprafețe de 35 ha a fermei Laza.

„Nu putem doar să așteptăm ploaia. Fertirigarea ne va da posibilitatea să obținem cantități mai mari de fructe și de o calitate mai bună. Ați văzut livada care chiar în aceste condiții promite o recoltă bună. La cireș, de pildă, aflat în al doilea an de rod, estimez o producție de 150 de tone care va lua calea exportului în Rusia. Din păcate, evenimentele din Ucraina ne pun piedici. Moldovenii, cu care aveam încheiate până acum contracte de export, n-au apărut. Oricum, avem în vedere și posibilita­tea livrării cireșelor și pe piețe din Uniunea Europeană.“

Stelian CIOCOIU

Nicolae Vicol: militar, teolog, sociolog şi rapsod

Militar, teolog, doctor în sociologie şi interpret de muzică populară. „Rapsod militar“, cum îl numeau revistele MapN. Nicolae Vicol, fiindcă despre domnia sa vorbim, s-a născut în 1952, în satul Zorleni – Vaslui, lângă Bârlad. Ca orice copil, a cântat pe scenele satului natal şi la şcoală. Dar legătura sa cu muzica, cum glumeşte deseori, s-a creat la vârsta de cinci ani, când a dat primul concert prin... casă. Drumurile l-au purtat la Sibiu, la Şcoala de maiştri militari, apoi a poposit în Prahova. Aici cunoaşte şi succesul artistic. O vreme s-a retras din ostăşie, unde revine, dar ca civil şi cadru militar în rezervă, la Cercul Militar Ploieşti, pe care-l conduce din 2006. După 1990 urmează cursurile Facultăţii de Teologie, iar în 2005 obţine titlul de doctor în sociologie culturală.

– Mă tentează să începem dialogul nostru un pic răsturnat. Aţi absolvit Teologia, dar nu pentru a fi părinte în biserică. Cu ce câştig sufletesc, domnule Nicolae Vicol?

– Sunt bogăţii imense pentru suflet şi spirit pe care le apropii doar aprofundând religia. Nu fac însă filosofii pe această temă. Am fost şi sunt un om obişnuit, care crede pur şi simplu în Dumnezeu. Pot să spun că doar credinţa m-a ajutat să-mi zidesc o casă a sufletului. Dincoace, pe plan artistic, bucuria izvorâtă din credinţă m-a făcut nu doar să fiu un interpret, ci şi să cânt. Poţi pune sau nu în cânt încărcătură sufletească sau poţi, cum spun eu, să cânţi din... gură. Se cunoaşte, e mare diferenţă între cele două stiluri. Poţi avea talent cu carul, dar dacă nu-ţi duci inima în melodie, nu transmiţi nimic.

– Militar, teolog, specialist în sociologie, solist de muzică populară. Ce v-a plăcut mai mult să fiţi? Se potrivesc toate aceste pro­fesii unui singur om?

– Mi-au plăcut toate. Am fost militar activ şi artist în acelaşi timp, dar la un moment dat, când a trebuit să aleg, am ales cântecul. Apoi am urmat Teologia şi am cântat. M-am specializat în sociologie şi am urcat pe scenă. Iar acum, la Cercul Militar, sunt preocupat să formez artişti tineri. Ca să spun aşa, nu le-am făcut pe toate deodată, ca să mă pună pe mine la grea încercare şi nici profesiile – în conflict.

– Când aţi intrat, practic, în atenţia publicului?

– În 1972, la vârsta de 20 de ani, la Sibiu, când am fost inclus, ca solist, în formaţia Casei Armatei. Dar confirmarea a venit la Ploieşti, după 1977, activând în cadrul orchestrelor „Flacăra Prahovei“ a Filarmonicii „Paul Constantinescu“ şi în cea a Casei Armatei. În acei ani am absolvit şi Şcoala Populară de Artă Ploieşti. La vremea aceea nu aveam un repertoriu: aş fi ales să reprezint zona Moldovei, acolo unde-mi sunt totuşi rădăcinile, dar deja începusem să devin muntean şi prahovean prin adopţie. Dirijorii şi colaboratorii mei de aici (Leonida Brezeanu, Costel Manolache şi Corneliu Irimia) m-au ajutat cu nişte cântece culese de ei şi pe acelea le consider melodiile mele.

– Vă identificaţi cu o anumită pie­să? Sau vă reprezintă într-atât încât ascultătorul să aso­cieze numele dvs. imediat ce ascultă acel cântec?

– Da. „Drag mi-a fost cu caii buni“ este melodia care mi-a adus recunoaşterea, particularitatea, nici nu ştiu mai exact cum să spun. De altfel, ea figurează pe discul de debut, realizat în 1987. Dar evenimentul care mi-a marcat cu totul cariera s-a petrecut în 1981, când am înregistrat primele piese la radio, păstrate şi azi în fonotecă, avându-l alături pe Ion Albeşteanu. A ajunge la radioul public însemna suprema confirmare: că ai trecut de critici, că pie­sele tale plac, că ai o voce şi un stil de a interpreta apreciat, că eşti acceptat în lumea bună a cântului popular. Vedeţi, radioul public n-a abdicat nici astăzi de la crezul său. Nu difuzează melodii şi interpreţi cum fac televiziunile comerciale. Aici intri dacă meriţi.

– Dacă ţin bine minte, publicul din România vă vedea deseori la emisiunile unui realizator de excepţie, însă în acelaşi timp exigent, Mărioara Murărescu.

– Corect. În Televiziunea Română am debutat în 1982, la emisiunea „Tezaur folcloric“ a doamnei Mărioara Murărescu. A fost ca un al doilea examen, fiindcă, se ştie, nu oricine ajungea la „Tezaur“. Ulterior am colaborat şi cu alţi realizatori: Alexandru Fabian, Niculina Merceanu şi Gheorghe Palcu. Îl păstrez în memorie şi cu caldă recunoştinţă pe Tudor Vornicu. La una dintre emisiunile domniei sale, o melodie a mea, „Cântă ţara-n sărbătoare“, a făcut carieră.

– Mai târziu, în 1989, aţi realizat primul material discografic.

– O istorie întreagă şi atunci. Cunoaşteţi, pesemne, că la vremea aceea era un filtru al calităţii teribil.

De exemplu, din 38 de piese, mi-au fost selectate doar 11 cântece. Este un disc bun, realizat la Electrecord, cu Orchestra Radiodifuziunii Române, condusă de Paraschiv Oprea.

În această colecţie am şi o variantă a baladei Mioriţa (una dintre cele 1.500 care circulă în România, netestamentară), foarte apreciată de doamna Emilia Comişel, cântată doar cu o cobză (Marin Cotoanţă) şi un fluier, ca acompaniament.

Am mai apărut apoi pe un disc alături de alţi interpreţi, cum ar fi Maria Ciobanu şi Sofia Vicoveanca.

– După 1990?

– După 1990 am activat mai mult alături de orchestrele din Prahova. O vreme am dedicat-o studiului: am urmat cursurile Facultăţii de Teologie, apoi am făcut un master în sociologie şi un doctorat tot în sociologie.

Din 1992, când am revenit la Cercul Militar Ploieşti, m-am ocupat efectiv de activităţile artistice de aici. Din 2006 sunt şi şeful Cercului Militar Ploieşti şi am mai mult de lucru pentru unitate.

În acelaşi timp sunt preocupat să contribui, dacă pot, la formarea tinerelor talente, fiindcă vine o vreme când trebuie să dai mai departe din ceea ce ai primit. Cred despre mine că pot să împrumut copiilor bunele experienţe, să îi învăţ să cânte creaţii de calitate, în respect pentru folclor şi pentru public.

În plan personal, mi-am făcut un studio de înregistrare, unde realizez şi propriile videoclipuri. Recunosc, acum încerc să-mi rezerv mai mult timp pentru familie (n.n. - Dragoş Vicol are doi fii, iar soţia i-a fost colegă, ca dansatoare, în orchestrele cu care inter­pretul a colaborat), şi mai ales pentru nepotul meu.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS