Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale deschide astăzi, 25 martie 2015, primele sesiuni de primire a proiectelor de investiții finanțate prin măsurile din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020.

Potențialii beneficiari vor avea la dispoziție fonduri europene nerambursabile de205,7 milioane de euro pentru modernizarea exploatațiilor agricole prin submăsura 4.1 și de 111,2 milioane de euro pentru instalarea tinerilor fermieri prin Submăsura 6.1, primele două submăsuri din PNDR 2020 deschise pentru depunerea cererilor de finanțare.

Aceste prime sesiuni anuale pentru depunerea de proiecte sunt continue până la data de 30 octombrie 2015 sau până la epuizarea fondurilor alocate în acest an pentru fiecare submăsură în parte. Astfel, sesiunile continue aferente anului 2015 se pot opri înainte de termenul limită dacă valoarea totală solicitată prin cererile de finanțare a proiectelor atinge nivelul alocării respectivei sesiuni.

Primirea cererilor de finanțare se va face de către AFIR exclusiv on-line pentru submăsura (sM) 4.1 – Investiții în exploatații agricole, iar pentrusubmăsura (sM) 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri depunerea cererilor de finanțare se va realiza în format tipărit sau on-line.

Lansarea primelor măsuri de finanțare din PNDR 2014-2020 vine cu o serie de elemente și soluții inovative care vor asigura o gestionare  eficientă și transparentă a fondurilor europene și  totodată, va facilita accesul la finanțare. Această facilitare este asigurată prin scurtarea perioadelor de evaluare și selecție a proiectelor și prin aplicarea de simplificări procedurale și mecanisme utile potențialilor beneficiari (depunere on-line, bază de date cu prețuri de referință, procedură de achiziții private on-line etc.).

Astfel, pentru a prioritiza finanțarea proiectelor în funcție de calitatea acestora, raportat la obiectivele de finanțare ale PNDR, se va aplica un prag de punctaj, care va fi diminuat în fiecare lună pe parcursul sesiunii anuale continue cu câte 10 puncte, până la atingerea unui prag minim acceptat pentru respectiva sesiune.

Pragul de calitate aplicat în prima sesiune pentru sM4.1 și sM6.1 este de 85 de puncte, iar pragul minim este de 30 de puncte.

Fiecare potențial beneficiar își va face singur evaluarea propriului proiect pentru a stabili câte puncte are, în funcție de criteriile de selecție publicate în Ghidul Solicitantului. În funcție de autoevaluarea realizată, solicitantul va depune proiectul în luna în care se va încadra din punct de vedere al punctajului estimat (exemplu: dacă un proiect a fost autoevaluat cu 75 de puncte, solicitantul îl va putea depune încă din prima lună a sesiunii când pragul de calitate este de 85 de puncte, dar va fi evaluat începând cu a doua lună când pragul de calitate va fi de 75 de puncte).

Dacă se constată că solicitantul şi-a estimat punctajul cu mai mult de 20% față de punctajul stabilit de AFIR, proiectul respectiv va fi mutat la finalul clasamentului și va fi finanțat doar dacă rămân sume disponibile după selectarea celorlalte proiecte.

Un alt element de noutate, care se va aplica odată cu lansarea primelor măsuri,îl constituie emiterea de rapoarte de selecție lunare, fiind astfel scurtat timpul de analiză al proiectelor.

Termenul estimat pentru evaluarea proiectelor este de 37 de zile lucrătoarede la sfârșitul lunii în care au fost depuse respectivele proiecte. Acest termen se poate majora cu 10 zile lucrătoare dacă sunt în evaluare proiecte pe două sau mai multe sub-măsuri.

De asemenea, pentru sprijinirea alcătuirii de Strategii de Dezvoltare Locală de către Grupurile de Acțiune Locală, se deschide submăsura 19.1 – Sprijin pregătitor pentru LEADER, cu o alocare de 2,4 milioane de euro.

Sesiunile de primire a proiectelor se vor derula conform mențiunilor Anunțului privind cererea de proiecte mediatizat de AFIR prin pagina oficială de internet (www.afir.info), prin afișare la sediile Agenției și ale partenerilor instituționali și prin canalele de comunicare proprii.

Președintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase (ROMPAN), Aurel Popescu, a declarat joi, că există o tendință la nivel național de a se reveni la pâinea tradițională, că a apărut o modă în a se folosi și grâu sălbatic, însă pâinea românească are un gust și o aromă specifică pe care nu o poate realiza nimeni, pentru că aici se folosesc metode mai vechi

'Un lucru foarte îmbucurător este că noi am făcut un studiu de piață cu ceea ce dorește consumatorul, l-am comparat cu studiul de piață făcut acum șapte ani și am constatat cu mare bucurie că nu mai este prețul elementul care să aleagă ce produs să cumpere cetățeanul, ci este calitatea, noutatea, produsul fiscalizat, pentru că un produs fiscalizat face un produs mai sigur din punct de vedere alimentar. Au apărut în ultimul timp produse realizate și din grâu Spelta, care este un grâu sălbatic, care este mai vechi decât ce avem noi în România. Este un element care aduce un aport de substanțe minerale și de tot ceea ce este bun pentru organism dar el deocamdată vine din import, în cantități mai mici. Dar realizăm și cu grâul din România produse foarte bune care sunt competitive pe plan mondial fără discuție. Pentru că trebuie să vă spun că pâinea românească are un gust și o aromă specifică pe care nu o poate realiza nimeni, pentru că noi folosim metode mai vechi', a arătat președintele ROMPAN.

Popescu a arătat că foarte mulți producători de pâine au început să lucreze în două faze, în trei faze cu pâine dospită, cum se făcea în trecut și în acest fel pâinea capătă un gust și o aromă specific românească.

'Din această cauză noi am adus din nou în atenție produsele realizate pe bază de rețete consacrate. Rețetele consacrate fiind rețetele mai vechi de 30 de ani care nu foloseau amelioratori, nu foloseau alte substanțe, ci apă, făină, drojdie, sare, să iasă un produs cât mai natural și cât mai apropiat de ceea ce cere cumpărătorul', a susținut președintele ROMPAN, care participă la cea de-a șaptea ediția a expoziției GastroPan de la Târgu Mureș.

Printre soiurile de grâu sălbatic, pe lângă Spelta, foarte mulți brutari români folosesc și Alacul, ambele importate din Ungaria, din care prepară pâine după metode tradiționale, cum e și cazul firmei bucureștene Frontera, care s-a prezentat la Expoziția GastroPan cu trei sortimente de pâine absolut noi.

'Am adus la Târgu Mureș trei tipuri de pâine: pâine cu hrișcă, mei și alac, pâine cu trei tipuri de cașcaval și pâine merișor și fructe de goji. Fructele de goji și merișorul le vom procura de la un cultivator de lângă București, care deține atestat, va produce pentru noi, iar această pâine o vom scoate în curând pe piață. Va fi o pâine un pic mai scumpă, dar foarte gustoasă. Pâinea cu alac, hrișcă și mei este foarte bună pentru digestie și am reușit să facem o pâine, după părerea mea, bună. Toate produsele sunt făcute prin metoda indirectă, ceea ce oferă un gust și o savoare plăcută. Se lucrează în 12 ore, lucrăm cu covas, fără amelioratori — vedeți că nu sunt foarte umflate — deși au 1 kilogram. E o pâine mai scumpă dar tendința actuală aceasta este și consumatorul preferă calitatea în primul rând. Pâinile acelea umflate s-au cam dus de pe piață și intră foarte bine pâinea de calitate, cea gustoasă, țărănească și sperăm să placă consumatorilor', a declarat pentru AGERPRES Ciprian Mihu, din partea firmei Frontera.

Potrivit acestuia, pâinea cu goji și merișoare de un kilogram nu ar trebui să coste mai mult de 5,50 lei, cea cu alac, undeva la 4 lei, 4,50 lei, iar pâinea cu cașcaval peste 7 lei.

Sursa Agerpres

Prin intermediul proiectului PACINFO finanțat din fonduri UE (www.zonamontana.ro), dorim să subliniem importanța rolului social și ecologic al agriculturii din zonele montane.

Prin prezentul articol dorim să vă atragem atenția asupra unei noi oportunități oferite de agricultura din zonele montane. Beneficiile ecologice și sociale provenite ca urmare a activităților agricole din zona montană nu reprezintă neapărat servicii care nu au conexiuni cu producția agricolă. Prin multiplicarea valorii produselor agricole și agroali­mentare, acestea pot oferi o valoare adăugată, reflectând asupra sistemului complex și complementar care există între omul gospodar, activitatea agricolă și mediul înconjurător. Această temă este mai degrabă o chestiune de abordare, dar totodată și una practică.

În Europa întreagă există o cerere din ce în ce mai mare față de produsele agricole de calitate ridicată, care au în conținut „ingrediente“ ecologice și culturale specifice anumitor zone sau regiuni. Acest trend reprezintă o posibilitate reală, dacă ne gândim la produsele agricole provenite din zona Carpaților, unde există pajiști naturale și seminaturale cu ecosisteme specifice și unice, în care procesul de producție este nemodificat de secole. Fermierii noștri din zonele montane trebuie să fie conștientizați de faptul că măsurile agroecologice nu au fost stabilite în vederea împiedicării proceselor de producție, ci mai degrabă pentru aducerea unei valori adăugate în domeniul agriculturii.

Pe lângă recunoașterea și acceptarea celor de mai sus mai avem nevoie și de un alt lucru important: de un bun „ambalaj“, și anume de marketingul adecvat al produselor realizate în această zonă.

Uniunea Europeană s-a gândit deja la „ambalaj“ prin elaborarea a trei tipuri de nominalizări pe baza originii geografice și pe baza metodelor de producție. Siglele Denumirea de Origine Protejată și Indicația de Origine Geografică semnifică relația dintre produs și zona geografică din care provine, iar produsele care dobândesc Garantarea Specificității Tradiționale sunt acelea care se realizează din materii prime tradiționale prin metode tradiționale.

În articolul care va apărea în luna noiembrie vom relata mai pe larg despre aceste nominalizări și despre oportu­nitățile oferite de acestea.

Dezvoltarea agriculturii este condiţionată de tehnologiile moderne, dar şi de crearea unor soiuri productive, rezistente la boli şi dăunători. Aici intervine rolul major al cercetării agricole, care, deşi nu „în pas de cadenţă“, reuşeşte, totuşi, să breveteze soiuri noi. În rândurile următoare vă prezentăm trei dintre cele mai recente realizări ale Institutului de Cercetare Dezvoltare Legumicultură şi Floricultură Vidra. Este vorba despre două soiuri noi de ardei, brevetate în 2014, şi un soi aflat în curs de omologare.

ASTEROID 204

Este un soi de ardei gogoşar semitimpuriu, care poate fi recoltat prima dată la 134-144 de zile de la răsărire, urmând apoi alte 3-4 recoltări. Asteroid 204 este un soi care se pretează pentru cultivarea în câmp şi este destinat consumului în stare proaspătă şi pentru industrializare. Acest tip de ardei gogoşar are o productivitate de 43-51 tone la hectar, prezintă rezistenţă la VMT şi toleranţă ridicată la Verticillium dahliae şi Alternaria capsici. Caracteristici reprezentative sunt fructele mari, 120-210 g, rotund-turtite, cu 3-4 lobi, colorate verde închis înainte de coacere şi roşu închis lucios, la maturitatea fiziologică. Pericarpul are grosimea de 9-12 mm, este suculent şi crocant.

CORNEL 209

Un alt tip de ardei brevetat în cursul anului 2014 este soiul semitimpuriu Cornel 209. Caracteristicile acestuia sunt asemănătoare soiului Asteroid 204. Creat de asemenea pentru cultura în câmp, acest soi are o capacitate de producţie de 50-53 t/ha. Poate fi recoltat la 137-147 de zile de la răsărire şi prezintă fructe mari (150-250 g), rotunde-aplatizate cu 3-4 lobi, colorate verde închis înainte de coacere, roşu intens la maturitatea fiziologică, iar grosimea pericarpului este de 12 mm. Acest soi prezintă rezistenţă la VMT şi toleranţă la Verticillium dahliae şi Alternaria capsici.

VIDRA 9

Aflat în curs de brevetare, acest soi de ardei gras  semitardiv prezintă rezistenţă la VMT şi toleranţă ridicată la Verticillium dahliae şi Alternaria capsici sp. annuui şi se pretează pentru cultura în câmp, dar şi pentru cultura în spaţii protejate. Este recomandat pentru zona de sud, sud-est şi vest a ţării şi are o capacitate de producţie de 43-48 t/ha. Fructul are o greutate medie spre mare (100-140 g), formă cordiformă, uşor alungită, cu pericarp gros (6-7 mm), dulce, suculent şi crocant. Culoarea fructelor este galben-ivoriu la maturitatea de consum şi roşu la maturitatea fiziologică.

Laura ZMARANDA

Tăierea în uscat a viţei-de-vie este operaţiunea de reducere a numărului de coarde şi de scurtare a lungimii acestora, prin care se schimbă poziţia relativă a elementelor de producţie pe butuc şi a ochilor pe elementul de rod, prin stabilirea unei încărcături de rod specifice fiecărui soi în parte, în scopul de a crea un echilibru între creştere şi rodire.

Încărcătura de rod şi repartizarea acesteia pe elementele de rod este specifică în funcţie de caracteristica de a fructifica a fiecărui soi, pe elemente scurte (cepi 2-3 ochi), lungi (coarde de 8-18 ochi) sau mixte (verigi de rod cu cepi de 2-3 ochi şi coarde de 8-18 ochi), vigoarea soiului şi de forma de conducere a butucului de viţă-de-vie.

Tăierea de fructificare se aplică la butucii de viţă-de-vie în plină producţie. Această lucrare se poate efectua începând de toamna, după căderea frunzelor, şi până primăvara, înainte de dezmugurit.

În zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei este răspândită forma de conducere clasică sau joasă a butucilor. În acest caz sistemul de tăiere de fructificare folosit este cel mixt (Guyot multiplu), respectiv cepi lungi de 2-3 ochi şi coarde lungi de 8-12 ochi. În anii favorabili din punct de vedere climatic, în perioada de repaus activ, când temperatura nu coboară sub limita de îngheţ a mugurilor (temperaturi de -15...-18°C), se poate folosi tăierea de tip Guyot semiînalt cu braţe înlocuite periodic.

Elementele de rod sunt secţionate prin nod pentru reducerea pierderilor de apă şi substanţe minerale în timpul fenofazei „plânsul“. Lemnul de un an de prisos se va îndepărta prin scurtarea acestuia la 1-2 mm deasupra punctului de inserţie pentru a nu diminua rezerva de muguri dorminzi.

În zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei, în iarna 2014/2015, după o perioadă de toamnă şi 30 zile din luna decembrie când nu au fost probleme de viabilitate a mugurilor, deoarece temperatura nu a coborât sub -15° C, în data de 31 decembrie 2014 s-a înregistrat temperatura de -20,4° C, iar în data de 1 ianuarie 2015 s-a înregistrat temperatura de -25,1o C. Înălţimea stratului de zăpadă a fost de 25-30 cm. Aceste temperaturi coborâte şi faptul că în majoritatea plantaţiilor, în anul 2014, atacul principalelor boli, mana şi făinarea, a fost foarte virulent, iar butucii au intrat în starea de repaus slab pregătiţi, au contribuit la pierderi importante de muguri. Au pierit toţi mugurii din complexul mugural (principal, secundari, terţiari), situaţi deasupra stratului de zăpadă. Mugurii care au rezistat au fost cei situaţi la baza butucului, în stratul de zăpadă. Aşadar, pentru campania de tăiere de fructificare din primăvara anului 2015, în plantaţiile conduse în formă clasică (joasă), din sudul şi sud-vestul Olteniei, se recomandă sistemul de tăiere scurt, în cepi de 2-3 ochi, în număr cât mai mare, chiar dacă sunt inseraţi direct pe scaunul butucului, pentru a compensa încărcătura de rod ce-i revine unui butuc, conform figurii.

În situaţia unor suprafeţe mai mici se amână tăierea până după intrarea în vegetaţie. Când lăstarii nou apăruţi au lungimi de 5-8 cm se poate efectua tăierea. Aceasta se face cu mare atenţie pentru a nu rupe lăstarii existenţi pe butuc, deoarece sunt foarte sensibili şi se desprind uşor de la punctul de inserţie. În acest caz se îndepărtează toate acele porţiuni de lemn care nu au lăstari. Această situaţie este valabilă pentru toate soiurile, întrucât deasupra stratului de zăpadă nu a rezistat niciun mugure.

În arealele în care viţa-de-vie este condusă pe tulpini semiînalte se va proceda la îndepărtarea tulpinii şi la scurtarea coardelor existente pe cepii de siguranţă de la baza butucului, însă, în vederea refacerii formei de conducere, în absenţa tutorelui, se îndepărtează cordoanele şi se poate menţine tulpina, care va folosi la palisarea lăstarului care va forma noua tulpină, sau se poate reconstitui forma de conducere a butucului cu ajutorul lăstarilor porniţi din mugurii dorminzi. La fel se va proceda şi în plantaţiile din anul al treilea în care forma de conducere semiînaltă era deja constituită.

În plantaţiile tinere, în vârstă de 1-2 ani, în care s-a optat pentru forma de conducere semiînaltă, se vor îndepărta tulpinile, se va lăsa un cep de 2-3 ochi şi se va relua constituirea formei de conducere semiînalte, eventual pe două tulpini, pentru a grăbi realizarea acesteia şi obţinerea rodului în anul următor.

La tăierea de fructificare mixtă în formă joasă, rărirea elementelor de producţie are în vedere:

- apropierea elementelor de rod de scaunul butucului;

- cuplarea coardei cu cepul aferent, pe acelaşi braţ şi cât mai aproape între acestea;

- tăierea în verigi după regula „cepul primul“;

- solicitarea egală a butucului pe cele două părţi, paralele cu direcţia rândului;

- lăsarea unui spaţiu liber în axul central al butucului în vederea îmbunătăţirii microclimatului;

- lăsarea în plus a 2-4 cepi pentru înlocuire, coborâre sau siguranţă.

Dr. ing. Iulian RĂŢOI
Centrul de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

2015 este considerat Anul Internaţional al Solului, motiv pentru care compania Timac Agro România a organizat conferinţa Împreună avem grijă de plantă, dar şi de sol, la care au participat specialişti din domeniul agricol care au semnalat importanţa cunoştinţelor în domeniul fertilizării.

Marius Marica, director de marketing Timac Agro, semnalează faptul că 40% din producţie se datorează nutriţiei, iar aplicarea produselor corespunzătoare tipului de sol poate duce la dublarea producţiei şi la menţinerea elementelor corespunzătoare pentru a nu se ajunge la sărăcirea terenului.

Prezent la eveniment, Laurenţiu Baciu, preşedinte LAPAR, a subliniat faptul că, pentru a avea o agricultură performantă, trebuie realizată în cunoştinţă de cauză. „Peste 50% din fermierii din România nu au citit nici măcar o revistă de speciali­tate în materie de fertilizare. Au auzit ei că azotul face bine la orice cultură şi caută să dea cât mai mult ca să aibă porumbul mare. În realitate nu fac altceva decât să distrugă echilibrul din sol“, susţine Baciu.

Un alt aspect semnalat în cadrul conferinţei a fost acela al importanţei realizării analizelor de sol înaintea aplicării fertilizanţilor. „În ultima perioadă ne-am concentrat atenţia doar pe atragerea banilor europeni în agricultură şi am neglijat cea mai importantă resursă pusă la dispoziţia agricultorilor în mod natural - pământul. Ne lăudăm că avem cea mai frumoasă ţară, cele mai fertile terenuri arabile, dar nu ştim cum să le valorificăm în mod eficient. Este o crimă nu doar pentru sol, dar şi pentru buzunarul fermierului să aplici îngrăşăminte fără ca măcar să faci o analiză simplă de sol, pentru a vedea în mod clar ce îţi lipseşte şi cum poţi corecta“, semnalează Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii.

Loredana Larissa SOFRON

Poiana Braşov a găzduit, în perioada 3-4 martie, prima ediţie a Convenţiei Naţionale a Cartofului la care au fost prezenţi aproape 200 de participanţi din ţară, dar şi din străinătate. Cele mai multe luări de cuvânt au avut un caracter tehnic, cu referiri la bolile şi dăunătorii culturilor de cartofi, dar şi la prevederile din cadrul noului PNDR, pentru perioada 2015-2020. Dar, tot aici fermierii şi-au exprimat şi nemulţumirile cu privire la sectorul în care activează. În principal este vorba de piaţa neagră a cartofului, dar şi de faptul că autorităţile nu consideră cartoful ca făcând parte din categoria „legumelor“, deci nu va beneficia de scăderea TVA prevăzută în Noul Cod Fiscal.

Piaţa neagră, „legată“ de TVA

Când va intra în vigoare Noul Cod Fiscal, cel mai probabil în următoarea lună, TVA-ul la legume şi fructe va scădea de la 24% la 19%, cu o singură excepţie – cartoful. Şi asta pentru că „a doua pâine a românilor“ nu ar face parte, cel puţin în opinia autorităţilor, din categoria „legumelor“, ci din cea a „culturilor de câmp“. „Nu ne vine să credem că noul Cod Fiscal nu prevede un TVA redus pentru cartof. Este inadmisibil! Recent am făcut un memoriu la Ministerul de Finanţe şi la Ministerul Agriculturii în care explicăm că este absolut necesar ca şi cartoful să se regăsească pe lista legumelor ce vor beneficia de scăderea TVA. 

Dorim foarte mult acest lucru pentru că evaziunea fiscală care se întâmplă şi este vizibilă va fi descurajată. Menţionez că 80% din piaţa cartofului este deţinută de piaţa neagră, unde samsarii dictează! De aceea actualul TVA de 24% este copleşitor şi imposibil de suportat. Sunt fermieri care vor să renunţe la această cultură sau să-şi reducă substanţial suprafeţele şi ar fi păcat să se întâmple acest lucru“ a declarat Gheorghe Boţoman, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România. În prezent, piaţa neagră a cartofului a făcut ca preţul obţinut de fermieri să fie sub cel de producţie, aceştia fiind obligaţi să vândă cu 0,35-0,40 de bani un kilogram, în condiţiile în care preţul de producţie este de 0,55 de bani. Ce se află în spatele acestei situaţii ne-o spune un fermier, sub protecţia anonimatului: „De fapt, se doreşte ca la cartof TVA-ul să rămână mărit. De ce? Pentru că, dacă taxele ar scădea, s-ar prăbuşi şi piaţa neagră a cartofului din România. Mai trist este că am constatat că mare parte din cartofii introduşi fraudulos în piaţă provin din ţări ale UE, care, mai ales după embargoul impus Rusiei, efectiv nu mai au ce să facă cu marfa şi o «scapă» pe piaţa de la noi“, ne-a declarat fermierul. Cartoful a intrat în categoria „culturilor de câmp“ ca urmare a armonizării legislaţiei după aderarea României la UE.

Totuşi, se pare că există şi o veste bună. Din 2016, autorităţile iau un calcul o scăderea a TVA la cartofi. „Avem în vedere ca de la anul şi cartoful să beneficieze de o scădere a TVA-ului. Dar acum este doar la nivel de intenţie. Nu avem nicio garanţie că acest lucru se va întâmpla cu certitudine, dar noi, la nivel de minister, ne dorim acest lucru“, ne-a declarat Romulus Duică, director adjunct în Ministerul Agriculturii.

Bogdan Panţuru

Fasoliţa (Vigna unguiculata L. Walp), plantă originară din Africa Centrală, este considerată una dintre cele mai vechi culturi leguminoase pentru boabe de pe cele trei continente ale „Lumii vechi“, care valorifică foarte bine condiţiile cu stress termohidric din zonele cu nisipuri. Ca urmare a conţinutului ridicat în proteină, atât în plantă cât şi în bob, fasoliţa este considerată regina arealelor cu psamosoluri, reprezentând o alternativă la culturile de soia și fasole, în condiţii de secetă.

Avantajele cultivării fasoliţei

Fasoliţa reprezintă una dintre cele mai bune soluţii economice pentru zonele supuse fenomenului de aridizare. Iată de ce: sistemul radicular puternic şi stratul ceros de pe frunze îi oferă rezistenţă la secetă, ajungând să suporte temperaturi la suprafaţa solului şi de 60°C. În plus, planta asigură necesarul de proteină şi substanţe minerale pentru zonele secetoase. Prin conţinutul ridicat în proteină (22,9-28,8%), amidon (47,5-56,5%), boabele de fasoliţă se pot folosi cu succes în alimentaţia omului şi a animalelor. Faţă de fasole şi alte leguminoase, fasoliţa se evidenţiază printr-un conţinut mai scăzut în celuloză, umflarea boabelor în grad mai mic, fierbere în timp mai scurt, nu produce gaze în tractul digestiv şi are un grad ridicat de digestibilitate. Indicele ureazic foarte scăzut şi acidul prusic absent indică folosirea directă a fasoliţei în hrana animalelor, fără alte prelucrări, cum necesită alte leguminoase (soia). De asemenea, prin conţinutul ridicat în vitamina C (30,6-42,58 mg/100g s.u.), păstăile verzi de fasoliţă se pot folosi în alimentaţia omului sub formă proaspătă, conservată sau congelată.

Fiind o plantă cu cerinţe reduse faţă de fertilitatea naturală a solului, fasoliţa se cultivă de obicei pe nisipurile cele mai sărace, cu un conţinut în humus sub 0,5%. Cultivarea plantei contribuie la fixarea biologică a azotului atmosferic în urma unui ciclu de vegetaţie, fasoliţa lăsând în sol cca 150 kg azot, contribuind astfel la reducerea cantității de azot necesară nutriţiei plantei postmergătoare.

Tehnologia de cultivare

În scopul evitării efectului negativ al deflaţiei eoliene, cultura va fi amplasată în fâşii sau benzi, a căror lăţime va fi de 48-50 m. Cultura fasoliţei se va încadra în asolament de 3-4 ani, cu sau fără solă amelioratoare de lucernă sau lucernă 75% + golomăţ 25%, după următoarele premergătoare: sorg, tutun, ricin, plante furajere. Fasoliţa este o foarte bună premergătoare pentru cereale de toamnă (secară, triticale).

Arătura se va efectua primăvara, la adâncimea de 23-25 cm, perpendicular pe direcţia vântului dominant, cu asigurarea încorporării complete a resturilor vegetale, urmată de o lucrare cu grapa cu discuri. Pregătirea patului germinativ se va realiza cât mai aproape de semănat, cu grapa cu discuri sau combinatorul, în funcţie de starea fizică a solului şi pornirea în vegetaţie a buruienilor.

Fasoliţa are nevoie de 60 kg N/ha, la începutul vegetaţiei până la instalarea activităţii microbiene în sol. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se vor aplica la pregătirea terenului, în doze de 60 kg P2O5/ha şi 60 kg K2O /ha, în funcţie de aprovizionarea solului cu fosfor mobil şi respectiv potasiu asimilabil. Fertilizarea foliară cu produsul Green Plant, care are un conţinut în NPK de 9-45-15+6 microelemente, aplicat în concentraţie de 0,5%, în faza de 4-5 frunze adevărate ale plantei şi de 1% în faza de 3-5 ramificaţii ale plantei, a condus la înregistrarea unor sporuri de peste 500 kg/ha.

Fasoliţa se va semăna când în sol la adâncimea de semănat se înregistrează temperaturi de 12-15°C. Calendaristic, această epocă se realizează în ultima decadă a lunii aprilie – prima decadă a lunii mai, când temperatura înregistrată are stabilitate de la o zi la alta. Densitatea optimă de semănat va fi de 20-25 b.g./m2, în funcţie de capacitatea de lăstărire a soiului, iar distanţa între rânduri de 70 cm. Semănatul se va efectua cu SPC-6, SPC-8 sau AM-9, realizând o adâncime de semănat de 3-5 cm. Soiurile recomandate de CCDCPN Dăbuleni sunt: Jiana, Aura, Ofelia şi Aura 26. Cantitatea de sămânţă folosită la semănat este de 30 kg/ha, iar aceasta poate fi achizi­ţionată la preţul de 15 lei/kg.

Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor

Pentru reducerea buruienilor la răsărirea culturii este necesară o erbicidare preemergentă folosind produsul Stomp 330 EC, în doză de 4 l/ha. La 1-2 săptămâni de la răsărire se va executa o praşilă mecanică cu viteză mică şi piese active adecvate, pentru a nu acoperi plăntuţele, urmată de praşila manuală pe rând. În vegetaţie, menţinerea terenului curat de buruieni este asigurată prin aplicarea a 1-2 erbicidări cu unul dintre produsele Fusilade în doză de 2 l/ha, Pantera în doză de 2 l/ha sau Gallant în doză de 1,5 l/ha. La apariţia buruienilor dicotiledonate se va aplica o erbicidare cu Basagran Forte 2l/ha, care poate fi asociat cu unul dintre produsele care combat buruienile monocotiledonate.

Combaterea şi prevenirea atacului produs de Pseudomonas syringae pv. Vignae (arsura bacteriana) şi Uromyces appendiculatus (rugina) se pot realiza prin aplicarea a două tratamente fitosanitare cu produse sistemice şi de contact (Topsin 500SC – 0,07% sau Shavit F72 WP 0, 2%), primul tratament în faza de 3-4 frunze adevărate, iar al doilea tratament în faza de înflorit.

Combaterea afidelor se poate realiza prin aplicarea unui tratament cu Calypso 480 CE în doză de 80 ml/ha sau Confidor Energy, în doză de 0,1%. Acest tratament se repetă de 2 ori la sfârşitul înfloritului plantei şi apoi la un interval de 10-12 zile, pentru prevenirea şi combaterea gărgăriţei fasolei (Acanthoscelides obtectus). Tratamentele se fac dimineaţa sau seara, pentru a evita temperaturi mai mari de 20-22°C.

Recoltarea fasoliţei se face când majoritatea păstăilor au ajuns la maturitate, semimecanizat sau mecanizat, în funcţie de soi şi condiţiile climatice. Astfel, soiurile cu o coacere neuniformă şi vegetaţie prelungită se recoltează semimecanizat, prin smulgerea manuală a vrejurilor, care se lasă pe loc 3-4 zile pentru uscare şi apoi batozarea în mod staţionar. Recoltarea mecanizată se efectuează direct din lan, în cazul când cultura are o coacere uniformă folosind combina de treierat păioase (Sema-12, Holland, John Deere, Klaas), reglată corespunzător, în aşa fel încât spărturile şi pierderile să fie minime în masa treierată. Soiurile Aura, Aura 26 şi Ofelia se pretează la recoltarea mecanizată, iar soiul Jiana, având un index foliar mare şi o coacere neuniformă a păstăilor, se recol­tează semimecanizat.

Dr. ing. Reta Drăghici, CCDCPN Dăbuleni

Soluţiile Maïsadour Semences

Porumbul boabe umed este un aliment bine cunoscut de către crescătorii de porcine. Acesta permite o mai mare autonomie alimentară (până la 70% porumb boabe în raţia alimentară), o scădere a costului alimentar ce poate ajunge până la 20€/T la porumb boabe, o îmbunătăţire a performanţelor tehnice şi o libertate faţă de cursurile pieţei. Maïsadour Semences a decis să meargă mai departe pentru a spori performanţele tehnice şi economice ale crescătorilor de monogastrice, propunând inovaţii majore de la seminţe până la animal cu programul Nutriplus:

1. Genetică de porumb boabe specifică pentru animale monogastrice

Toleranţa varietăţilor de porumb la fuzarioză şi, în consecinţă, la micotoxine (DON, vomitoxine…) are o foarte mare influenţă în alimentaţia porcină. Micotoxinele sunt responsabile de scăderea gustului plăcut al boabelor de porumb, de pierderea în greutate a animalelor şi a ratei mari de mortalitate. Rotaţia culturilor, o recoltă în condiţii bune şi o varietate tolerantă la fuzarioză sunt punctele-cheie de reuşită în creşterea animalelor monogastrice. De aceea Maïsadour Semences a creat o toleranţă la boli (DST) şi preconizează hibrizii următori: Mas 37.V/ Mas 38.D/Mas 37.H/Mas 36.A

2. Data optimă de semănat

Toate studiile demonstrează avantajele unei date optime de semănat asupra producţiilor. 50-60% din reuşita unei culturi depinde în cea mai mare parte de semănat. Maïsadour Semences a dezvoltat un serviciu care facilitează luarea deciziei pentru data de semănat : Precosem. Obiectivul acestuia este de a determina, în fiecare an, data cea mai timpurie ţinând cont de riscurile climatice ce conduc la un maxim de creştere în perioada favorabilă. Câştigul la Precosem oferă o producţie suplimentară de 450 kg/ha pentru o diferenţă de 15 zile de semănat.

3. Stadiu de recoltare exact

Maïsadour Semences preconizează un stadiu de recoltare între 32 şi 40% de umiditate (înaintea apariţiei punctului negru) şi o tocare foarte fină pentru o mai bună digestibilitate. Mai multe avantaje sunt de remarcat la porumbul boabe umed faţă de porumbul uscat :

- O digestibilitate de + 3,8%, energie + 8% şi proteine +5,8% (Sursa: Arvalis, ianuarie 2013)

- O creştere mai bună de +3,9% şi un indice de consum de 5,3% pe perioada de îngrăşare a porcilor (Sursa: Reviste de cercetare în Franţa)

- O mai bună conservare

4. Conservare cu parametri exacţi

Conservarea în silozuri orizontale sau în silozuri clasice trebuie să respecte aceleaşi reguli precum cele pentru porumb furaj: compactare a 240 kg S.U/m3 şi un pH între 4 şi 4,5 pentru a evita încălzirea în siloz. Alţi parametri care fermentează sunt foarte importanţi pentru porumbul boabe umed precum:

- Acidul lactic între 12-20 g/kg S.U pentru o apetenţă crescută.

- Acidul acetic sub 6 g/kg S.U pentru că scade apetenţa. Deci, atenţie la conservatorii ce conţin bacterii de tip L. Buchnerie deoarece ele produc acid acetic.

Pentru randamentul animalelor, Maïsadour Semences propune o inovaţie în ceea ce priveşte conservarea porumbului boabe cu Silo King MS. Compoziţia în bacterii lactice creşte apetenţa şi calitatea conservării, enzimele ameliorează semnificativ digestibilitatea şi amidonul şi fac ca proteinele să fie mai accesibile, apoi acţiunea antioxidanţilor şi antimucegaiurilor împotriva creşterii temperaturii la deschidere. Silo King® MS este singurul produs de pe piaţă care acoperă cele 3 funcţiuni: acidificarea lactică, îmbunătăţirea valorii alimentare şi acţiunea împotriva încălzirii.

NUTRIPLUS: Programul tehnologic Maïsadour Semences

Hibrid rezistent la boli + Precosem + Silo king®MS garantează randamentul, calitatea sanitară şi asigură cele mai bune performanţe economice.