ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
Lumea Satului

Lumea Satului

Ferma Apicolă BIO Prisaca Moldovei. Gazda evenimentului „Hai la noi în Prisaca!“

Povestea Fermei Apicole BIO Prisaca Moldovei se scrie de mai bine de un deceniu, iar la sfârșitul lunii august putem spune că a mai adăugat o nouă filă prin organizarea evenimentului „Hai la noi în Prisaca“ la Vânători, județul Iași. Într-un cadru idilic, specific satului românesc, cei prezenți au putut parcurge circuitul de la degustare de miere până la a afla câteva dintre secretele prisacei și modul de preparare a mierii.

Despre cum se produce mierea… direct de la stupină!

„Sunt gazda evenimentului «Hai la noi», organizat de Asociația Producătorilor locali «Produs în Iași», suntem la a patra ediție, bineînțeles că urmează și altele, unde fiecare producător își va deschide porțile zonei de producție. Vizitatorii prezenți vor vedea ce facem noi, unde și cum ne desfășurăm activitatea, vor învăța câteva lucruri despre albine, despre cum se produce mierea, despre subproduse apicole, ș.a.m.d.; vor fi mici ateliere pentru copii, iar pentru adulți va fi o degustare de la toți producătorii noștri din asociație, este și o expoziție cu vânzare. Scopul evenimentului este de a căpăta încredere, de a arăta ce facem, cine suntem și cum facem. De doi ani am reușit să punem în practică lucrul acesta, toți suntem cam pe aceeași lungime de undă. Noi ne dorim să educăm lumea, să le arătăm oamenilor că suntem niște parteneri serioși care vor să ducă mai departe tradiția“, ne spunea la începutul evenimentului ing. Relu Cojocar, de la Ferma Apicolă BIO Prisaca Moldovei.

Se încearcă atestarea unui produs tradițional – Hidromel

În ultima perioadă stupinele din țara noastră le-au ajuns cu succes pe cele din străinătate datorită fondurilor europene, a implicării, cunoașterii și devotamentului față de meseria nobilă de apicultor. Așa crede Cojocar Relu, administratorul fermei de unde militează pentru o comunitate a pasionaților de apicultură și a specialiștilor, ca metodă potrivită de a progresa prin schimbul de idei și experiențe.

„Sunt unul dintre producătorii autorizați și certificați ecologic din județul Iași. Dețin o stupină formată din câteva sute de familii de albine; noi am încercat să închidem cercul, inclusiv partea de ambalare, comercializare. Am reușit să producem cinci tipuri de miere anul acesta, noi procesăm și comercializăm doar mierea produsă de noi, lucru foarte important. Din nefericire, am reușit să facem producție mai mare decât putem să comercializăm și trebuie să lucrăm și cu alți procesatori. Vestea bună este că mierea noastră este de calitate foarte bună și pleacă în mare parte în Germania, iar restul îl vindem pe piața internă. În categoria noutăților se încadrează încercarea noastră de atestare a unui produs tradițional, Hidromel, băutură obținută din miere, polen și apă. Pot spune că am reușit să aducem la nivelul de business tot ce am construit și am reușit să trăim din apicultură. Suntem foarte bine, dar cu sprijinul fondurilor europene; am investit undeva la 150.000 de euro. Apicultura este o meserie sustenabilă, avem contracte de polenizare, iar mai nou fermierii au început să conștientizeze că au nevoie de noi, ne caută“, mai adaugă apicultorul ieșean.

Beatrice Alexandra MODIGA

S.O.S. Dispare cercetarea științifică în domeniul sfeclei de zahăr!

Sfecla de zahăr este o specie mai nouă, luată mai târziu în cultură pentru producerea zahărului. Multă vreme omenirea a consumat zahăr provenit din trestia de zahăr. Primele cantități de zahăr obținute din sfecla de zahăr le-a realizat Achard în Germania. În 1802 acesta pune în funcțiune, în Silezia, prima fabrică de zahăr din sfeclă.

În țara noastră primele încercări de cultivare a sfeclei de zahăr s-au făcut de către marele agronom Petre S. Aurelian începând cu anul 1863 la Școala Centrală de Agricultură Pantelimon, mutată în 1869 la Herăstrău (azi USAMV – București), cu rezultate promițătoare.

Experții străini propovăduiau că solul și clima din România nu sunt favorabile culturii sfeclei de zahăr.

Dar agrochimistul Corneliu Roman, directorul stațiunii Agronomice București, în experiențele sale a demonstrat că în România sunt condiții foarte bune pentru cultura sfeclei de zahăr. Ca urmare, au fost înființate primele fabrici de zahăr la Sascut, în 1875, și la Chitila, în 1876. În anul 1958 a fost creat primul laborator de cercetare a sfeclei de zahăr în cadrul ICAR-lui.

Apreciind rezultatele importante ale acestei culturi, în 1961 s-a înființat la Brașov Stațiunea de Cercetări pentru Cultura Sfeclei de Zahăr care, începând cu 1967, a început și cercetarea cartofului. Astfel s-a înființat Institutul de cercetări pentru cartof și sfecla de zahăr.

Întrucât cercetările privind cultura sfeclei de zahăr erau separate de partea de industrializare, un grup de cercetători, în frunte cu dr. doc. Zenobie Stănescu, a întocmit o documentație către conducerea statului prin care demonstra necesitatea unui institut separat pentru cultura și industrializarea sfeclei de zahăr. Astfel s-a aprobat, în 1981, înființarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea sfeclei de zahăr și a Substanțelor dulci Fundulea.

La început institutul a funcționat într-o clădire a ICCPT-Fundulea până s-a construit noul institut.

Acesta a fost construit în apropierea gării CFR și a noii fabrici de zahăr, începând din primăvara anului 1984 și în mai puțin de 1 an a fost inaugurat, în prezența conducerii statului, în octombrie 1984.

Directorul general al Institutului, prof. dr. ing. Vasile Popescu, a coordonat construcția lui și dotarea corespunzătoare.

Construcția modernă a institutului cuprindea:

  • pavilionul central din parter și 2 nivele, cu laboratoare, birouri, bibliotecă, sală de expoziție, amfiteatru, etc.
  • stație pilot pentru fabricarea zahărului;
  • stație pilot pentru fabricarea substanțelor dulci;
  • stație modernă de condiționat semințe din verigi biologice superioare;
  • sere, casă de vegetație, cameră de climatizare și alte anexe;
  • atelier mecanic dotat corespunzător.

Toate acestea erau dotate la nivel european de ultimă generație.

Institutul dispunea de 1.200 ha teren pe care se realizau câmpurile experimentale, se producea sămânță și erau organizate două ferme de producție.

Totul era nou, modern și se începuse o activitate foarte intensă, cu cercetători tineri care realizau soiuri și hibrizi de sfeclă de zahăr și culturi pentru substanțele dulci, precum și tehnologiile moderne de cultură pentru plantele respective.

Institutul asigura sămânță pentru cele 250.000 ha care se cultivau cu sfeclă de zahăr și coordona această activitate pe întreaga țară, împreună cu cele 4 stațiuni: Brașov, Roman, Arad și Giurgiu.

În același timp, coordona și procesul de fabricare a zahărului în cele 33 de fabrici existente.

La Ghimbav-Brașov institutul avea o fabrică modernă de condiționat sămânța de sfeclă de zahăr.

Întreaga activitate se desfășura foarte bine.

În toamna anului 1987, directorul general Vasile Popescu s-a retras din activitate pe motiv de sănătate. Au rămas alți colegi care au continuat activitatea până în 1990.

Atunci s-a rupt firul.

Fabrica de zahăr a fost vândută străinilor și din ea s-a luat tot ce a fost metal și s-a dat la fier vechi.

Institutul a fost desființat, iar anumite spații au fost închiriate unui restaurant și unui atelier de termopane etc.

Partea de cercetare a sfeclei de zahăr s-a concentrat la Stațiunea Brașov, care era mai bine dotată, și s-a unit cu cartoful, formând Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr.

Dar lipsa de finanțare și de preocupare la nivel central a făcut ca în prezent să mai existe un singur cercetător la cultura sfeclei de zahăr, și acesta de 80 de ani, dr. ing. Ion Gherman, angajat cu o jumătate de normă.

Prin urmare, de la un institut și patru stațiuni cu peste 40 de cercetători care asigurau sămânță, tehnologii de cultură și de prelucrare a sfeclei de zahăr s-a ajuns la ½ normă, și aceasta în scădere.

În calitate de semnatar al acestui articol și de specialist care a condus construcția și funcționarea acestui institut de cercetări, mărturisesc că mă doare sufletul când văd ce a mai rămas din munca și strădania noastră.

Oare la Ministerul Agriculturii, la Ministerul Cercetării, la Academia de Științe Agricole și Silvice Gh. Ionescu-Sisești nu se găsește nimeni care să se întrebe unde o să ajungă România?

Sau la Guvern, la Parlament, unde se găsesc destui oameni care cunosc situația agriculturii și rolul ei în România, nimeni nu are nimic de spus?

Cu durere în suflet, închei.

Vasile POPESCU

Prășitul mecanic - istorie sau actualitate

Prășitul mecanic, uneori neglijat în ultimii ani și deseori înlocuit cu erbicidarea, începe să-și reia locul în tehnologii. Pe măsură ce se înăspresc restricțiile legate de folosirea erbicidelor și de protecția mediului și crește prețul pesticidelor, prășitul mecanic revine ca o soluție alternativă în tehnologiile de întreținere a culturilor de plante prășitoare și câștigă teren și la păioase, dacă se folosesc sisteme de ghidare performante. De asemenea, este o soluție eficientă în cazul agriculturii ecologice.

Avantajele prășitului mecanic

Pentru cultură:

  • Eliminarea buruienilor, permițând culturii să se dezvolte mai bine.
  • Stimularea dezvoltării în solul afânat a rădăcinilor plantelor cultivate.
  • Ușurarea infiltrării și înmagazinării apei din ploi sau irigații în sol.
  • Conservarea apei prin spargerea crustei și a capilarelor de la suprafața solului, care reduc evaporarea, asigurând mai multă apă pentru cultură.
  • Evitarea stresului plantelor și a distrugerii frunzelor prin evitarea folosirii erbicidelor.
  • Asigurarea hranei plantelor prin încorporarea localizată a îngrășămintelor faziale.
  • Posibilitatea încorporării localizate a îngrășămintelor cu ocazia prașilei.
  • Pentru sol:
  • Aerarea solului și spargerea crustei după ploi intense, păstrarea umidității solului.
  • Mobilizarea nutrienților și stimularea mineralizării, favorizând o activitate mai mare a microorganismelor.
  • Îmbunătățirea cantității de humus prin încorporarea în stratul de la suprafața solului a materiei organice și descompunerea buruienilor, care asigură protecția împotriva evaporării apei și a eroziunii eoliene și hidrice.
  • Îmbunătățirea calității solului prin încorporarea îngrășămintelor organice și minerale (gunoi, dejecții și îngrășăminte chimice).
  • Eliberarea nutrienților: Se spune că două prașile = o fertilizare.
  • Reducerea consumului de apă prin eliminarea buruienilor, care sunt mari consumatoare de apă.
  • Pentru mediu:
  • Evitarea sau reducerea cantității de pesticide aplicate pe sol.
  • Distrugerea fără pesticide a buruienilor rezistente.
  • Îmbunătățirea fertilității și sănătății solului, mărirea capacității de recuperare a solurilor.
  • Conservarea apei.
  • Păstrarea biodiversității.

PRĂȘITUL cu cultivatoare clasice, cu ghidare manuală, este limitat de distanța între rânduri și de dexteritatea operatorului. În general, se poate face prașila cu cultivator clasic cu ghidare manuală la plante prășitoare cu distanța între rânduri mai mare de 45 cm, deși pe măsură ce obosește, atenția și viteza de reacție a operatorului scade, riscând distrugerea culturii. Dacă semănarea s-a făcut cu un tractor dotat cu sistem de ghidare prin satelit cu precizie de câțiva cm, situație în care este necesar un semnal de corecție pe bază de abonament, folosind același tractor cu autoghidare se poate face în condiții de siguranță, în special dacă terenul se află într-o zonă cu semnal bun, fără clădiri, copaci, văi, bruiaje etc., care pot obstrucționa semnalul. Se poate folosi de asemenea un sistem de ghidare independent de tractor care folosește una sau două camere de luat vederi montate pe cultivator și ghidează cultivatorul foarte precis în spațiul dintre rânduri.

Einboeck este unul dintre constructorii europeni renumiți în producerea de cultivatoare pentru pregătirea patului germinativ și pentru întreținerea culturilor, inclusiv a celor ecologice.

Construcția cultivatoarelor Einboeck

Cadru robust rigid sau pliabil

Cultivatoarele de prășit Einboeck, rigide sau pliabile hidraulic, au un cadru robust, pe care se montează secțiile de prășit cu paralelogram. Acestea se pot regla rapid la diferite distanțe între rânduri. Numărul, forma și dimensiunile organelor de lucru diferă în funcție de distanța între rânduri. Pentru reglarea precisă a adâncimii de lucru fiecare secție de prășit are câte o roată de nivel din cauciuc de presiune zero montată în fața organelor de lucru. Pentru protecția culturii se folosesc plăci sau discuri de protecție de o parte și de alta a rândului. Acestea au o importanță foarte mare în special când plantele sunt mici, pentru a nu risca să fie acoperite cu solul mobilizat de cuțitele cultivatorului.

Sistemul de ghidare cu cameră de luat vederi, „Row Guard“

Acest sistem se compune dintr-un cadru special de ghidare laterală, cu cilindru hidraulic comandat de o valvă hidraulică proporțională, care se conectează la cultivator și una sau două camere care urmăresc rândurile de plante și ghidează cultivatorul cu o precizie foarte mare de-a lungul culturii. Acesta garantează lucrul precis chiar la viteze mari fără efort din partea operatorului, chiar și când nu este lumină suficientă sau în condiții cu mult praf.

Chiar la plante foarte mici de 1-2 cm și cu diferite culori sau la teren puternic îmburuienat sistemul de ghidare Row-guard asigură o precizie mare atât la culturi ecologice, cât și convenționale. Sistemul de ghidare automată cu camera poate fi reglat din tractor cu ajutorul unui terminal. Cu diferiți parametri reglați în funcție de cultură (distanța între rânduri, numărul de rânduri în câmpul vizual al camerei, lățimea și înălțimea plantelor) cultivatorul este centrat exact de-a lungul rândului cu ajutorul cadrului special de ghidare laterală. Aceasta asigură o prașilă cu spațiu de protecție foarte redus, asigurând un control maxim al buruienilor.

Pentru cultivatoare cu lățimea cadrului până la 7 m se folosește sistemul Row-guard 500 cu sistem de cuplare categoria II, iar pentru cadru până la 12,2 m Row-guard 500 SR sau unul mai robust, Row-guard 500 SRHD, cu sistem de cuplare categoria III.

Cadrul de ghidare laterală permite o deplasare laterală de 500 mm. Este prevăzut cu cuple rapide pentru schimbarea rapidă a cultivatorului deoarece un singur cadru de ghidare poate fi utilizat cu mai multe tipuri de cultivatoare de prășit.

Cadrul de ghidare este foarte scurt și aduce centrul de greutate al mașinii aproape de tractor, pentru o bună stabilitate a agregatului, cu avantaje în ceea ce privește reducerea încărcării pe puntea spate a tractorului, reducerea compactării solului.

Centrul de greutate al agregatului este mutat datorită cadrului de ghidare doar cu 20 cm spre spate față de cultivatorul clasic, prezentând un mare avantaj în special pe terenuri în pantă sau cu configurație neregulată. Cadrul se sprijină pe roți de stabilizare, care pot fi metalice sau de cauciuc.

Camera are lentile speciale de înaltă definiție pentru funcționare îmbunătățită în condiții de schimbare a luminii și poate fi montată în diferite poziții pe verticală.

Cadrul de ghidare laterală are două roți de sprijin și senzor pe tirantul central pentru determinarea poziției ridicătorului hidraulic. În cabină se află un computer de comandă cu ecran tactil și cu monitor integrat. Opțional, se poate monta o a doua cameră pentru lucrul cu controlul secțiunilor.

Sistemul de ghidare Row-Guard asigură urmărirea perfectă a rândului de plante datorită unei valve hidraulice proporționale, care comandă deplasarea rapidă și precisă a cadrului cultivatorului. Sistemul poate fi folosit în diferite culturi de la 12,5 cm până la 1,5 m între rânduri și la plante cu înălțimea mai mare de 1 cm. Poate să ghideze după unul până la 5 rânduri.

Softul recunoaște rândurile de plante singulare sau a celor multiple chiar în câmpuri infestate cu buruieni și cu culturi cu înălțime mică. Reglajele se pot face ușor în funcție de condițiile specifice. Sunt mai multe moduri de lucru: 3D, când sistemul recunoaște rândul de plante datorită diferenței de înălțime între plante și buruieni; 2D, când recunoaște după culoare. Camera se poate regla să urmărească înălțimea sau culoarea culturii. Se poate alege între verde/galben (de exemplu: pentru porumb), verde/albastru (soia, legume) sau roșu (legume, sfeclă) în modul 2D. Modul 3D se poate folosi la porumb, soia, floarea-soarelui etc., dacă se observă un avans de dezvoltare a culturilor comparativ cu buruienile (aproximativ 10 cm deasupra buruienilor). Reglarea corectă în funcție de starea culturii crește acuratețea ghidării pe rând.

În special la culturile foarte mici, o cameră suplimentară care să urmărească un rând diferit de plante asigură un rezultat mult îmbunătățit, rămânând ca cel puțin o cameră să urmărească rândul chiar la cap de parcelă pe o latură înclinată.

Sistemul se poate folosi și cu palpator mecanic pentru culturi cu distanță între rânduri mai mare de 35 cm și când plantele sunt mai dezvoltate. Pentru lucrul pe timp de noapte sau când este praf există opțiunea cu lumini LED.

Cultivatorul Chopstar 1-30 poate fi montat în față sau în spatele tractorului. Poate lucra 12 până la 32 de rânduri într-o singură trecere. Varianta pe 12 rânduri are cadru rigid, celelalte având cadru rabatabil.

Secțiile de prășit au un singur organ de lucru și pot fi folosite pentru distanțe între rânduri de 20-30 cm, de exemplu la cereale, fasole, rapiță, lupin etc.

În anumite condiții, în spatele organului de lucru se poate monta un pieptăne care să adune buruienile tăiate.

În special pentru culturile la peste 25 cm între rânduri, în primele stadii de vegetație pot fi folosite plăci de protecție pe paralelogram, iar de la 30 cm, discuri de protecție.

Un mare număr de opțiuni privind forma, tipul și dimensiunile organelor de lucru fac din Chopstar un cultivator care poate fi adaptat oricăror condiții, culturi sau tip de sol.

Cultivatorul Chopstar 3-60 are până la 3 organe de lucru și poate lucra pentru distanțe între rânduri până la 60 cm (sfeclă, soia, fasole etc.). Pentru lățimi mici se folosește cadru rigid, iar pentru mai mult de 8 rânduri, cadru rabatabil și poate lucra până la 24 de rânduri. Cultivatoarele până la 12 rânduri pot fi montate și în fața tractorului.

Cultivatorul Chopstar 5-90, cu 5 organe de lucru, pentru distanțe între rânduri până la 90 cm (de exemplu pentru porumb, floarea-soarelui etc.), prevăzut cu cadrul rigid până la 4 rânduri și rabatabil până la 16 rânduri.

Ca și la celelalte modele, este disponibilă o largă varietate de organe de lucru opționale pentru prelucrat și adunat buruienile. Sistemul de ghidare Row-Guard, ca și la celelalte, îmbunătățește precizia de lucru, crește productivitatea și reduce riscul tăierii plantelor.

Cultivatorul Chopstar 10-150, cu 10 organe de lucru și discuri de protecție, până la distanțe de 1,5 m între rânduri (de exemplu pentru dovleci), este disponibil cu cadru rigid pentru 2 rânduri și rabatabil pentru 3 rânduri și poate fi cuplat atât în față, cât și în spatele tractorului.

Cultivatorul Chopstar Hybrid, cu secții cu discuri orizontale, este soluția perfectă în special pentru culturi semănate în mulci și în câmpuri cu multă materie organică la suprafața solului. Discurile orizontale montate pe fiecare secție de prășit se pot roti liber, tăind rădăcinile buruienilor chiar de la o adâncime mică sub stratul de mulci. Acest cultivator este o opțiune bună și pentru anumite culturi de legume în câmpuri cu o masă vegetală bogată, fără să înfunde mașina cu buruieni, lucrând sub stratul de mulci, fără să deterioreze cultura. În funcție de configurație, numărul de rânduri și diametrul discurilor orizontale, se pot prăși culturi cu distanța între rânduri de 25 -50 cm (diametrul discurilor 180 până la 450 mm). Și aici sunt disponibile roți de nivel și plăci sau discuri de protecție.

Cultivatorul Chopstar Twin, pentru prășirea unui mare număr de culturi: porumb, sfeclă, soia, fasole, legume etc. Secțiile de prășit nu sunt montate între rânduri, ci deasupra rândului de plante. Ele pot lucra foarte aproape de plante, făcând posibilă întreținerea culturilor la începutul vegetației. Secția de prășit este realizată din două discuri cu unghi de atac reglabil, în combinație cu două cuțite înclinate, două roți cu anvelopă de presiune zero care rulează de o parte și de alta a rândului de plante și asigură adâncimea exactă de lucru a secțiilor de prășit.  Se poate prăși chiar la culturile mici, aproape de plante și cu viteză mai mare decât la cultivatoarele convenționale, fără riscul de a îngropa plantele. Chopstar Twin poate fi configurat de la 30 la 75 cm între rânduri.

Pentru controlul secțiunilor la cap de parcelă unde rândurile drepte se intersectează cu rânduri înclinate sau pe teren cu formă neregulată (clin, drum etc.) paralelogramul se poate ridica hidraulic la o înălțime până la 35 cm, fiind comandat prin GPS.

Pentru scoaterea buruienilor tăiate de cultivator, opțional se pot adăuga niște roți înclinate cu degete sau elemente rotative cu degete elastice, care lucrează aproape de rândul de plante și „piaptănă“ buruienile, scoțându-le în afara rândului. Se folosesc pe câmpuri semănate în mulci sau cu o cantitate mare de resturi vegetale, pentru a nu înfunda organele de lucru.

Tot opțional se pot monta în spatele organelor de lucru rărite sau discuri sferice înclinate, care dirijează solul spre plante în etapele târzii de vegetație, pentru a întări plantele și rădăcinile lor și a îngropa buruienile pe rând.

Cultivatoarele Einboeck se pot echipa cu buncăr pentru însămânțare sau fertilizare în aceeași trecere cu prășitul. Astfel, simultan cu prășitul se pot administra localizat îngrășăminte minerale sau se poate sub-însămânța, operație care fixează nutrienții, îmbunătățește structura solului, mărește cantitatea de humus, protejează împotriva eroziunii, suprimă buruienile și crește biodiversitatea în sol și deasupra nivelului solului. În acest scop, Einboeck oferă un buncăr special cu sistem de distribuție mecanică cu acționare electrică și transport pneumatic al semințelor sau îngrășămintelor, care este utilizat și pe combinatoare sau grape cu discuri pentru însămânțarea culturilor intermediare de acoperire.

24/7 sprijin pentru utilizatori: Row-Guard Hotline

În timpul sezonului de prășit, Einboeck asigură o linie telefonică specială în 3 limbi pentru consultații și recomandări privind reglarea corectă a mașinii.

Cu o experiență de peste 85 de ani în construcția de echipamente pentru pregătirea patului germinativ și prășit și cu mulți ani de experiență în agricultura ecologică, Einboeck oferă o gamă largă de opțiuni pentru lucrările de întreținere mecanică a culturilor, iar sistemul de ghidare cu cameră permite creșterea preciziei, eficienței, calității și productivității acestor lucrări. Avantajele pe care le oferă prășitul mecanic readuc în atenția fermierilor cultivatoarele de prășit.

În România, importatorul oficial Einboeck este de 20 de ani NHR Agropartners.SRL. (www.nhr.ro).

Dr. ing. Florin NEACȘU

Puterea exemplului...

Educația sau mai bine zis acest întreg ciclu de educare a noii generații începe încă din momentul în care ne naștem și poate că nu ar trebui să se oprească niciodată.

Dar, totodată, cred că întregul ciclu este de o asemenea anvergură încât învățarea nu poate fi localizată strict într-un anumit segment. Adică nu putem învăța doar din cărți, filme ori doar din experiența zilnică. De aceea, cred că toate interacțiunile ne pot învăța diferite lucruri. Doar că diferența unei bune educații este dată de modul în care aplicăm ceea ce auzim, simțim ori vedem sau chiar de capacitatea de a selecta corect informațiile care ajung la noi.

Educarea este un proces continuu, dar cum să dăm ceva bun mai departe generațiilor viitoare, când simțurile acestora percep o mulțime de stimuli negativi din cauza exemplelor mai puțin bune ale societății în care trăim?

Probabil că singura soluție este să învățăm ce și de unde să ne inspirăm pentru a putea lua decizii benefice dezvoltării noastre.

Tinerii din noua generație cred foarte mult în puterea exemplului, de aceea acum este mai important ca niciodată să le putem fi modele în tot ceea ce privește construirea unei vieți memorabile.

Dacă nu te gândești la tine sau la viitorul tău atunci când îți afișezi cu nonșalanță viciile, măcar încearcă să te gândești la cum își vor prioritiza adolescenții din jurul tău deciziile bazate pe elementele vizuale remarcate la tine.

Andrei BANU

  • Publicat în Social
  • 0

Pagube însemnate pentru proprietarii de livezi

Pomicultorii din zona Fălticeni au avut serios de suferit după vijelia care s-a abătut asupra zonei la sfârşitul lunii august, vijelie însoţită şi de grindină. Aşa cum am aflat chiar de la fermieri, au existat zone unde vântul puternic şi gheaţa, de dimensiunea unui ou de porumbel care a căzut mai bine de 10 minute, au lovit atât de tare încât au pus la pământ fructele pe sute de metri liniari de livadă. În alte locuri au fost semnalate cazuri în care pomii au fost efectiv smulşi din pământ. Pentru că în ultimii ani livezile de pomi fructiferi nu au putut fi asigurate, daunele provocate de capriciile vremii trebuie să le suporte integral proprietarii acestora.

Gheaţa a afectat şi producţia anului viitor

Pomicultorii din zona Fălticeni au fost loviţi în acest an de grindină de cinci ori. Aproape toţi, pe rând, au suferit pierderi din cauza acestor fenomene meteo care, în acest an, s-au concentrat mai mult ca niciodată pe bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni.

Cele mai mari pierderi le-a produs grindina căzută pe 24 august, fiind peste 100 de hectare de livezi afectate. Pagubele sunt însemnate, iar deocamdată nimeni nu i-a anunţat pe fermierii din Fălticeni ce soluţii au pentru recuperarea acestora.

„Vorbim de aproximativ 100 de hectare, 50 de hectare pe raza comunei Rădăşeni şi 50 de hectare în zona municipiului Fălticeni. Cel puţin 50 de hectare sunt afectate în proporţie de 100%. Este afectată atât producţia de anul acesta, cât şi o parte din producţia anului viitor, prin distrugerea mugurilor de rod. Prin afectarea ramurilor se asigură porţile de intrare pentru boli şi dăunători, fapt pentru care, în zilele următoare, pomicultorii se pregătesc să intervină cu tratamente specifice menite să reducă efectele negative.

Afectarea masei foliare determină, de asemenea, acumularea de rezerve reduse, motiv pentru care pomii vor fi şi mai sensibili şi mai expuşi la intemperiile din anotimpul rece“, a spus Elena Gogu, directorul Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Suceava.

Gheaţa a pus la pământ zone întregi din livezi, producţia din acest an fiind în bună parte compromisă.

La Fălticeni, doi pomicultori mari au afectare totală la livezile din zona Ţarna Mare. Aici, grindina a distrus în proporţie de 100% toţi merii, iar prin afectarea ramurilor nu este compromisă doar producţia pe anul acesta, pomii având de suferit după aceste fenomene extreme 2-3 ani. În judeţ s-au mai raportat calamităţi în urma căderilor de grindină din luna august în localităţile Cornu Luncii şi Buneşti.

La Rădăşeni, 75% din cele 400 de hectare de livezi cu măr din comună, afectate de grindină

Inginerul Mircea Costişevschi, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Fălticeni, susţine că, la o primă „strigare“, pagubele sunt estimate la 250.000 de euro, dacă nu chiar mai mult.

Gheaţa a lovit atât de tare, încât în unele livezi ramurile au rămas complet fără frunze şi fructe. Culturile de măr ale fraţilor Onea, fermierii cu cea mai mare suprafaţă de livadă de măr din Fălticeni, sunt distruse în proporţie de 95%. La fel de gravă este şi situaţia din livezile deţinute de inginerul Mihai Fîntînaru, unul dintre cei mai experimentaţi pomicultori, care are zeci de ani lucraţi la fosta Staţiune de Cercetare şi Dezvoltare în Pomicultură din Fălticeni.

În localitatea vecină, Rădăşeni, în livada fermierului Gheorghiţă Panţiru au fost rupte toate ramurile din locul unde au fost altoite, fiind înregistrată daună totală. Nici vestitele livezi de prun ale rădăşenenilor nu au scăpat de vremea extremă, dar pierderile sunt mai mici pentru că fructele erau ajunse la maturitate sau aproape de coacere şi vor putea fi industrializate.

Primarul comunei Rădăşeni, Neculai Perju, de profesie inginer horticultor, ne-a precizat că 75% din cele 400 de hectare de livezi cu măr sunt afectate şi o furtună atât de violentă şi abundentă în precipitaţii sub formă de gheaţă, care să provoace pagube atât de mari, nu a mai văzut până acum.

Şi furtuna din 28 iulie a provocat pagube pomicultorilor, iar o parte dintre ei au depus cereri pentru a obţine sprijin financiar guvernamental în vederea acoperirii daunelor. După episodul de vreme extremă din 24 august, pomicultorii afectaţi nu au mai depus cerere deoarece nu mai speră că vor primi bani, pagubele fiind imense.

Urgia s-a abătut asupra pomicultorilor cu o lună înainte de începutul culesului roadelor, iar producţia de anul acesta este compromisă aproape în totalitate. Puţinele fructe care au mai rămas, dacă vor ajunge la maternitate vor pleca, cel mai probabil, către fabricile de sucuri naturale. Preţul la kilogram este însă mic şi nu va acoperi investiţiile, mai ales că nici subvenţiile nu-i ajută prea mult pe fermieri.

Suceava şi zona Fălticeni, în afara Sistemului Naţional Antigrindină

Într-o situaţie similară se află şi legumicultorii care au pierderi la fel de mari, mai ales cei care cultivă roşii, ardei, vinete în câmp deschis şi posesorii de solarii care trebuie să îşi înlocuiască cât mai repede folia de pe culturile protejate.  Fermierii din zonă spun că este necesară montarea unui sistem de rachete antigrindină, similar celor din Vrancea, Iaşi şi Vaslui, care să protejeze producţia de fructe şi legume de căderile de gheaţă. Şi specialiştii Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Suceava spun că se caută soluţii pentru înfiinţarea unui punct de lansare în cadrul Unităţii de Combatere a Căderilor de Grindină Moldova 1 Iaşi, care să protejeze şi culturile din zona judeţelor Suceava şi Botoşani sau înfiinţarea unei alte unităţi.


Pomicultorii afectaţi nu sunt asiguraţi pentru că firmele evită să încheie contracte cu ei tocmai din cauza riscului mare de compromitere a producţiei din cauza fenomenelor meteorologice. Fiecare pomicultor afectat va anunţa primăria de care aparţine care sunt pagubele suferite, iar autoritatea locală va anunţa mai departe Prefectura, cu scopul întrunirii Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă, în cadrul căruia se vor evalua pagubele. Din păcate, nu există la acest moment vreo formă de ajutor aprobată de statul român pentru agricultorii sau pomicultorii afectaţi de fenomene meteo.


Silviu BUCULEI

Căpșuni de Aroneanu, un business ieșean local cu livrare la domiciliu

Cultivarea căpșunilor este o idee de afaceri profitabilă chiar și pe suprafețe mici. O demonstrează Marius Lungu de la Căpșuni de Aroneanu, un tânăr ieșean care a decis în urmă cu 5 ani să înființeze o plantație de căpșuni pe o suprafață de 1,5 ha în localitatea Aroneanu, din județul Iași. Deși căpșunul are multiple sensibilități, mai ales la boli și la condițiile climatice, tânărul fermier a reușit să pună pe picioare o cultură roditoare, cu fructe care se vând cât ai bate din palme. A mizat pe soiul Albion și a investit în jur de 50.000 de euro. Eforturile sale au fost răsplătite, ținând cont că, doar anul trecut, producția totală a fost de 15 tone / ha.

Livrare după recoltare

cultivatori de capsuni

„Am o plantație de căpșuni, pe o suprafață de aproximativ 1,5 ha, care a fost înfiintață în urmă cu 5 ani, începând cu jumătate de hectar. Pe parcurs am tot mărit suprafața, iar soiul de căpșuni cultivat este Albion, apreciat ca fiind cel mai gustos și ale cărui caracteristici se apropie cel mai mult de cele ale soiului de căpșuni autohton. Încă de la începutul anului nu a fost chiar așa cum ne-am dorit, a fost frig, apoi au venit căldurile, vom vedea în toamnă ce se mai întâmplă cu vremea. Am avut pierderi de 30% din cauza vremii. Într-un an recoltăm de trei ori, cu o pauză între recoltări; în acest moment suntem la a treia înflorire, iar anul trecut am recoltat până pe 10 noiembrie. Totul depinde de vreme, până dă bruma. La început a fost greu pentru că nu știam ce înseamnă munca în agricultură, nu știam ce înseamnă căpșuni, dăunători, boli, dar aceste aspecte le înveți pe parcurs. La început, venind dintr-un domeniu total diferit, al instalațiilor, și locuind în oraș nu am avut contact cu agricultura. Am considerat că produsul trebuie să ajungă cât mai repede și cât mai proaspăt la consumatorul final, nu neapărat prin supermarketuri sau prin alte lanțuri de magazine și astfel am decis să colaborăm cu magazine de cartier, respectiv băcănii. La început am livrat personal, iar de cca. un an colaborăm cu o firmă de catering care ne ajută să facem livrările direct la domiciliu“, ne spune producătorul ieșean.

Tot ce se recoltează în aceeași zi se și livrează, specifică acesta. „Ambalăm căpșunile în caserole, le etichetăm și se fiscalizează tot pentru că suntem pe societate comercială; o caserolă de 500 g ajunge undeva la 10 lei. Cifrele producției totale, ca să zic așa, le vom vedea abia la sfârșitul anului, dar oricum anul acesta avem mai puțin faţă de anul trecut cu 30%; în 2020 am avut în jur de 15 tone/ha“, adaugă ieșeanul.

Nu te îmbogățești, dar ai un trai decent!

Întreaga investiție ajunge undeva la 50.000 de euro, cost total, precizează Marius Lungu. „Să nu creadă cineva că se îmbogățește dintr-o plantație de căpșuni, noi în 5 ani încă nu am amortizat tot, dar poți avea un venit decent. Pe viitor sper să reușesc să mențin această suprafață. Aș fi dorit mai mult, dar să fiu sincer stau în plantație 16 ore pe zi, iar restul acasă cu familia. Este obositor. Eu îi sfătuiesc pe tineri să se apuce de agricultură pentru că, așa cum este cazul căpșunilor, produsele locale sunt tot mai căutate datorită gustului.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru un tânăr din Remeți pe Someș, județul Maramureș, producția de afine este la mâna firmelor de distribuție

Afinul este unul dintre cei mai apreciați arbuști fructiferi, o astfel de cultură putând fi productivă chiar și după 30 de ani de la înființare. O plantație de afine intră pe rod la circa trei-patru ani de la plantare, iar maturitatea deplină este atinsă la vârsta de șapte-opt ani. Atunci afinul are capacitatea să ofere până la 9-12 tone la hectar, uneori chiar și mai mult, în funcție de soiul folosit.

În România, plantațiile de afin s-au dezvoltat în ultimii ani, însă este loc în continuare. De exemplu, tânărul cultivator Florin Mureșan, din satul Remeți pe Someș, județul Maramureș, a ales să cultive două soiuri pe o suprafață de aproximativ un hectar, mai mult ca un hobby, începând cu anul 2016.

Prețul unui kilogram de afine poate varia de la 2,75 euro până la 4-4,5 euro în funcție de sezon

afine

„În tinerețe tatăl meu, fiind pădurar și locuind la un canton silvic, a înființat o plantație de 0,07 ha de afin. De aici a pornit dragostea pentru aceste fructe. În timp, cu ajutorul copiilor, am reușit să înființez și eu o astfel de cultură, insuflându-le și lor dragostea pentru afine. Am considerat că este un hobby, nu o afacere. Tot aici am construit o cabană mică, unde toată familia se simte minunat, iar munca în plantație devine o plăcere. Tehnologia acestei culturi am învățat-o în timp, din mers, și astfel reușim să producem fructe sănătoase și de o bună calitate atât pentru familie, cât și pentru clienți“, adaugă tânărul cultivator.

cultivatori afine

Succesul unei afaceri cu afine pornește de la materialul săditor folosit, ne spune tânărul maramureșean. Acesta are două recomandări esențiale pentru cei care vor să înființeze o astfel de plantație: să opteze pentru două-trei soiuri diferite de afin și să cumpere arbuști cu vârsta de doi ani și care au un sistem radicular bine dezvoltat. „Avem două soiuri, unul timpuriu, numit Spartan, și altul târziu, Eliot, ambele cu gust deosebit și calități pe măsură. În prezent, plantația noastră se întinde pe o suprafață de 1,16 ha. Despre producție pot să vă spun că suntem la mâna naturii întrucât anul trecut am fost afectați de grindină, pierzând 25-30% din fructe. Chiar și așa am obținut 8.000 kg. Tratamentele fitosanitare aplicate sunt minimale, cele în repaus vegetativ (unul toamna târziu și altul toamna devreme), după care aplicăm două tratamente preventive cu fungicid, insecticid și acaricid. Dar problema cu care ne-am confruntat a fost excesul de apă din sol. Având în vedere că plantația a fost înființată la sfârșitul lunii iunie a anului 2016, noi ne declarăm mulțumiți de producția obținută. Din păcate, producția de afine este la mâna firmelor de distribuție, în zonă existând doar o firmă de colectare, iar prețul nu poate fi negociat. Prețul la început de sezon este între 4-4,5 euro/kg, iar în prezent a scăzut la 2,75 euro/kg. Celor care vor să înființeze o astfel de cultură le recomand să o facă cu multă dăruire și pasiune. Din punct de vedere agrotehnic să țină cont de trei lucruri: pH-ul solului, sursa de apă și plantele să fie sănătoase. Ne dorim să ne extindem și avem terenul necesar, dar din nefericire proiectele prin intermediul fondurilor europene sunt greu de accesat, dacă nu chiar imposibil pentru noi“, încheie Florin Mureșan din Remeți pe Someș, județul Maramureș.


Cum înființăm o plantație de afine

Înainte de plantare trebuie să pregătim terenul. În primul rând vom curăța solul, îl vom nivela și vom face o arătură de desfundare de circa 40 cm. În acest moment putem încorpora în sol și gunoi de grajd. În cazul în care avem de-a face cu un teren cu permeabilitate redusă se realizează și o scarificare.

Se recomandă ca plantele să aibă cel puțin 2 ani, cu o înălțime de circa 40 cm. Distanțele de plantare care se folosesc în mod uzual sunt de 3×1 m. Toamna este cel mai bun moment de plantare. Specialiștii recomandă ca plantarea să se facă cu amestecul de pământ fixat pe rădăcini în urma udării abundente a substratului înainte de a scoate materialul săditor de la stratificat.

De asemenea, este indicată mulcirea suprafeței din jurul plantei, circa 50 cm de jur-împrejur, cu rumeguș, paie, frunze sau alte materiale vegetale, ori cu folie agrotextilă.

O investiție într-o plantație de afin poate ajunge la 17-18.000 euro pe hectar întrucât numai arbuștii ne costă undeva la 10.000 de euro. Este o investiție foarte mare, dar se compensează cu faptul că fructele au foarte mare căutare pe piața românească; prețul de valorificare este cel mai ridicat dintre toate prețurile fructelor mici, iar producțiile nu sunt deloc de neglijat.


Beatrice Alexandra MODIGA

Zi de sărbătoare în templul florii-soarelui

Începuturile au loc în anul 1962, când de la marea școală a ICAR-ului București a sosit la Fundulea un om predestinat pentru a face din floarea-soarelui „regina mapamodului“. Acest om a fost dr. ing. Alexandru Viorel Vrânceanu.

Printr-o muncă înrobitoare și cu o inteligență sclipitoare, acest om a reușit în anul 1971 să realizeze, ca prioritate mondială, primii hibrizi comerciali de floarea-soarelui cu puternic efect heterozis. A reușit nu numai să amelioreze floarea-soarelui, ci și să formeze o echipă de buni specialiști în acest domeniu care să țină sus steagul în confruntarea cu celelalte companii din țară și străinătate.

În acest spirit a avut loc și Ziua florii-soarelui în luna august, la care au participat o mulțime de fermieri din sudul țării, cercetători de la diferite stațiuni și reprezentanți ai fermierilor, precum Ion Cioroianu și dr. ing. Nicu Vasile, președintele LAPAR.

Primirea invitațiilor a fost făcută de dr. ing. Elena Petcu, director științific al institutului, și de câţiva angajați ai institutului care au înmânat câte o mapă cu cele necesare fiecărui participant.

Prima parte s-a desfășurat în cocheta sală de ședințe a institutului, unde dr. ing. Pompiliu Mustățea, director general al INCDA-Fundulea, a salutat prezența tuturor invitaților și a prezentat preocupările institutului în domeniul ridicării nivelului de genetică și ameliorare a florii-soarelui.

A urmat dr. ing. Maria Păcureanu, care de aproape patru decenii se ocupă de sănătatea plantelor de floarea-soarelui și de aprofundarea geneticii în acest domeniu. La cei mai noi hibrizi realizați de institut a prezentat principalele însușiri agronomice.

Participanții au adresat întrebări cărora le-au răspuns cercetătorii din institut. La clarificarea problemelor a participat și dr. ing. Marian Verzea, fostul director general al institutului, precum și dr. ing. Ion Toncea, un veteran al cercetării științifice, cu o activitate de peste 45 de ani. În partea a doua a acestei activității, toți participanții s-au deplasat la câmp și au vizitat, în primul rând, loturile demonstrative, unde au văzut concret comportarea fiecărui hibrid de floarea-soarelui.

Rețin aprecierea dr. ing. Dumitru Tudoran – directorul SCDA Mărculești, care spunea că „sunt foarte buni acești hibrizi de talie mică pentru că sunt rezistenți la frângere și se recoltează ușor prin comparație cu hibrizii înalți ai unor companii.“

În continuare s-a vizitat câmpul de ameliorare, unde tânărul ing. Florin Anton a prezentat atât în câmp, cât și în tunele preocupările colectivului pentru crearea noilor hibrizi.

S-a reținut că, până în anul 1990, au fost creați și omologați 14 hibrizi de floarea-soarelui.

După 1990 a existat o oarecare stagnare, dar activitatea s-a reluat și până în 2006 au fost omologați încă 17 hibrizi, plus 6 hibrizi realizați în cooperare cu unele companii private.

S-a scos în evidență faptul că în ultima perioadă accentul s-a pus pe noile cerințe ale pieței și pe exigențele tot mai mari ale fermierilor. Astfel s-au creat hibrizi cu potențial înalt de producție și cu conținut ridicat de ulei. Din cauza schimbărilor climatice s-au solicitat hibrizi cu rezistență la rasele noi de mană și lupoaie. În ultimii ani au fost realizați și hibrizi rezistenți la erbicidele de tip imidazolinone și sulfnomilureice precum: FD15E27; FD15CL44; FD16CL50; FD18E41; FD18CL58; FD19E42; FD20CL70.

În final, după cele văzute în câmp, participanții au plecat convinși că INCDA-Fundulea deține încă o puternică bază genetică pentru crearea hibrizilor de floarea-soarelui care să răspundă celor mai exigente pretenții.

Dr. ing. Vasile POPESCU

Soluții tehnice prezentate la plantația de viță-de-vie din cadrul SCDVV Iași

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași a fost de curând gazda unui eveniment organizat de compania Corteva Agriscience & DaBacco, unde a avut loc prezentarea tehnică a culturii viței-de-vie. Soluțiile tehnice prezentate la plantația de viță-de-vie din cadrul stațiunii au demonstrat încă o dată că fără știință, tehnologii și tratamente chimice corect dozate și aplicate nu poți să fii competitiv și să ai o bună eficiență economică.

La mijlocul lunii august, în cadrul Stațiunii de Cercetare Viticolă din Iași, compania Corteva Agriscience, alături de partenerii DaBacco, a încununat cu succes rezultatele anului 2021, iar reprezentanții celor două companii au arătat și demonstrat fermierilor prezenți din Regiunea de N-E a Moldovei rezultatele foarte bune obținute în condițiile unui an dificil.

„Suntem o companie preocupată să aducă molecule noi care să fie în conformitate cu reglementările Uniunii Europene. Produsele aplicate trebuie să scadă nivelul reziduurilor, lucru care trebuie să se regăsească în pașaportul vinului pe care fermierii trebuie să-l aibă atunci când fac export și atunci când comercializează vinul în țara noastră. De aceea, produsele Corteva se integrează cu succes în tehnologia unei ferme viticole și putem spune că noutatea absolută pentru anii 2020 și 2021 a fost Zorvec Zelavin Bria, produsul care a reușit să controleze cea mai dăunătoare boală, respectiv mana viței-de-vie. Folpet este o moleculă nouă pentru piața europeană și putem spune că are o acțiune de contact bună, dar și un efect foarte bun pentru bolile secundare, cum sunt putregaiul sau antracnoza, boli pe care le controlează secundar. Zorvec Zelavin Bria se încadrează cu succes în aplicarea unei scheme în controlul manei pentru că, aplicându-l în perioada înfloritului, reduce presiunea apariției bolilor. Pe lângă acest produs, Corteva are în portofoliu și produsul Talendo Extra. Astfel, culturile au o protecție foarte bună și împotriva făinării și când spun acest lucru mă refer la două substanțe active chimice foarte importante, și anume tetraconazol, un triazol care are efect bun pe făinare, și produsul deja consacrat, Talendo. Iată că cele două substanțe active încununează cu succes un nou produs, Talendo Extra“, a precizat în cadrul evenimentului George Andron, director de vânzări pentru culturi speciale România și Republica Moldova, Corteva Agriscience.

„Totodată, când vorbim de protecția plantelor este nevoie și ca tratamentele fitosanitare să fie aplicate corect. De aceea, partenerii noștri DaBacco au venit cu tehnica necesară în plantațiile de viță-de-vie și astfel fermierii au putut să vadă cele mai noi tehnologii aplicate acestei culturi. Mă refer la lucrări aplicate atât la sol, cât și la butuc, de aceea aplicând o tehnică bună avem o presiune mică în ceea ce privește declanșarea bolilor. În cadrul Stațiunii Viticole de la Iași partenerii DaBacco au reușit să arate noile tehnologii tuturor fermierilor din zonele cărora ne-am adresat. Sperăm astfel să contribuim cu o calitate înaltă în producerea strugurilor pentru ca rezultatul final să fie un vin de calitate“, a mai adăugat George Andron.

SCDVV IAȘI, un partener pe măsură al celor două companii și gazda evenimentului: „Le-am arătat fermierilor din Regiunea de NE a Moldovei tehnologii noi, inovative, ce se impun în plantațiile viticole. Produsele fitosanitare pe care le-am folosit la Stațiunea Viticolă în anul climatic 2021 sunt Zorvec Zelavin Bria, Talendo Extra, aplicate atât înainte de înflorit, cât și după înflorit, două tratamente unul după altul, după care am folosit și Karathane, iar pentru molie am folosit Laser“, a specificat dr. ing. Cătălin Alexandru, director executiv SCDVV Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Irigaţiile, încă un vis neîmplinit

Scriam cu ceva ani în urmă în acest spațiu despre nevoia de apă în câmp pentru asigurarea realizării unor producții stabile. Și mai spuneam atunci că nimic nu poate constitui prioritate înaintea asigurării securității alimentare.

Ei bine, după aproape zece ani mai nimic nu s-a întâmplat în sensul celor apreciate la vremea respectivă.

Mă întrebam atunci – o fac și acum – cum ar fi să mă trezesc într-o zi și să aud pe toate canalele de ştiri că România este pe primul loc în Europa la producţii agricole obţinute, că are cea mai mare suprafaţă agricolă amenajată hidroameliorativ, inclusiv cu scopul protejării mediului, şi că a devenit de ceva vreme una dintre cele mai căutate destinaţii ale investitorilor, evident, nu doar străini.

Ar fi, cu siguranţă, posibil un astfel de scenariu dacă am avea guvernanţi responsabili, cu experienţă şi viziune, care să ştie cum să prioritizeze lucrurile nu doar pe hârtie, ci şi prin proiecte efectiv implementate în teritoriu.

La începutul anilor ’90 niciunul (dintre cei care au luat frâiele ţării în mână) n-a ştiut sau mai degrabă n-a vrut să valorifice proiectele valoroase elaborate până atunci, proiecte pe care nu trebuia decât să le eficientizeze şi să le actualizeze tehnologic.

Dar vremea a trecut şi ţara parcă nu-şi găseşte calea. Luptele politice, goana după putere fac să se uite de nevoile celor cărora li s-au... cerşit voturile la alegeri.

Revenind la priorităţi, un guvern responsabil pentru administrarea ţării ar trebui, spun specialiştii neancoraţi politic, să înceapă cu infrastructura şi irigaţiile. Infrastructura – pentru a se facilita accesul în zonele de interes economic şi turistic, suficient de multe pentru a aduce plus-valoare comunităţilor, irigaţiile – pentru a exploata la maximum potenţialul agricol de care ţara dispune din belşug. Să nu mai vorbim de angrenarea economiei în ansamblu, pe orizontală şi verticală.

Mă simt obligat să reamintesc – pentru a nu ştiu câta oară – că apa este principalul factor limitativ al producţiei agricole, iar, în condiţiile în care anii secetoşi se succed la intervale din ce în ce mai scurte, asigurarea acesteia pentru culturile agricole este din ce în ce mai acută.

România, din fericire – spun iarăși pentru a nu știu câta oară – dispune de numeroase bazine hidrografice şi, ca urmare, de imense cantităţi de apă care, bine şi raţional valorificate prin sisteme de aducţiune poate nu întotdeauna simple, ar putea rezolva problema fluctuaţiei nivelurilor de producţie, cu consecinţe benefice asupra... siguranţei naţionale până la urmă. Nu-i puţin lucru să asiguri hrana necesară propriului popor, ba chiar să poţi şi controla pieţe cu produse agroalimentare.

Pe de altă parte, asigurarea apei pe terenurile agricole, alături de perdelele forestiere de protecţie şi alte lucrări hidroameliorative, ar putea contribui substanţial la îmbunătăţirea mediului, la limitarea fenomenului de deşertificare etc. Sunt lucruri ușor de înțeles, dar se pare greu de prioritizat, de așezat înaintea intereselor individuale, de grup sau politice.

Să sperăm totuşi că raţiunea va învinge şi... irigaţiile – ca să mă refer doar la acestea – nu vor rămâne doar un vis.

Ion BANU

Abonează-te la acest feed RSS