Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Apr 2021
Lumea Satului

Lumea Satului

Dan Matei Agathon: Cum putem transforma turismul într-o locomotivă pentru economie

Pandemia și toate restricțiile impuse pot duce la o criză economică de proporții, mult mai mare decât cea din 2008. La nivel mondial, coloși din diverse industrii au resimțit puternic această pandemie. Dar toate aceste probleme se pot transforma în oportunități de business și chiar de dezvoltare a unor noi tipuri de afaceri.

Odată cu descurajarea călătoriilor neesențiale în afara țării, ca măsură de răspândire a pandemiei COVID-19, au apărut oportunități pentru dezvoltarea turismului intern. Practic, în aceste vremuri nefericite avem ocazia să ne (re)descoperim țara cu toate minunățiile pe care ni le oferă, fie că vorbim de mare, munte, Delta Dunării – unică în Europa. De altfel, atunci când vine vorba despre destinații turistice România este o sursă inepuizabilă. Este un moment potrivit pentru dezvoltarea turismului intern și am putea începe cu turismul rural, acolo unde ne putem conecta cu tradițiile și credința strămoșești. Chiar dacă suntem într-o eră ultratehnologizată, satele și mâncarea tradițională oferă ceva unic, ceva ce nu poate fi găsit în alte părți. Acum este momentul să apreciem tot ce ne-a dăruit bunul Dumnezeu și să ne bucurăm de tot ce înseamnă „ACASĂ” – ceea ce ne reprezintă cu adevărat ca popor, cartea noastră de vizită.

Turismul rural poate fi asul nostru din mânecă

În vreme ce Occidentul păstrează universul rural mai mult în amintiri, în România încă mai avem locuri în care oamenii țin de datini strămoșești, locuri în care ciobanii își duc turmele de oi la munte, stâne unde putem asista la prepararea brânzeturilor, mulsul oilor..., locuri unde se țes încă ștergare și covoare la război în culori superbe obținute prin procedee naturale sau în care se încondeiază ouă pentru Paști, iar lista nu se încheie aici. Toate acestea sunt adevărate bijuterii ce pot fi promovate și vândute în pachete turistice. Astfel, industria ospitalității, cea mai afectată în acest moment, ar putea ajuta și alte industrii conexe. Căci nu vorbim doar de unități de cazare, ci și de transporturi și alte servicii ce trăiesc datorită industriei ospitalității. Nu doar că putem evita o criză catastrofală, dar o putem transforma într-o oportunitate din care se pot dezvolta chiar noi tipuri de business.

„Putem transforma turismul într-o locomotivă pentru întreaga economie; statul ar putea da niște compensații pentru cei din această industrie. Dar nu sub formă de împrumuturi, ci plăți directe. Dacă cei din turism sunt ajutați, merg mai departe și industriile conexe – transporturi, agroalimentară etc. Iar banii se vor întoarce tot în economie“, explică Dan Matei Agathon, vicepreședinte și purtător de cuvânt al Alianței Confederațiilor Patronale  (ACPR), precum și fost ministru al Turismului (1992-1996 și 2000-2003).

Banii se întorc tot în economie

Potrivit fostului ministru al Turismului, o strategie inteligentă și o coerență din partea autorităților române ar ajuta economia națională. Practic, toate aceste acțiuni se vor întoarce în economie, exact ca un bumerang. Dar, dacă măsurile nu sunt cele corecte, bumerangul va lovi cu putere și cu efecte nedorite pe termen lung. „Măcar în ceasul al doisprezecelea să facem mai multă economie și mai puțină politică. Să încetăm să mai găsim vinovați, să criticăm mai puțin și să găsim soluții. Este, poate, ultimul tren și nu avem voie să-l ratăm, așa cum am mai făcut până acum. Să lăsăm discuțiile inutile, certurile, orgoliile și alte prostii. Este timpul să ne așezăm cu toții la masă și să vedem ce este de făcut. Iar după ce punem lucrurile la punct și dăm drumul la treabă, putem să ne și certăm. Dar, până atunci, avem alte priorități”, explică Dan Matei Agathon.

În România, bazele turismului rural s-au pus prin 1973, prin identificarea unui număr de peste 100 de sate și omologarea ca „sate turistice“ a 13 localități în care turiștii puteau fi cazați. Dar, prin interzicerea primirii turiștilor străini în case particulare, acest turism rural a fost oprit. Au mai rămas doar două sate turistice în circuitul turistic internațional – Lerești (județul Argeș) și Sibiel (județul Sibiu), dar nici acestea nu au fost omologate prin lege. La acea vreme se înregistrau în jur de 7.000 de turiști străini din Europa, America și Asia (în special din Japonia). După 1990, turismul rural și agroturismul au început să se dezvolte și pentru că nu au mai existat restricții impuse cetățenilor străini. Zonele tradiționale în care a început o dezvoltare a acestui tip de turism sunt: Moeciu – Bran, Bucovina, Maramureș, Argeș, Sibiu. Motive pentru a alege turismul rural și agroturismul sunt multiple. În primul rând, ferma rămâne un simbol foarte puternic. Este căminul țăranului, locul unde se mănâncă sănătos, unde se petrece timp de calitate în aer liber. Este locul în care generațiile care se succed păstrează tradițiile din străbuni, indiferent de vreme, vremuri, grad de mecanizare în agricultură sau tehnologie ultrasofisticată și rețele de Internet și telefonie mobilă. Experiența unei vacanțe la țară, într-o pensiune, merită cu prisosință. Poate că mulți dintre noi nu am avut bunici la țară, iar alții au avut și vor să retrăiască acele clipe magice petrecute pe „ulița copilăriei“. Fiecare loc are povestea sa unică și bucătăria specifică. Aceste sate reprezintă o parte din noi, identitatea noastră chiar. Iar aceste locuri par a fi protejate de natura din care s-au născut. Cum ar fi să ajutăm și noi natura protejându-le pentru a se menține mai departe pentru generațiile ce vor urma? Prin sprijinirea acestor locuri unice ne putem ajuta ca popor, căci soluții pentru sprijinirea economiei naționale pot veni chiar din lumea satului, acest sat care a rezistat în fața tuturor greutăților vremii și vremurilor.

Simona-Nicole DAVID

Comerțul illegal cu animale sălbatice, o crimă „măsluită“ cu miliarde de dolari (II)

Traficul de animale sălbatice este pe poziția a treia în topul comerțului ilegal din lume, după traficul de droguri și de persoane și este susținut cu până la 26 miliarde de dolari pe an. Rețelele de trafic dezvoltate în jurul faunei sălbatice nu țin cont de nimic în atingerea obiectivului pe care îl au. Animalele sălbatice vizate, indiferent de statutul lor, cad pradă braconierilor și odată cu ele și alte victime colaterale din lumea necuvântătoarelor. Medicina tradițională și valoarea de piață ridicată continuă să stimuleze cererea de produse ilegale de animale sălbatice. Asia este considerată epicentrul traficului cu animale sălbatice, dar fenomenul este de o amploare mult mai mare. Se pare că animalele sălbatice nu mai sunt în siguranță aproape nicăieri pe planetă.

Cifre negre

Organizația nonguvernamentală TRAFFIC (cu sediul central în Marea Britanie și peste 140 de filiale în toată lumea) monitorizează fenomenul comerțului ilegal cu animale sălbatice, iar cele mai recente cifre pe care le-a prezentat sunt peste limita oricărei închipuiri. Mai grav este faptul că acesta poate fi doar vârful aisbergului.

Pangolinii (există opt specii răspândite în Africa și Asia, toate interzise comerțului internațional) sunt, în momentul de față, cele mai braconate mamifere de pe pământ. Carnea lor este considerată o delicatesă, iar solzii sunt folosiți în medicina tradițională și remediile populare. Cea mai mare cerere vine din partea Chinei și Vietnamului. Cifrele confirmă realitatea din teren. Se estimează că în ultimul deceniu au fost braconați 1.000.000 de pangolini. Anual aproximativ 20 de tone de pangolini sau părți din corpul lor sunt comercializate ilegal. În 2019 aproximativ 195.000 au fost uciși doar pentru solzii lor. Între anii 2010 și 2015 traficanții au folosit 159 de rute de contrabandă diferite.

Conservarea rinocerilor africani este o problemă majoră de mai bine de un deceniu. Supraviețuirea lor în natură este condiționată de cererea de corn de rinocer de pe piață, venită în special din Asia. În prezent, există aproximativ 20.000 de rinoceri albi (Ceratotherium simum cottoni) pe continent, clasificați de IUCN ca fiind aproape amenințați.

Populația de rinoceri negri din Africa, cu trei subspecii care au supraviețuit (Diceros negri de est b. michaeli, South-central Black D. b. minor și sud-vest negru D. b. bicornis.) este estimată la cca 5.000 de exemplare și este considerată de IUCN ca fiind în pericol de extincție. Subspecia neagră occidentală D. b. longipes a dispărut în noiembrie 2011. Potrivit TRAFFIC, în prezent sunt braconați 3 rinoceri pe zi, iar Vietnam și China sunt principalele piețe de consum pentru cornul de rinocer. Se estimează că 96% din rinocerii negri au fost braconați între 1972 și 1996.  Între anii 2010 și 2017 au fost confiscate la nivel global 2.149 de cornuri de rinocer.

Elefanții africani sunt unele dintre cele mai puternice mamifere braconate din lume.

Se estimează că 20% din elefanții africani au dispărut în ultimul deceniu (doar 415.000 exemplare mai sunt în sălbăticie) și în fiecare zi aproximativ 55 de exemplare sunt braconate. În iunie 2020 braconierii au ucis cel puțin șase elefanți într-o singură zi în Etiopia. Această zi a rămas în memoria Africii de Est ca una în care a avut loc cel mai mare masacru asupra vieții sălbatice. În 2016, spre exemplu, au fost confiscate, doar din aeroporturi, 5 tone de colți de elefanți.

Tigrul (Pathera tigris) mai are aproximativ 3.800 de descendenți în sălbăticie, potrivit celor mai recente estimări. Cu un areal extins în toată Asia, din Turcia până în estul Rusiei, în secolul trecut tigrii au dispărut din sud-vestul și Asia centrală. O mare parte din habitatul rămas devine din ce în ce mai fragmentat ca o consecință a activității umane. Astăzi tigrii se găsesc doar în Bangladesh, Bhutan, Cambodgia, China, India, Indonezia, Lao PDR, Malaezia, Myanmar, Nepal, Rusia, Thailanda și Vietnam. Estimările arată că 93% din speciile de tigri au dispărut în ultimii ani. Între 2000 și 2015 au fost confiscate 758 de piei de tigru, iar specialiștii cred că acestea provin de la tigrii crescuți în captivitate. De fapt, aproximativ 30% dintre produsele confiscate provin din această zonă. Se crede că cca 7.000-8.000 de tigrii sunt păstrați în captivitate în toată Asia.

Europa și America, pe harta rețelelor de trafic

Deși, așa cum am precizat, cele mai dezvoltate rețele de trafic ilegal cu animale sălbatice sunt în Asia și Africa, Europa și America se află, de asemenea, pe harta extinsă a braconajului. Astfel, unele țări europene reprezintă o sursă de comerț ilegal al unor specii pe cale de dispariție (anghila europeană și sturionul sunt doar două exemple). Aceste două specii sunt, de regulă, exportate ilegal din Europa către China, Taiwan, Coreea și Japonia, state în care sunt utilizate pentru consumul uman sau pentru realizarea accesoriilor de modă. Scăderea populației de sturion sălbatic a devenit o preocupare permanentă deoarece cererea internațională și prețul ridicat au încurajat braconajul acestei specii până într-acolo încât este amenințat cu dispariția, inclusiv în România și Bulgaria.

Mai mult decât atât, Interpolul menționează țările europene drept regiuni majore de tranzit pentru produsele obținute de la animalele sălbatice precum fildeșul, cornul de rinocer și pangolini,  provenite, în principal, din Africa și Asia. Traficul ilicit în Europa nu se limitează doar la produsele menționate mai sus. Numai în 2015 au fost confiscate aproximativ 2.000 de reptile la frontierele europene, împreună cu corali și fildeș, precum și o listă lungă de mamifere și specii de păsări vii.

Potrivit informațiilor de pe website-ul Institutului Internațional pentru Dezvoltare Sustenabilă-IISD (cu sediul central în Canada), în septembrie 2020 autoritățile federale din SUA au destructurat o rețea de traficanți prin intermediul căreia au fost introduse în țară peste 10.000 de kilograme de aripioare de rechin. Acestea urmau să fie exportate în Hong Kong. Potrivit informațiilor publice ale aceleiași instituții, cu doar șapte luni mai devreme au fost confiscate aripioare în valoare de 1 milion de dolari în Miami, Florida.

Între august 2014 și februarie 2015 opt transporturi poștale din Bolivia, cu destinația China, au fost interceptate de autoritățile boliviene. Acestea aveau pentru contrabandă 186 de dinți de jaguar proveniți de la cel puțin 93 de jaguari. Dinții de jaguar sunt folosiți în Asia pentru a realiza bijuterii și medicamente. (D.Z.)

  • Publicat în Mediu
  • 0

Ținutul Buzăului, o zonă exclusiv rurală, se pregătește să devină sit UNESCO

La sfârșitul anului trecut, Asociația Ținutul Buzăului, în parteneriat cu Universitatea București și Consiliul Județean Buzău, a anunțat că a depus întreaga documentație pentru ca geoparcul cu același nume să primească statutul de Geoparc Global UNESCO. Acesta este un prim pas care nu garantează însă că forurile internaționale vor accepta zona în patrimoniul mondial al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Dar nici nu ar fi vreun motiv anume ca dosarul să fie respins. Deocamdată, în decembrie, documentația a fost verificată de specialiștii Programului de Geoștiințe și Geoparcuri al UNESCO de la Paris, iar anul 2021 este unul plin de evaluări, inclusiv la fața locului. Dacă vor fi îndeplinite 99 din cele 101 de criterii obligatorii, Buzăul ar intra într-o rețea a celor mai atractive locuri de pe glob.

În România au fost declarate geoparcuri Platoul Mehedinți și Țara Hațegului (al Dinozaurilor), ultimul fiind acceptat în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor, iar din 2015 este sit UNESCO. Forumul Național al Geoparcurilor susține candidaturile Ținutului Buzăului și Olteniei de sub Munte pentru obținerea statutului de geoparc internațional UNESCO. Într-o definiție scurtă, geoparcul este un „teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric și cultural. Caracteristicile geologice sunt cuprinse într-un număr de situri de importanță științifică, educațională sau estetică, reprezentative pentru un anumit moment din istoria Pământului ori pentru anumite evenimente sau procese geologice“. (sursa: Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate). Geoparcul Ținutul Buzăului se descrie ca având mărturii din formarea de milioane de ani a Terrei, comori culturale, legende, povești, locuri și priveliști unice.

Comorile naturale din Ținutul Buzăului

Ținutul Buzăului este un teritoriu complet rural din nord-estul județului, cu o populație de 43.000 de locuitori, care se întinde pe o suprafață de aproape 103.600 ha, suprapusă localităților Colți, Cozieni, Bozioru, Odăile, Brăești, Cănești, Chiliile, Lopătari, Bisoca, Mânzălești, Vintilă Vodă, Sărulești, Valea Salciei, Beceni, Scorțoasa și Berca. Zona este foarte cunoscută pentru Vulcanii Noroioși, chihlimbarul de la Colți, sarea de la Meledic, Focul Viu, pentru peșterile în sare și peisajele rurale. La acestea se adaugă valori culturale deosebite, cum ar fi așezările rupestre sau Muzeul de chihlimbar de la Colți.

vulcanii noroiosi

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici (Berca) sunt pseudovulcani, denumiți și vulcanii de glod, rezultați în urma  amestecului apelor subterane cu gazele naturale care, în expansiunea lor, dezagregă rocile și le transformă într-o pastă noroioasă. Ajunsă la suprafață, aceasta se revarsă sub forma unor torenți ce se răspândesc în jurul unui punct în centrul căruia se află un mic crater. Cutremurul din 1977 a determinat apariția sau reactivarea a numeroși vulcani noroioși la Tulburea, Bădila, Pănătău și Valea Muscelului. Cea mai frumoasă descriere a vulcanilor de la Pâclele Mari și Mici îi aparține lui Alexandru Odobescu în Pseudo-kinegeticos (în greacă, fals tratat de vânătoare): „Dacă nu știți și n-ați văzut, să vă spun eu că acolo și-a așezat necuratul cazanele cu smoală clocotită; pe sub pământ gâlgăie și fierbe glodul noroios, mai rece ca gheața, mai negru ca ceața, apoi, pe guri căscate prin tot ocolul acestei văi fără de scursoare, țâșnește tina în sus, când de-o șchioapă, când de-o palmă, când de-un stânjen și mai mult.“

Chihlimbarul (ambră galbenă) este denumit de localnici în mai multe feluri: „piatra soarelui“ pentru că se găsește în albiile râurilor, după ploaie, strălucind în soare; „piatra sărăciei“ fiindcă nu aducea niciodată bogăție celor care-o găseau; „piatra sănătății“ deoarece se poartă la gât și aduce tămăduirea unor boli. Culoarea chihlimbarului este galbenă ca mierea, transparentă sau opacă, pură sau cu inserții roșiatice, până la portocaliu. Uneori conține bule de aer, cetină de brad, spori de mușchi și are nuanțe precum violet, negru, albastru, roșu, verde, acesta din urmă fiind cel mai prețios. Vârsta chihlimbarului este apreciată până la 260 milioane de ani. Provine din rășina din acele vremuri. Aceasta, cu timpul, s-a solidificat ca o substanță amorfă, fără să fie un mineral. Depozitul de la Colți a fost exploatat până în urmă cu câteva zeci de ani. În localitate a fost creat în 1979 un muzeu al chihlimbarului, probabil cel mai vizitat obiectiv din zonă.

platoul Meledic

Platoul Meledic (Mânzălești și Lopătari) este situat între Valea Jgheabului, Pârâul Meledic, Izvorul Sărat, Valea Sării și Valea Slănicului, are versanți abrupți, fiind constituit în cea mai mare parte din depozite de sare pe care s-au format doline, iar argilele care acoperă sarea au permis acumularea unor lacuri cu apă dulce. De altfel, întreaga zonă de dealuri a Buzăului este plină de sare, cele mai cunoscute fiind acumulările de la Lopătari, Mânzălești, Bisoca și Sări. Pe platou se află o rezervație mixtă geologică, speologică, zoologică, botanică și, recent, zona a fost propusă ca Sit Natura 2000. Aici sunt 20 de peșteri de sare unice în Europa, cele mai cunoscute fiind cele de la Săreni și Mânzălești.

Piatra Alba La Grunj

Piatra Albă „La Grunj“ (Mânzălești) este declarată monument al naturii, cu statut de rezervație geologică. Unică în întreg spațiu al Curburii Carpaților, are 18 metri înălțime și un diametru de aproximativ 15 metri. Este un martor al eroziunii, formată din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui, de vârstă badeniană (miocenul mediu), tot ansamblul fiind prins între straturi de marne  și gresii. Se consideră a fi o urmă a vulcanilor preistorici.

Focurile vii (eterne) sunt prezente în apropierea satului Terca, Lopătari, având ca sursă emanația de gaze naturale care ies la suprafață prin fisurile scoarței terestre, formând flăcări aprinse de razele solare. Se pot vedea flăcări care izbucnesc din pământ și care se înalță în bătaia vântului, iar alteori abia pâlpâie. Ele se pot stinge, iar pe vreme ploioasă se observă cum bolborosește apa în locurile pe unde iese gazul.

trovanti ulmet

Trovanții sau Babele de la Ulmet (Bozioru) sunt depozite de nisip și stratificații de gresii cimentate și modelate în timp de agenții naturali (vânt, ploaie etc.), creând forme dintre cele mai variate și spectaculoase (sfere, ovoide, alungite, îngemănate), ce pot fi asociate cu forme zoomorfe (reptile, păsări, melci) sau antropomorfe (rachete, farfurii, tobogane, coloane etc.). Trovanții au dat naștere unor legende, iar una dintre acestea spune că sunt „trecători spre lumea de dincolo“. La Bozioru s-a amenajat Muzeul Formelor, deschis în anul 2018, aici putând fi descifrate tainele formării trovanților cu ajutorul realității augmentate.

La tot acest spectacol – să-i zicem geologic – am putea adăuga așezările rupestre de la Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești: ansamblul Aluniș, schiturile Agatonul Nou, Agatonul Vechi, Crucea Spătarului, Fundătura, Porfirie, Piatra Șoimului, Peștera lui Iosif etc., dar și peisajul dintr-un relief fragmentat și, poate tocmai din această cauză, absolut rar. Geoparcul nu aduce nicio restricție locuitorilor, în sensul de a le limita activitatea, dar beneficiile rezidă din aceea că zona va deveni una de prestigiu, cunoscută la nivel internațional și se așteaptă un aflux de vizitatori. Astfel se contribuie la dezvoltarea unui turism responsabil și, pesemne, la întoarcerea acasă a tinerilor.

Maria BOGDAN

Workshop Combine Camp

Înțelegând necesitatea interacționării cu fermieri în această perioadă dificilă, IPSO Agricultură a organizat la începutul lunii Martie workshop-uri cu tema „Combine Camp“ în care au fost prezentate soluțiile de recoltare John Deere.

În condițiile restrictive actuale impuse de pandemie nu se mai pot organiza vizite la fabrica de combine John Deere din Zweibrücken, Germania; din acest motiv am invitat grupuri limitate de fermieri să participe la prezentări de produs la noi acasă, în sediile IPSO.

Întâlnirile au fost organizate respectând toate condițiile impuse de pandemie și cu toate măsurile necesare pentru a fi în deplină siguranță sanitară.

În cadrul acestor workshopuri au fost prezentate combinele din seria S (S770) și T(T550) și au fost exemplificate modul specific de funcționare și avantajele fiecărui model în parte prin expunerea părților componente interne ale combinelor care evidențiază fluxul de material. Aceste componente interne (riguri) au fost transportate de la fabrică special pentru aceste demonstrații de funcționare.

Completând aceste prezentări, invitații au primit informații importante despre serviciile de post vânzare și despre pachetele FarmSight care îi ajută pe fermieri să obțină maximum de productivitate în activitățile lor folosindu-se de tehnologia disponibilă de la John Deere.

Invitații noștri au aflat și despre noua ofertă de garanție IPSO, valabilă de la 1 martie, prin care clienții beneficiază de garanție de 3 ani sau 3.000 de ore de funcționare pentru toate tractoarele John Deere din Seriile 6+7+8+9 și de 3 ani sau 1.500 de ore de funcționare pentru toate combinele John Deere precum și pentru atașamente, inclusiv headere Geringhoff și Oros.

Clienții invitați au fost încântați să participe și să schimbe impresii cu specialiștii noștri, dar mai ales să acumuleze informații importante care să îi ajute în decizia lor de a achiziționa cea mai potrivită combină.

Thailanda, locul în care nu te plictiseşti (II)

Insulele Thailandei au un farmec aparte, ceea ce face să atragă în special turiștii care vor să vadă cu ochii lor locurile unde s-au filmat scene spectaculoase din pelicule aflate în topul multor cinefili.

Insula James Bond și faimosul Ko Tapu

Îmi amintesc că am fost încântați de ideea de a ne petrece o zi pentru a vizita golful Phang Nga, declarat parc național, o regiune de circa 400 km² în care se află și insula James Bond, locul unde s-au turnat scene din filmul Omul cu pistolul de aur, dar și faimosul Ko Tapu (Insula Țăruș sau Insula Cui).

Am călătorit cu niște ambarcațiuni originale, ce aveau motorul montat în spate, pe o țeavă lungă, cu care barcagii stabileau direcția de mers pe apă. Drumul în sine ne-a ținut cu toate simțurile încordate și cu aparatul de fotografiat gata de „atac“. Peisajul din golf este spectaculos. Stâncile, mai mari sau mai mici, unele împădurite, ce parcă țâșnesc din marea de un verde smarald, oferă un spectacol nemaintâlnit.

Insula Ko Tapu are o înfățișare deosebită, fiind pe cât de frumoasă pe atât de inaccesibilă. La nivelul apei are un diametru de vreo 4 metri, iar la vârf ajunge la vreo 8, oferind imaginea unui țăruș uriaș, formă căpătată ca urmare a erodării în timp de către valurile apelor golfului. O imagine pe care turiștii ajunși pe insula James Bond nu o pot rata prinzând în cadru cel puțin o fotografie cu bizara insuliță Ko Tapu. Se spune că, în urmă cu câteva milioane de ani, în acea regiune, la conexiunea unor plăci tectonice se afla o barieră de corali, iar un cutremur a rupt-o rezultând mai multe insule și insulițe pe care azi le vedem de diferite forme și dimensiuni. Apoi vânturile și valurile le-au sculptat cu pricepere de artist și astfel au creat acest peisaj spectaculos.

De aici am plecat spre Koh Panyee, un sat de pescari musulmani care și-au construit case pe piloni deasupra apei, dar și un restaurant deosebit de frumos amenajat și bine dotat unde am și servit un prânz tradițional thailandez. Surprizele n-aveau să se termine aici pentru că localnicii și-au construit în același stil, adică tot pe piloni deasupra apei, și un teren de fotbal folosit intens de localnici. Asemenea lucruri în astfel de locuri n-au cum să nu impresioneze.

Am continuat turul cu o oprire la un atelier tradițional de obținere a cauciucului natural, de la extragerea sevei (latex) din arborele de cauciuc, în vase speciale, până la presarea lui în forme și pregătirea pentru export.

Koh Phi Phi, insulele iubirii

Koh Phi Phi este un ansamblu de 6 insule, situate în Provincia Krabi, unul dintre cele mai frumoase grupuri de insule din lume. Cea mai mare este Phi Phi Don, fiind singura dintre cele şase cu o populaţie stabilă pe tot parcursul anului. Insulele au fost lovite de tsunami în anul 2004, însă locuitorii au folosit acest prilej pentru a o lua de la capăt. Aceste insule sunt spectaculoase prin plajele cu nisip fin alb, palmieri și vegetație luxuriantă, fiind înconjurate de ape limpezi, cu nuanțe unice de verde și albastru ce se schimbă în funcție de poziția soarelui.

Phi Phi Leh este o frumoasă insulă de circa 6 km². Aici se află peștera Tham Viking și celebra plajă Maya unde în 1999 a fost turnat filmul The Beach cu actorul Leonardo di Caprio. Este o plajă aflată în top, cu nisip alb și fin, iar stâncile înalte și abrupte înconjoară golful lăsând doar o mică poartă de intrare, foarte aglomerată de multe bărci și turiști veniți din toate colțurile lumii. 

Călătoria în faimoasele insule ne-a oferit experiențe de neuitat pe care mi-aș dori să le repet. Povestea mea continuă însă cu un alt episod despre capitala Thailandei, Bangkok. Așadar vă îndemn sa-mi rămâneți alături.

Teofilia Banu

GALERIE FOTO

Portul popular, inspirație pentru obiecte vestimentare moderne

Liliana Dobrițoiu sau Lili cum îi spun prietenii, este unul dintre acei meșteri populari pe care i-am cunoscut cu ceva timp în urmă în cadrul târgurilor de profil. Comercializează ii cusute manual, dar și la mașină, precum și diverse alte obiecte de îmbrăcăminte ce au broderii inspirate din portul popular. Efectele pandemiei se resimt și în afacerea ei: a fost nevoită să reducă personalul, veniturile i-au scăzut dramatic, însă nu se dă bătută și speră să reușească să se mențină pe piață.

Debut entuziasmant

„În urmă cu 5 ani am început să lucrez ii; mama lucra ii încă din copilărie așa că pot spune că mi-au plăcut. Mie îmi place să creez, să inventez modele și nu țin neapărat să păstrez literă cu literă cum este un model în tradiție. Îmi place să combin, să mai vin cu ceva în plus și să dau culoare și eleganță produselor. Într-adevăr, am început cu ii cusute de mână și atunci am încercat să păstrez cât mai mult tradiția, dar apoi mi-am zis că ar trebui să creez și modele moderne ce pot fi purtate în viața de zi cu zi“, a declarat Lili.

broderie

Aceasta a achiziționat și mașini de brodat, însă nu s-a gândit că le va folosi pentru a crea ii. Cerințele din piață au condus și spre acest lucru, pentru că da, există diferență de preț între o ie făcută manual și una la mașină. Inventivă din fire, Lili a creat constant noi modele ce au putut fi transpuse pe ii, apoi pe pardesie, sacouri, fuste, veste și chiar bluze tip ie. Prima unealtă de promovare a fost Internetul, iar rețelele de socializare au contribuit semnificativ la creșterea numărului de comenzi.

„Nu oricine are încredere să comande un număr, o mărime pe Internet, de aceea vreau să punctez că nu există vreun dubiu că un client rămâne cu produsul dacă nu-i corespunde mărimea! Noi schimbăm produsul pentru a-i veni bine clientului, pentru a fi mulțumit deoarece înțelegem că a comanda de la distanță un produs nu este același lucru cu a proba și a ști pe loc cum vine un anumit obiect vestimentar“, a mai completat aceasta.

Este clar că cele mai iubite produse sunt iile și bluzele inspirate din portul popular, însă la fel de apreciate pot spune că sunt și pardesiele. Confecționate dintr-o stofă de calitate, care nu este 100% lână cum este în cazul sumanelor tradiționale, aceste obiecte vestimentare au atuul de a nu se șifona ori scămoșa și se pot spăla acasă, deci nu necesită o curățare profesională. Și, dacă vă gândiți că s-ar putea decolora broderia ori că ar putea ieși culorile, ei bine meșterul popular ne asigură că acest lucru nu este posibil, dovadă fiind pardesiul pe care îl purta. Unul alb, cu broderie în nuanțe de albastru pe care îl are deja de 3 ani și încă se prezintă într-o stare foarte bună.

Modelele pardesielor sunt diverse; drepte sau în cloș, cu broderie florală ori tradițională; acestea au prețuri pornind de la 550 lei până la 600 lei. Sunt și de damă și masculine, unele formând seturi speciale ce pot fi purtate cu drag la evenimente speciale. De altfel, nu de puține ori aceasta primește altfel de comenzi, iar fotografiile pe care le trimit apoi clienții sunt mai mult decât o dovadă a faptului că ceea ce creează în atelier este pe placul lor.

„Produsele pe care le fac se adaptează vieții diferitelor persoane, pentru că nu toată lumea este strâns legată de tradiție și de modul în care sunt alese simbolurile pe obiectele vestimentare, ci pur și simplu își aleg produse care le plac. De aceea avem și broderii florale, acestea sunt foarte iubite de copii, pentru care confecționez fel de fel de costume inspirate din portul popular“, spune meșterul popular

Și pentru acele domnișoare care vor să fie altfel de mirese, Lili creează rochii albe speciale, brodate, inspirate din tradiție ori cu elemente florale. Iar dacă fericitul eveniment are loc într-un anotimp mai rece, atunci există posibilitatea de a opta și pentru un pardesiu alb în acord cu rochia de mireasă.

Efectele pandemiei…

„Am mers și la târgurile de artă populară și meșteșuguri din zona noastră; între timp, am început să primesc comenzi de la diverse magazine din țară. În această perioadă este mai dificil, resimțim lipsa târgurilor, ne este dor de întâlnirea cu oamenii, de dialogul frumos pe care îl aveam cu cei care ne vizitau standul. Târgurile sunt foarte importante, nu mergeam neapărat să vând acolo; în funcție de eveniment existau și vânzări, preluam și comenzi, însă mergeam pentru a-mi putea prezenta produsele deoarece eu nu am un magazin unde cei interesați pot să le vadă oricând doresc și atunci târgurile ne ajutau foarte mult“, a mai afirmat aceasta.

Fiecare produs este special, însă clienții au posibilitatea de a combina modele de broderie, de a-și alege culoarea stofei sau chiar de a veni cu propriile idei pentru a-și crea haine unice.

2020 a fost un an dificil pentru acest gen de activități, iar Lili spune că afacerea ei a fost afectată în proporție de 30-40%, dar și în aceste condiții dificile a avut mereu de lucru și nu a închis atelierul. De asemenea, a fost nevoită să reducă personalul pentru a reduce cheltuielile. Însă, speranța moare ultima, a spus aceasta, pentru că indiferent de situație își dorește să mențină această afacere și să transpună în continuare tradiția românească pe obiecte vestimentare ce pot fi purtate zi de zi.

Larissa DINU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Minciunelele copilăriei

Foarte gustoase și ușor de făcut, uscățelele sau minciunelele sunt bunătățile copilăriei, acele dulciuri pe care le făcea bunica. Crocante și dulci, acele gogoșeli mici acoperite cu zahăr din belșug ne strângeau pe toți în jurul mesei la povești.

Ingrediente:

  • Ouă – 3 bucăți;
  • sare – un vârf de cuțit;
  • făină – cât cuprinde, până se formează un aluat;
  • zahăr pudră pentru ornat (2-3 linguri);
  • zahăr vanilinat – un pliculeț.

Preparare

Ouăle se bat cu un tel, se adaugă sarea și treptat făină. Se poate folosi orice tip de făină din grâu sau amestec (făină de grâu și secară/ovăz/năut etc.). Când aluatul se întărește suficient pentru a putea fi frământat, nu se mai adaugă făină. Se frământă până când nu se mai lipește de mâini. Trebuie să fie exact ca aluatul pentru paste de casă. Aluatul se lasă câteva minute să se odihnească și apoi se întinde o foaie potrivit de groasă pe care o tăiem în romburi cu un cuțit foarte bine ascuțit. Se crestează fiecare romb pe mijloc, iar apoi unul dintre capetele rombului se introduce prin crestătură pentru a realiza o fundiță.

Separat se pune o tigaie (preferabil un tuci, un ceaun din fontă) cu ulei din floarea-soarelui pe foc și se lasă la încins. După ce s-a încins uleiul se pun minciunelele la prăjit pe ambele părți. Pentru că sunt subțiri, acestea se vor prăji imediat, de aceea trebuie să stăm lângă ele să nu se ardă. După ce s-au prăjit, se scot pe o farfurie acoperită cu prosoape de hârtie pentru a absorbi surplusul de ulei. Se lasă câteva secunde și apoi se tăvălesc prin zahărul pudră în care putem adăuga și zahăr vanilinat. Se pot consuma calde dar, în cazul în care rămân pentru a doua zi, merg perfect și reci. Pot însoți cafeaua aromată de dimineață.

S.D.

Servicii digitale Deutz-Fahr pentru a crește productivitatea în ferma ta

Sistemul de servicii digitale de la Deutz Fahr Connected Farming Systems include funcțiile SDF Guidance, SDF Fleet Management, SDF Data Management și alte servicii care vor funcționa în sinergie cu monitorul iMonitor și vor exploata conexiunile Isobus și TIM, pentru a optimiza performanța echipamentelor tractorului. Deutz Fahr a confirmat aderarea sa la platforma deschisă Agrirouter.

Cu noul sistem de servicii digitale Connected Farming Systems, Deutz Fahr facilitează conceptul de Agriculture 4.0 pentru fermieri, oferind o gamă largă de servicii și componente digitale interconectate, permițând clienților să aibă control deplin asupra datelor lor. Oferta cuprinde trei secțiuni: exploatarea tractorului sau a combinei, comunicarea de la și la echipament, precum și colectarea, gestionarea și evaluarea datelor care pot fi gestionate direct de la utilaje, prin intermediul software-ului dedicat pentru PC sau a aplicației MyDeutz-Fahr. Fermierii pot decide cu privire la gradul de digitalizare a funcționării lor utilizând diferite module. Exploatarea tractoarelor și a combinelor devine mai simplă, iar munca devine mai ușoară, mai rapidă și mai eficientă pentru fermieri.

Soluții de conectivitate și SDF Fleet Management, controlați-vă flota

Conducerea unei afaceri necesită adesea acțiuni complexe. Prin urmare, Deutz Fahr dorește să ajute fermierii să își optimizeze operațiunile și să sporească eficiența. Soluțiile de conectivitate de la Deutz Fahr îi mențin pe fermieri informați și întotdeauna în centrul acțiunii. Conexiunea digitală între diferite terminale permite creșteri semnificative ale productivității. Conectarea utilajelor și a oricăror alte surse externe la o platformă digitală simplifică procesele de lucru, permițând gestionarea convenabilă a datelor relevante. SDF Connected Farming Systems oferă două module pentru aceasta, care pot fi instalate pentru a se potrivi cerințelor fermierului: Modulul Telematic de Bază (BTM) care permite conexiunea Bluetooth la smartphone-ul fermierului și Modulul Telematic de Comunicare (CTM) cu o cartelă e-SIM integrată pentru a avea conexiune instantanee și continuă la Internet.

Conectivitatea permite monitorizarea datelor de telemetrie și transferul altor informații importante, de exemplu date privind activitatea de la iMonitorul utilajului pe telefonul și PC-ul fermierilor.

SDF Data Management

SDF Connected Farming Systems oferă soluții personalizate de gestionare a datelor pentru fermieri. Lucrul cu formatele standard de fișiere este important. Un mare avantaj pentru fermieri îl reprezintă schimbul de date de la utilaj pe smartphone sau PC. De exemplu, se pot transfera date de referință, sarcini de lucru, hărți cu aplicații, linii de urmărire și limitele câmpurilor. Această operațiune se face semnificativ mai ușor și cu o singură soluție. SDF Connected Farming Systems funcționează cu formate de fișiere deschise și standardizate, ISO-XML, compatibilitate cu alți producători de utilaje agricole. Acest lucru asigură transferuri între diferite surse de date (utilaj, echipamente, stație meteorologică, senzor de câmp) și aplicații de birou. SDF Data Management este proiectat și certificat de Agrirouter.

Agrirouter

Agrirouter – o platformă comună a mai multor producători de tractoare și echipamente agricole – este o platformă universală care permite fermierilor să facă schimb de date între utilaje și aplicații software agricole de la un număr mare de producători.

Agrirouter transferă date, dar nu le stochează niciodată. Aceasta simplifică schimbul de date și, prin urmare, procesele de lucru, reduce munca de birou și îmbunătățește eficiența economică. În ultimă instanță, platforma de schimb de date rezolvă o problemă esențială a digitalizării în agricultură: le permite fermierilor să facă schimb de date între aplicațiile utilajelor și aplicațiile software agricole de la diferiți producători. Fiecare utilizator își poate crea propriul cont gratuit pe platforma Agrirouter și îl poate configura separat. Modul în care sunt transportate datele sunt definite numai de către utilizator în modulul de setări al platformei.

Cu contul Agrirouter toate utilajele Deutz Fahr pot fi conectate la toate aplicațiile și utilajele de la partenerii Agrirouter.

SDF Guidance – lucru precis, la centimetru

Sistemele de autoghidare devin din ce în ce mai consacrate ca standard pe tractoarele și combinele din multe ferme. Avantajele sunt evidente: economisirea resurselor, creșterea confortului și a productivității, precum și precizia fiabilă și repetabilă. Fermierul se poate baza pe o precizie ridicată chiar și în condiții dificile de lucru, cum ar fi ceața sau pe timp de noapte.

Multe aplicații agricole de precizie se bazează pe navigația prin satelit. Receptoarele SDF utilizează semnale gratuite, disponibile pe plan internațional, care oferă niveluri diferite de precizie, în funcție de serviciul de corecție și de modelul de receptor.

Cu trei tipuri diferite de receptor, fiecare fermier poate decide care sistem îndeplinește cel mai bine cerințele sale. Receptoarele GNSS inovatoare de la SDF sunt adaptate periodic la situații noi cu actualizări firmware.

AUTO-TURN simplifică întoarcerea

Această funcție permite tractoarelor sau combinelor să efectueze întoarceri automate pe terenul nelucrat. Șoferul decide pe care drum să întoarcă. În plus, sunt disponibile diferite modele — atât pentru a omite drumuri, cât și pentru însămânțarea parcelelor. În afară de confortul suplimentar, acest proces este, de asemenea, delicat cu ogorul nelucrat și simplifică monitorizarea parcursurilor economisind și timp. Datorită întoarcerilor mai rapide, fermierii își pot crește cu ușurință productivitatea.

iMonitor3 — controlul complet al tractorului și activității acestuia

IMonitor3 este elementul central de comandă pentru toate aplicațiile importante ale tractoarelor și combinelor. Acesta include setările tractorului, sistemele automate de autoghidare, controlul terminalului ISOBUS și gestionarea datelor.

Toate setările și funcțiile sunt afișate clar pe o interfață ușor de citit de utilizator. Funcționarea ecranului tactil de ultimă generație, opțional cu comandă MMI externă – integrată convenabil în cotieră – fac din iMonitor3 o interfață extrem de practică între tractor, echipament, șofer și fermier. Funcțiile integrate, cum ar fi ghidurile rapide și explicațiile simbolurilor, precum și o structură clară a meniului asigură o operare foarte simplă. Dacă mai există întrebări privind funcționarea, șoferul poate obține, de asemenea, suport prin intermediul unui serviciu la distanță.

În funcție de tipul tractorului și de nivelul opțiunilor, sunt disponibile două dimensiuni ale monitorului: cel mai mare terminal pentru tractoare de pe piață cu diagonală de 12” și o versiune puțin mai mică, de 8”.

ISOBUS

Utilizarea dispozitivelor electronice face ca lucrările agricole și utilajele să fie mai sigure, mai puternice, mai precise și mai eficiente. ISOBUS simplifică comunicarea între tractor și echipament ca soluție plug-and-play: un singur terminal pentru o mare varietate de funcții pentru echipamente, indiferent de producător. Acest lucru asigură un confort maxim de lucru şi îmbunătăţeşte vederea panoramică deoarece în cabină nu sunt necesare monitoare suplimentare.

Ca membru fondator al AEF, toate componentele și interfețele SDF sunt certificate de AEF. Acestea oferă premisele pentru funcțiile integrate suplimentare, asigurând compatibilitate maximă pentru fermieri. Un exemplu concret: controlul automat al secţiunii cu până la 200 de secţiuni sau controlul variabil al cantităţii care trebuie aplicate asigură distribuirea cu precizie a îngrăşămintelor şi a nutrienţilor — în locul potrivit, la momentul potrivit şi în cantitatea corectă.

Noul standard AEF TIM permite automatizarea între tractor și echipamente. Rezultatul este mai mult confort și mai puțină oboseală pentru șofer. Odată cu automatizarea proceselor de lucru, productivitatea poate fi mărită considerabil, în timp ce consumul de combustibil este redus. După certificarea TIM, utilajele DeutzFahr sunt compatibile cu diverse echipamente de la diferiți producători. Pot fi automatizate următoarele funcții: GPS, viteză, lanț cinematic, PTO, supape distribuitor.

Avantajele utilizării camelinei pe piața cărnii

Adaosul uleiului de camelină în receptura de nutreț combinat adaugă un plus de valoare hranei prin efectele asupra calității cărnii. Pentru fermieri apare oportunitatea câștigării unui nou segment de piață reprezentat de consumatorii de produse animaliere funcționale. În ultimii ani, consumatorii sunt tot mai conștienți de influența nutriției asupra sănătății, iar pentru îmbunătățirea statusului lor de sănătate aceștia sunt din ce în ce mai interesați de produse alimentare conținând elemente nutritive care au efecte benefice în prevenirea și reducerea riscului de apariție a unor boli (cardiovasculare, gastro-intestinale, inflamatorii etc.). Având în vedere că, de exemplu, la nivel mondial, consumul de carne de porc reprezintă aproximativ 40%, interesul pentru producerea de carne de porc ca aliment funcțional va crește în viitor, ceea ce va putea aduce profit fermierilor. Este nevoie de o schimbare a strategiei de marketing în acest sens.

Camelina este și o sursă importantă de subproduse întrucât după extracția uleiului rămân cantități însemnate de plantă cu un conținut valoros în lipide, dar și în proteină (apropiat de cel al șrotului de soia) care pot fi folosite ca șrot. Deși variabil, prețul șrotului de camelină se menține în jurul valorii de 0.29 euro în timp ce prețul șrotului de soia este de 0.60 euro (mai mic cu 0.31 euro) astfel că înlocuirea șrotului de soia cu șrot de camelină poate aduce beneficii suplimentare fermierului. De asemenea, ca și în cazul uleiului de camelină, datorită conținutului ridicat în acizi grași polinesaturați, în special a acizilor grași n-3 (30-35%), calitatea cărnii poate fi îmbunătățită, devenind astfel aliment funcțional. Fermierii pot crește prețul cărnii, preț justificat cu atât mai mult cu cât cerințele consumatorilor pentru o calitate superioară a produselor animaliere sunt în creștere.

Camelina este doar un exemplu, dar industria agroalimentară, prin biotehnologiile moderne utilizate, pune pe piața furajelor numeroase subproduse bogate în compuși bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturați, vitamine, minerale, fibre etc.) care cresc valoarea nutritivă a produselor animaliere (carne, ouă, lapte).

Ionelia Țăranu și Mihaela Hăbeanu, IBNA-Balotești

Cum să fie evitată degradarea structurii solului

Solul cu structură glomerulară stabilă asigură condiții optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. Aici regimul aerohidric termic și de nutriție se găsesc la parametrii cei mai favorabili.

Astfel, porozitatea totală are valori de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36%, iar cea necapilară (de aerație) 18-24%, densitatea aparentă este cuprinsă între 1,0 și 1,4 g/cm3 și această stare de afânare asigură o bună acumulare și conservare a apei în sol, iar lucrările solului se efectuează cu efort minim și consum redus de combustibil.

Un sol este considerat bine structurat atunci când are peste 55% agregate hidrostabile cu diametrul de 0,25-7,0 mm.

Rezistența la degradare a agregatelor structurale este maximă atunci când conțin 4-6% materie organică, 25-45% argilă și ioni de calciu și magneziu.

Condițiile în care se poate distruge structura solului sunt:

1. Condiții de natură mecanică

S-a constatat că picăturile de ploaie cu diametrul de 0,5 mm și greutatea de 0,65 g, la o viteză de cădere de 7 m/secundă, au o energie cinetică de 16,3 g/cm/sec și determină sfărâmarea agregatelor structurale.

Picăturile lovesc agregatele, apa intră în ele prin vasele capilare și elimină aerul cu presiune, spărgând agregatele structurale. Apa are, în același timp, și acțiune de levigare.

Când terenul lucrat este uscat se rupe solul în bolovani foarte mari, iar când este umed taie brazda sub formă de curele care prin uscare se întăresc beton. Pentru sfărâmarea acestora se folosesc utilaje care lucrează prin lovire, zdrobire de tipul grapei rotative care macină solul sau tăvălugi Güttler care pisează solul transformând totul în praf.

Praful astupă porii solului și nu mai permite infiltrarea apei. Aceasta băltește și se scurge la suprafață, provocând eroziunea solului.

Dacă s-a făcut o asemenea greșeală este indicat ca aceste suprafețe să fie lăsate pentru primăvară ca în timpul iernii, prin procesul de îngheț-dezgheț, să se asigure o mărunțire naturală.

Tot cu acțiune mecanică, de degradare a structurii solului, este și procesul de compactare, când se efectuează lucrări la umiditate ridicată, cu utilaje grele și prin treceri repetate.

Măsurile de prevenire a distrugerii structurii solului au în vedere procedeul „permanent verde“, menținerea la suprafața solului a unui mulci cu rol de protecție și lucrarea solului numai la umiditatea optimă cu utilaje cu acțiune de presare sub 1 daN/cm2.

2. Condiții de natură fizico-chimică

Acestea, care pot contribui la degradarea structurii solului, au în vedere tot apa care înlocuiește cationii de calciu (Ca++) din complexul caloidal al solului cu cationic de hidrogen (H+) și sodiu (Na+). Se știe că structura glomerulară stabilă se obține atunci când în complexul coloidal care unește particulele elementare de sol în agregate hidrostabile se găsește calciu. Prezența calciului în sol se poate realiza prin aplicarea de amendamente și prin cultivarea plantelor leguminoase care aduc calciu din adâncime la suprafața solului.

Degradarea structurii are loc și atunci când printr-o afânare exagerată a solului are loc procesul de mineralizare a humusului.

3. Condiții de natură biologică

Se referă la sărăcirea solului în materie organică din care, prin descompunere, se formează humusul. Lipsa materiei organice înseamnă lipsa humusului și inexistența complexului coloidal argilo-humic care constituie factorul de bază al structurării solului.

Prin urmare, pentru a preveni degradarea structurii solului, trebuie asigurată materie organică, cca 10 t/ha pe an, din care 4-5 t/ha provin de la resturi vegetale, restul trebuie adăugat prin îngrășăminte organice, îngrășăminte verzi etc.

Prin lucrări raționale trebuie să se asigure un grad de afânare a solului în care activitatea microbiologică să realizeze un echilibru în procesele de humificare/mineralizare.

Este la îndemâna fiecărui cultivator ca prin tehnologiile de cultură aplicate să prevină distrugerea structurii solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS