Mănăstirea Hadâmbu, sufletul nestins dintre dealurile Iașilor

În satul Schitu Hadâmbului, nu prea departe de Iași, într-un codru de pădure ce a adunat la umbra sa închinările pelerinilor de pretutindeni, în anul 1659 s-a ridicat, cu voia boierului grec Iani Hadâmbul, lăcașul cuprins de pace și iubirea Domnului, Mănăstirea Hadâmbu. Hramul lăcașului sfânt este pregătit cu minuțiozitate de către vrednicii călugări de aici și se sărbătorește la data de 8 septembrie.

Mănăstirea luminată de pe culmi are trei puncte principale pe care vizitatorii le zăresc când pașii lor ajung în pragul complexului monahal, „Zidul de incintă“, „Turnul de intrare“ și Biserica „Nașterea Maicii Domnului“; acesta din urmă a fost înălțată pe rămășițele unui schit din strămoși ce era închinat Sf. Nicolae.

Clădirea ansamblului monahal e construită din piatră de carieră, astfel priveliștea de fortăreață amintește de timpurile când turcii și tătarii dădeau târcoale și jefuiau mănăstirile. Până-n vremea când mănăstirile au fost date în proprietatea statului (reforma din timpul lui Al. Ioan Cuza), lăcașul era sub protecția Patriarhiei Ierusalimului. După jumătatea anilor 1800, călugării greci, ce au slujit mănăstirii mulți ani, au fost nevoiți să plece din cauza acestei reforme.

Turnurile circulare, turnul clopotniță de la intrare, planul dreptunghiular scot în evidență arhitectura în stilul moldovenesc al sec. al XVII-lea. Meșteri din satul Oglinzi din Neamț au lucrat la clădirea pentru oaspeți a mănăstirii (arhondaric), aceasta este impresionantă prin numărul mare de încăperi ce pot adăposti aproximativ 500 de persoane.

Vreme de șapte decenii, locul a fost lăsat în paragină, acesta fiind zărit la un moment dat de istoricii N.A. Bogdan și Nicolae Iorga, ce-și exprimau în scrieri respectul față de lăcașul de cult, dar și regretul ce venea din atmosfera miloasă lăsată de oamenii ce se închinau de la distanță, dar și de strigătul disperat al singurătății zidurilor dornice să simtă umanitatea din nou.

Pentru aproximativ douăzeci de ani, la Mănăstirea Hadâmbu au venit călugări romăni și ieromonahul Ion Mazilu; aceștia au recondiționat o parte din ansamblu pentru a putea viețui. Însă, în anul 1959, mănăstirea s-a desființat.

Mănăstirea Hadâmbu și-a redeschis poarta în anul 1990, sub ocrotirea mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Daniel Ciobotea. Din donații ale credincioșilor și ale oamenilor de seamă au fost ridicate: o cameră pentru oaspeți, biserica „Acoperământul Maicii Domnului“, muzeul și un magazin bisericesc, dar și decoruri precum fântâni, mobilier și picturi. Aranjamentul cu marmura de Rușchița și pereții atent pictați de prof. Vasile Buzuloiu în tehnica fresco au adus bisericii o nouă viață, lumina ce ochii o văd, fie că privim în sus, fie că atingem piciorul pe finețea de sub tălpi.

Un incendiu neașteptat a distrus în anul 2003 chiliile, cărți religioase și alte obiecte însă, ca prin minune, Icoana Maicii Domnului a rămas neatinsă de flăcările mistuitoare. Aceasta datează din anul 1938 și a fost pictată de preotul Octavian Zmău; meșterul Ion Contfas a ferecat-o în argint, iar familii cu dare de mână din Piatra Neamț au donat pentru decorul cu pietre prețioase safire, aur și rubine ale coroanelor Mântuitorului și Maicii Domnului. Se pare că din icoană izvorăște mir în anumite perioade, iar credincioșii nu contenesc în a se închina cu speranță ori de câte ori vin aici; icoana a fost acoperită ulterior și cu foiță de aur.

Chilia Sf. Ioan Botezătorul este locul unde starețul Mănăstirii Hadâmbu, arhimandritul Nicodim Gheorghiță, a locuit timp de un an, înainte de redeschiderea ansamblului monahal. Donată de familia Drânceanu, Icoana Sfântului Ioan Botezătorul este făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir. În fața acesteia se susține slujbă zilnic la ora 14, citindu-se acatistul Sf. Ioan Botezătorul.

După îndurări și tristețe, multă răbdare și stăruință, aici, în lumina dealurilor Iașilor s-a făcut liniște. Aripile păsărilor se înalță tot mai sus, le aud acum cum duc către cer ecoul de la slujba Sfintei Liturghii și cântă până la Cel de Sus minunile săvârșite din ruga îngenunchiată adânc aici, în fața Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni din sufletul veșnic nestins al Mănăstirii Hadâmbu.

Aurora GRIGORE