Timișoara - Festivalul Vânătorilor

Ediția a IX-a a Festivalului Vânătorilor din Timiș a avut loc în luna iulie a.c. și a strâns la un loc cele 4 filiale ale AJVPS Timiș (Timișoara, Lugoj, Făget și Sânnicolau Mare), plus invitați din Ungaria – Camera de Vânătoare de la Csongrad și din Provincia Voivodina – Serbia cu 3 grupe, fiind un regal vânătoresc atât pentru organizatori, cât mai ales pentru invitați. Cu această ocazie președintele Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Timiș, Cornel Lera, ne-a acordat un interviu în exclusivitate.

– Domnule Lera, ce ne puteți spune despre vânat și vânătoare?

– Principalul lucru este că vrem să continuăm tradiția de a le readuce la cunoștință membrilor și simpatizanților noștri ce în­seamnă vânătoarea fiindcă lumea de obicei percepe vânătorii ca pe niște oameni răi care împușcă. Nu, nu e așa! Oamenii nu trebuie să uite că de cele mai multe ori, când sunt ierni grele, inundații ori alte probleme, noi am fost primii care am intervenit cu asigurarea hranei, cu primele măsuri care se impun în funcție de situația dată.

– Câți membri aveți în asociație și cam câte sunt femei?

– La ora actuală, AJVPS Timiș are aproximativ 1.200 de vânători, dar pe lângă vânători avem și 7.000 de pescari. Spre surprinderea mea, avem și 27 de vânătorițe și vreau să vă spun că cele mai multe sunt absolvente de studii superioare.

– Care este cel mai bătrân vânător din cadrul asociației? Dar cel mai tânăr?

– Nu a putut fi prezent la manifestare, dar cel mai bătrân este domnul Laichici din Buziaș, în vârstă de 92 de ani, iar cei mai tineri au 19 ani și avem din aceștia destui. Nu mai este ce-a fost înainte, când aveam în jur de 500 de candidați. Anul trecut am avut 65 de candidați. E păcat că se pierde încet, încet tradiția. Vânătoarea, prin acțiunea ei, înseamnă mișcare, leagă prieteni etc. Academicianul Vintilă spunea într-un articol că „...vânătoarea, dacă nu era, trebuia să o creăm, era nevoie!“

– Vânat se mai găsește?

– Putem spune că avem vânat destul de mult, iar vânătorii AJVPS Timiș se bucură de aproape toate speciile de vânat. Avem căpriori, mistreți, fazani, iepuri, prepelițe, rațe, iar dacă urcăm spre zona montană, avem chiar și urși și râși Avem lupte cu vulpile și șacalii fiindcă sunt dăunători care fac pagube foarte mari în rândul vânatului, dar și cu cei care fac culturile agricole pentru că nu întotdeauna administrează combaterea așa cum trebuie; mai avem probleme cu câinii hoinari și cu ciobanii. Ne luptăm, însă e foarte greu. Dar vreau să vă spun că asociația noastră merge foarte bine în raport cu ce se întâmplă în țară. Probabil și faptul că suntem mai aproape de Vest ne-a dat posibilitatea să gândim altfel, iar întâlnirile acestea cu cei din Ungaria, Serbia din Austria, ne-au dat ocazia să învățăm multe lucruri.

– Dintre păsările mici, ce se poate vâna?

– Prepelița e una dintre speciile preferate de vânători, bineînțeles fazanul, care e un vânat preferat și gustat de majoritatea vânătorilor și nu numai. Se mai găsesc și rațe, sturzi, avem cam tot ce ne trebuie și nu numai deoarece avem pentru noi, dar suntem căutați și de alții. Organizăm partide de vânătoare contra cost cu vânătorii străini care ne ajută la gospodărirea fondului și trebuie să știe toată lumea că noi ne ocupăm de autogospodărire, nu primim de la nimeni, din contră, pentru cele 30 de fonduri de vânătoare pe care le gospodărim, AJVPS Timiș plătește 78.000 de euro/an chirie plus alte cheltuieli. Lucrând din 1982 doar în vânătoare și având funcții de răspundere îmi pare foarte rău că vânatul și peștele reprezintă bunuri naționale și nimeni nu are grijă de ele. Noi nu primim subvenții cum primesc fermierii, din contră trebuie să plătim chirii, să facem totul pentru a menține efectivele optime. Dacă acestea nu există nu putem primi plan de recoltă și atunci acțiunea noastră e zadarnică. Mă bucur că prin acțiunile noastre am reușit să aducem lângă noi și pescarii, 7.000 la număr. Prin contracte avem toate apele din județul Timiș, de apele mari e vorba, cum ar fi – Timiș, Bega, Mureș, Aranca, Bârzava, plus afluenții lor.

Text și foto: Clement Lupu