Matabele, furnicile-paramedic care își salvează și tratează răniții
Omul este în vârful lanțului trofic. Este un geniu al Planetei. Construiește, inventează mașinării și tehnologii inovative, este singura ființă capabilă de iubire, empatie, compasiune... Serios? Dacă privești cu mai multă atenție spre mediul înconjurător o să constați că fiecare dintre invențiile omului are un corespondent în natură. Este suficient doar să analizăm tehnicile prin care păsările își construiesc cuiburile și cât de complexe sunt modelele acestora. Așadar, cine a fot primul inventator? Și iată că acum știința studiază și o altă latură a regatului sălbatic. Și s-a descoperit, surprinzător poate pentru unii, că viața necuvântătoarelor, ca și a omului, este guvernată de sentimente. La începutul anului acesta, National Geographic prezenta povestea furnicilor Matabele, specie care trăiește în Africa Sahariană. Acestea au fost subiectul unui studiu științific care a demonstrat că furnicile din această specie nu sunt doar niște combatanți neînfricați, ci și niște camarazi de nădejde care nu-și abandonează răniții.
Potrivit National Geographic, pentru a studia mai eficient aceste furnici oamenii de știință au mutat șase colonii în cuiburi artificiale. Astfel a fost posibilă realizarea unor fotografii extraordinare care dezvăluie trăsăturile morale ale acestor ființe incredibile. Experimentul a arătat mai întâi cât de organizată este viața lor. Furnicile Matabele, care la maturitate ajung și la 2 cm lungime, se hrănesc cu termite și lansează asalturi asupra mușuroaielor construite de acestea. Înainte de a porni în raid, furnicile Matabele își trimit spionii. Aceștia identifică locația, revin la cuib și apoi o armată de cca 600 de soldați părăsesc baza pentru a porni războiul. Odată ajunse în tabăra termitelor, furnicile pun în acțiune o strategie interesantă. Cea mai mare dintre furnici sparge bariera mușuroiului, iar celelalte pătrund în interiorul lui, își omoară victimele și le cară apoi în cuibul lor pentru a le devora. Însă de puține ori se întâmplă să nu fie victime și din partea furnicilor. Unele își pierd unul sau mai multe membre, iar în alte cazuri rănile sunt mult mai grave. Furnicile rănite emit feromoni care sunt percepuți de ceilalți camarazi ca un strigăt de ajutor. Și astfel extraordinarul se întâmplă. Intră în scenă furnicile-paramedic care trec răniții printr-un fel de triaj. Vor fi cărate înapoi în cuib doar furnicile care și-au pierdut un membru sau două. Cele rănite mai grav sunt lăsate în urmă. Atunci când ajutoarele sosesc, răniții își strâng membrele sub abdomen pentru a putea fi cărate mai ușor înapoi în cuib. S-a observat chiar că la reîntoarcerea către bază furnicile-paramedic cară răniții într-o poziție care să nu le agraveze starea. Ajunse în siguranță, furnicile-paramedic se îngrijesc de rănile victimelor.
„Nu știm dacă numai furnicile-paramedic doar curăță rănile victimelor sau le administrează și o substanță antimicrobiană pentru a preveni infecțiile, dar știm cu certitudine, pentru că a fost demonstrat în cadrul experimentului, că în lipsa acestor îngrijiri 80% din răniți mor în următoarele 24 de ore“, a declarat Erik Frank, un cercetător de la Universitatea Wurzburg din Germania. Acesta spune că, deși s-a observat și la alte animale grija pentru răniți, acest tip de comportament, concentrat pe vindecarea răniților și cu proceduri clare în acest sens, este pentru prima oară studiat științific.
Laura ZMARANDA
