Secretele reușitei culturii trandafirilor de dulceață
Specia era până nu demult doar o tufă din grădina bunicii din a cărei flori se prepara cea mai râvnită dulceață din cămară. În prezent există plantații întregi de trandafir, iar dulceața și siropul sunt tot mai căutate, mai ales de către cei care îi cunosc deja gustul și beneficiile. Care sunt pașii necesari pentru înființarea unei culturi, care este soiul cel mai rezistent la noi în țară și ce trebuie să faci pentru a nu da greș a precizat pentru revista Lumea Satului domnul Marin Constantin, producător și distribuitor de material săditor din localitatea Dârza, județul Giurgiu.
Pregătirea terenului și plantarea
Pregătirea terenului presupune lucrările clasice, singura precizare fiind aceea că se impune scarificarea acestuia dacă nu a fost lucrat în ultimele campanii. Astfel, după scarificare, la lucru intră freza sau discul, apoi terenul se trasează și se fac gropile la o distanță cuprinsă între 1,3 m și 1,5 m. Între rânduri lățimea recomandată este cuprinsă între 1,8 m și 2 m; sunt indicate aceste valori deoarece o tufă poate avea înălțimea de 1,5 m și diametrul de 1 m.
În fiecare groapă se adaugă gunoi de grajd, apoi într-o găleată se prepară o compoziție din pământ, bălegar și apă care trebuie să aibă consistența smântânii. Butașilor de trandafir li se fasonează rădăcinile, apoi se înmoaie în compoziția obținută prin amestecul celor trei elemente. Prin acest procedeu se stimulează creșterea plantei.
Înființarea plantațiilor se poate realiza fie toamna, fie primăvara foarte devreme. Cel mai indicat este plantarea în toamnă, pentru că, după cum precizează domnul Marin, se mai câștigă un an deoarece umiditatea este destul de bună și rădăcina se acomodează cu solul.
Întreținerea plantației
Cel mai important aspect de care trebuie să țină cont cel care vrea să înființeze o cultură de trandafiri pentru dulceață este tăierea acestora. În acest sens, interlocutorul nostru a specificat faptul că pentru o înflorire abundentă este nevoie ca cel care efectuează lucrările să lase 8-10 ochi.
Un alt aspect important pentru producții mulțumitoare este sistemul de udare. Pentru ca florile să fie abundente chiar și în lunile călduroase este necesară udarea plantelor măcar de 2 ori pe săptămână, cantitatea indicată fiind de 8 l/plantă.
Așa cum era de așteptat, stropirile reprezintă un alt aspect important fără de care plantația nu ar avea cele mai bune rezultate. În primul rând, după plantare este indicat să se aplice o zeamă bordeleză sau un alt produs pe bază de cupru, după care se impune aplicarea unui ulei horticol care, prin pelicula pe care o creează pe plantă, omoară toți posibilii dăunători. Tratamentul acesta se repetă înainte de a intra plantele în vegetație și se repetă primăvara dacă plantația a fost înființată toamna. După intrarea plantelor în vegetație, se aplică, din 21 în 21 de zile, un tratament preventiv cu insecticid, fungicid și îngrășământ foliar. De preferat este ca aceste tratamente să fie bio pentru ca petalele să nu aibă niciun fel de remanență chimică.
Valorificare și recoltare
Domnul Marin a ales să cultive și să distribuie trandafirul remontant din soiul Rose de Rescht pe portaltoi laxa deoarece este mai rezistent la ger. Primele flori dau în luna mai, iar ultimele apar toamna târziu, până la prima brumă. Recoltarea presupune ruperea întregii flori, nu doar a petalelor, deoarece prin acest procedeu se asigură remontarea mai rapidă și deci producții mai bune.
Pot fi valorificate atât petalele, cât și bobocii pentru ceai. Din petale cel mai adesea se prepară dulceață sau sirop. Dulceața cu gustul ca la bunica se prepară urmând rețeta clasică: la 300 g de petale frecate cu zeamă de lămâie se adaugă 1 kg de zahăr.
Se fierbe până se obține omogenitatea dorită, după care borcanele se sterilizează pentru a putea fi păstrate în cămară pentru o perioadă mai lungă. Borcanele pot rezista de la o primăvară la alta dacă sunt depozitate în cămară sau într-un loc cu temperatură potrivită. Însă este bine de știut faptul că, odată desfăcut, borcanul trebuie ținut în frigider, iar dulceața trebuie consumată în cel mult 30 de zile.
Rose de Rescht
Trandafirul are origini necunoscute, însă poartă numele orașului franțuzesc deoarece acolo a fost adus în anul 1807 și ulterior, în 1945, redescoperit și cultivat în Europa și America. Tufa este îndesată și compactă, cu frunziș verde închis și mat, iar florile sunt de culoare roșu-liliachiu și devin mov odată cu scăderea temperaturilor caniculare de peste vară. Bobocii sunt aproape rotunzi, doar vârful fiind ușor ascuțit, iar florile rezultate sunt bătute și de mărime mijlocie, însă foarte abundente. Parfumul unic face ca acest soi să fie unul dintre cele mai plantate de către cei care doresc să valorifice cele mai iubite flori și să le transforme în dulceață, sirop, ceai sau ulei esențial.
Loredana Larissa SOFRON
Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 24-25
