reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Aug 2022

APIA: Este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează fermierii cu privire la obligaţia de a respecta normele de ecocondiţionalitate.

Ecocondiționalitatea este o componentă a Politicii Agricole Comune ce condiţionează acordarea sprijinului financiar din fonduri europene şi naţionale de respectarea de către fermieri a unor norme de bază legate de mediu, schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor, sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor, bunăstarea animalelor.

Bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) 6.2 prevăd că este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente.

Obiectivul acestui standard este menţinerea materiei organice în sol, prevenirea şi reducerea poluării atmosferei.

Fermierii care exploatează teren arabil (inclusiv pajişti temporare) nu trebuie să ardă miriştile şi/sau resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor (paie de cereale păioase, vreji de plante proteice sau de cartof, coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, rapiţă, inclusiv iarba rămasă după cosirea pajiştilor temporare.

Arderea crengilor rezultate în urma tăierilor de întreţinere şi fructificare din livezi, precum şi a coardelor din plantaţiile de viţă de vie, nu contravine obiectivului GAEC 6, combaterea buruienilor din aceste plantaţii făcându-se în timpul vegetaţiei.

Acest standard nu se aplică categoriei de folosință a terenului, și anume culturi permanente.

De asemenea, nu trebuie arsă vegetaţia ierboasă sau lemnoasă de pe pajiştile permanente.

În cazul în care fermierul constată că o anumită suprafaţă a exploataţiei sale a fost arsă, incendiul fiind provocat de o cauză necunoscută, pentru a nu fi sancţionat, acesta trebuie să întocmească și să prezinte la Centrul local/judeţean al APIA la care a depus cererea de plată, o copie după sesizarea depusă şi înregistrată la poliţie, la Inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă sau, unde este cazul, la Detaşamentul de pompieri din cadrul autorităţilor publice locale (Primărie).

Acest document doveditor trebuie întocmit înaintea efectuării controlului şi să fie valabil la data efectuării controlului. Dacă documentul are data eliberării ulterioară executării controlului, fermierului i se va aplica sancțiunea administrativă pentru nerespectarea acestui standard.

Copia după sesizarea depusă şi înregistrată la poliţie sau la Inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă ori la Detaşamentul de pompieri din cadrul autorităţilor publice locale, unde este cazul, se va prezenta la Centrul local/judeţean al APIA în termen de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului.

Nerespectarea de către fermieri a normelor privind ecocondiţionalitatea conduce la reducerea plăţilor sau excluderea de la plată, a uneia sau a mai multor scheme de sprijin, accesate în cursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea, pentru unul sau mai mulţi ani, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau circumstanţe excepţionale care au împiedicat respectarea acestor norme.

Precizăm că APIA a încheiat Protocolul de colaborare cu Garda Naţională de Mediu (GNM) şi cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) privind acţiunile de monitorizare a modului de respectare de către fermieri a bunelor condiţii agricole şi de mediu referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil şi la arderea pajiştilor permanente.

Se urmăreşte, prin acţiuni comune, reducerea cazurilor de ardere a miriştilor şi a vegetaţiei prin sancţionarea celor care încalcă aceste dispoziţii, de către toate cele trei instituţii semnatare ale protocolului.

Pentru mai multe informații privind normele de ecoconditionalitate, vă rugăm să consultați:

  • Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor și pădurilor și al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru fermieri în România, cu modificările ulterioare.
  • Ghidul fermierului privind ecocondiţionalitatea, postat pe site-ul APIA: www.apia.org.ro .

7 milioane de ha arabil deținute de străini până în 2030

Dacă se aprobă în forma inițială a proiectul legislativ L 107/2021 pentru modificarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, riscăm să ajungem la 7 milioane de ha arabil, din 9.4 milioane de ha, deținute de străini.

Obiectivul principal al dezbaterii timp de 2 ani a proiectului Legislativ (Plx. 336/2018) pentru modificarea Legii nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, a fost să prevină specula cu terenuri agricole și să reducă și să combată fenomenul de acaparare a terenurilor din România, fiind exemplul negativ cel mai elocvent din U.E.

Având în vedere că:

  • Legea 175 a fost publicată și intrat în vigoare pe 13 octombrie 2020;
  • Ordinul cu normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 17/2014, actualizat la zi a fost publicat și intrat în vigoare în 8 februarie 2021;
  • Proiectul legislativ L 107/2021 a fost înregistrat la Senat pe 9 martie 2021, la 30 de zile după intrarea în vigoare a normelor metodologice, fără a aștepta să treacă minimum 1 an pentru a vedea cum funcționează forma îmbunătățită;

Este prematur ca orice parte interesată să se pronunțe și să spună că Legea nr. 17/2014 actualizată la zi nu este bună, din moment ce nu am așteptat nici să fie încheiate primele tranzacții inițiate după apariția normelor metodologice din 8.02.2021, ale prezentei legi.

La elaborarea și aprobarea Legii nr. 175/2020, au fost analizate împreună cu organizațiile profesionale din sectorul agricol, preluate și aprobate condiții din alte state europene, precum Franța și Germania, motiv pentru care a și trecut la Curtea Constituțională.

Este foarte important pentru asigurarea securității alimentare și suveranității teritoriale a României, să rămână în vigoare obligația cumpărătorilor și/sau acționarilor persoanelor juridice care intenționează să achiziționeze teren extravilan agricol, de a avea domiciliul pe teritoriul național, cu minimum 5 ani înainte de tranzacție, preluată după modelul francez unde există această obligație pentru minimum 7 ani.

Totodată, în Germania, pentru a preveni specula cu terenuri agricole, preluate de către fondurile de investiții, s-a introdus obligația impozitării cu 80 % a diferenței de preț, dacă se vinde terenul mai devreme de 10 ani. În România, există în legea în vigoare, obligația impozitării cu 80 % a diferenței de preț, dacă se vinde terenul mai devreme de 8 ani, de la momentul achiziției, la momentul vânzării.

Aceste două elemente, sunt cele mai importante elemente de protecție, pentru a preveni specula cu terenuri agricole și exploatarea terenului în scopul pentru care a fost achiziționat. Dacă acestea vor fi eliminate din conținutul Legii nr. 17/2014, atunci vom rămâne fără nici un fel de protecție, nerespectând inclusiv principiul reciprocității.

Practic, toate consultările și schimbările de legislație cu privire la acest subiect au fost îndreptate împotriva terenului agricol pentru ceea ce este: resursa strategica de interes național, invocându-se în schimb limitarea dreptul de proprietate care este de fapt, doar de “exploatare “ al acest bun.

Proprietarul are un drept de exploatare cu respect pentru fertilitatea solului și pentru calitățile lui de producție, ori vânzarea terenurilor agricole la liber, reducând sancțiunile prevăzute în forma legislativă în vigoare, continuă procesul de fărămițare și încurajează înstrăinarea în favoarea unor investitori speculativi, în detrimentul celui autohton care lucrează terenul, respectând un cod de bune practici.

Facem un apel la parlamentari să conștientizeze, susțină și asigure, că forma proiectului legislativ L 107/2021 aprobată, menține condițiile privind domiciliul național, obligația achitării unui impozit de 80% pentru diferența de preț al terenurilor extravilane vândute mai devreme de 8 ani și să fie introduse articole noi care să statueze interzicerea dării în plată dacă nu se parcurge și respectă procedura din prezenta lege, introducerea unui plafon pentru persoanele fizice și juridice care vor să achiziționez teren, rămânând ca în arendă, să se poată exploata suprafețe nelimitat, de oricine.


Ionel ARION, Președinte Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România - ,,PRO AGRO”

Mircea Băluță, Președinte Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – ,,UNCSV”  

Informare APIA referitoare la interdicția arderii miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA), vine în atenția opiniei publice cu informații privind interdicția arderii miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente.

Cerinţele legale în materie de gestionare şi standardele privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor, enumerate în Anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, sunt transpuse în legislaţia naţională prin Ordinul MADR/MMAP/ANSVSA nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Standardul pentru bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor GAEC 6, ”Menținerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv interdicția de a incendia miriștile arabile”, prevăzut în Anexa la Ordinul MADR/MMAP/ANSVSA nr. 352/636/54/2015, este încadrat în domeniul ”Mediu, schimbări climatice, bunele condiții agricole ale terenurilor”, aspectul ”Sol și stoc de carbon”.

Una dintre cerințele obligatorii pentru fermieri aferentă standardului GAEC 6 se referă la interdicția arderii miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente.

Precizăm faptul că arderea mirștilor și a resturilor vegetale afectează sechestrarea carbonului în sol. Astfel, crește riscul la eroziune și în atmosferă se degajă CO2, conducând la amplificarea gazelor cu efect de seră.

Pentru a întări măsurile de verificare a respectării GAEC 6.2. de către fermieri, APIA a încheiat Protocolul de colaborare nr. P 205/10.04.2019 // 2330/GM/08.04.2019 // 2848/08.04.2019 cu Garda Naţională de Mediu şi cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în baza căruia părţile se angajează să colaboreze pentru creşterea eficienţei acţiunilor de control privind respectarea de către fermierii care solicită sprijin financiar din fonduri europene şi naţionale a bunelor condiţii agricole şi de mediu, referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil şi la arderea pajiştilor permanente, pentru protejarea mediului împotriva poluării şi prevenirea incendiilor.

Potrivit Protocolului de colaborare, reprezentanţii GNM/IGSU localizează incendiul prin intermediul unei aplicaţii informatice pusă la dispoziţie de către APIA, iar între reprezentanţii GNM/IGSU şi cei ai APIA având loc schimbul de informaţii referitoare la locul producerii arderilor (localitatea, localizarea aproximativă în teren, elemente de orientare în teren sau adresa), momentul în care s-a produs sau semnalat arderea (data şi ora), respectiv natura culturilor/miriştilor afectate şi/sau datele de identificare ale fermierului/fermierilor. Informaţiile sunt transmise prin e-mail, însoţite de marcarea zonei în care s-a produs arderea miriştilor şi a resturilor vegetale ori a vegetaţiei pajiştilor permanente (print-screen-ul din aplicaţia informatică). Reprezentanţii APIA întreprind vizite în teren, identifică şi comunică reprezentanţilor GNM/IGSU datele de contact ale fermierului/fermierilor pe terenul căruia / cărora a avut loc arderea, efectuează verificări la faţa locului în scopul întocmirii raportului/rapoartelor de control şi realizează fotografii relevante.

Menționăm că, respectarea cerinței GAEC 6.2 se verifică la nivelul parcelei agricole a fermierilor care au depus cereri unice de plată, elementul de control reprezentându-l existența unor indicii privind arderea miriștilor sau a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente, potrivit Anexei nr. 2 din Ordinul MADR nr. 999/2016 privind aprobarea sistemului de sancţiuni administrative pentru ecocondiţionalitate aplicabil schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri începând cu anul 2016, cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul prevederilor art.91, alin. (1) și (2), art. 97, alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, pe toată suprafața agricolă a exploatației, coroborate cu cele ale art. 1 și art. 4, pct. 1, din Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 999/2016, cu modificările şi completările ulterioare, “în situaţia în care nu sunt respectate normele privind ecocondiţionalitatea în orice moment în cursul anului calendaristic în cauză şi când respectiva neconformitate este rezultatul unei acţiuni sau omisiuni direct imputabile beneficiarului care a solicitat plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin privind schemele de plăţi directe sunt aplicate sancţiuni administrative sub forma unor reduceri sau a unor excluderi din cuantumul total al plăţilor efectuate sau care urmează să fie efectuate beneficiarului”, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale prevăzute de regulamentul menţionat (de la 5% până la 100%).

În anul de cerere 2020, totalul suprafeței de teren arabil și pajiști permanente arsă de către fermierii care au încălcat cerința obligatorie GAEC 6.2 „Este interzisă arderea miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente”, aferentă standardului pentru bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor GAEC 6 ”Menținerea nivelului de materie organic din sol, inclusiv interdicția de a incendia miriștile arabile” este de 2031,03 ha.  Din situațiile privind arderile miriştilor sau ale vegetaţiei uscate de pe pajiştile permanente şi a măsurilor luate, transmise lunar de către centrele județe ale APIA, se observă că în lunile februarie, martie și aprilie s-au înregistrat cele mai mari suprafețe arse (februarie: 824,34 ha, martie: 290,17 ha și aprilie: 561,99 ha).

Interdicția arderii miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente este o normă promovată prin măsuri legislative, care contribuie la stabilizarea sau  reducerea concentrațiilor de gaze cu efect de seră și este important ca fermierii să conștientizeze că arderea miriștilor, a resturilor vegetale rezultate după recoltarea culturilor de pe terenurile arabile are consecințe negative asupra solului și mediului înconjurător.

Fermierii trebuie să devină conștienți că intensificarea producerii incendiilor miriștilor și resturilor vegetale pe terenul arabil crește riscul la eroziune a solului și în atmosferă se degajă CO2, conducând la amplificarea gazelor cu efect de seră.

Printre acțiunile întreprinse anual de către APIA, IGSU și GNM în cadrul planului comun de măsuri, se enumeră:

  • desfășurarea de controale de specialitate în vederea stopării fenomenului de incendiere a miriștilor, a resturilor vegetale de pe terenurile arabile și a pajiștilor permanente;
  • colaborarea în vederea elaborării de materiale informative (afișe, pliante etc) cu privire la interzicerea focului deschis pentru arderea miriștilor și a resturilor vegetate de pe terenul arabil, precum și a vegetației uscate a pajiștilor permanente în vederea diseminării către populație în cadrul campaniilor de informare public;
  • aplicarea, cu exigență, a măsurilor sancționatorii din domeniile de competență ale celor trei instituții în scopul descurajării persoanelor care recurg la igienizare prin incendiere etc.

Sursa: apia.org.ro

Pajişti temporare semănate în teren arabil

Pajiştile temporare semănate în teren arabil îşi găsesc o largă aplicare practică, prin amplasarea lor pe terenurile afectate marilor complexe de creştere a bovinelor.

Datorită distanţei mici faţă de centrul gospodăresc, ele permit o utilizare multiplă. Astfel, pot fi păşunate de animale sau folosite prin cosire şi furajare la iesle, sub formă de masă verde, siloz, semisiloz sau fân. Importanţa lor rezidă în productivitatea ridicată, calitatea furajului, economicitatea şi posibilitatea de eşalonare corespunzătoare producţiei de fitomasă.

Materialul de semănat

La înfiinţarea pajiştilor temporare în teren arabil se folosesc graminee perene în cultură pură sau amestecuri de graminee şi leguminoase perene. Ţinând seama de durata de folosire mai scurtă (3-5 ani) şi de terenurile de obicei profunde şi fertile, la înfiinţarea pajiştilor temporare în teren arabil se folosesc numai specii intensive, cu ritm rapid sau mijlociu de dezvoltare şi cu otrăvire bună, cultivate în amestecuri simple de graminee şi leguminoase sau în culturi pure, aşa cum am arătat în paragraful referitor la alcătuirea materialului de semănat la înfiinţarea pajiştilor temporare.

În cazul pajiştilor semănate în teren arabil, raportul dintre graminee şi leguminoase depinde de modul de folosire. Dacă pajiştea se foloseşte prin păşunat, ponderea leguminoaselor nu trebuie să depăşească 40% din amestec. În cazul folosirii amestecurilor prin cosire, leguminoasele pot deţine 50-70% din amestec, ponderea lor fiind în funcţie de producţia de proteină pe care dorim s-o obţinem.

Ca specii valoroase pentru înfiinţarea pajiştilor temporare în teren arabil se pot recomanda: Dactylis glomerata, Phleum pratense, Lolium multiflorum, Festuca pratensis, Trifolium pratense, Trifolium repens, Medicago sativa, etc., iar cu folosire limitată: Bromus inermis, Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia etc.

Planta premergătoare

Pajiştile temporare în arabil pot urma după toate culturile agricole care lasă terenul curat de buruieni, în primul rând plantele prăşitoare ca porumbul pentru boabe sau siloz, cartoful, sfecla de zahăr şi furajeră etc., cu condiţia să nu fie recoltate prea târziu în toamnă. Uneori, pajiştile temporare în teren arabil se seamănă şi după culturi de cereale păioase.

Fertilizare şi amendare

Spre deosebire de pajiştile temporare înfiinţate în locul unor pajişti permanente degradate, deci pe terenuri de regulă bogate în substanţă organică, în cazul pajiştilor semănate în teren arabil se recomandă folosirea îngrăşămintelor organice. Acest lucru se impune şi din considerente economico-organizatorice, marile complexe de creşterea bovinelor, în perimetrul cărora se amplasează asemenea pajişti, dispunând de cantităţi însemnate de îngrăşăminte organice.

Se recomandă aplicarea a 20-30 t/ha gunoi de grajd sub arătură, iar, în condiţii de irigare, doza se poate ridica la 40 t/ha. Se pot folosi cu succes şi alte îngrăşăminte organice, precum: urina, gülle, compostul etc., dozele şi modul de aplicare fiind asemănătoare celor din cazul pajiştilor permanente.

Prin folosirea gunoiului de grajd se pot obţine producţii ridicate în primii trei ani, în condiţiile reducerii dozelor de îngrăşăminte minerale.

Dacă fertilizarea de bază se realizează numai cu îngrăşăminte minerale, în cazul amestecurilor de graminee şi leguminoase perene se recomandă aplicarea unor cantităţi de 80-120 kg/ha P2O5 de 50-100 kg/ha K2O şi 60-100 kg/ha N, dozele oscilând în funcţie de fertilitatea terenului şi compoziţia amestecului.

Dacă pajiştea este formată din Dactylis glomerata sau Festuca arundinacea cu Trifolium repens Ladino, se formează 100-120 kg/ha N, în anul I de vegetaţie, aplicat 40-50% la semănat şi restul 2-3 reprize, iar în anul următor 80-90 kg/ha N, administrat primăvara, pe sol îngheţat.

În cazul pajiştilor temporare formate numai din graminee, doza minimă de azot recomandată în condiţii neirigate este de 300 kg/ha, administrată în 3-4 reprize.

Pe solurile acide, înainte de însămânţarea amestecurilor se recomandă aplicarea amendamentelor cu calciu, în doze de 3-5 t/ha. Ca urmare a acestei măsuri, pe un sol brun de pădure mediu podzolit, oligobazic, cu pH KC1 de 4,0-4,3 de la Livada, s-au obţinut producţii de circa 100 q/ha substanţă uscată la un amestec format din 25% Dactylis glomerata şi 75% Medicago sativa, fertilizat cu N150P100.

Irigarea

Este o măsură deosebit de eficientă în vederea folosirii la maximum a potenţialului productiv al speciilor intensive de graminee şi leguminoase perene folosite în cazul pajiştilor temporare semănate în teren arabil.

În general, la pajişti temporare semănate în teren arabil se recomandă o udare de răsărire cu 100-150 mc de apă la hectar pe cernoziomuri şi 500-800 mc la hectar pe soluri brun-roşcate în momentul în care nivelul umidităţii din sol se apropie de jumătatea intervalului activ al umidităţii.

Nu se recomandă norme mai mari de udare, care ar duce fie la formarea crustei după semănat, fie la rărirea leguminoaselor şi slăbirea vivacităţii lor. Udările se vor aplica 5-7 zile de la recoltare, completând, de regulă, necesarul de apă până la următoarea recoltare.

Semănatul, lucrările de întreţinere şi folosire a pajiştilor temporare semănate în teren arabil se execută ca şi în cazul celorlalte pajişti temporare.

Ing. Vasile CIORCAŞ, CLCA Negreşti-Oaş