Pomicultura

• Sursele de informare: pentru datele meteo ANM București și pentru fenologie ICDP Pitești, SCDP Băneasa, Bistrița, Constanța, Geoagiu, Iași, Voinești, SCDCPN Dăbuleni și SCDH Tg. Jiu.
• Pierderi: la SCDP Constanța - la specia piersic, procent muguri de rod afectați: Cardinal (21%), Springcrest (17%), Redhaven (11%), Southland (17,5%); la specia cais, procent muguri de rod afectați: Neptun (4%), Goldrich (5%), Mamaia (6%). La aceste specii, pentru o recoltă normală, sunt suficienți doar 10% din mugurii de rod, care trebuie să fie viabili și uniform distribuiți în coroană.
• Pornirea în vegetație: NU, excepție soiul de migdal Sandi de la SCDP Constanța.
• Temperatura în zonele pomicole (minimele zilnice): ICDP Pitești, Mărăcineni -2,8ºC; SCDP Băneasa -5,9ºC ; Bistrița -3,5ºC; SCDP Constanța 1,7ºC; SCDCPN Dăbuleni -3,5ºC; SCDP Geoagiu -4,5ºC; SCDP Iași -2,0ºC; SCDH Târgu Jiu -5,8ºC; SCDP Voinești -5,3ºC. 

Viticultura

• Temperatura în zonele viticole (minima absolută): I. Podișul Transilvaniei (podgoria Tarnave +1,5 ºC), II. Dealurile Moldovei (podgoria Iași -2,7 ºC, podgoria Odobești -2,0ºC, podgoria Dealul Bujorului -1,5 ºC), III. Dealurile Munteniei și Olteniei (podgoria Dealu mare/centrul viticol Pietroasa -1,0 ºC, centrul viticol Valea Calugareasca -0,3 ºC, podgoria Stefanesti -1,5 ºC), V.Crisana si Maramures (podgoria Minis-Maderat -3,0 ºC), VI. Colinele Dobrogei (Podgoria Murfatlar+ 2,5 ºC).
• Pornirea în vegetatie: NU
• Pierderi: Da. În podgoria Iași, în urma finalizării analizelor de viabilitate, s-au înregistrat pierderi la principalele soiuri pentru struguri de vin: Fetească albă (70%), Fetescă regală (30%), Muscat Ottonel (19%) și de masa: Gelu (26%), Chasellas dore (66%), Aromat de Iași (15%).
• Sursele de informare: ICDVV Valea Calugareasca, SCDVV Blaj, Bujoru, Iași, Minis, Murfatlar, Odobești, USAMV București-SCDVV Pietroasa filiala, INCDBH Ștefănești
• În plantațiile cu pierderi peste 20% se recomandă efectuarea tăierilor de compensare.

Culturi de câmp

• Au fost semnalate ploi (sub 15 mm) în vestul țării și unele zone din câmpia Română (http://www.meteoromania.ro/anm2/). În zonele din vest unde aceste ploi au fost urmate de temperaturi scăzute (-3 0C) există posibilitatea ca unele culturi de toamnă să fi fost incluse temporar într-un strat subțire de gheață.
• Temperatura aerului la Fundulea:
• valoare maximă (03.02.2018, h 14:00): +15,7 0C;
• valoare minimă (05.02.2018  h 00:00): + 1,3 0C;
• precipitații cumulate în intervalul considerat: 9,4 mm.

Grâu şi orz

• stare de vegetație: Staționar
• Atac de boli si dăunători: Staționar
• Pierderi: Staționar

Rapița

• Stare de vegetație: Staționar
• Atac de boli și dăunători : Staționar
• Pierderi : Staționar

Sursa: madr.ro

Episodul de iarnă din a treia decadă a lunii aprilie nu a durat mult, dar a avut efecte asupra stării de vegetaţie a culturilor, singurul aspect pozitiv fiind refacerea rezervei de apă din sol având în vedere deficitul deja acumulat din lunile anterioare. Cultivatorii de legume în spaţii protejate au încălzit solariile, iar pomicultorii au încercat să contracareze efectele temperaturilor prin arderea resturilor vegetale, a crengilor uscate şi rumeguşului pentru a forma o perdea de fum deasupra livezilor. Cu toate aceste măsuri, pagubele sunt însemnate.

Temperaturile negative şi lipsa polenizării au afectat livezile

În zona de deal a judeţului Suceava stratul de zăpadă s-a apropiat de 40 de centimetri grosime, fiind înregistraţi peste 30 litri/mp de apă. Recordul de zăpadă a fost înregistrat pe 16 aprilie 1996, când zăpada a măsurat 67 cm, dar temperaturile nu au scăzut sub zero grade.

Acum însă problemele au fost create de temperaturile scăzute, ca-n plină iarnă, care au provocat îngheţarea plantelor. Cei mai afectaţi de fenomenul neobişnuit din luna aprilie sunt pomicultorii, pomii fructiferi fiind plini de flori. Mii de copaci s-au rupt sub greutatea zăpezii apoase, rapiţa şi grâul au fost culcate la pământ, iar în zonele de şes florile au îngheţat.

„A fost un episod trist din viaţa pomicultorilor, asta se poate întâmpla o dată la 50 de ani. Pe lângă faptul că nu am putut să vindem producţia din 2016, a mai venit şi acest episod cu zăpadă neobişnuit de mare la sfârşitul lunii aprilie. Consider că, până în momentul de faţă, în pericol sunt speciile de sâmburoase, cireş, vişin, prun, dar şi anumite soiuri de măr, principala cultură pomicolă din zonă. În anumite zone, Valea Moldovei, Sasca, Dumbrava, în timpul zilei au fost minus două grade Celsius, iar noaptea temperaturile au coborât sub minus 3 grade, ajungând şi la minus 5 grade. Peste 2-3 săptămâni, cam după 10 mai, putem şti cu exactitate ce a legat şi ce nu a legat, dacă s-a făcut polenizare sau nu. E posibil ca floarea să nu fi fost afectată direct de frig, dar nu au fost condiţii de polenizare. În lipsa temperaturilor pozitive, specifice acestei perioade, albinele şi insectele în general nu au putut zbura şi nu s-a făcut polenizarea.

Nu se pune problema să îngheţe pomul, problemele sunt create de îngheţul florii. Livada a fost învelită de zăpadă îngheţată, a trebuit să scutur atât ramurile tinere, cât și pomii de un an, ramurile fiind firave se puteau rupe sub zăpada îngheţată şi există riscul să se întârzie formarea scheletului. Am cărat material lemnos fumigen, dar vântul a disipat fumul imediat şi nu a avut efectul scontat. Unde nu a fost vânt, temperatura s-a ridicat cu 0,5 grade. Am avut livezi şi cu 40-50 de focuri pe hectar, mai ales spre dimineaţă, când temperaturile scădeau. Această operaţiune a fost foarte grea, materialul lemnos a fost transportat în livadă înainte de ninsoare, când au apărut avertizările, a fost ud şi foarte greu de aprins. Am mai stropit cu îngrăşământ foliar care a mărit rezistenţa la îngheţ.

În 47 de ani de pomicultură am prins câteva zăpezi în luna aprilie, dar nu de o asemenea intensitate, cantitate şi cu temperaturi sub zero grade Celsius. Ziua ningea, noaptea nu venea îngheţul şi a doua zi totul reintra în normal“, ne-a declarat Mircea Costişevschi, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni. Pomicultorul susţine că în acest an vom avea mere româneşti, pentru că nu toate livezile au fost compromise.

Legumicultură în solarii încălzite

Şi în legumicultură temperaturile scăzute, dar mai ales cantităţile mari de zăpadă au creat probleme. Pentru a nu fi distruse sub greutatea zăpezii, legumicultorii au fost nevoiţi să facă foc în sobele montate în solarii sau să pună în funcţiune tunuri de căldură. Vasile Mătrăşoaie este unul dintre cei mai renumiţi legumicultori din judeţul Suceava prin cercetările pe care le face, prin plantele eco cultivate, dar şi prin suprafaţa de teren alocată legumelor. Deţine 90 de ari de culturi acoperite în solarii şi spune că răsadurile nu au fost afectate de vremea capricioasă şi nici construcţiile, dar costurile pentru a le proteja sunt foarte mari.

„În condiţiile schimbărilor climatice, agricultura protejată este unica soluţie, chiar dacă presupune cheltuieli în plus. Trebuie tunuri de căldură, centrale termice ori sobe, motorină sau lemne, trebuie pardosit, trebuie folie dublă sau triplă, groasă, rezistentă la îngheţ. Cu un tun de căldură am acoperit cam 10 ari, consumul este de 30 litri motorină/noapte/tun, temperatura la care am putut ajunge în solar a fost acceptabilă, pentru unele plante temperatura ridicată nefiind prietenoasă. A trebuit să avem căldură mare pentru ca zăpada foarte grea să nu rupă folia, solariile fiind înalte şi late de peste 10 metri, dimensiuni la care este foarte greu de dat jos zăpada. Chiar dacă am asigurat o temperatură cu mult peste limita de îngheţ, răsadurile fiind fragede aceste schimbări bruşte de temperatură le dăunează. Plantele sunt ca un copil mic, care dacă merge desculţ pe o suprafaţă rece îl prinde răceala. Am mai avut ninsori şi temperaturi scăzute în martie, dar nu la sfârșitul lui aprilie, când toate răsadurile sunt pregătite pentru a fi plantate în terenul de producţie. În câmp, schimbările bruşte de temperatură dăunează plantelor, dar la noi, până când nu înfloreşte salcâmul, nu se pun răsaduri în câmp deschis“, susţine Vasile Mătrăşoaie (foto).

Cei care nu şi-au încălzit solariile au înregistrat pagube însemnate în spaţiile protejate pentru culturile legumicole, acestea cedând sub greutatea zăpezii.

Reînsămânţarea, unică soluţie pentru cei care s-au grăbit

Pentru că iarna nu a fost foarte bogată în precipitaţii, în sol existând un deficit de apă, mulţi fermieri suceveni au început lucrările de însămânţare la culturile prăşitoare (porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahar, cartof) mult mai devreme. În localităţile de pe Valea Siretului şi Valea Moldovei, pe lângă cele câteva zile de ninsoare au urmat mai multe dimineţi cu temperaturi negative, fiind brumă, ceea ce face ca procesele de răsărire să fie neuniforme şi lente.

De la Petru Carja, fermier de pe Valea Siretului, am aflat că printre avantajele semănatului timpuriu sunt valorificarea umidităţii din sol şi înflorirea înainte de instalarea stresului hidric, dar în acest an acest semănat a devenit un dezavantaj din cauza pierderilor care ar putea fi cauzate de îngheţurile târzii.

„Controlul culturii se face la o săptămână după producerea îngheţului prin examinarea vârfului de creştere, prin despicarea plantei pe lungime. Dacă vârful de creştere este moale şi de culoare gri sau brună, planta nu va supravieţui, nu-şi va reproduce frunzele. După două zile de zăpadă, pe Valea Siretului au urmat trei zile de brumă, iar prognoza meteo nu este optimistă pentru începutul lunii mai. Dacă va fi nevoie, unica soluţie va fi întoarcerea culturii şi reînsӑmânţarea, ceea ce presupune noi costuri destul de greu de suportat, în condiţiile în care producţia este valorificată la preţuri care, pentru unele culturi, abia acoperă cheltuielile de producţie“, ne-a spus fermierul.

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 6-9

Suportul pe care se bazează producția agricolă este solul. Principala caracteristică a acestuia este fertilitatea, care reprezintă capacitatea de a pune la dispoziția plantelor, pe tot parcursul vegetației, apa și sărurile nutritive, precum și ceilalți factori de vegetație. În funcție de baza materială de care dispun și de pregătirea profesională, cultivatorii pot asigura culturilor agricole un agrofond mai mult sau mai puțin corespunzător cerințelor acestor culturi.

Calitatea agrofondului depinde, în primul rând, de natura și caracteristicile solului, dar și de tehnologia aplicată, dacă se respectă asolamentul și rotația culturilor, de lucrările solului, de îngrășă­mintele organice și minerale aplicate, dozele și momentele aplicării lor etc.

Pentru practicarea unei agriculturi științifice, raționale, este necesar ca periodic (la 3-5 ani) să se efectueze cartarea agrochimică a solului. Prin aceasta se poate cunoaște ce elemente nutritive pot pune solul la dispoziția plantelor și cât mai trebuie să aplicăm pentru realizarea unui anumit nivel de producție.

De asemenea, cunoscând pH-ul solului știm dacă este necesar să aplicăm amendamente, știm ce tipuri de îngrășăminte să aplicăm pentru a nu provoca creșterea pH-ului, ce culturi se pretează în funcție de reacția solului etc.

Trebuie să se renunțe la agricultura de tip minerit care se practică, în bună măsură, în țara noastră. Se apreciază că în fiecare an, cu recoltele obținute, se extrag din sol peste 1.200.000 t NPK și se aplică cca 330.000 t NPK, rămânând un deficit de peste 850.000 t NPK an de an. S-a ajuns astfel să avem, așa cum apreciază agrochimiștii și pedologii, 7,4 mil. ha cu conținut redus de humus, 6,3 mil. ha cu conținut redus de fosfor, 5,1 mil. ha cu conținut redus de azot, 3,4 mil. ha cu pH acid etc.

Cum determină diferiți factori îmbunătățirea calității agrofondului?

a) Conținutul în humus este de dorit să fie mai mare de 4%, deoarece prin mineralizare el pune la dispoziția plantelor, în primul rând, azotul necesar pe tot parcursul vegetației. Totodată, împreună cu argila, constituie liantul care asigură unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale. Fiecare procent de humus asigură anual 20-25 kg de azot/ha sau, mai bine zis, fiecare unitate Indice de azot (IN) produce 20-30 kg/ha de azot pe timp secetos, 50-60 kg/ha de azot în anii cu precipitații medii și 80-100 kg/ha în anii ploioși.

b) Nivelul fosforului mobil din sol să fie 8-16 mg P2O5/100 g de sol, cunoscând că fiecare 1 mg P2O5/100 g de sol echivalează cu 7 kg/ha P2O5.

c) Nivelul potasiului din sol să fie de 16-24 mg K2O/100 g de sol, fiecare 1 mg K2O/100 g de sol echivalând cu 13 kg/ha K2O.

d) Reacția solului, exprimată prin pH, să fie de 6,5-7,2 când este pretabilă majorității culturilor agricole.

e) Să dispună de o structură glomerulară cu puternică stabilitate hidrică. În solul bine structurat gradul de afânare are valori optime, cu densitatea aparentă (Da) de 1,0-1,4 g/cm3, iar nivelul porozității totale a solului este de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36%, iar porozitatea necapilară (de aerație) 18-24%.

f) Astfel de sol, acumularea și conservarea apei se realizează în cele mai bune condiții depășind perioadele scurte de secetă.

g) Pe asemenea agrofond nota de bonitare poate fi 80-100, respectiv ar face parte din clasele I și II de calitate.

h) Dacă se are în vedere și un grad de îmburuienare redus, se poate sconta pe producții, așa cum au obținut în ultimul timp marile societăți agricole conduse de specialiști de înaltă clasă.

În Insula Mare a Brăilei s-au obținut în 2016, pe anumite suprafețe, 20.350 kg/ha de porumb boabe în condiții de irigare.

Fermierul Carol Costandache din Ialomița, la neirigat a obținut 11.403 kg/ha de porumb boabe.

La grâu s-au obținut producții de 11.000 kg/ha cu soiul Apache de la firma Limagrain, la soia, în Brăila, 6.000 kg/ha, la rapiță, în Teleorman, 6.330 kg/ha etc.

Prin urmare, pe un agrofond în care toți factorii de vegetație acționează în condiții optime, se pot obține producții nebănuite comparativ cu producțiile medii obținute în țara noastră.

Important este să ne cunoaștem bine pământul pe care lucrăm și să-i dăm tot ce este necesar, atunci când este momentul.

Rezultatele obținute pe suprafețe limitate demonstrează potențialul productiv al solurilor noastre, al geneticii superioare și îndemnul că, atunci când se aplică tehnologii de cultură superioare, rezultatele vor fi pe măsură.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 12-13

Când ne referim la densitatea unei culturi agricole avem în vedere numărul de plante la unitatea de suprafață care asigură maximum de producție. De-a lungul timpului, prin experiențe riguroase, în funcție de multitudinea de factori implicați, s-au stabilit densitățile optime pentru fiecare cultură agricolă. A existat, la un moment dat, prin anii '70-'80, un decret care menționa densitatea la toate culturile agricole.

În cele ce urmează vom lua ca exemplu o cultură de plante prășitoare (porumbul) și una din grupa cerealelor păioase (grâul) care împreună ocupă cca 50% din suprafața arabilă a țării.

Referindu-ne la porumb, se au în vedere cele două elemente care participă la formarea recoltei, și anume: capacitatea de fotosinteză și capacitatea de înmagazinare a materiei sintetizate prin fotosinteză. Acestea, la rândul lor, depind de indicele optim al suprafeței foliare.

Densitatea culturii porumbului este influențată de următorii factori:

1. Hibridul cultivat la care trebuie cunoscute perioada de vegetație, arhitectura aparatului foliaceu și rezistența la cădere.

Hibrizii timpurii suportă densități mai mari – 70.000 plante/ha, cei mijlocii – 60.000 plante/ha, iar cei tardivi – 50.000 plante/ha.

Hibrizii care au aparatul foliaceu mai aproape de vertical suportă densități mai mari, ca și cei care sunt rezistenți la cădere, putându-se recolta ușor mecanizat.

2. Fertilitatea naturală a solului și cantitatea de îngrășăminte ce se intenționează a se aplica influențează densitatea plantelor.

3. Umiditatea solului și în primul rând rezerva de apă existentă în sol la semănat sunt hotărâtoare în stabilirea densității.

Când umiditatea solului pe stratul 0-150 cm este la nivelul capacității de câmp, se practică densitățile optime menționate mai sus.

Când deficitul de apă depășește 60 mm se reduce densitatea cu 4.000-6.000 plante/ha, iar când deficitul este mai accentuat, cel puțin la hibrizii tardivi se scade densitatea chiar sub 30.000 plante/ha. În condiții de irigare densitatea porumbului crește cu 8.000-12.000 plante/ha.

La grâu, de regulă, trebuie asigurate 600-700 de spice/m2, aplicând la semănat 400-450 de boabe germinabile/m2. Și aici se vor avea în vedere soiul (hibridul) cultivat, fertilitatea și umiditatea solului. Față de această situație care se practică în toată agricultura din țara noastră, au apărut două tendințe, diametral opuse, lansate de specialiști de înaltă clasă profesională și cu multă experiență practică.

Dr. ing. D. Muscă, conducătorul Combinatului Agroindustrial Curtici – Arad, promovează la grâu ideea că trebuie ca numărul de spice recoltabile să provină numai din tulpinile principale și nu din frați. Aceasta pentru că, spune dânsul, frații consumă mult din apă și substanțele nutritive din sol, dar produc foarte puțin sau deloc.

Pentru aceasta, de la semănat asi­gură în jur de 800 plante (spice)/m2 din tulpinile principale și nu din frați, de la care în anul 2015 a recoltat 8.400-8.900 kg/ha de grâu. Totodată, atrage atenția că la asemenea densitate este necesară și o fertilizare corespunzătoare (aplică peste 500 kg de complex NPK/ha); aerisirea plantelor fiind deficitară, se înmulțesc bolile și aplică cel puțin trei tratamente foliare. Cu cantitatea de sămânță aplicată în plus se fac cheltuieli de 150-200 lei/ha, dar precizează că se recuperează ușor.

Dr. ing. L. Buzdugan din Insula Mare a Brăilei a demonstrat că se pot obține producții ridicate și la densități mai mici.

Referindu-ne la cultura grâului care ocupă 18.000 ha, merge pe densități de 380 boabe germinabile/m2, iar în viitor pe 300 b.g./m2. Consideră că la 300 de plante/m2 și fiecare cu câte un frate fertil rezultă 600 de spice, cu 35 de boabe în spic și cu MMB de 40 g se ajunge la o producție de 8.400 kg/ha de grâu. Desigur că economisind numai câte 100 kg de sămânță/ha, la suprafața din IMB rezultă o economie de 1.800 tone. Dar pe întreaga țară?

La orz, care are grad de înfrățire mai mare, merge pe 200 b.g/m2 și fiecare plantă cu 2 frați fertili, rezultă 600 de spice x 40 de boabe în spic cu 40 MMB (masa a 1.000 de boabe), rezultă o producție de 9.600 kg/ha de orz.

La porumb consideră necesară creșterea densității și aceasta să fie realizată prin reducerea distanței între rânduri, de la 70 cm la 50 cm, realizând astfel un plus de producție de 1.500 kg/ha de porumb.

În funcție de condițiile concrete de teren, de regimul precipitațiilor în care lucrează fiecare agricultor și de posibilitățile de asigurare a unei tehnologii optime de cultură, poate aplica una sau alta din recomandările de mai sus. Cel mai corect ar fi ca, pe suprafețe reduse, să facă fiecare, mai întâi, încercări demonstrative.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 12-14

Schimbările climatice care au avut loc în ultima perioadă impun o anumită regândire și în ceea ce privește epoca optimă de semănat a diferitelor culturi agricole.

Pentru semănăturile de primăvară se impune o însămânțare mai timpurie pentru a evita, măcar în parte, perioadele de secetă și arșiță din timpul verii.

Cu atât mai mult se impune acest avans în Câmpia de Sud a României, unde primăverile sunt, de regulă, secetoase și cu vânturi uscate. Referindu-ne la culturile din urgența I (mazăre, năut, muștar, ovăz, orzoaică de primăvară, sfeclă de zahăr, lucernă, linte, lupin albastru ș.a.), acestea trebuie însămânțate cât mai timpuriu, în „mustul zăpezii“.

Culturile agricole enumerate mai sus pretind la germinare cantități mari de apă în sol, dar se mulțumesc cu temperaturi mai scăzute, de 1-2°C până la 3-4°C. Asemenea condiții se pot realiza numai primăvara foarte timpuriu.

Este important să fie însămânțate de timpuriu, pentru că aceste plante au nevoie ca prima parte a vegetației să se desfășoare la temperaturi moderate (14-15°C) și să nu fie surprinse de seceta și arșița din timpul verii.

Dacă după răsărire apar perioade cu temperaturi scăzute, de minus 4-6°C, acestea sunt suportate ușor de tinerele plante și uneori au depășit cu bine temperaturi de minus 12°C de scurtă durată.

Pentru a putea executa semănatul foarte timpuriu este necesar ca pregătirea terenului pentru semănat să se execute încă din toamnă. Culturile din urgența I trebuie socotite „culturi de toamnă“ din punctul de vedere al pregătirii terenului pentru semănat.

Terenul pregătit din toamnă (afânat, mărunțit și nivelat) se zvântă în primăvară cu 7-10 zile mai devreme și astfel se poate efectua semănatul în epoca optimă. În situația când pe terenul respectiv s-a efectuat arătură târzie și de calitate necorespunzătoare, este necesar ca în prima „fereastră a iernii“, după ce s-au succedat mai multe fenomene de îngheț-dezgheț asupra solului și acesta a devenit ușor de mărunțit și nivelat, se va executa o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți reglabili, care asigură o bună mărunțire și nivelare a solului. Se recomandă ca această lucrare să se execute perpen­dicular sau oblic față de direcția arăturii.

Ulterior, pe terenul respectiv va mai ninge, vor mai avea loc fenomene de îngheț-dezgheț, se va topi zăpada și va mai acumula apă și astfel, la desprimăvărare, terenul va fi corespunzător pentru însămânțarea culturilor din urgența I, fără alte intervenții.

Prin experimentări a rezultat că, de exemplu, mazărea însămânțată cu două săptămâni după epoca optimă a înregistrat minusuri de producție de 20-30%, iar după trei săptămâni, minusul de producție a fost de 50% sau s-a compromis cultura.

Cu câțiva ani în urmă, am însămânțat 400 ha cu mazăre la mijlocul lunii februarie și, cu toate că a fost un an dificil din punct de vedere climatic, am realizat 3.600-4.000 kg/ha. Aceasta deoarece la germinare a beneficiat de suficientă apă, a germinat și răsărit uniform, a parcurs prima parte a vegetației pe timp răcoros, a înflorit și fructificat în mai-iunie, când au mai căzut câteva precipitații, și astfel a scăpat de stresul hidric provocat de seceta și arșița din vară.

Prin urmare, terenul afânat, mărunțit și nivelat din toamnă se zvântă repede în primăvară și se poate trece la semănat fără alte intervenții.

În terenul afânat brăzdarele semănătorii, mai ales dacă sunt de tipul dublu disc, pătrund ușor în sol până la adâncimea de semănat.

În cazul când s-a constatat că peste iarnă terenul s-a tasat, este necesară o trecere cu combinatorul astfel reglat, încât să lucreze numai până la adâncimea de semănat a fiecărei culturi agricole, după care se execută imediat semănatul.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 10

În mod obișnuit, în stabilirea rotației culturilor se prezintă care sunt cele mai bune, cele mai potrivite premergătoare pentru fiecare cultură.

În cele ce urmează încercăm să prezentăm care sunt culturile agricole „rele“ premergătoare și care trebuie evitate în cadrul rotației culturilor.

• Se întâlnesc culturi autotolerante care suportă cultura repetată sau monocultura un anumit număr de ani. Așa sunt secara, porumbul, meiul, soia, fasolea.

• Alte culturi sunt intolerante, care nu suportă cultura repetată, precum floarea-soarelui, inul, trifoiul roșu, sfecla-de-zahăr, mazărea, ovăzul, rapița, grâul, orzul, iar dacă se practică din necesitate, riscul diminuării producției este asumat. Așa este cazul toamnelor secetoase când, după culturile recoltate în toamnă, nu se poate pregăti terenul pentru semănat și se folosesc suprafețele care au fost recoltate în vară și lucrate și care în majoritate au fost cu grâu, după care se însămânțează tot grâu.

• De asemenea, se întâlnesc perechi de culturi care nu se tolerează, având boli și dăunători comuni. Astfel:

– nu se recomandă grâu după orz;

– nu sfeclă-de-zahăr după rapiță și invers;

– nu in după mazăre și invers;

– nu floarea-soarelui după soia și invers;

– nu leguminoase perene după leguminoase anuale și invers.

Referindu-ne la plantele necorespunzătoare ca premergătoare pentru fiecare cultură agricolă, acestea sunt:

Pentru cultura porumbului sunt contraindicate ca premergătoare sorgul, meiul și iarba de Sudan, iar rotația grâu-porumb trebuie întreruptă după 3-4 cicluri, având peste 10 boli comune care se înmulțesc.

Pentru grâul de toamnă nu se recomandă ca premergătoare sorgul și iarba de Sudan întrucât sărăcesc pământul în apă și dezvoltă în sistemul radicular microorganisme consumatoare de azot. Nu se recomandă nici alte cereale păioase, cu excepția ovăzului, având boli comune, și nici lucerna care provoacă atac de Fuzarioză.

Pentru floarea-soarelui nu se recomandă porumbul care a fost erbicidat cu triazine și atacat de Tanymecus, nici sfecla-de-zahăr care este mare consumatoare de potasiu, precum și floarea-soarelui și, dacă a fost atacată de Tanymecus, nici fasolea, soia și rapița având atac comun de Sclerotinia și nici pe suprafețele care au fost cultivate cu plante atacate de Orobanche.

Pentru sfecla-de-zahăr sunt contraindicate floarea-soarelui, care este mare consumatoare de potasiu, și cânepa, având boli și dăunători comuni. Nici după porumbul erbicidat cu triazine și atacat de Tanymecus, nici după culturi din familia Crucifere și Chenopodiacee, având atac comun de nematoză.

Pentru cultura de soia și fasole nu sunt indicate ca premergătoare plante din aceeași familie (leguminoase) nu după floarea-soarelui, având atac comun de Sclerotinia, și nici după porumb și sorg care au fost erbicidate cu triazine.

Pentru orzuri nu se recomandă ca premergătoare alte cereale păioase, precum și hibrizii tardivi de porumb și soiurile tardive de soia și sfecla de zahăr decât dacă se recoltează înainte de 15 septembrie.

În cazul orzoaicei pentru bere nu se recomandă ca premergătoare culturile leguminoase care lasă solul bogat în azot și crește conținutul în proteină al bobului de orzoaică, nedorit în fabricarea berii.

Pentru cultura de rapiță care se însămânțează timpuriu, în luna august, nu sunt indicate ca premergătoare decât culturile recoltate în vară și nu porum­bul, sorgul, sfecla-de-zahăr, soia și chiar floarea-soarelui.

Respectând aceste recomandări, fiecare cultură își va valorifica întregul său potențial de producție.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 14

Temperaturile atmosferice care în judeţul Suceava au înregistrat şi diferenţe de 20 de grade Celsius în 24 de ore, în ultimele trei luni şi temperaturile negative de la începutul lunii mai au afectat în mod vizibil culturile agricole din unele zone ale judeţului.

Diferenţe mari de temperatura, de până la 20 de grade Celsius

Plantele au avut de suferit de pe urma variaţiilor mari dintre temperaturile nocturne şi cele diurne – depăşind chiar şi 20 de grade Celsius, cea mai sensibilă la acest fenomen fiind rapiţa. Dacă cea mai mare parte dintre culturile de rapiţă şi-au revenit pe parcurs, în unele zone a fost necesar ca terenul cu culturi compromise, să fi reînsămânţat cu altă cultură. La porumb, o plată termosensibilă nu au fost probleme pentru cei care au respectat indicaţiile specialiştilor şi au început semănatul după 20 aprilie.

Specialiştii Direcţiei Agricole Suceava consideră că vremea a fost totuşi favorabilă agricultorilor, campania agricolă de primăvară desfăşurându-se conform planificărilor. Agricultorii suceveni sunt totuşi îngrijoraţi de perspectiva unui an agricol care, cel puţin în momentul de faţă, stă sub semnul deficitului de apă în sol. Pe fondul precipitaţiilor solide insuficiente din iarnă şi al numeroaselor zile cu vânt se înregistrează deficit de apă în sol, iar dacă nu va ploua, vor putea fi probleme în ceea ce priveşte producţia viitoare.

Sâmburoasele cele mai afectate de fluctuaţiile termice

În urma diferenţelor de temperatură şi a brumei căzute în perioada de înflorire, se pare că cel mai mult a avut de suferit pomicultura. Fluctuaţiile termice şi temperaturile scăzute au afectat sâmburoasele, zarzărul, caisul, piersicul, prunul, cireşul şi vişinul care îşi desfac petalele în aprilie.

“Am avut o iarnă capricioasă, am avut o primăvară capricioasă, multe zile din luna februarie fiind mult mai călduroase ca cele din luna mai. Aceste fenomene au avut un efect negativ în pomicultură pe anumite zone. Este vorba de curenţii care au fost pe Valea Moldovei, afectând livezile din zona Baia, Sasca, Dumbrava, Cornu Luncii. Au mai fost livezi afectate şi în zona Dumbrăviţa, dar şi în zona Fălticeni. În luna mai a fost brumă, în aceste zone temperaturile au scăzut sub minus două grade şi fructele proaspăt legate rezistă până la minus 1,6 grade – minus 1,7 grade, depinzând şi de durata îngheţului. La Dumbrava, pomiculturii au spus că de la brumă au fost atât iarba cât şi pomii albi, ceea ce demonstrează un impact negativ. Pe total asociaţie nu sunt pagube foarte mari până în prezent, natura a avut grijă să mai şi lase”, ne-a declarat ing. Mircea Costişevschi, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni

Deficit de apă în sol

Inginerul Mircea Costişevschi, a mai precizat că ploile căzute la mijlocul lunii mai au redus din deficitul de apă din sol dar au influenţat negativ tratamentele.

“În momentul de faţă este o perioadă cu ploi mărunte, cantitatea de precipitaţii este mică şi variază de la o localitate la alta. Cel mai mare pericol este gridina, care a bătut în judeţ, fiind afectată zona Boroaia. Dacă ploile sunt de mai lungă durată, aşa cum se anunţă şi cum a fost până acum, chiar dacă cantitatea de apă care ajunge pe sol este mică, nu se pot efectua tratamentele din şapte în şapte zile cu substanţe performante, atât cele sistemice cât şi cele de contact. Apare pericolul de a se instala bolile, în special rapănul.

Primele tratamente au fost făcute în luna martie, sunt livezi unde până la mijlocul lunii mai s-au făcut 8 tratamente, şi este posibil să fie livezi la care, până la recoltare, să mai avem încă 15 tratemente pentru o obţine o producţie bună. Tratamentele diferă de la livadă la livadă, de la un soi la altul, soiurile noi fiind mult mai rezistente la dăunători, este posibil să aplici tratamentul şi pănă să-şi facă efectul vine ploaia şi să fii nevoiit să îl reei. Aşa se explică numărul mare de tratamente aplicate şi costurile destul de mari cu producţia din acest an. Condiţiile climatice din acest an nu ne permit obţinerea unei producţii, fără tratamente, fără îngrăşăminte. Fără întreţinere nu se poate face pomicultură. Ca să supravieţuieşti ca producător trebuie să faci o producţie de minim 30 tone la hectar”, a precizat Mircea Costişevschi.

Silviu Buculei

Creșterea și dezvoltarea plantelor au loc pe baza elementelor nutritive extrase din sol. În funcție de cantitatea de macro și microelemente disponibile în sol, accesibile plantelor, se obține și un anumit nivel de producție.

Diferitele plante de cultură au consumuri variate de elemente nutritive. Astfel, de exemplu, pentru 3.000 kg de grâu se consumă 98 kg de azot, 26 kg de fosfor și 68 kg de potasiu. Pentru aceeași producție, floarea-soarelui consumă 215 kg de azot, 83 kg de fosfor și 394 kg de potasiu.

În cursul perioadei de vegetație a culturilor se diferențiază mai multe fenofaze caracterizate prin consumuri diferite de elemente nutritive în funcție de schimbarea activității metabolice a plantelor. Astfel vom remarca perioade critice privind nutriția plantelor și perioade de consum maxim când elementele nutritive sunt absorbite cu maximum de eficiență. În activitatea sa fermierul trebuie să țină seama de toate aceste aspecte. El va cunoaște, pe de o parte, conținutul solului în elemente nutritive, pe baza buletinelor de cartare agrochimică a solului, iar pe de altă parte cunoaște necesarul de nutrienți pentru a realiza un anumit nivel de producție.

Ceea ce nu poate furniza solul trebuie adăugat prin lucrarea de fertilizare, distingându-se:

a) Fertilizarea de bază efectuată vara sau toamna, înainte de lucrarea de bază a solului, aplicându-se îngrășăminte cu fosfor și potasiu care sunt mai greu solubile în apă și au un grad de mobilitate redus în sol. Este indicat ca aceste îngrășăminte să ajungă în stratul de sol în care se dezvoltă majoritatea sistemului radicular. Date la suprafața solului, nu au niciun efect în nutriția plantelor. Tot acum se administrează și îngrășămintele organice.

b) Fertilizarea înainte de semănat sau concomitent cu semănatul. Aici se folosesc îngrășămintele complexe (de tip N:P:K) care au un grad de solubilitate și o mobilitate mai mare în sol. Unele îngrășăminte se pot folosi ca „ștarter“ pentru stimularea răsăririi și creșterii în primele faze de vegetație. Tot acum se poate administra o parte din îngrășămintele cu azot care, fiind ușor solubile și cu grad de mobilitate ridicat în sol, dacă s-ar aplica la fertilizarea de bază sau dacă s-ar da întreaga doză, o parte s-ar pierde prin levigare.

c) Fertilizarea fazială în cursul vegetației urmărește asigurarea unui supliment de elemente nutritive când plantele au cea mai mare nevoie. Ele se pot aplica odată cu prașila mecanică, în apa de irigații sau concomitent cu stropirile pentru erbicidat, pentru combaterea bolilor și dăunătorilor.

d) Fertilizarea extraradiculară sau foliară se bazează pe capacitatea plantelor de a metaboliza elementele nutritive și prin intermediul frunzelor. Prin aceasta se asigură o parte din nutrienții necesari și, mai ales, se stimulează sistemul radicular pentru o mai bună nutriție. Aceste tipuri de fertilizare se vor corela cu perioadele critice și perioadele de consum maxim din cursul perioadei de vegetație a plantelor.

Perioada critică reprezintă etapa când lipsa elementelor nutritive, raportul neechilibrat al acestora sau prezența lor în exces manifestă cea mai puternică acțiune negativă asupra creșterii și dezvoltării plantelor și se întâlnește de la începutul vegetației.

La cerealele păioase perioada critică apare la 10-12 zile după răsărire, la apariția frunzei a treia, în înfrățire, la intrarea în burduf și la înspicare. La porumb se manifestă la frunza a treia, când apar 50% din totalul frunzelor, la apariția paniculului și la mătăsire. La floarea-soarelui perioada critică se manifestă la apariția primei perechi de frunze adevărate, la începutul formării inflorescenței și la înflorire. La sfecla de zahăr se manifestă la apariția perechii a doua și a treia de frunze, la începutul îngroșării rădăcinii și la începutul depunerii intense a zahărului. La cartof apare la formarea perechilor 2-4 de frunze, la apariția inflorescenței și la înflorire.

Perioada de consum maxim o întâlnim:

La cerealele de toamnă după înfrățire până la înflorire. Grâul, spre exemplu de la începutul formării paiului până la coacerea în lapte, absoarbe 78-92% din azot, 75-88% din fosfor și 85-88% din potasiu. La cerealele de primăvară se manifestă de la intrarea în burduf până la înspicare. La porumb consumul maxim se manifestă la înflorire și la maturarea semințelor. La sfecla de zahăr consumul maxim este la mijlocul perioadei de vegetație. La cartof apare maxim de consum la începutul înfloririi și la formarea tuberculilor.

Agricultorii trebuie să urmărească cu atenție evoluția plantelor pe întreaga perioadă de vegetație deoarece perioadele critice și de consum maxim se manifestă diferit și în funcție de evoluția factorilor meteorologici.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Judeţul Suceava nu a mai fost udat de o ploaie serioasă încă din luna aprilie şi, cu toate că semănatul s-a desfăşurat în perioada optimă, acum culturile sunt ameninţate de secetă. Lipsa de precipitaţii şi temperaturile nefiresc de ridicate pentru această perioadă se răsfrâng asupra tuturor culturilor agricole, cel mai mult având de suferit grâul şi cartoful.

Cantităţile de precipitaţii căzute anul acesta în judeţul Suceava sunt mult sub media multianuală, cea mai mare parte din culturile agricole din judeţ fiind afectate, iar în unele zone situaţia este critică. Conform datelor statistice, cantitatea de precipitaţii este cu mult sub media multianuală care cuprinde date adunate din anul 1961 până în prezent, iar temperaturile din judeţ au fost peste medie din luna ianuarie.

Sfârşitul anului 2014 şi primele două luni ale acestui an au fost foarte sărace în precipitaţii. În martie s-au înregistrat precipitaţii care au depăşit media multianuală a acestei luni cu 195%, în aprilie nivelul de preci­pitaţii a atins puţin peste 50% din media multianuală a acestei luni, în mai 28%, iar în luna iulie, cantitatea de precipitaţii medie înregistrată a fost de 6 l/mp, faţă de 50 de l/mp, cât este media pentru acest interval.

Conform specialiştilor, din punct de vedere al meteorologiei nu se poate vorbi de secetă, ci de o perioadă de uscăciune intensă pentru că secetă înseamnă să ai 15-20 de zile fără niciun pic de ploaie. În judeţul Suceava sunt patru ani consecutivi cu precipitaţii puţine (2011-2014), iar 2015 are şanse să fie al cincilea. Ani cu precipitaţii multe, peste medie, au fost 2005, 2008 şi 2010, când s-au înregistrat şi inundaţii. Aceste precipitaţii nu au ajutat agricultura judeţului, cantităţi foarte mari de apă căzând într-un interval foarte scurt de timp, fiind urmate de perioade cu temperaturi foarte ridicate care au dus la uscarea culturilor agricole.

„Seceta a afectat judeţul Suceava chiar din primăvară, de la însămânţarea culturilor. În perioada aprilie – iulie sunt multe zone din judeţ unde nu au fost precipitaţii, motiv pentru care mulţi fermieri se plâng că nu mai pot recupera mare lucru din ce au investit şi aşteaptă un ajutor din partea statului.

Prin Comitetul pentru situaţii de urgenţă s-a format un grup de lucru pentru a analiza, verifica şi constata evoluţia culturilor pentru acordarea unor eventuale despăgubiri. Cele mai afectate zone din judeţ sunt Rădăuţi, Bălcăuţi, Salcea, Fântânele, Liteni, Dolhasca şi Drăguşeni. În zona de munte pădurile au mai atras precipitaţii, dar şi acolo există un deficit de apă în sol, nu aşa de mare ca în zona de şes.

Printre culturile care au avut şi au de suferit din cauza lipsei apei în sol se numără grâul, rapiţa, producţiile fiind mult diminuate faţă de anul trecut. Dacă fermierii cu potenţial, care respectă toată tehnologia, aveau 8-9 tone de grâu la hectar, anul acesta dacă scot 4 tone sunt foarte mulţumiţi. Judeţul Suceava este cel mai mare cultivator de cartofi, dar şi la această cultură avem mari probleme, tuberculii sunt mici, subdezvoltaţi şi este foarte puţin probabil să se mai poată recupera ceva pentru a ajunge la producţiile estimate“, ne-a declarat inginerul Vasile Irinel Costan, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava.

În campania de primăvară, în judeţul Suceava au fost cultivate 21.577 ha de cartofi, 178 ha cu mazăre, 6.200 ha cu legume, 24.005 ha cu plante furajere, 228 ha de grâu de primăvară, 588 ha de sfeclă de zahăr, 2.202 ha de orzoaică, 11.552 ha de ovăz, 1.910 ha de soia, 30.500 ha de porumb, 23 ha de rapiţă, 550 ha cu fasole şi 1.534 ha de floarea-soarelui.

Silviu Buculei

Ploile din primele luni ale anului, precum şi diferenţele mari de temperatură între zi şi noapte şi-au pus amprenta asupra culturilor agricole în anumite părţi ale ţării, unele culturi fiind chiar compromise. Probleme sunt la rapiţă, dar şi la grâu, mai ales în Timiş.

După seceta din toamnă, acum băltirile dau dureri de cap agricultorilor, în special celor din sudul şi vestul ţării. În general, culturile nu arată rău, după cum susţine Secretarul de Stat în Ministerul Agriculturii Daniel Botănoiu, care spune că este de aşteptat ca, cel puţin în sudul şi sud-vestul ţării, din cauza băltirilor lucrările agricole de sezon, să fie întârziate şi să se desfăşoare cu greutate. În toamnă au fost semănate circa 3 milioane de hectare la nivelul întregii ţări cu rapiţă, grâu şi orz, potrivit oficialului de la Ministerul Agriculturii.

Printre agricultorii care au probleme în acest an la rapiţă, spre deosebire de cereale care arată bine, se numără şi Aurel Placinschi, un cunoscut agricultor din Ţigănaşi, judeţul Iaşi. Cultura a fost compromisă aproape în întregime nu doar din cauza diferenţelor mari de temperatură, de la 10°C ziua la - 6°C noaptea, ci şi a faptului că rapiţa nu a intrat foarte bine în iarnă ca urmare a condiţiilor dificile din toamna anului trecut. Placinschi a semănat în toamnă orz, grâu şi rapiţă.

Probleme la rapiţă sunt şi la Brăila, după cum susţine Costică Măcelaru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din judeţ, deoarece aceasta a răsărit mai târziu, în condiţiile în care din cauza secetei pregătirea terenului pentru semănat s-a efectuat cu dificultate în toamnă. Măcelaru afirmă că la Brăila există şi ceva băltiri, însă nu de natură să pună probleme agricultorilor.

La Timiş, în schimb, cultura cea mai afectată, mai ales în nord-vestul judeţului, este grâul, pe fondul precipitaţiilor bogate de la începutul anului.

„Cele mai afectate sunt culturile cu grâu din zona nord-vestică a judeţului Timiş, înfiinţate pe terenurile sărăturoase de la Sânnicolau Mare, Dudeştii Vechi sau Cenad. Acolo nu sunt bălţi, ci este lac, luciu de apă. Apa aceasta nu se va retrage de la sine, mai ales că prognoza meteo este de vreme instabilă, cu ploi, iar evaporarea va fi scăzută. Probabil că acele suprafeţe foarte mari, băltite, vor rămâne până spre vară inundate“, potrivit lui Doru Petanec, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Timiş. La începutul lunii martie, la nivel de judeţ erau deja compromise integral circa 2.000 ha.

Problemele sunt cu atât mai grave cu cât în vestul judeţului culturile au ajuns chiar să putrezească din cauza bălţilor, după cum afirmă Samson Popescu, un agricultor din Cărpiniş. Pe de altă parte, o veste bună ar putea fi faptul că, din cauza ploilor, s-a redus atacul şoarecilor de câmp.

Ioana Guţe