Problemele din zootehnia românească nu există de ieri, de azi, ci de ani buni. „Dacă Guvernul sau ministrul Agriculturii ar asculta vocea fermierilor cu totul altfel ar sta lucrurile“, este de părere Mozes Otvos, un fermier din Sfântu Gheorghe. Acesta susţine, în interviul acordat revistei Lumea Satului, că statul ar trebui să ajute mai mult zootehnia locală, dacă vrem să ajungem performanţi şi să avem asigurată hrana pentru populaţie. Altfel, n-o să avem mâncare nici pentru noi, darmite să mai exportăm.

– Bălţata Românească este foarte căutată de chinezi. Ce părere aveţi despre programul de export anunţat de Guvern?

– Cred că este un program bine conceput şi toţi fermierii care deţin această rasă trebuie să înţeleagă că are viitor. Eu sunt de părere că Guvernul şi ministrul Daniel Constantin au avut intenţii bune, dar există o problemă: faptul că noi trebuie să asigurăm cele 500.000 de capete de Bălţată Românească.

– Avem suficiente animale pentru export?

– În momentul de faţă nu avem suficiente animale. În total sunt în România 1,2 milioane de capete. În 2008, când s-a făcut înscrierea pentru subvenţii, au fost 1,6 mil. de capete. Dacă China vrea 500.000, aceasta înseamnă aproape jumătate din efective. Aici trebuie să ne gândim şi să dezbatem ce trebuie făcut. Pentru ca toată lumea să ţină viţica sunt necesari trei ani până ajunge gestantă. Dacă Guvernul dă o hotărâre ca această junincă să primească un ajutor de stat, atunci putem să realizăm programul. Dacă Guvernul nu se gândeşte că trebuie ajutaţi crescătorii de taurine, atunci nu se poate rezolva.

– Subvenţia ajunge la timp?

– Noi avem o fermă cu 60 de vaci din rasa Bălţata Românească. Din păcate, nu suntem ajutaţi aşa cum trebuie, iar subvenţia nu este acordată la timp. Poţi să faci cheltuieli, dar dacă nu poţi să-ţi programezi activitatea şi dacă nu primim subvenţia la datele stabilite, noi nu putem să asigurăm condiţiile necesare pentru creşterea animalelor şi nu putem să menţinem efectivele pe care le doresc cei din Guvern şi de la Ministerul Agriculturii. Noi suntem executorii. De noi depinde dacă statul poate să asigure sau nu animalele cerute de chinezi. Dacă statul nu dă un ajutor mult mai mare decât s-a acordat până în prezent, atunci programul nu se poate realiza. Acesta este bun şi ne interesează. Noi deja am fost la Semtest Târgu-Mureş să ducem nişte sperme superioare care să asigure rase corespunzătoare atât de lapte, cât şi de carne, să nu se bată joc de nimeni. Cred că dacă Guvernul ne înţelege pe noi – şi ministrul Agriculturii are o colaborare strânsă cu toţi crescătorii de taurine din România –, atunci vom putea rezolva această problemă. Noi deja am asigurat şi nişte rase de porci, am asigurat şi tineret ca să putem să îndeplini condiţiile să avem rase corespunzătoare, aşa cum a prevăzut Guvernul nostru.

– Cum vedeţi ajutorul de la Guvern?

– Ajutor de stat. În 2012 a fost prevăzută suma de 95 mil. de euro, bani pe care nu i-am primit în totalitate. În 2013 au fost prevăzute 155 mil. de euro pentru rasa de carne, plus 30 milioane de euro pentru lapte. Dacă luăm în considerare aceste sume, banii nu sunt suficienţi pentru subvenţie şi oamenii nu sunt mulţumiţi. În primul rând trebuie să fim mulţumiţi noi, crescătorii şi producătorii agricoli. Pentru 2014 sunt prevăzuţi 129 mil. de euro pentru rasa de carne şi 24, aproape 25 mil. de euro pentru rasa de lapte. Dacă pentru 2014 nu primim 195 milioane de euro, sumă care să fie împărţită şi pentru lapte, şi pentru carne, atunci în 2020 aproape că nu o să mai primim nimic. Subvenţia este necesară pentru ca oamenii să aibă încredere în Guvern, în Ministerul Agriculturii. Doar aşa crescătorii vor lupta să aibă cât mai multe animale. 

– Când pot începe exporturile în China cel mai devreme?

– Şi acum mai sunt oameni care au de vânzare animale, noi trebuie să intrăm în fiecare judeţ să vedem ce efective avem. Asociaţiile judeţene împreună cu ceilalţi crescători şi asociaţiile locale trebuie să facă o estimare, să vedem cât avem noi şi cât rămâne, că degeaba vindem totul şi rămânem fără niciun animal. Aici alta este problema: China vine şi vrea să cumpere ferma. Concret, dacă o luăm aşa, că ei vor să cumpere şi noi vrem să vindem pământul, aşa nu se poate. Noi în România suntem destul de pregătiţi. Trebuie ajutaţi fermierii tineri, nu doar cei până la 40 de ani, ci până la 45-50 de ani, că atunci se dezvoltă creierul.

– Aveţi un băiat care a decis să rămână la fermă. Acesta este motivul pentru care vreţi să vă extindeţi?

– Până acum el nu prea a zis că vrea să lucreze în agricultură. Acum vede că viitorul este reprezentat de zootehnie şi agricultură. În agricultură dacă ai bani ai noroc; dacă n-ai bani n-ai noroc. Trebuie să lucrăm în colaborare cu statul, cu Guvernul, cu Ministerul Agriculturii.

În Franţa fermierii au primit între 400 şi 700 de euro la hectar, noi am început de la 80 de euro şi am ajuns la 132-152 de euro. Foarte puţin! Cu aceşti bani nu poţi să faci ceva, iar dacă vrei să ajungi să obţii bani printr-un program european de finanţare ţi se face părul alb pentru că este birocraţie mare.

Noi avem o colaborare bună şi cu SAPARD-ul (n.r. – APDRP), şi cu prefectul judeţului, şi cu toţi primarii din comune, cu toţi crescătorii şi preşedinţii de asociaţii locale. Avem înţelegeri şi cu direcţia, şi cu inspectoratul sanitar. Anual ţinem cinci întâlniri la nivel de judeţ, unde participă toată conducerea judeţului şi toată lumea poate să ridice problemele care nu au fost rezolvate. Noi lucrăm efectiv în producţie şi ştim care sunt problemele. Aşa, de exemplu, nu sunt suficiente animale, acestea nu sunt bine plătite, iar dacă vrem să vindem carne nu avem unde. Avem noroc că este un abator la Lemnia, singurul loc unde putem să dăm oficial producţia. O altă problemă, în momentul de faţă, este legată de faptul că dacă nu ai animalele în control, nu ai registru genealogic, nu poţi să vinzi nici in China, nici în altă parte...

– Sunt puţine animale trecute în registru?

– În ţară au fost zece judeţe anul trecut, acum toată lumea trebuie să intre. Aici trebuie să plăteşti 100 lei impozit din ce primim subvenţie, plus 170 de lei pentru controlul laptelui şi înscrierea în registrul genealogic. Banii aceştia nu sunt daţi pentru registru şi pentru controlul laptelui, sunt pentru dezvoltarea zootehniei şi agriculturii din România. Premierul nu înţelege că aşa nu se poate dezvolta agricultura... Anul trecut Guvernul a pus 40 de impozite noi. Se pun numai impozite şi nu avem dezvoltare. Eu n-am nimic cu Ponta, cu Daniel Constantin, dar trebuie ca ei să înţeleagă că fără noi nu se pot dezvolta agricultura şi zootehnia.

– Se aude că vin chinezii să cumpere ferme şi îşi aduc muncitorii lor. Cum vi se pare pentru dezvoltarea zootehniei în România?

– Noi, care suntem destui în România, mergem să lucrăm în străinătate. Când nu avem loc de muncă, oamenii noştri trebuie să plece în străinătate. Este bine să îi aducem pe alţii să cumpere pământul, fermele noastre? Dacă n-ai pământ, n-ai mâncare. Dacă vindem pământul, ce mâncare o să dăm la ţara aceasta? Să rămânem slugi la alţii? Eu nu pot să fiu de acord, pentru că vreau să trăiesc în Sfântu Gheorghe şi urmaşii noştri tot aici trebuie să fie. Noi nu facem diferenţă între oameni, toţi suntem cetăţeni români, trebuie să ne ajutăm unul pe altul. Doar dacă Guvernul şi ministerul vor gândi tot aşa. Dacă o să ne asculte pe noi, atunci vom ajunge la respect şi la rezultate bune cu China.

Marius ŞERBAN

Interviu cu Academicianul Ioan Otiman

– Dle Otiman, am început acest 2014 cu puţină îndoială. N-am avut zăpadă de Crăciun, de Anul Nou, după care au venit zăpezile peste noi, ba chiar cu pricinuiri de necazuri. Eu cred că nu natura e de vină, ci noi, oamenii. Cum vedeţi dvs. acest început de 2014?

– Noi suntem obişnuiţi ca neîmplinirile, nepriceperile, eşecurile noastre să le aruncăm în spatele naturii. Ştim bine, fenomenele naturale sunt probabilistice, deşi am început din ce în ce mai mult să le cunoaştem, să le anticipăm. Dar nu cred că iarna aceasta este cu mult deosebită faţă de multele ierni pe care le-am parcurs – şi mă gândesc la cea din ’54. Dar se obişnuieşte a se spune „am fost prinşi nepregătiţi“.

Cred că temperaturile prea ridicate din perioada sărbătorilor au determinat anumite procese fiziologice normale în producţia vegetală. Dar eu spun că nu alarmante pentru că următorul episod, cel cu zăpezi, mai degrabă a fost benefic pentru agricultură. A aşezat această plapumă, atât de necesară, peste o vegetaţie a culturilor de toamnă destul de avansată atât datorită toamnei, care a fost favorabilă, cât şi perioadei precedente. Această plapumă de 20-40 cm, aşternută peste Moldova, Câmpia Română, Bărăgan, Dobrogea, ne asigură că protejează culturile de eventualele geruri.

Teritoriul românesc nu este pregătit să minimalizeze efectele unui viscol nu foarte puternic. Ştim că România, şi mai cu seamă Moldova, se confruntă cu condiţii speciale. Acest culoar este dominat de viscole din cauza tunelului aerodinamic ce se creează între Câmpia Rusă foarte rece şi sudul mediteranean foarte cald. Deci nu e nimic nou sub soare din acest punct de vedere. Ceea ce însă lipseşte cu desăvârşire în această perioadă este ceea ce bătrânii noştri au făcut şi au făcut-o temeinic: am avut protejate peste 1 milion ha cu perdele de protecţie în Moldova, în sudul Basarabiei (tot românii le-au făcut), în toată Câmpia Română, în Dobrogea; în Cadrilater le găsim şi acum, la fel ca şi în Basarabia.

– De unde a pornit, domnule academician, ideea perdelelor de protecţie şi care sunt beneficiile aduse de acestea?

– Cei doi geniali agronomi care au pus bazele ştiinţifice şi tehnice ale perdelelor de protecţie, alături de care a fost un alt mare silvicultor – mă gândesc în primul rând la Ion Ionescu Delabrad, apoi la Rusescu, la prof. Marin Drăcea, silvicultorul, apoi la marele ministru şi savant G. Ionescu Şişeşti şi la un alt mare ministru şi moşier, Constantin Garoflid… toţi aceştia au aşezat pe întinsa câmpie a României acele perdele de protecţie care atenuează tăria vântului, acumulează zăpada în interior, acumulează apa – şi aşa deficitară în Câmpia Română – şi, ceea ce este mai important, în perioadele de caniculă atenuează căldura excesivă.

În România, începând din 1960, sub acea nefericită idee de a se lărgi spaţiul agricol românesc, ca şi când nu ar fi avut destul, au fost tăiate perdelele de protecţie, s-au mai tăiat şi cele care mai erau după ’90. Dar am aici trei hotărâri de guvern (2004 – guvernul Năstase, 2007 – Tăriceanu şi 2009 – Boc) în care sunt nişte studii şi prevederi legale foarte corecte, fiind făcute de ICS şi ASAS, în care se prevede extinderea perdelelor de protecţie a câmpului, a căilor de comunicaţie şi a localităţilor. Costurile nu sunt exagerate, fiind mult mai mari cele anuale de intervenţie la necazuri, mobilizări de forţă, deficite economice şi comerciale mari, pagubele produse de viscol, pierderile de vieţi omeneşti. Mai cu seamă că unul dintre documente are în vedere un program – până în 2035 ar trebui să ajungem la 35% suprafaţă acoperită cu păduri.

Noi, componenta ştiinţifică a societăţii civile, avem obligaţia morală şi profesională de a atrage atenţia că, dacă nu se vor lua în serios două dintre marile priorităţi ale stabilizării şi eficientizării agriculturii (irigaţii şi perdele de protecţie), riscăm instabilitatea recoltelor şi de aici lipsa de predictibilitate şi pauperizarea multor fermieri.

– Nu ştiu, dle academician, dacă nu riscăm chiar deşertificarea. Mă gândesc, de pildă, la zona Dăbulenilor, cea a nisipurilor, unde lucrurile fuseseră puse la punct şi acum este… ce-a fost în Sahara la începuturi.

– În zona Dăbulenilor se realizaseră acele perdele de protecţie de salcâm (salcâmul se pretează la aceste spaţii cu precipitaţii puţine, având înrădăcinare profundă), dar nu numai perdele, ci şi plantaţii pomicole, viticole. Dispărând aceste sisteme de atenuare a efectelor climatice, deşertificarea este imediat prezentă. Dar nu numai la Dăbuleni, ci şi în Câmpia de Vest. Efecte ale deşertificării încep să se simtă până şi în cea mai bogată zonă agricolă (mă refer la bogăţia solului) din Câmpia Banatului. Şi mai în nord, spre Valea lui Mihai, în Bihor şi în Satu Mare. Fără a mai vorbi de cele care se resimt în Bărăgan, în sudul Moldovei, în spaţiile agricole fără protecţie antierozională. Avem multe zone în care întâlnim aceste efecte şi care pot fi în mare măsură atenuate prin intervenţia omului şi fără, spun eu, cheltuieli deosebite.

Am lucrat 5 ani la un studiu împreună cu o echipă formată din specialişti din foarte multe domenii, unde arătăm ce ne aşteaptă dacă nu realizăm în următorii 5-10 ani împăduriri şi perdele de protecţie pe cca 1,2-1,3 mil. ha urgenţa I (mai există şi urgenţa a II-a cu 600-700 mil. ha) şi dacă nu reuşim să irigăm printr-un alt concept de irigare cca 1,5-1,7 mil. ha tot în urgenţa I (mai avem urgenţa II cu încă 400-500 mii ha până la 2 mil. ha, căci nu avem apă pentru 3 mil. hectare).

De aceste două mari priorităţi este responsabil statul român, pentru că aceste două acţiuni de investiţii majore ţin de infrastructură, aşa cum sunt căile ferate, autostrăzile, telecomunicaţiile, pentru că nu orişice agricultor îşi permite să facă un canal magistral de irigaţie sau o perdea de protecţie. Acestea sunt investiţii naţionale, susţinute din fonduri europene şi fonduri bugetare, care intră în obligaţia autorităţilor.

– Aţi amintit câmpiile din vestul ţării. Am primit foarte multe semnalări în ultima perioadă în legătură cu aceste tatonări care se fac pentru gazele de şist. Oamenii sunt neliniştiţi şi se întreabă: „Nu stricăm nişte terenuri excepţionale?“

– Da, ştiu şi eu, am aflat şi direct de la colegii care sunt fermieri în zona Banatului, dar nu numai, că există încercări de prospecţiuni – până aici nu este rău, să vedem bogăţia subsolului. Dar, cu privire la exploatarea propriu-zisă a gazelor de şist, ca experienţă personală şi din punctul de vedere al cunoştinţelor nu mă pot pronunţa pentru că, în general, nu o fac acolo unde nu am o minimă expertiză. Dar, ceea ce pot să spun aproape cu certitudine, din studiile pe care le-am citit, acolo unde s-a făcut această fracturare hidraulică pentru extracţia gazelor din rocile şistoase, se produc fenomene secundare de lungă durată care pot crea, într-un orizont de timp care încă nu poate fi exact cunoscut, efecte asupra apei subterane şi apoi asupra celei freatice. Deci, din acest punct de vedere, cred că este o îngrijorare pe care o împărtăşesc.

– Va urma –

G. VERMAN

Bucureşti, 26 februarie 2014: Agricover Credit IFN, divizia de creditare a Grupului Agricover, a înregistrat anul trecut un profit operaţional de peste 16 milioane de lei, în creştere cu 30% faţă de anul 2012, ca urmare a unui model de business care presupune cunoaşterea profundă a problemelor cu care se confruntă fermierii  şi construirea unor produse inovatoare care să răspundă eficient nevoilor acestora.
Valoarea creditelor acordate în 2013 a fost de 642.000.000 de lei, cu 55% mai mult decât în 2012, în timp ce numărul clienţilor a ajuns la 1.300.
 
  • Profitul net: 12.077.546 lei, în creştere cu 8% faţă de 2012
  • Capitaluri proprii: 92.359.619 lei, in crestere cu 15%
  • Rata de adecvare a capitalului: 32%
  • Credite neperformante cu restanţe mai mari de 90 de zile: 1,2%
  • Valoarea creditelor acordate: 642.000.000 lei
  • Număr clienţi activi: 1300 
„Suntem mulţumiţi de rezultatele înregistrate anul trecut şi ne aşteptăm să menţinem ritmul de creştere în 2014 şi să ne impunem ca lideri în finanţarea agriculturii. Am adăugat clienţi noi portofoliului Agricover Credit IFN pentru că ştim foarte bine situaţia şi aşteptările fermierilor şi am dezvoltat soluţii de creditare inovatoare, unele dintre ele unice pe piaţă. Astfel, clienţii noştri primesc finanţarea dorită într-un timp record, lucru care le permite să îşi dezvolte afacerile, aceasta fiind şi prioritatea noastră”, a declarat Robert Rekkers (foto), Directorul General al Agricover Credit IFN.
În 2013 Grupul Agricover a atras 15 milioane de euro prin acordul semnat cu Black Sea Trade and Development Bank, din care 7,5 milioane de euro au revenit  Agricover Credit IFN, precum şi 123 milioane lei de la băncile locale. La acestea se adaugă sumele obţinute în 2012, respectiv linii de finanţare de la IFC, divizia de investiţii a Băncii Mondiale, în valoare de 12,5 milioane de euro, fondul de investiţii german EFSE - 8 milioane de euro şi de la bănci locale – aprox. 147 milioane lei.
Agricover Credit IFN este în plină dezvoltare, obiectivul fiind acela de a se afla cât mai aproape de fermieri, de a fi la curent cu nevoile lor şi de a putea, astfel, să le ofere, în timp record, soluţiile de finanţare necesare. În acest scop, divizia dispune de o echipă mobilă formată din specialişti care se deplasează la fermă, o evaluează şi îi ajută pe agriculturi să îşi construiască dosarul şi să obţină finanţarea dorită simplu şi rapid, fără bariere birocratice. Din dorinţa de a fi cât mai aproape de fermieri, Agricover Credit IFN a lansat, în octombrie 2013, la Slobozia, prima filială regională, decizie care a avut ca rezultat imediat creşterea numărului de clienţi şi eficientizarea serviciilor oferite.
 „Agricultura românească devine tot mai performantă, însă rămâne subfinanţată şi aici intervine Agricover Credit IFN, care îi ajută pe fermieri să crească. Le oferim credite pentru recoltă, inputuri, utilaje, achiziţii de terenuri şi extinderea fermei, fie că este vorba despre afaceri în domeniul vegetal sau în zootehnie. Vă pot da un exemplu de produs inovator lansat anul trecut, Creditul Instant, care se bucură de un mare succes tocmai pentru că le oferă fermierilor, pe loc, fondurile necesare. Lansarea acestor soluţii de finanţare este rezultatul bunei cunoaşteri a clienţilor iar faptul că facem parte din Grupul Agricover, prima patformă de soluţii integrate pentru agricultură, este categoric un avantaj”, a mai precizat Robert Rekkers.
În 2014, Agricover Credit IFN va continua să investească în îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi să dezvolte soluţii de finanţare inovatoare pentru a contribui, astfel, la dezvoltarea sustenabilă a agriculturii de performanţă.

***
Despre Agricover Credit IFN
Înființată în 2008, Agricover Credit este singura instituție financiară din România care oferă produse financiare exclusiv fermierilor din sectoarele vegetal şi zootehnic. Cunoaşterea şi înţelegerea activităţii agricole permit punerea la dispoziţie a unei game variate de produse inovatoare pentru finanţarea capitalului de lucru şi a investiţiilor într-o manieră flexibilă, adaptată nevoilor şi caracteristicilor celor cărora se adresează. Agricover Credit a înregistrat o creştere rapidă ajungând, în numai câţiva ani, să fie unul dintre jucătorii importanţi în finanţarea producătorilor agricoli.
 
Despre Grupul Agricover
Agricover este prima platformă de soluţii integrate pentru agricultură, lider în agribusiness şi o verigă esenţială în lanţul valoric fermier – procesator – consumator. Cu un model de business puternic integrat, Agricover susţine eficienţa întregului lanţ valoric, oferind o gamă completă de servicii şi soluţii tehnologice, create pentru a răspunde nevoilor reale ale clienţilor săi şi pentru a creşte performanţa lor. Soluţiile integrate oferite fermierilor includ seminţele, îngrăşămintele, motorina, produsele fitosanitare, consultanţa tehnică de specialitate, suportul financiar, asigurarea recoltei, serviciile logistice şi de siloz, precum şi sprijinul pentru valorificarea recoltelor. Grupul Agricover include: Agricover Distribuţie, Agricover Cereale, Agricover Silozuri, Agricover Logistică, Agricover Credit, Agricover Livestock, Agricover Bulgaria, Covera.ro. În 2012, Grupul Agricover a avut afaceri de 970 de milioane de lei, în creştere faţă de 2011.
Medien Conferences organizează în data de 6 martie 2014 cea de-a șasea ediție a evenimentului Romanian Agribusiness Conference, o întâlnire dedicată dezbaterii pe teme de actualitate din agricultura românească.
Agricultura este și în 2014 una dintre provocările anului, atât în ceea ce privește recolta, în creștere cu 60% în 2013, dar și în privința profitabilității domeniului și a atractivității pentru investitori. În 2014, modificările legislative vor continua în sensul simplificării birocrației în accesarea de fonduri și în strategia Politicii Agricole 2014-2021, aducând noi beneficii agricultorilor. În plus, exporturile în țările arabe deschid noi oportunități de business care atrag atenția asupra potențialului agricol din țara noastră.
Printre subiectele de dezbatere propuse în cadrul conferinței Romanian Agribusiness Conference se află direcțiile principale de dezvoltare a agriculturii românești; master-planul în agricultură, ajutoarele de stat disponibile pentru agricultura din România; bugetul multianual, dezvoltarea filierei agroalimentare din zonele rurale, perspectivele dezvoltării agricole bio. Pentru cea de-a doua sesiune a evenimentului, vor fi atinse noutățile Politicii bugetar-fiscale pentru 2014 în agricultură; soluții financiare de sprijin a agriculturii, TVA, taxarea inversă, sistemul de monitorizare și de colectare, Fondurile mutuale, microcreditarea, certificatele de depozit, Instrumente de garantare a creditelor în sectorul agricol, Creditarea în agricultură; criterii de eligibilitate bancară, Leasing-ul în agricultură; garanții necesare.
Formatul evenimentului propune o discuție liberă, generatoare de dezbateri și soluții pentru îmbunătățirea procedurilor realizate în procesele agricole între agricultori,  producători de cereale, erbicide, pesticide şi produse agro-chimice și reprezentanți ai instituțiilor, reprezentanți ai băncilor, asociațiilor și agențiilor din industria agricolă, companiilor FMGC și distribuitorilor.
 
Romanian Agribusiness Conference va avea loc pe 6 martie 2014 la Hotel InterContinental București.
Partener: Fondul de Garantare a Creditului Rural
Parteneri media: România Liberă, Manager Express, Efin, Business 24, Ziare.com, Calendar evenimente, Lumea Satului, Agrias, Eco-Ferma, Agrinet.ro.

Soluţii pentru viitor

În numărul acesta al revistei vă oferim continuarea interviului realizat cu scriitorul şi bine-cunoscutul jurnalist Alexandru Mironov.

– În nordul Capitalei s-au tăiat fără milă colecţii genetice, teritoriul ocupat de Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea fiind înjumătăţit.

– Da, acestea sunt acţiuni criminale pentru care ar trebui să plătească cineva! Eu cred că punctul nodal în cercetarea românească, europeană şi mondială poate fi exprimat printr-o singură întrebare: ce facem cu organismele modificate genetic? Le acceptăm? Ion Păun Otiman face o demonstraţie că se poate. Dă exemplu la soia, la cartof, unde nu se face polenizarea, deci nu influenţează cartoful vecinului care poate să fie natural. Argumentul principal este că tot ceea ce avem în legumele, fructele, grânele lumii este modificat genetic. De 11.000 de ani le-au tot şurubărit agricultorii, schimbându-le în fel şi chip. Iar cartoful, la el acasă, în Peru, este vânăt şi cât unghia de la degetul mare.

Cartoful de acum, de la noi, uneori de o jumătate de kilogram, a suferit modificări, probabil şi genetice. Pentru că fenomenul numit epigenetică spune că mediul înconjurător schimbă chiar şi ADN-ul. Prin urmare, eu cred că într-o zi chiar şi UE va spune „plantaţi ce trebuie să plantaţi“.

– Academicianul Hera spunea că nu putem să luptăm împotriva a ceva căruia nu-i cunoaştem rezultatele şi toată lumea asta este o mutaţie genetică. Sigur că sunt unii direct interesaţi. Industria chimică, spre exemplu. Unde-şi mai vând ei îngrăşămintele?

– Este şi problema apei. Soiurile modificate genetic au cerinţe mai mici de apă şi se lucrează în special la ele. Mexicul, de pildă, a beneficiat de Norman Borlaug şi de Revoluţia Verde tocmai fiindcă, dintre soiurile pe care le-a propus pentru Mexic şi care au mers bine şi în India, au fost cele mai puţin lacome cu apa.

Iată schimbările climatice: intrăm anul acesta într-o perioadă de secetă în care este nevoie să umblăm la miezul lucrurilor. 70% din rezerva de apă a lumii este consumată de agricultură şi va trebui să găsim, chiar şi prin mutaţii genetice, plante care să reziste acestor schimbări climatice. Anotimpurile nu se mai rotesc după logica veche. Este cu totul altceva şi nu putem să înfrângem natura, însă putem colabora cu ea.

-– În momentul de faţă există câteva insule de mari latifundiari în România, unde se face agricultură mai mult decât performantă, dar există 42.000 de parcele şi parceluţe, cele mai multe neputând susţine nici măcar agricultura de subzistenţă. Către ce ne îndreptăm?

– Dacă ar prinde ideea cooperativei, aşa cum au francezii, italienii, dacă educaţia făcută în şcoli prinde, rezolvăm şi această problemă. Şi aici trebuie spus că toate liceele foste agricole, toate liceele de la încrucişări de drumuri, din afara oraşelor, din jurul Bucureştiului, la Brăneşti, la Dragomireşti, la Bolintin, toate trebuie să redevină licee agricole. Nu neapărat axate pe cultivarea grâului. În funcţie de specificul zonei, îi învăţăm pe copii şi poate dintre ei apar fermierii de care vom avea nevoie în viitor. Toate acestea trebuie spuse de mii de ori până ne intră în cap, fiindcă avem o avere uriaşă – stratul de 15 cm de cernoziom, râurile şi munţii (o treime din teritoriul ţării) – care trebuie îngrijită cum se cuvine.

Vă recomand un geolog, Ion Lup, care a venit cu o propunere ce s-a transformat într-un articol în Revista Ştiinţă şi Tehnică. El spune aşa: să luăm cele 4 mari râuri din Câmpia Dunării – Jiu, Olt, Argeş şi Ialomiţa. Dacă facem un canal colector în dreptul paralelei 45 care să ţină apele şi să le dea drumul în funcţie de nevoi pe cele 4 canale deja disponibile – e un plan fabulos – atunci cu câteva zeci de miliarde de euro s-ar putea construi un sistem în care Câmpia Dunării să fie perfect lipsită de riscuri din punctul de vedere al irigaţiilor. Este un proiect de viitor care oferă şi multe locuri de muncă şi care ne-ar readuce în cap ideea că suntem o naţiune de ţărani – poţi să fii ţăran high-tech, să fii moşierul care vinde mai departe produse în lume. Mie nu-mi plac bogaţii, dar moşierii care au grijă de pământul ţării sunt demni de respect.

– S-a întâmplat în 2013 încă un lucru: am avut legume, fructe şi pe cele mai multe le-am pierdut, unele au rămas în câmp. Populaţia aceea sătească, fără ocupaţie în momentul de faţă, n-ar putea fi întrebuinţată tocmai prin ridicarea unei industrii alimentare de nivel, dacă vreţi, primar? De ce nu facem murături, bulion, sucuri naturale, sporind astfel valoarea produselor agricole?

– Există o iniţiativă foarte solidă a unui grup de investitori – de fapt nu au mulţi bani, dar sunt oameni care se pricep la agricultură –, se cheamă GNIR (Grupul Naţional al Investitorilor Români). Sunt prieten cu preşedintele Denis Diaconescu şi el a venit cu ideea unor parcuri agrare. Parcuri tehnologice, agrotehnice. Un asemenea parc amplasat ici-colo înseamnă că 7-8 comune vin cu produsele în locul în care se găseşte mica fabrică pentru produse de carne, de legume etc. Acolo este şi un loc pentru şcoală unde fac practică elevii şi un punct bancar în care se face investiţia. De asemenea, foarte important, asemenea parcuri reprezintă un prilej de cercetare, în care se citesc senzorii împrăştiaţi în câmp, se obţin date despre sol, umiditate, salinitate; dintr-o dată pământul devine mai inteligent.

Un asemenea parc industrial, un fel de cooperativă super-inteligentă, ar rezolva lucrurile şi asta ar trebui să înceapă de la marile proprietăţi. Oameni cu ştiinţă de carte şi bunăvoinţă sunt, fără discuţie. Toată lumea este conştientă că nu trebuie să risipim pământul, nici să importăm prosteşte de la turci sau arabi. N-am nimic personal cu aceste naţii, dar să ne gândim că arabii n-au venit niciodată cu bani în România într-o investiţie mare.

Dacă cineva investeşte în agricultură e bine-venit. Eu am mari speranţe în China. Ei sunt 1,4 miliarde, dar se pregătesc pentru al doilea miliard.

Am fost în China 22 de zile, am mers peste tot, încă sunt siderat de ceea ce am văzut, un salt în istorie fără precedent. Ei trebuie toţi să mănânce, pământul lor e pietros sau deşertic şi se duc în Africa, unde iarăşi nu e pământ bun. Apoi vin la noi, merg la ucraineni.

– Ne-am plâns ani de zile că nu avem deschise porţile exportului. Iată, aminteam de China: au venit la noi şi vor să cumpere toată carnea de porc, 50 de mii de vaci Bălţata Românească. Problema este: e pregătită agricultura românească să facă faţă la asemenea cerinţe?

– Nu, nu este pregătită. Mai este un argument, e doar zvon, anecdotă – contractele pe care ne-au pus chinezii să le semnăm, dând mari speranţe că 5 miliarde de dolari vor fi investite, au şi o clauză în care suntem atenţionaţi să nu furăm. Asta-i mai greu. Cum să-ţi fac eu şosele şi să nu vină CNADR-ul sau nu ştiu care să zică: „Bine, bine, dar eu ies din asta cu buzunarul gol?“ Va trebui să ne hotărâm cum facem.

Cel mai important lucru este să facem apel la minţile luminate pe care le are România. Eu cred că orice decizie s-ar lua în România, fie şi politică, Academia Română trebuie să pună ştampila! (Eu, înţeleptul ţării, spun că poţi să faci asta, altfel n-ai voie tu, ministrul cutare, să dezvolţi nu ştiu ce proiecte).

Sunt răspunsuri la toate întrebările, pentru că una dintre numeroasele bogăţii ale ţării este că ţăranul acesta care a fost Spiru Haret, cel mai mare ministru pe care l-a avut în istoria sa România, a dus toată ţara la sat şi din 1906 tot românul merge la şcoală, cu mici excepţii. O ţară dusă la şcoală vreme de un veac nu se poate să nu dea performanţă.

Gheorghe Verman

Produsele agricole certificate GLOBALG.A.P.  încep sa fie din ce in ce mai solicitate de marile lanțuri de magazine de retaileri, de exportatori sau de rețelele de distribuție și este o condiție contractuală obligatorie. GLOBALG.A.P. este standardul cel mai des utilizat în sectorul agricol pentru a dovedi respectarea normelor și utilizarea celor mai bune practici în cadrul activității desfășurate și reprezintă un corespondent al HACCP din industria alimentară.
 
Conferința va prezenta noi standarde în agricultură, pentru fermieri și produsele acestora, care ar putea deveni obligatorii în scurt timp, conform celor mai recente prevederi europene. Speakerii de marca ai conferinței vor discuta despre cerinţele comercianţilor pentru producătorii locali, despre cerinţe de vânzare cu amănuntul pentru produse de carne şi piscicole și despre elemente de siguranţa alimentelor în acvacultură şi preparate din carne. De asemenea, vor fi prezentate avantajele constituirii fondurilor mutuale în agricultură, luând exemplul de succes al Poloniei și multe alte subiecte interesante pentru buna desfășurare a activității de producție în domeniul agricol.
 
Pentru a afla mai multe despre aceste certificări, costuri, metode de implementare,  dar și ce riscuri îți asumă producătorii pentru produsele pe care nu le vor deține, vă invităm să participați la conferința ‘’Standardele de calitate în agricultura românească, față de standardele internaționale din domeniul agriculturii’’. Persoanele interesate vor beneficia de o reducere a taxei de participare dacă se înscriu până la data de 20 februarie 2014. Evenimentul va avea loc pe 25 februarie 2014, la Phoenicia Grand Hotel – București.
 
GLOBALG.A.P. este un standard recunoscut la nivel  internațional pentru producția agricolă, fiind rezultatul mai multor ani de cercetare intensivă și de colaborare cu experți din industrie, producători și comercianți din întreaga lume. Scopul urmărit este acela ca producția agricolă sigură și durabilă să fie în avantajul fermierilor, comercianților și consumatorilor din întreaga lume.
 
Pentru înscrieri vă rugăm accesați http://www.inaq.ro/Conferinta_GlobalGAP-N.pdf
și
http://www.inaq.ro/Formular_inregistrare.pdf
 
 
__________________
Partenerii: PRO AGRO, Camera de Comerț și Industrie Francezo-Romană și Camera de Comerț Româno-Olandeză.
Sponsorii principali: Bureau Veritas, Toyota, Ferma Stoian, Rina Group.
Partenerii media: Ferma Media Group, Info Ferma, Info Aliment, Ziare.com, business 24.ro, Lumea Satului și Agro TV.

Standarde noi in agricultura, pentru fermieri si produsele acestora, ar putea deveni obligatorii in scurt timp, conform celor mai recente prevederi europene. 

Acestea au scopul de a spori transparenta si implicarea partilor interesate, fermieri si retaileri, pentru obtinerea si comercializarea unor produse sigure pentru consum in agricultura.

Necesitatea certificarilor in acest sens este cu atat mai pregnanta cu cat marii retaileri le vor solicita celor care doresc sa le devina furnizori. De asemenea, certificarea GLOBALG.A.P. ofera produselor acestora o competitivitate mai mare pe piata alimentelor si oportunitati noi de dezvoltare a afacerilor.

Imbunatatirea sigurantei si durabilitatii inseamna acces mai mare la piete pentru producatori, produse sigure pentru comercianti si consumatori, sisteme de productie mai durabile pentru guverne si posibilitati mai mari de afaceri pentru furnizorii de servicii.

GLOBALG.A.P.este un standard recunoscut la nivel  international pentru productia agricola, fiind rezultatul mai multor ani de cercetare intensiva si de colaborare cu experti din industrie, producatori si comercianti din intreaga lume. Scopul urmarit este acela ca productia agricola sigura si durabila sa fie in avantajul fermierilor, comerciantilor si consumatorilor din intreaga lume.

Pentru a afla mai multe despre aceste noi standarde, producatorii agricoli si toate persoanele interesate sunt asteptate sa participe pe 25 februarie 2014, la Bucuresti, la cel mai mare eveniment dedicat acestui domeniu, Conferinta ’’Standardele de calitate in agricultura romaneasca fata de standardele internationale din domeniul agriculturii’’.

Participantii vor avea ocazia de a afla de la cei mai buni specialisti cum indeplineste agricultura romaneasca cerintele pietei globale, care sunt cerintele comerciantilor pentru producatorii locali si multe alte subiecte interesante. De asemenea, vor fi prezentate povesti de succes despre cum a ajutat certificarea GLOBALG.A.P. ca fermierii polonezi sa fie unii dintre cei mai mari exportatori de fructe si legume din Europa.

Pentru mai multe detalii legate de participare si agenda evenimentului puteti scrie la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau puteti accesa:

http://www.inaq.ro/Conferinta_GlobalGAP.pdf

Formular de inregistrare poate fi accesat aici:

http://www.inaq.ro/Formular_inregistrare.pdf

Dupa completare, formularul se va transmite pe adresa de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau pe fax: 021 242 95 21 / 021 242 95 23

Conferinta este organizata de compania EWA‐BIS INTERNATIONAL impreuna cu partenerul sau principal, INAQ Consulting, si este sustinuta de:

Partenerii: PRO Agro, Camera de Comert si Industrie Francezo-Romana si Camera de Comert Romano-Olandeza.

Sponsorii principali: Bureau Veritas, Toyota, Ferma Stoian, Rina Group.

Partenerii media: Ferma Media Group, Info Ferma, Info Aliment, Ziare.com, business 24.ro, Lumea Satului si Agro TV.

• Interviu cu Ion BANU, editorul revistei Lumea Satului şi realizatorul emisiunii Din lumea satului de pe postul AGRO TV ce se difuzează duminica între orele 13.00 – 14.30

– Aş vrea să pornim cu situaţia la zi: cum ar arăta o fotografie a agriculturii noastre în acest moment?

– Discutăm acum după ce, iată, tocmai am tras linie după un an şi după alţi vreo 22-23 de ani, câţi au trecut după ’90.

Cred să s-au făcut mari greşeli, am mai spus care au fost acestea şi ce ar fi trebuit făcut astfel încât să menţinem exploataţiile agricole la un nivel care să asigure performanţă, nu doar supravieţuirea familiilor celor care administrează sau care au în proprietate asemenea suprafeţe.

E trist să vorbim după atâţia ani încă de 40.000 parcele. Multe dintre acestea nu pot beneficia de susţinere financiară din partea UE şi a bugetului naţional pentru că sunt sub 3.000 mp. Or, deţinătorii de terenuri ar trebui să se gândească măcar şi pentru acest lucru la forme asociative, astfel încât să-şi unească suprafeţele şi să primească subvenţie pe ele.

– Aţi pus punctul pe i. Mă gândesc că dacă cineva îşi doreşte, de pildă, să cumpere terenuri cum le-ar putea comasa pentru a putea folosi tehnica agricolă modernă existentă pe piaţă?

– Sigur, avem atâtea informaţii accesibile tuturor încât oricine poate vedea unde a ajuns tehnica agricolă şi cum poate fi utilizată cât mai eficient. Nici nu mai trebuie să vorbim prea mult şi să ştim prea multă carte ca să ne dăm seama că astfel de tehnică nu se poate utiliza, valorifica eficient pe suprafeţe mici. Aşadar, încă un motiv de a ne gândi cum să realizăm exploataţii agricole, astfel încât să putem valorifica tehnica agricolă de care dispune lumea în acest moment.

– Ruralul mai prezintă o situaţie cel puţin ciudată. Din moment ce în rural locuiesc mai bine de 45% dintre locuitorii ţării, dar lucrează efectiv în agricultură cam în jur de 30%, diferenţa se înţelege că nu ştim cu ce se ocupă.

– Corect. Dar există alternativa activităţilor nonagricole în spaţiul rural, care pot fi repuse în valoare pentru a ocupa în primul rând forţa de muncă; iar în marea lor majoritate unităţile de procesare a producţiilor principale şi secundare în agricultură ar trebui să existe în mediul rural.

– Sunt şi meserii tradiţionale care au fost părăsite. De pildă străinii – mă refer la nemţi, francezi, italieni, spanioli – caută oameni calificaţi din România care să îndeplinească funcţii de cioban, de îngrijitor la ovine ş.a.m.d., meserii care la noi sunt privite cu oarecare circumspecţie, ca să nu spun dispreţ.

– Da. Parcă ne e ruşine să spunem că suntem ţărani, parcă ne e ruşine să salutăm un ţăran, parcă e ceva de ultima speţă omul care lucrează la ţară. Uităm că fiecare dintre noi, în obârşia noastră mai îndepărtată sau mai apropiată, ne tragem tot de acolo. Multora ne e ruşine să recunoaştem că am trăit la ţară, că avem sau am avut bunici, străbunici în acest spaţiu. Că acolo s-a născut veşnicia şi tot acolo se plămădeşte pâinea noastră cea de toate zilele.

Pe de altă parte, în agricultură s-a investit foarte puţin după ‘90. Încă avem încărcătura pe tractor pe CP foarte mare. Este de şase, şapte ori mai mare comparativ cu ţările din Vest. Spuneaţi mai devreme despre producţiile noastre medii care ne situează în coada Europei. Adevărat, şi este o consecinţă a fărâmiţării exagerate a suprafeţelor agricole. Oamenii trebuie să înţeleagă că, dacă se asociază, nu-şi pierd dreptul de proprietate, dar vor avea avantaje uriaşe.

– De fapt, în sistemul cooperatist se lucrează şi în Europa, pentru că toată agricultura este organizată pe segmente. Mă gândesc acum la mult mediatizatul subiect privind vânzarea terenurilor. Pământul este proprietate naţională, este bunul cel mai de preţ al unei ţări, pe care noi îl risipim într-un mod criminal.

– Nu îl risipim, îl înstrăinăm. Este grav ce se întâmplă. Citeam recent din lucrările înaintaşilor agriculturii româneşti: Şişeşti, Ion Ionescu de la Brad şi, mai recent, dintr-o carte a prof. univ. Iulian Peştean, care a realizat o lucrare monografică a lui Petre Aurelian, unul dintre înaintaşii cei mai de seamă şi trecuţi oarecum în umbră, pentru că în perioada de după ’45 toţi care au avut o suprafaţă de teren erau consideraţi burghezi, moşieri şi daţi uitării. La acest Aurelian am găsit un paragraf care mi-a plăcut mult şi se potriveşte condiţiilor noastre de acum: „Vai de statele care, din nepricepere sau prin trădare, vor cădea în mrejele întinse la fiecare pas de diplomaţia economică! Odată prinse vor scăpa dintr-însele micşorate şi ciuntite ca şi în urma unui război.“

– Adevărat. Deja revin în actualitate iminenta criză alimentară şi o alta a apei. Noi credem că avem resurse de apă inimaginabile. Nu este aşa. Cum scade Dunărea puţin, avem probleme.

– Dumnezeu ne-a hărăzit cu mai multe bazine hidrografice, important este cum administrăm şi cum gospodărim această apă. Se începuse, şi n-ar fi rău să se continue, realizarea acelor salbe de baraje pe principalele râuri din ţară, care ar fi putut stoca cantităţi mari de apă. Este un mod de a administra cât mai eficient apa potabilă, stocată în perioada când ea există din abundenţă şi eliberată atunci când avem nevoie de ea. Este important să nu pierdem nicio picătură. Cu atât mai mult cu cât aceste bazine hidrografice ne-ar da posibilitatea să producem şi energie electrică. Trebuie regândite şi sistemele de irigaţie, astfel încât să valorificăm apa prin cădere liberă.

– Să revenim la iniţiativa în legătură cu înstrăinarea terenurilor agricole. Noi avem o suprafaţă arabilă demnă de  luat în seamă, numai că deja peste 1 milion de hectare au fost vândute. Nu riscăm să devenim iobagi pe propriul teren?

– În condiţiile şi ritmul actual nu va trece multă vreme până când vom ajunge să călcăm în propria ţară pe pământ străin. Poate exagerăm puţin. Din documente reiese că s-au vândut vreo 800-900 mii ha pe acte şi alte aproape 1.000.000 ha (vorbesc fermierii) fără acte, pe chitanţă încheiată pe la primării, notariate, pentru că nu aveau cadastrul făcut. Uneori, ca cineva să vândă 5.000 mp plăteşte cadastrul mai scump decât valoarea terenului. Personal, ca român, sunt absolut împotriva înstrăinării terenurilor. Nu are importanţă cine lucrează pământul, de ce naţionalitate este, important este să fie aici, să fie cetăţean al acestei ţări, chiar dacă are dublă cetăţenie. Polonezii au pus o condiţie, printre altele: cei care cumpără teren în Polonia să aibă rezidenţă minimum 12 ani. Noi n-am pus măcar o zi. Pe noi ne pasc cel puţin două pericole: în primul rând, vânzarea terenurilor în apropierea graniţelor e un mod de a cuceri teritoriul fără război. Să presupunem că vine din Ungaria un cetăţean şi cumpără 1.000 ha aproape de Nădlag. Nu-i proprietatea lui, e cetăţean ungur? Pe de altă parte, pierdem cel mai de preţ mijloc de producţie: pământul.

– Aşa se explică faptul că cele mai scumpe terenuri sunt în Transilvania şi în zona Banatului.

– Eu am dat exemplul de acolo. Poate să fie oriunde pe graniţă. După aceea, dacă cel care cumpără nu are cetăţenie română, nu locuieşte aici, nu are o societate comercială aici care să fie fiscalizată, verificabilă, mecanismul este simplu. De exemplu, produce 1 kg de grâu cu un euro, îl vinde unei firme din ţara de baştină cu 1 şi cinci cenţi. El plăteşte în România impozit aferent profitului realizat de 5 cenţi, iar dincolo îl vinde cu 1,50 euro şi plăteşte în ţara lui de baştină impozit pentru 45 cenţi. Unde-i profitul României prin vânzarea terenurilor? Vreau să-mi facă cineva o comparaţie între fermierii români care au 1.000 ha în exploatare şi un fermier străin care are aceeaşi suprafaţă. Au plătit acelaşi impozit pe profit? Mă îndoiesc!

– Este o formă mascată de export al venitului naţional.

– Da, unii spun că important este să lucreze pământul, că doar nu pleacă cu el. Nu pleacă cu el, ci cu profitul de pe el. Şi astfel România pierde. Pierdem noi toţi. „Prin nepricepere sau prin trădare“, spunea Aurelian.

– Am vorbit mult despre ceea ce se întâmplă la noi, dar n-aş vrea să se înţeleagă că nu avem şi rezultate de excepţie.

– Am pornit un pic mai sceptic în discuţia noastră, şi suntem la început de an, dar este foarte adevărat că avem şi rezultate bune. Sunt şi ferme performante în România. Şi mă gândesc la exploataţia lui Dimitrie Muscă de la Curtici, la Insula Mare a Brăilei, la TCE Trei Brazi – Neamţ, mă gândesc în Dolj la Anghel, în sud la Jihad, la Poenaru de la Feteşti, la Ciulinaru de la Călăraşi. Sunt mulţi, nu-mi vin în minte toţi. Câteva sute de oameni care au reuşit să realizeze exploataţii agricole performante şi cu producţii de nivel european.

– Tot românul spune „excepţia întăreşte regula“. Dorinţa este să punem în valoare ceea ce deja avem la îndemână şi sper ca în 2014 politicul să deschidă porţile către belşug. El, după părerea mea, a rămas un pic în urmă. Economicul, adică producătorul, nu poate face nimic dacă legalitatea nu-i permite să facă.

– Acum avem o strategie, sper să fie pusă în valoare şi să fie acceptată de toate forţele politice. Trei lucruri ar trebuie realizate cu prioritate: cadastrul, refacerea sistemelor de irigaţii şi găsirea formelor de determinare a agricultorilor să se asocieze. Acestea pot pune în mişcare agricultura şi putem exploata la adevărata valoare pământul de care dispunem.

– Sperăm ca 2014 să fie un an în care carul să fie scos la drum drept. Vă mulţumesc foarte mult, domnule Banu.

Gheorghe VERMAN

Despre cartea de agricultură se poate vorbi de-abia începând cu secolul al XIX-lea şi a evoluat astfel:

– În 1804 I. Pinariu Molnar scoate lucrarea „Povăţuitorul despre economia de câmp şi învăţătură despre sădirea bumbacului“.

– În 1809 Dimitrie Râmniceanu publică lucrarea „Oarecare secreturi ale lucrării pământului şi ale meşteşugului sădirii“.

– În 1831 Grigore Filipescu elaborează lucrarea „Osebite băgări de seamă asupra plugăriei“.

– În 1938 Ioan Filipescu scoate lucrarea „Agronomia“.

– În 1945 I. Penescu elaborează „Prinţipuri de agricultură“.

– În 1850 I. Brezoianu publică „Curs elementar de agricultură şi economie rurală“.

– În 1853 D. Litinschi scoate „Manual de agricultură practică pentru Moldova“.

– În perioada 1864-1868 Ion Ionescu de la Brad publică „Lecţiuni elementare de agricultură“.

– În 1869 P.S. Aurelian elaborează „Neamul de agricultură pentru clasele primare“.

– Tot în 1869 Mihai Rătescu scoate „Curs elementar de agricultură teoretică şi practică“.

– În 1870 Ion Ionescu de la Brad – „Manual de agricultură“, iar în 1881 „Manual de agricultură poporeană“.

– Tot în 1881 P.S. Aurelian scoate „Neamul de agricultură pentru şcolile normale şi şcolile rurale“.

– În 1897 George Maior editează „Agrologia“.

În secolul XX se înmulţesc şi se diversifică, astfel:

– În 1905 A. Motrescu scoate „Carte de agricultură“.

– În 1906 Petrescu D.P. – „Curs elementar de agricultură“.

– În 1910 George Maior – „Manual complet de agricultură“.

– În 1912 Gh. Cipăianu – „Manual de agricultură“.

– În 1922 Popovici Lupa – „Agrologia“.

– Tot în 1922 Gheorghe Ionescu-Şişeşti scoate un curs litografiat de „Agrogeologie“.

– În 1925 M. Chiriţescu-Arva, „Agrologia – partea I.

– În 1926 Popovici Lupa N.O. „Agricultura partea I“.

– În 1929-1930 Gh. Ionescu-Şişeşti – „Introducere în agricultură“.

– În 1943 Gheorghe Ionescu-Şişeşti scoate „Agrotehnica“, epuizată în scurt timp, şi în 1947 o reeditează îmbunătăţită.

– În 1948 Amilcar Vasiliu scoate „Agrotehnica“ şi o reeditează în 1952, 1959 şi 1967.

– În 1958 Gh. Ionescu-Şişeşti şi colaboratorii editează lucrarea monumentală „Agrotehnica“, în două volume.

– În 1969 Irimie Staicu editează „Agrotehnica“.

– În 1985, sub coordonarea prof. C. Pintilie, se elaborează de către cadrele didactice de la universităţile de agronomie lucrarea pentru studenţi „Agrotehnica şi tehnica experimentală“.

– În 1996, aceeaşi lucrare sub coordonarea Gh. Budai, iar în 2001 Agrotehnica de A. Penescu şi C. Ciontu.

Prof. dr. Vasile POPESCU

După ce nu a mai fost actualizat din anul 2007, adică de la data aderării României la Uniunea Europeană, registrul exploataţiilor agricole va fi, în sfârşit, actualizat pe baza Anchetei Structurale în Agricultură (ASA 2013), care va avea loc la nivel naţional în perioada 10 ianuarie – 10 februarie 2014.

Cercetarea va fi realizată în conformitate cu legislaţia europeană privind structura exploataţiilor agricole, având ca referinţă anul 2013. Culegerea datelor va fi făcută de operatori de teren angajaţi şi plătiţi de Direcţiile judeţene de statistică. În eşantion sunt peste 300.000 de exploataţii agricole individuale fără personalitate juridică din România.

Potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică (INS), scopul acestei cercetări statistice este de a asigura date pentru fundamentarea politicilor naţionale în domeniul agricol, în concordanţă cu acquis-ul statistic comunitar, comparabile la nivel internaţional, necesare procesului de participare a României la Politica Agricolă Comună.

Printre obiectivele esenţiale ale ASA 2013 se află şi obţinerea datelor în legătură cu structura exploataţiilor agricole: numărul total, mărimea medie a exploataţiei agricole, suprafaţa agricolă utilizată, efectivele de animale, irigaţiile, agricultura ecologică etc.

Nu în ultimul rând, se vor obţine informaţii suplimentare care vor ajuta la îmbunătăţirea calităţii indicatorilor de agrosediu şi pentru elaborarea politicilor agricole şi de dezvoltare rurală.

Operatorii statistici care vor pleca pe teren vor fi recrutaţi pe baza unor criterii clare, pe care aceştia trebuie să le întrunească: studii superioare sau medii, experienţă în domeniul statistic, agricol, informatic, precum şi alte categorii de personal cu o pregătire corespunzătoare. Înainte să înceapă ancheta, operatorii statistici vor fi testaţi şi instruiţi de către Direcţia Judeţeană de Statistică.

Ancheta se va desfăşura în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1166/19 noiembrie 2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind anchetele structurale în agricultură, Regulamentul (CE) nr. 1242/8 decembrie 2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind stabilirea tipologiei comunitare a exploataţiilor agricole.

Bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale urmează să se ridice în 2014 la 19,41 miliarde lei, în creştere cu 7,8% faţă de 2013, ceea ce reprezintă circa 2,94% din PIB, potrivit proiectului de buget al instituţiei, avizat deja în comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Principala majorare se referă la capitolul de cofinanţare a proiectelor cu bani europeni, după cum susţine Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi mai puţin la subvenţii. Din bugetul total de aproximativ 19,4 miliarde de lei, 5,8 miliarde de lei provin de la bugetul de stat, iar 7,2 miliarde de lei din contribuţia nerambursabilă a UE.

Ajutoarele totale acordate producătorilor agricoli din fonduri naţionale se ridică la 2,3 miliarde de lei, din care pentru subvenţii sunt alocate 1,52 miliarde lei, 663 milioane lei pentru plăţile pe vegetal şi 69 de milioane de lei reprezintă renta viagera agricolă. În ceea ce priveşte sumele destinate cofinanţării fondurilor externe nerambursabile, acestea depăşesc 2,6 miliarde de lei.

„Pentru anul 2014 avem o creştere a bugetului care se datorează capitolului de cofinanţare. Este de înţeles, pentru că în anul 2014 vom avea două programe naţionale de dezvoltare rurală de finanţat. Sperăm ca în a doua parte a lui 2014 să avem deja primele măsuri din noul PNDR pe care le scoatem la licitaţie şi cred că avem nevoie de finanţare. Aici avem o creştere în buget de la 6,09 miliarde lei la 7,2 miliarde lei“, a declarat Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

10.000 de fermieri scoşi de sub urmărire penală

După ce Daniel Constantin a anunţat că ministerul de resort lucrează la un proiect de act normativ care-i va scoate de sub incidenţa financiară şi penală pe cei peste 10.000 de fermieri (care deţin 279.000 de capete bovine) afectaţi de decizia Curţii de Conturi cu privire la plata naţională directă complementară din sectorul zootehnic, Parlamentul a şi găsit sumele necesare pentru a returna banii recuperaţi anterior. Drept urmare, bugetul MADR a fost suplimentat cu 28,6 milioane de lei.

„Fermierii au dat o declaraţie pe propria răspundere că nu au datorii la bugetul de stat, iar Curtea de Conturi a constatat că aveau datorii, ca atare s-au recuperat sume importante plătite ca subvenţie în cuantum de 26.800 de lei. Sunt foarte multe procese, circa 10.000 de fermieri sunt în anchetă penală în prezent“, a declarat Constantin.

Ministrul Agriculturii susţine că bugetul pe 2014 prevede şi acordarea unui ajutor de minimis pentru tancurile de răcire a laptelui (pentru care este alocată suma de 70 milioane de lei). Măsura a fost luată pentru a ajuta micii crescători de vaci de la nivel local, în contextul în care la 1 ianuarie 2014 expiră derogarea pentru calitatea laptelui, iar la 1 ianuarie 2015 urmează să fie eliminate cotele de lapte la nivel european şi competiţia pe piaţă „va creşte foarte mult“, a declarat Constantin. Plăţile naţionale directe complementare pentru bovine se vor ridica la 585 milioane de lei, în timp ce la ovine şi caprine vor atinge 348 milioane de lei. Ministrul a mai anunţat că se menţine subvenţionarea preţului pentru motorina utilizată în agricultură, pentru care va fi alocată suma de 473 milioane de lei. În acelaşi timp, el a ţinut să sublinieze că instituţia pe care o conduce nu are în buget noi investiţii pentru minister, nefiind prevăzute majorări de sume pentru bunuri şi servicii sau capital. „Suntem la limita de supravieţuire, marea parte a fondurilor suplimentar alocate mergând către ajutorarea fermierilor şi accesarea cât mai multor fonduri europene pe zona de dezvoltare rurală“, a precizat Constantin.

Ioana Guţe

În ciuda aportului substanţial la produsul intern brut (PIB) al României (aproximativ 7%), agricultura rămâne un domeniu subfinanţat atât de Uniunea Europeană şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), cât şi de instituţiile financiare. Această tristă concluzie a rezultat în urma conferinţei „Agribusiness pe profit: Finanţarea afacerilor din agricultură“.

Evenimentul, moderat de Dan Nicolaie, a avut loc recent la Bucureşti, fiind organizat de cotidianul Bursa. Au participat aproximativ 180 de persoane, printre care fermieri, organizaţii profesionale ale producătorilor şi procesatorilor, reprezentanţi de top ai MADR, instituţii financiare bancare şi nebancare (BCR, Patria Credit, Agricover şi alţii), producători de echipamente agricole, furnizori de inpu­turi, producători de seminţe, pesticide, îngrăşăminte etc.

Subiectele abordate au vizat în principal finanţarea, dar şi strategia agriculturii pe termen lung, reforma PAC, crearea fondurilor mutuale sau alte probleme cu care se confruntă fermierii.

Fonduri insuficiente

Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a recunoscut că nici în 2014 agricultura nu va avea un buget pe măsura cerinţelor sale, dar că vor fi alocaţi suficienţi bani pentru segmentul de dezvoltare rurală.

Apoi, s-a referit la problemele pe care fermierii le întâmpină atunci când au nevoie de bani. A fost reiterată idea că băncile acordă credite cu mare greutate pentru agricultură, iar, din cauza riscului, dobânzile sunt greu de suportat, ajungând până la 26%. Însă există speranţa ca instituţiile financiare să-şi schimbe comportamentul ostil faţă de finanţarea agriculturii.

„Deşi doar 11 bănci au mai semnat convenţii cu APIA, după ce am schimbat legislaţia am observat că acestea îşi modifică atitudinea faţă de finanţarea fermierilor. De exemplu, două bănci au venit cu condiţii mult mai avantajoase decât în trecut“, a declarat Constantin.

Referitor la acest aspect, ministrul a „scăpat“ un procent al dobânzii aproape incredibil, de numai 6%.

Domnia sa a anunţat că, pentru finanţare, fermierii vor avea la dispoziţie un fond de microcreditare care va fi gestionat de o singură bancă, oferind dobânzi mai mici, o perioadă de graţie de trei ani, precum şi o durată a creditelor de până la 10 ani. Aceste credite vor fi garantate în proporţie de 80% de către stat.

Facilităţi la cumpărarea de teren agricol

Ministrul a adăugat că, în prezent, poartă negocieri cu cinci bănci mari. Agricultorii care doresc să achiziţioneze terenuri agricole în suprafaţă de până la 1.000 ha o pot face pe parcursul anului acesta, în baza facilităţilor rezultate ca urmare a semnării unui acord între Ministerul Agriculturii şi FGCR. Astfel, avansul este de 10%, iar diferenţa de 90%, garantată jumătate de către stat prin Fondul de Garantare, iar jumătate se constituie garanţie pe terenul cumpărat. În acest mod şi cei care sunt îngrijoraţi de liberalizarea pieţei funciare de la 1 ianuarie 2014 au posibilitatea, pe parcursul anului 2013, să achiziţioneze terenuri pentru a-şi desfăşura activitatea agricolă.

Veronica Toncea, director general al Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR), a precizat că, în urmă cu o săptămână, comisia de creditare a Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) a propus unele modificări la convenţia de lucru cu băncile comerciale privind pachetele de produse pe care le garantează FGCR. Acestea privesc, în primul rând, garantarea achiziţiei de terenuri de către fermieri.

Agricultură rudimentară

Încă mai avem o agricultură rudimentară, departe de ceea ce ar trebui să fie, consideră Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Domnia sa a afirmat că, dacă nu sunt gestionaţi eficient puţinii bani alocaţi fermierilor, agricultura rămâne undeva la nivelul anilor ’21.

„Încă mai avem în dotare utilaje care ar trebui să fie la muzeu. În România, încărcătura pe tractor este de circa 55 ha, în timp ce Ungaria are 15 ha, iar Austria 5 ha. Acesta este un criteriu care contribuie la o agricultură performantă“ – a declarat Baciu.

În opinia sa creditarea este o altă problemă pe care agricultorii o întâmpină în activitatea lor întrucât dobânzile bancare sunt prea mari comparativ cu nivelul de 4-5% practicat de alte ţări.

Liderul LAPAR crede că fondurile europene ar trebui investite mai degrabă în domeniul irigaţiilor, în dezvoltarea rurală, cercetare, procesare, în exploatarea agricolă decât în crescătorii de struţi şi melci.

Există şi suprafinanţare bancară

Politicile băncilor comerciale privind creditarea agriculturii expun toate categoriile de fermieri riscurilor financiare, potrivit lui Robert Rekkers, director general al Agricover Credit IFN, divizia financiară a Agricover Group.

„Pe de o parte, fermierii mici şi medii nu au acces suficient la credite din cauza reticenţei băncilor în a le acorda finanţare. Pe de altă parte, băncile suprafinanţează marii agricultori care riscă astfel să ajungă supraîndatoraţi“ – a declarat Rekkers.

Domnia sa a afirmat că, în ultimii 150 de ani, România a avut multe bănci private sau de stat care au finanţat agricultura. Din păcate, niciuna nu mai există la ora actuală, în ciuda potenţialului uriaş existent pe piaţa agroalimentară.

„În acest moment, fermierii se adresează băncilor comerciale nespecializate pentru a primi finanţare. Acest lucru creează potenţiale complicaţii. Astfel, băncile universale nu înţeleg domeniul şi nu vorbesc aceeaşi limbă cu agricultorii şi nu înţeleg valoarea activelor şi a garanţiilor fermierilor. Mai mult, băncile acordă anumite credite, dar nu contribuie la rezolvarea adevăratelor probleme ale fermierilor“ – a menţionat directorul general al Agricover Credit.

O altă problemă identificată de Rekkers în creditarea sectorului de către bănci este birocraţia şi faptul că acestea nu acordă finanţare micilor fermieri.

În opinia sa, agricultura românească are nevoie de o abordare care oferă soluţii financiare echilibrate. Cumulat, acestea implică existenţa unei instituţii financiare specializate, puternic capitalizate, o birocraţie redusă prin operativitate şi decizii rapide, precum şi produse inovative

Contracte pierdute din lipsă de bani

Veronica Toncea a vorbit despre imposibilitatea ducerii la bun sfârşit a unor proiecte de dezvoltare rurală, în valoare totală de 300 milioane de euro. Principala cauză a fost lipsa banilor necesari pentru cofinanţare.

„Dintre contracte, 60% s-au anulat din cauza lipsei de finanţare, iar restul din alte cauze, cum ar fi faptul că terenul nu era liber şi descărcat de sarcini sau a existat un decalaj de timp între depunerea proiectului şi obţinerea finanţării“ – a afirmat Toncea.

Conform celor afirmate, finanţarea agriculturii ar trebui să ajungă la 7%, cât e contribuţia sectorului la PIB.

„Dacă agricultura a ajuns de la 2% la 4% din punctul de vedere al finanţării, s-a datorat şi băncilor comerciale, dar se poate ajunge la 7%, cât este contribuţia domeniului la PIB-ul României“ – a spus Toncea.

Agricultura prezintă interes pentru finanţatori

Anca Mitroi, director adjunct al Direcţiei vânzări BCR Leasing, consideră că agricultura prezintă un interes real pentru finanţatori şi reprezintă un domeniu prioritar pentru BCR Leasing în vederea achiziţiei de echipamente agricole.

„Firmele din agricultură nu au întârzieri la plata ratelor, iar sectorul agricol a continuat să performeze şi în condiţii de recesiune, devenind atractiv pentru finanţatori“ – a spus Mitroi.

Conform celor spuse, o altă oportunitate din agricultură este necesitatea reală de modernizare a acestui sector. În medie, o fermă din România dispune de patru utilaje (tractoare şi combine), faţă de 88 în Polonia şi 120 în Franţa. Valoarea producţiei agricole din ţara noastră va creşte în 2013 cu aproximativ 13 miliarde lei şi există şanse mari ca o parte din aceste fonduri să se întoarcă în investiţii pentru achiziţia de utilaje.

Autofinanţarea, cel mai ieftin mod de finanţare

Narcis Someşfălean, preşedintele companiei româneşti Valtec Tractors România, este de părere că autofinanţarea reprezintă cel mai ieftin mod de finanţare. Motivul: este o sursă stabilă de fonduri, care îndepărtează organismele financiare, asigură independenţa investiţiei şi elimină, printre altele, riscul gajului asupra capitalului propriu.

„Autofinanţarea nu este un lucru uşor, ci unul dificil, bazat pe capacitatea de management al firmei respective, care trebuie să fie unul performant. De exemplu, 90% dintre întreprinderile mici şi mijlocii se autofinanţează“, a menţionat Someşfălean.

Preşedintele Valtec a mai spus că, în cadrul firmelor agricole, poate fi remarcată lipsa canalelor de desfacere, costurile ridicate, scăderea productivităţii la hectar.

Fermierii, procesatorii şi băncile, să lucreze împreună

Pentru a preîntâmpina ridicarea cotelor de lapte din 2015, fermierii, procesatorii şi băncile trebuie să lucreze împreună, este de părere Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronale a Laptelui din România (APRIL).

Potrivit calculelor APRIL, în România există 680.000 de fermieri mici, crescători de animale, dar dintre aceştia doar 75.000 îşi introduc laptele colectat în circuitul economic, iar 15.000 nu au lapte conform cu normele europene. Din acest motiv, Cojocaru a spus că nu avem nevoie de încă un an de derogări de la Comisia Europeană.

Cooperativele, o soluţie pentru fermieri

Organizarea fermierilor mici şi medii în cooperative este o soluţie care le poate asigura nu numai supravieţuirea pe timp de criză, ci şi un nivel de venituri mult mai bun, apreciază Sorin Minea, preşedintele Federaţiei Patronale Române din Industria Alimentară (Romalimenta).

Aşa că i-a îndemnat pe fermieri să se organizeze în asociaţii şi a atras atenţia că nu este suficient de bine exploatat potenţialul imens al ţării noastre pe agricultura bio şi pe turism.

În opinia sa, principala problemă din agricultură este reprezentată de faptul că fermierii nu vorbesc pe o singură voce. „Putem să discutăm despre banii care se dau pentru agricultură zile întregi şi tot nu ajungem la un consens. Politizarea excesivă ne-a adus unde suntem. Toată naţia s-a politizat şi poartă un război care nu-i aparţine. Ne concentrăm pe ce nu trebuie. Europa ne dă bani, dar nu ni-i bagă în sac“, a afirmat Minea.

Domnia sa consideră că sectorului agricol îi lipseşte o strategie corectă de atragere a fondurilor, un business-plan la nivelul beneficiarilor de fonduri.

„În România toată lumea ştie să facă orice. Avem pensiuni cât să ocupăm jumătate din Europa şi sunt goale. În industrie sunt fabrici care se închid sau sunt scoase la vânzare pentru că nu au piaţă de desfacere. Toate acestea pentru că atragem fonduri, dar nu există o viziune a afacerilor pe termen lung“ – a menţionat preşedintele Romalimenta.

Băncile să nu neglijeze sectorul agricol

Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a declarat că autorităţile trebuie să acorde o atenţie deosebită tinerilor agricultori şi să-i sprijine în demersurile lor de dezvoltare, pentru că „fără tineri în agricultură mâine nu vom avea mâncare“.

Domnia sa consideră că băncile nu mai pot continua să neglijeze sectorul agricol, atât de important pentru dezvoltarea economică a ţării, finanţarea fiind una dintre marile probleme din sectorul agricol.

„Dacă înainte aveam un buget de 300-400 milioane de euro, acum am ajuns să alocăm anual de zece ori mai mult, adică 3-4 miliarde euro, însă tot este puţin“ – a afirmat secretarul de stat.

Irimescu a mai spus că ar fi bine ca România să aibă un singur fond mutual, pentru asigurarea fermierilor în cazul unor calamităţi naturale sau al unor dăunători, astfel încât capitalul strâns să fie considerabil.

Traian Dobre

 România a atras în acest an din fondurile europene destinate agriculturii şi dezvoltării rurale circa 2,35 miliarde de euro , o sumă foarte apropiată de obiectivul propus pentru 2013, de 2,5 miliarde de euro, a declarat, joi, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la o conferinţă de profil.

"În acest moment suntem undeva la 2,35 miliarde de euro atrase, foarte aproape să ne atingem obiectivul pe care ni l-am propus pentru 2013, respectiv 2,5 miliarde de euro pe plăţi directe şi pe dezvoltare rurală. APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură n.r) şi APDRP (Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit n.r) fac eforturi extraordinare în aceste zile pentru a plăti toate sumele pe care ni le-am propus şi chiar să depăşim cele 2,5 miliarde de euro. Sigur, aşteptările au fost mult mai mari, mai ales pe zona de investiţii, unde cred că se putea mai mult dacă şi agenţii economici aveau capacitate mai mare de absorbţie", a spus ministrul Agriculturii.

Acesta a precizat că gradul de absorbţie pe fondurile de dezvoltare rurală s-a îmbunătăţit cu 14% în 2013, în momentul de faţă ajungând la 63%.

"În acest an gradul de contractare pe fondurile de dezvoltare rurală au ajuns la 90% şi, dacă vom reuşi să contractăm până la finele anului toate proiectele, putem ajunge la un grad de 108%. Gradul de absorbţie pe fondurile de dezvoltare rurală s-a îmbunătăţit cu 14% în 2013, în momentul de faţă ajungând la 63%. Numai în acest an au fost contractate 19.500 de proiecte, cu o valoare de 350 de milioane de euro, din 35.000 de proiecte depuse. (...) Cred că actualul program (n.r PNDR) pe care ne pregătim să îl încheiem în acest an a fost un succes şi sper să îl ducem la bun sfârşit, dar trebuie să avem grijă să şi implementăm, până la finele lui 2015, toate proiectele contractate", a adăugat Daniel Constantin.

Potrivit datelor APDRP, până la data de 3 decembrie 2013, au fost plătite beneficiarilor români 5,7 miliarde de euro din fondurile alocate de UE pentru PNDR 2017-2013, procentul de absorbţie a fondurilor nerambursabile acordate prin PNDR fiind de 63%.
De la demararea programului în 2008, APDRP a gestionat 144.235 cereri de finanţare, în valoare de 18 miliarde de euro. Până la această dată au fost selectate pentru a primi finanţare 90.282 proiecte, prin care s-au solicitat 6,4 miliarde de euro, ceea ce reprezintă un grad de angajare de 105,16% a fondurilor publice, respectiv finanţarea UE şi cofinanţarea Guvernului României, disponibile pentru proiecte de investiţii.

AGERPRES

Până nu demult, povestea cu drobul de sare mi se părea a fi aşa, o simplă poveste. La urma urmei, imaginaţia povestitorului rămâne ca un izvor de apă vie, nesecat.

Ei bine, de la o vreme, bag de seamă că noi, românii, stăm de ceva timp cu inima cât un purice, cum se zice, tocmai din pricina bolovanului de pe cuptor.

Numai că drobul cu isprava sunt două instituţii de renume, de neînduplecat când vine vorba de judecata faptelor ori drămuiala creiţarilor.

UE ori FMI sunt bau-baul cu care guvern după guvern ne explică cum că de ce nu se poate ceea ce îndeobşte sunt treburi care ne privesc.

Nu e voie de la Înalta poartă, aşa că ne punem pofta-n cui şi aşteptăm timpuri mai bune.

Măi să fie!

Atunci cum se face că, de pildă, UE ne cere înapoi cu camătă un miliard de euro şi asta fiindcă, dovedesc  Domniile lor, am cam dat cinstea pe ruşine risipind bani buni daţi pentru treburi serioase.

De altfel n-am reuşit, în buna noastră tradiţie dâmboviţeană, să gospodărim ţara în aşa fel încât să cheltuim sume bune, bani oferiţi tocmai de UE.

Abia o treime din ofertă a fost folosită şi, după cum se vede treaba, o parte din ei trebuie să-i întoarcem fiindcă i-am prăpădit pe nimic.

Oamenii ăştia de la Bruxelles ştiu una şi bună. Vă dăm dacă banii produc. Dacă dovediţi că sunteţi gospodari.

Şi, se spune, nu fără temei, vorba lui Preda, că totul ţine de cel aflat în capul trebii.

Aici e aici! Lipsa de chibzuinţă şi de oarece iscusinţă economică ne-a cam aşezat economia pe butuci.

Dacă e să judecăm treburile numai în agricultură şi e suficient să băgăm de seamă că Cel de Sus dă, dar în traistă nu bagă.

2013 a fost un an agricol bun. A gâfâit câmpul sub belşugul bucatelor.

Vorba e că ce-am luat pe mere am dat pe pere. Preţurile, tocmite de cele mai multe ori la capul tarlalei, n-au acoperit cheltuielile şi sudoarea fermierilor.

Cum silozurile au devenit bunuri private, oamenii au trebuit să accepte compromisul.

Noul an agricol a păşit sub zodia datoriilor. Credite la bănci încă înainte să semeni viitoarea recoltă.

În zootehnie treburile sunt şi mai anevoioase.

Şeptelul s-a înjumătăţit, în pofida unor excelente condiţii pentru creşterea animalelor.

Şi asta într-un moment în care exportul adastă cirezi întregi. Iată, numai China solicită 500.000 de vaci Bălţată românească şi încă însemnate cantităţi de carne de porc.

Adesea însă, deşi se zice că tot păţitul e priceput, ne dăm cu stângul în dreptul, cum se spune pe la noi.

Încă exportăm produse cu conţinut neadmis pe piaţa europeană, nu reuşim să stăpânim salmonela în complexe de altminteri cu carte de vizită onorabilă, dar, în ce ne priveşte, admitem în piaţa românească alimente fără avizele necesare, fiindcă la noi „merge“.

O problemă fundamentală pentru economia românească rămâne de izbelişte şi comerţul la negru înfloreşte.

Fiscalitatea produselor este şi ea o veşnică dorinţă neîmplinită.

Aşa se face că peste 40% din alimentele destinate pieţei circulă la voia întâmplării, ca să nu mai amintesc de concurenţa neloială făcută de ofertele externe.

La noi un fermier primeşte o subvenţie modestă UE, iarăşi UE explicând că şi producţia medie la hectar în România este mai mult decât nesatisfăcătoare.

Producem aşadar cam de trei ori mai puţin decât practic ar fi posibil şi totul pentru că la noi politica agrară e una de subzistenţă.

Drept urmare, susţin specialiştii, dacă vom continua pe acelaşi drum în viitorii zece ani vom pierde prin gestionarea defectuoasă a resurselor naturale peste zece miliarde euro pe an.

Ei bine, în locul unor măsuri ferme de aşezare a agriculturii pe primul plan al preocupărilor economice, cei cu pâinea şi cuţitul ne explică impotenţa lor managerială arătându-ne drobul de sare.

În povestea cu pricina drobul e doar un simbol, aşa, ca exemplu.

În ce ne priveşte, tare îmi este că într-o bună zi drobul chiar se va prăbuşi.

Şi atunci?

Fiindcă ştiţi fără îndoială vorba: sărăcia nu vine niciodată din prea multă minte.

Gheorghe Verman

In perioada 30 octombrie – 3 noiembrie 2013, ROMEXPO a organizat sase manifestari expozitionale ce au avut tematici complementare. Astfel, vizitatorii au putut lua parte la:

-          INDAGRA - Targ international de produse si echipamente in domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii si zootehniei

-          INDAGRA FOOD - Targ international pentru industria alimentara

-          ALL - PACK – Expozitie internationala pentru ambalaje, materiale, masini si echipamente specifice

-          EXPO DRINK & WINE – Targ de vinuri, bauturi alcoolice si non-alcoolice

-          AUTOEXPOTEHNICA – Expozitie internationala de componente si accesorii auto

-          TARGUL DE PRODUSE TRADITIONALE

Cele sase targuri au reunit peste 700 de firme din Romania si din strainatate, pe o suprafata de aproximativ 40.000 de metri patrati. Beneficiind de o puternica reprezentare internationala, evenimentele au adus in fata publicului atat companii autohtone, cat si de peste hotare din tari precum: Austria, Belgia, Bulgaria, China, Coreea de Sud, Danemarca, Emiratele Arabe Unite, Franta, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Serbia, Slovenia, Spania, SUA, Turcia si Ungaria.

Numarul mare de expozanti, calitatea si diversitatea produselor prezentate, noutatile si recordurile acestei editii au atras 60.000 de vizitatori in toate cele cinci zile.

INDAGRA a fost si in acest an capul de afis al manifestarilor expozitionale, depasind orice asteptari: “A fost o editie care a batut toate recordurile, fara indoiala. Fie ca ne referim la numarul de expozanti, la participarile internationale, la numarul de produse expuse sau la vizitatori, anul 2013 este unul de referinta pentru INDAGRA”, declara Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.

Ca la fiecare editie si de aceasta data INDAGRA a fost sinonim cu noutatile si recordurile. Dintre acestea amintim:

-          Cea mai mare paine din Romania a fost coapta in timpul evenimentului, avand o greutate de 96 de kg. Aceasta a fost realizata din 57 de kg de faina, 34 de litri de apa, 10 kg de cartofi, 1 kg de drojdie, 1 kg de sare iar procesul de coacere a durat 6 ore. Produsul final a fost taiat si impartit vizitatorilor chiar de catre Ministrul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Domnul Daniel Constantin

-          Berbecul de peste 100 de kg, “Miss Vacuta” Vanessa, licitatia cu strigare pentru animale, utilajele de ultima generatie dar si cea mai mare folie de sere din Romania au fost alte atractii ale INDAGRA.

Manifestare expozitionala dedicata in mare parte specialistilor, dar si publicului larg, INDAGRA a fost si de aceasta data gazda a numeroase seminarii si sesiuni informative din cadrul carora fermierii au putut afla stadiul fondurilor alocate pentru agricultura, cum pot realiza corect dosarele pentru finantare, beneficiind in acelasi timp si de experienta companiilor din strainatate.

Pentru familii si in special pentru copii, weekend-ul a fost prilej pentru a vedea si testa utilaje spectaculoase dar si pentru a admira numeroase specii de animale si pasari, printre care si exemplare rare aduse doar in cadrul targului.

In acelasi timp cu INDAGRA au mai avut loc alte cinci targuri complementare, care au delectat vizitatorii. Astfel, in cadrul INDAGRA FOOD, ALL-PACK, EXPO DRINK & WINE, AUTOEXPOTEHNICA si TARGULUI DE PRODUSE TRADITIONALE, o multitudine de produse alimentare si echipamente pentru industria alimentara, felurite soiuri de vinuri din Romania dar si din Europa, materiale si utilaje pentru industria ambalajelor, componente, accesorii auto dar si zone special dedicate produselor traditionale si bio au incantat persoanele care au poposit la fiecare stand in parte.

Ne-am bucurat sa putem oferi publicului evenimente de calitate, care cu siguranta au fost apreciate de vizitatori. Diversitatea si noutatile au fost si in aceast an atuul manifestarilor expozitionale prezentate si credem ca toti cei care le-au trecut pragul au gasit aici resurse si informatii pentru dezvoltarea afacerilor proprii”, conchide Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.

Va asteptam la editiile 2014 ale INDAGRA, INDAGRA FOOD, EXPO DRINK & WINE, ALL-PACK si AUTOEXPOTEHNICA si TARGUL DE PRODUSE TRADITIONALE.

Pentru mai multe detalii despre evenimentele organizate de ROMEXPO, accesati: www.romexpo.ro

Uniunea Europeană a rambursat României din 2007 şi până în prezent peste 10 miliarde de euro, bani atraşi în economia românească, pe cele trei programe destinate agriculturii, dezvoltării rurale şi pescuitului, potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Fondurile europene alocate României pe actuala programare financiară sunt de circa 14,5 miliarde de euro pe cele trei programe.

În ceea ce priveşte banii rambursaţi pentru plata proiectelor prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), exclusiv din fonduri europene, fără cofinanţarea de la bugetul de stat, suma se ridică la circa 4,46 miliarde de euro, reprezentând un procent de absorbţie de aproximativ 62%.

Pentru perioada 2007 - 2013, sumele alocate României din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), doar din bugetul Uniunii Europene, au totalizat 8 miliarde de euro. 

Până în prezent, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a încheiat 81.311 de contracte de finanţare în valoare de circa 5,5 miliarde de euro, anul 2013 fiind ultimul an în care mai pot fi contracte proiecte pe actuala programare financiară. Raportat la valoarea totală a fondurilor disponibile prin PNDR doar pentru proiecte de investiţii, respectiv circa 6,7 miliarde de euro, procentul de contractare a fondurilor este de circa 82%. 

În ceea ce priveşte rambursările din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA), de unde se fac plăţile pe suprafaţă, României i-au fost rambursate 4,575 miliarde de euro, respectiv aproape 80% din suma totală alocată pentru perioada 2007- 2013 de 6,227 miliarde de euro. La această dată, plăţile totale efectuate de APIA depăşesc 4,939 miliarde de euro, dar nici în această sumă şi nici în cea rambursată României nu au fost incluse plăţile din acest an, deoarece acestea vor debuta, conform calendarului agreat cu Comisia Europeană (CE), la 16 octombrie, din bugetul naţional, iar ulterior, probabil la începutul anului 2014, va fi efectuată rambursarea din partea CE.
Pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) aferentă anului 2013, suma alocată României din FEGA este 1,403 miliarde de euro, iar cuantumul maxim al plăţilor este de 139,17 euro /hectar. La această sumă, Guvernul a mai aprobat încă o plată suplimentară de 21 de euro pe hectar din bugetul naţional, ceea ce ridică subvenţia pe suprafaţă la 160 de euro pe hectar.

De asemenea, pe cel de-al treilea program european din domeniu, Programul Operaţional pentru Pescuit (POP), au fost rambursate României în jur de 49,1 milioane de euro, aproximativ 25% din asistenţa UE alocată României prin Fondul European pentru Pescuit (FEP). România beneficiază pentru perioada 2007-2013 pe acest program de 230,7 milioane de euro de la UE pentru finanţarea investiţiilor în domeniul pescuitului, acvaculturii şi procesării.
Plăţile prin POP au fost întrerupte, în ianuarie 2012, din cauza unor erori şi nereguli în procesul de selecţie a proiectelor depuse, dar şi a unor deficienţe în separarea funcţiilor şi atribuţiilor din cadrul Autorităţii de Management. Comisia Europeană a deblocat Programul Operaţional de Pescuit un an mai târziu, în mai 2013, când a rambursat României cele aproape 50 de milioane de euro pe care le-a suportat statul român.

Potrivit ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, România prezintă în acest an un risc de dezangajare de 7-10 milioane de euro pe acest program din cauza întârzierilor înregistrate în derularea programului.

AGERPRES

Declaraţiile „iresponsabile“ ale ministrului Agriculturii Daniel Constantin cu privire la aşa-zisele „recolte istorice“ au aruncat în aer preţul cerealelor, au pus fermierii într-o mare dificultate şi au provocat pierderi de nu mai puţin de 2,5 miliarde de euro Produsului Intern Brut (PIB), consideră Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

„Anul acesta tu dai gaura reală de 2,5 miliarde de euro din PIB şi tot tu vorbeşti de boom în agricultură?! Ce supraproducţie ai când obţii 3.000 kg la hectar, iar potenţialul este de 7.000 kg, cât este şi media europeană?! (...)  Traderii sunt ascultători, pentru că aşa au fost învăţaţi de Ministerul Agriculturii. Domnul Constantin a zis că avem cea mai bună producţie la grâu din istorie, dar că puţin este panificabil. Dacă făceai astfel de declaraţii în Italia sau în altă ţară din UE îţi căutai de mult serviciu. Ne-au aruncat aceste preţuri ca să ne obişnuim cu ele, apoi au urmat scăderi de 40-45% într-o perioadă de o lună de zile la grâu şi porumb. La fel a fost şi la orz sau la rapiţă“, a arătat preşedintele LAPAR într-o conferinţă de presă.

Preţuri în cădere liberă în decurs de o lună

Baciu a arătat că preţurile au fost scăzute drastic în mod artificial de către traderi, impulsionaţi de declaraţiile ministrului Agriculturii şi profitând de grava decapitalizare a agricultorilor.

„La 10 iunie preţul grâului în România era de 227 de euro tona, pentru ca, la 4 septembrie, o tonă de grâu să ajungă la 140 de euro. În tot acest timp pe piaţa euro­peană preţul de achiziţie a unei tone de grâu nu a coborât sub 180-190-200 de euro.

La fel şi la porumb, unde pe 10 iunie preţul unei tone era de 208 euro în România, pentru ca, la 9 septembrie, chiar dacă nu s-a început încă recoltarea, o tonă de grâu să ajungă la numai 119 euro.

În afara ţării preţul de achiziţie a unei tone de grâu era de 171 euro“, a afirmat Laurenţiu Baciu.

Scăderea bruscă a preţurilor la produsele agricole este legată mai ales de decapitalizarea producătorilor agricoli, precum şi de lipsa spaţiilor de depozitare, sunt de părere fermierii.

„Agricultorii sunt decapitalizaţi şi nu au cu ce să-şi construiască spaţii de depozitare. Şi atunci acel trader vine şi-ţi dă cât vrea el, că nu ai de ales.

Marii traderi deţin toate spaţiile de depozitare, pentru că noi am încurajat proiectele lor, în timp ce pentru micul fermier nu s-a făcut nimic“, afirmă Baciu.

Fermierii consideră că, în lipsa implicării Ministerului Agriculturii, în astfel de abuzuri fermierii trebuie să facă eforturi pentru a-şi realiza spaţii de depozitare, în ciuda problemelor de capitalizare cu care se confruntă.

„Agricultura este o afacere extrem de riscantă. Ne bucurăm de roade bogate anul acesta. Nu se ştie anul viitor ce se întâmplă. E bine ca fermierul să aibă grijă de el întâi şi întâi, înainte să aibă grijă altcineva de el şi să-şi constituie nişte stocuri care pot funcţiona ca o volantă la un motor şi ca să-l ajute să treacă peste nişte vremuri grele. Ideea stocării produselor este, dacă vreţi, în primul rând ca un fond mutual individual care să-i asigure trecerea peste nişte ani grei“, este de părere Nicolae Sitaru, unul dintre marii fermieri din judeţul Ialomiţa. 

Preţuri de mizerie şi concurenţă neloială

Spre comparaţie, aceiaşi mari comercianţi oferă fermierilor din Europa, cum sunt cei din Franţa, Italia sau Germania, între 180-200 de euro pe tona de grâu şi 170 de euro pe tona de porumb. Aceasta, în condiţiile în care subvenţia fermierilor din vestul Europei este de trei-patru ori mai mare decât cea primită de fermierii români.

Mai mult, România este, potrivit declaraţiilor fermierilor, singura ţară din Uniunea Europeană unde motorina nu este subvenţionată, agricultorul român fiind nevoit să plătească cel mai scump carburant din UE.

Fermierii acuză Ministerul Agriculturii că nici măcar nu a notificat Comisia Europeană pentru reducerea accizei la motorină aferentă anului 2013. „Dacă nu e secetă, tot trebuie să ne ia cineva producţia. Anul acesta au fost traderii, încurajaţi de autorităţile statului. Să spui că ai dat lovitura când obţii 30-40% din producţia din Franţa sau Germania, unde se obţin 7.000 de kilograme la hectar, e o aberaţie. Despre ce supraproducţie vorbim?! Unde mai pui că îi dai francezului şi italianului o subvenţie de trei ori mai mare. Haideţi să facem invers. Să luăm noi o subvenţie de 3-4 ori mai mare, pentru că ei tot au 7.000 kg la hectar“, a mai spus preşedintele LAPAR.

Consiliul Concurenţei va da un răspuns. Peste un an…

În prezent aceste posibile înţelegeri dintre marii comercianţi de cereale, care şi-au creat o poziţie de cvasimonopol pe piaţa românească şi impun preţuri derizorii fermierilor români, sunt investigate de Consiliul Concurenţei. 

„Această instituţie trebuie să-şi ia rolul în serios. Şeful Consiliului Concurenţei ne-a zis că a început cercetările şi ne va da un răspuns... peste un an. Ni se pare un răspuns în bătaie de joc“, a declarat preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România, Claudiu Frânc, prezent la conferinţa de presă organizată de LAPAR.

La rândul său, Laurenţiu Baciu a arătat că LAPAR a făcut nenumărate demersuri pe lângă autorităţile statului în vederea corectării acestor anomalii. „Am trimis scrisori la toate forurile în care am arătat cum sunt trase în jos preţurile. Numai la Episcopie nu am intervenit. Ministerul nu a făcut nimic. Nu a intervenit la FEGA, organismul european care acţionează atunci când preţurile cerealelor o iau razna“, a punctat Baciu.

Marius ŞERBAN

Recolta bună din acest an nu este şi un prilej de bucurie pentru producătorii agricoli. La 50-60 de bani, cât primesc pe kilogramul de grâu, nici măcar nu pot să-şi acopere costurile, fapt care pune în pericol înfiinţarea culturilor pentru noul sezon. Preţuri mici se anunţă şi la porumb şi floarea-soarelui.

Paradoxul acestei campanii: tărâţa mai scumpă decât grâul

În Teleorman, la Conţeşti, produc­ţia din acest an a fost mai bună decât în alţi ani, însă preţurile sunt cu mult sub aşteptările fermierilor. Victor Chivu, un fermier din localitate, care munceşte peste 2.000 hectare de teren agricol şi are o fermă de vaci, spune că la sfârşitul lunii iulie grâul se vindea cu 60 bani/kg, porumbul cu 50 bani/kg, în timp ce la floarea-soarelui marja era între 1,1 - 1,3 lei/kg.

„La noi este ca la nimeni, când este preţul mare la cereale este mic la lapte. Nu avem stabilitate. Mai repede îmi convenea să am secetă decât o producţie foarte bună“, declară Chivu.

De preţurile mici se plânge şi Valeriu Călin, administratorul firmei Agroceres din Buzau,  care susţine că acestea nu au cum să acopere costurile. Cel mai mare paradox este că a ajuns să coste tărâţa mai mult decât grâul.

„Nu pricep cum un kilogram de tărâţă, care este un subprodus al grâului, se vinde cu un leu, iar grâul cu 60-65 de bani. Este cel mai prost preţ din ultimii cinci ani“, spune Călin, care a fost nevoit să vândă grâul imediat după recoltare, în lipsa spaţiilor proprii de depozitare. El susţine că preţurile sunt mici în general pe piaţă în acest an. Floarea-soarelui se vinde cu circa 1,2 lei/kg, iar porumbul cu 0,5 lei/kg.

În ciuda situaţiei dificile, Călin spune că merge mai departe, că doar nu poate să renunţe la munca de o viaţă. „În agricultură se investeşte mult şi repede, iar banii se scot greu. Investiţia se amortizează în mai mulţi ani“, afirmă Călin.

Hambarul e salvarea

Dimitrie Muscă, fondatorul CAI Curtici, spune că, la un preţ de 60 bani/kg, pierderea este de 40% faţă de 2012. Acesta este şi motivul pentru care nu vrea să vândă acum, ci mai ţine grâul în hambar, în speranţa unui preţ mai bun. 

„Dacă la cereale preţul este în scădere de la o săptămână la alta, la carne creşte de la o săptămână la alta“, spune Muscă, care îi sfătuieşte pe producătorii de cereale să cumpere acum, pentru că nu se ştie cât timp preţurile se vor menţine la acest nivel.

Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, susţine că agricultorii români se află la un pas de faliment din cauza preţurilor speculative practicate de angrosişti la achiziţionarea cerealelor.

„E adevărat că în acest an vom avea o producţie mult mai bună decât în 2012, însă cu siguranţă nu va depăşi nivelul producţiei din 2011. Nenorocirea este însă că, în urma zvonurilor că vom avea supraproducţie, angrosiştii practică preţuri speculative, care nu fac altceva decât să îndrepte producătorii agricoli spre faliment. În aceste condiţii, le recomand fermierilor să amenajeze în cel mai scurt timp spaţii de depozitare pentru recoltele obţinute, pentru a nu mai depinde de angrosişti pentru valorificarea producţiei“, a declarat pentru Agerpres Baciu. El crede că statul ar trebui să intervină în piaţă şi să achiziţioneze o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul de faţă.

„Dacă în anul 2011, când a fost cel mai bun an agricol al României din ultima perioadă, preţul de achiziţie la angrosişti pentru un kilogram de floarea-soarelui era de 1,7 - 1,8 lei, iar în 2012 a variat între 2,0-2,2 lei, în acest an kilogramul se vinde doar cu 1,0-1,1 lei. O situaţie la fel de dramatică se înregistrează şi la grâu, unde în anul 2011 preţul de achiziţie era de 0,65-0,75 lei/kg, iar în 2013 este de numai 0,55-0,65, în condiţiile în care toate input-urile (motorină, energie electrică) s-au scumpit cu un procent cuprins între 25-35%“, a precizat Baciu, care este de părere că producţiile din acest an nu se vor ridica la nivelul celor din 2011.

Preţurile la furaje revin la „normal“

Dacă producătorii agricoli se plâng de preţurile la cereale, crescătorii de animale spun că nivelul actual constituie un moment de respiro, după mai mulţi ani în care preţurile la furaje o luaseră „razna“. Acum, în piaţă, preţurile au început deja să scadă.

„Şrotul de rapiţă a ajuns la 1.100  lei/tonă, faţă de 1.300 lei/tonă în urmă cu câteva luni. Un kilogram de porumb se vinde în prezent cu 65 de bani, aproape la jumătate faţă de preţul din toamnă“, declară Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine.

El spune că anul trecut, de exemplu, preţurile la furaje se dublaseră în lunile octombrie – noiembrie.

Preţul unei tone de şroturi de soia ajunsese la 700 euro, iar fânul se vindea cu un leu pe kilogram, faţă de 0,25 de lei pe kilogram într-un an normal.

Preţurile ridicate la furaje au avut ca efect reducerea semnificativă a numărului de animale, la bovine, cel puţin, acestea reducându-se sub un milion de capete.

Şi Sorin Dogaru, directorul Departamentului de Agricultură din cadrul InterAgro, susţine că „piaţa a revenit la normal“.

„Unii spun că piaţa a căzut, eu spun că a revenit la normal. Nu puteai sa mănânci ulei de 2.300 lei/tonă şi nu este singurul exemplu. Acum e o piaţă normală. Fermierul trebuie să fie tot timpul pregătit să facă volume importante, era o nebunie ce se întâmpla“, spune Dogaru.

El susţine că, din punctul de vedere al producţiei, cel mai bun an a fost 2004, în timp ce 2011 a fost cel mai bun an agricol combinând producţia cu piaţa. În acelaşi timp, 2012 ca volum poate fi comparat cu 2004, însă piaţa nu a mai fost cea din 2011, mai spune Dogaru.

FAO: Producţie-recod de grâu în 2013

Producţia de grâu din acest an va atinge 690 milioane de tone, cu 28 milioane de tone mai mult comparativ cu volumul de anul trecut, ceea ce reprezintă a doua valoare sub record, potrivit estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie. În ceea ce priveşte preţurile, traderii se aşteaptă la o reducere a acestora, de la 9,50 USD pe buşel (349 USD pe tonă) la circa 7 USD pe buşel (257 USD pe tonă).

Ioana GUŢE 

Medien Conferences organizează cea de-a V-a ediție a Romanian Agribusiness Conference, eveniment dedicat agriculturii românești ce va avea loc pe data de 19 septembrie 2013, la Hotel InterContinental, Sala Rapsodia.

Evenimentul îşi propune să dezbată noile modificari de Politică Agricolă Comună 2014-2020, strategia de dezvoltare a agriculturii româneşti pe termen mediu și lung, oportunitățile de dezvoltare a comerțului cu cereale, evoluția preţurilor alimentelor în 2013-2014, oportunitățile de finanțare a agriculturii, sursele de finanţare şi cofinanţare în sectorul agricol, măsurile pentru sprijinirea agricultorilor în contextul politicilor europene, situația accesării fondurilor europene, aspectele fiscale și legislative specifice agriculturii.

Evenimentul constituie un prilej de analiză şi dezbatere a agriculturii româneşti, reunind într-un mediu dinamic reprezentanţi de marcă din: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, asociaţii şi agenţii, producători de cereale, erbicide, pesticide și produse agro-chimice, asociaţii patronale, companii FMCG şi distribuitori, furnizori de soluţii, echipamente şi servicii specifice industriei, experţi, investitori, bănci, companii de consultanţă şi case de avocatură.

Printre temele de discutie ce vor fi abordate de invitaţi se află :

  • Modificările Politicii Agricole Comune 2014-2020 și implicațiile acestora în agricultura românească
  • Importanța absorbției fondurilor europene pentru agricultură
  • Strategia de dezvoltare a agriculturii românești pe termen mediu și lung; ce trebuie facut pentru ca România să redevină un jucător puternic în agricultură la Marea Neagră?
  • Evolutia preţulului terenurilor agricole; cât costă un hectar de teren, cine cumpără şi cine vinde
  • Unde şi cum se poate investi în agricultură în România?
  • Oportunități de dezvoltare a comerțului cu cereale
  • Perspectivele de dezvoltare a zootehniei româneşti
  • Secretele reuşitei în ceea ce priveşte producţia agricolă vegetală (cultura mare, viticultură, legumicultură, pomicultură, protecţia plantelor)
  • Oportunităţi de finanţare si cofinantare în sectorul agricol; modul în care se obţin finanţările pentru investiţiile în agricultură
  • Credite pentru silozuri și sisteme de irigaţii
  • Posibilităţi de garantare a creditelor
  • Soluţii de protecţie a investiţiilor agricole.

Evenimentul este susţinut de: România liberă, Academia Cațavencu, Calendar Evenimente, Ziare.com, Business 24, Eco Ferma, Agrias, Revisa Ferma, Lumea Satului, Promo Afaceri și Efin.ro

Romanian Agribusiness Conference are loc pe 19 septembrie 2013, la Hotel InterContinental București.

 

Despre Medien Conferences

       

Medien Conferences este divizia de evenimente business a grupului Medien Holding. Evenimentele Medien Conferences oferă mediului romanesc de business o platformă dinamică de dezbateri și networking.

Medien Conferences organizează evenimente dedicate mediului de afaceri din diverse domenii precum: energie, infrastructură & transporturi, FMCG & retail, asigurări, financiar-bancar, agricultură, IT & telecom, home&deco.

Portofoliul Medien Holding include cotidianul România liberă, site-ul www.romanialibera.ro, săptămânalul de satiră Academia Cațavencu și site-ul www.acadaemiacatavencu.info, Hiparion Publishers (revistele Hiparion - „Căminul", „Casa Mea", „Domus" și „Planul Casei Mele", revista de B2B „Unelte și echipamente", site-ul www.casamea.ro, ), tipografia United Print, agenția de comunicare branding și corporate media Corporate Media Publishing, divizia de evenimente business Medien Conferences.

Pentru detalii, vă rugăm să ne contactați la: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., telefon 40 372 125 239 sau să accesați www.mhconferences.ro

Printre milioanele de producători agricoli, o bună parte provin din alte domenii de activitate şi ei trebuie să fie informaţi. Menirea unei bune informări a agricultorilor revine serviciilor de extensie şi consultanţă, care trebuie să se organizeze şi să funcţioneze exemplar.

Îmi exprim aceste păreri bazat pe o bogată experienţă câştigată în cei peste 50 ani lucraţi în agricultură, în unităţi de producţie IAS, SMT şi CAP, precum şi în învăţământul şi cercetarea agricolă, fiind cel care a orga­nizat şi condus primul laborator de extensie din cercetarea agricolă din România de după 1989.

Mai întâi cred că ar fi de precizat ca niciun produs folosit în agricultură – pesticide, îngrăşăminte, soiuri şi hibrizi etc. – să nu poată fi vândut în ţară fără un aviz profesional eliberat de organele Ministerului Agriculturii. Chiar în legătură cu tractoarele, maşinile şi utilajele agricole, înainte de a ajunge pe piaţa românească să fie testate de Institutul Naţional pentru Mecanizarea Agriculturii.

Aceste măsuri sunt necesare pentru o corectă informare a fermierilor, o extensie riguroasă şi o consultanţă obiectivă. Dacă ne referim la pesticidele de care are nevoie fiecare fermier, multitudinea de firme din România oferă tot felul de produse cu diferite denumiri, cu aceeaşi sau altă substanţă activă, cu acelaşi sau cu diferite efecte de combatere şi cu diferite preţuri.

Aceste produse sunt popularizate prin diferite mijloace şi chiar unele publicaţii agricole recomandă fermierilor să se adreseze firmelor distribuitoare pentru a primi detalii despre produsele respective.

Dar toate firmele spun că produsul lor e cel mai bun şi nici nu s-ar putea altfel. De aceea este necesar un arbitru imparţial şi obiectiv care să spună adevărul. Pentru aceste produse arbitrul trebuie să fie cercetarea agricolă românească, unde să ajungă produsele de la toate firmele, dar nu cu finanţare de la firme, ci de la Ministerul Agriculturii sau, în perspectivă, pe măsură ce organizaţiile fermierilor se consolidează, ele să finanţeze aceste testări pentru că ei sunt cei interesaţi de adevăr.

Altfel, nu va fi obiectivitate.  Firmele mai oferă o premiere, mai invită cercetătorii la excursii în străinătate şi se creează obligaţii.

Rezultatele experimentelor, prin organele de extensie ale cercetării, se vor difuza la Minister care, prin serviciile de consultanţă, vor fi aduse la cunoştinţa fermierilor.

Deci fermierul este înştiinţat că, de exemplu, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate la porumb se pot folosi produsele x, y, z care asigură combaterea de 90%, 80% şi respectiv 60%, iar costul lor pentru 1 ha este de… Şi atunci fermierul decide, în cunoştinţă de cauză, pe care din aceste produse le achiziţionează, în funcţie şi de starea de îmburuienare a parcelelor sale cu porumb.

Referitor la soiuri şi hibrizi, întrucât unităţile de cercetare agricolă din ţară sunt şi ele producătoare de asemenea cultivare, cel mai indicat ar fi ca testarea acestora să se realizeze de către Centrele zonale ale ISTIS (încadrate cu personal corespunzător şi suprafaţă de teren necesară), iar rezultatele să fie transmise la Minister sau Asociaţia fermierilor care a şi finanţat testarea.

Şi aici fermierii primesc lista cu soiurile (hibrizii) cele mai indicate pentru fiecare zonă, cu însuşirile acestora privind potenţialul de producţie, indicii de calitate (gluten, ulei, zahăr etc.), cu rezistenţa la iernare, la secetă, la arşiţă, la boli şi dăunători, precocitatea etc.

De asemenea, firmele producătoare vor comunica şi preţul de vânzare a produselor respective.

În acest fel va exista garanţia că fiecare producător agricol va folosi ceea ce este corespunzător pentru zona sa, cu tehnologia recomandată şi va obţine cele mai bune rezultate de producţie şi economice.

Produsele testate este indicat să fie prezentate în loturi demonstrative pe care fermierii să le viziteze şi să constate „pe viu“ cele recomandate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti