ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Sep 2021
Lumea Satului

Lumea Satului

Călător prin Israel: Haifa (IV)

În numerele anterioare ale revistei scriam că primii pași prin Israel au început din Eilath, orașul port situat pe malul Mării Roșii, perfect pentru cei care caută stațiuni balneoclimaterice pentru tratamente de refacere fizică bazate pe hidroterapie și fizioterapie. Voi continua cu impresii despre al doilea oraș vizitat în Israel, Haifa, un loc minunat unde arabii și evreii trăiesc în armonie.

La tot pasul prin Haifa ni se reamintește că orașul a cunoscut o dezvoltare în secolul al XIX-lea, când a devenit mai important datorită comunității luterane a Cavalerilor Templieri germani. Astfel că există zone care amintesc de templierii germani. De pildă, Casele Coloniei germane de la poalele Muntelui Carmel, restaurate, sunt obiective turistice. Putem vedea indicatoare care ne arată drumul spre Colonia Germană, în Haifa indicatoarele fiind scrise în limbile ebraică, arabă și engleză. Sunt și orașe, cum este Ashdod, de pildă, unde găsim indicatoare și în limba rusă, iar prin cafenele, dacă vrem să fim înțeleși când comandăm o cafea sau cerem vreo informație, este bine să știm ebraică sau rusă. Dar în Ashdod nu prea e mare lucru de văzut dacă nu ești pasionat de mall-uri și plajă.

„Interzis“ celor care sunt la dietă

Raiul gurmanzilor, Haifa ar trebui evitat de cei care sunt nevoiți să urmeze un regim alimentar strict. Cu restaurante și cafenele la tot pasul, Haifa mi-a amintit cumva de vizitele prin Monaco, Saint Tropez, Nisa, Villefranche-sur-Mer și altele în genul acestora, doar că mâncarea este ceva mai multă și nu reziști fără să guști din fiecare preparat. Porții generoase și îmbietoare sunt cumva și ocazia de a împărți mâncarea cu ceilalți camarazi de la masă. Unul dintre localurile în care am mâncat m-a surprins nu doar cu preparatele gustoase, ci și prin desenele și textele ciudate de pe mese. Să fie o „găselniță“ a celor care conduc restaurantul și care ocupă astfel timpul celor care așteaptă să vină mâncarea sau o strategie de marketing? Dacă e a doua variantă, cu siguranță este marketing de gherilă.

Colonia Germană, la „picioarele“ Templului Baha’i

Poate că nu întâmplător Colonia Germană este chiar la „picioarele“ Grădinilor Baha’i și a Templului Baha’i.... Cei care apreciază exotismul, culoarea, eleganța, curățenia desăvârșită, ordinea, disciplina, modelele de urmat vor iubi aceste locuri și își vor dori să revină. Eu, deși am văzut toată lumea în lung și în lat, îmi doresc să revăd aceste grădini superbe. Poate că nu este vorba despre simple grădini, ci de o energie pozitivă dată de această credință interesantă nouă pe care o îndrăgea și Regina Maria. De altfel, Regina Maria a fost primul cap încoronat care a studiat și susținut credința Bahai.


„A fi bahá’í înseamnă, pur și simplu, să iubești întreaga lume; să iubești omenirea și să încerci să o slujești; să trudești pentru pace și fraternitate universală.“ (ABDU’L-BAHÁ)


Regina Maria a făcut cadou o broșă misionarei Martha Root, cea care a inițiat-o în această credință, pentru ca aceasta să fie vândută, iar banii obținuți să contribuie la construirea templului Baha’i of Worship in Wilmette, Illinois. Se spune că broșa prețioasă din aur și argint ar fi fost primită de Regină din partea familiei Țarului. Ulterior, aceasta a fost cumpărată de un adept Baha’i din Los Angeles care a luat-o în 1931 în Haifa-Palestina și i-a înmânat-o lui Shoghi Effendi, ca un dar pentru Arhivele Internaționale Baha’i de pe muntele Carmel. Așadar, o parte din istoria noastră, a românilor, este și aici prin această bijuterie compusă din două aripi mici decorate cu diamante și o perlă mare. Se mai spune că Regina a fost impresionată de această credință pentru promovarea păcii mondiale și a toleranței. Rețin că unul dintre ghizi mi-a explicat că adepții acestei credințe consideră că întregul pământ este o singură țară, iar noi toți suntem cetățeni ai acestei țări. Cu ochii minții, am văzut atunci o lume fără granițe... Firește, pe atunci nu știam încă ce ne va „aduce“ o pandemie cu nume ciudat...

Ce reguli trebuie respectate la intrarea în Grădinile Baha’i

Cunoscute drept cele mai frumoase grădini din lume datorită arhitecturii diverse, a unicității și a simetriei perfecte, grădinile spectaculoase par să păzească și să protejeze Templu Baha’i. Grădinile sunt împărțite în secțiuni astfel: partea inferioară cu deschiderea spre Colonia germană, cea mijlocie cu grădinile din jurul Sanctuarului lui Bab, unde sunt rămășițele profetului, și partea de sus, lângă Promenada Louis și poarta principală (de unde intră și vizitatorii). Este foarte important de știut că intrarea în aceste grădini este condiționată de câteva reguli de bun-simț, reguli pe care mi le-aș dori și la noi PESTE TOT. De menționat faptul că nu pot fi încălcate aceste reguli. Se controlează tot și tocmai de aceea este atât de curat și de frumos. Poate că doar Insulele Virgine Britanice și alte locuri în care există reguli și oameni care au grijă ca acestea să fie respectate să mai fie atât de curate.


Formalitățile de intrare și de ieșire în Israel sunt destul de complicate, mai ales pentru cei care nu au experiența călătoriilor. De pildă, soldații pot solicita să verifice tot ce li se pare suspect. De asemenea, agenții de securitate pot adresa întrebări ce par cel puțin ciudate, întrebări pe care le pot chiar repeta, iar cotrobăitul în lucrurile personale nu trebuie să ne sperie. Este o practică la ordinea zilei în Israel și nu, nu sunt absolut de înduplecat dacă ne opunem controalelor. Cel mai bine este să reacționăm cu mult umor, să-i privim în ochi și să nu ne fie frică. Până la urmă, dacă mergem cu gânduri pașnice, mai ales dacă vrem să punem piciorul pe Pământul Sfânt, soldații și agenții de securitate nu ar trebui să ne sperie câtuși de puțin. Până la urmă, trebuie să conștientizăm că israelienii se tem de incidente mai mult sau mai puțin grave și toate aceste proceduri stricte de securitate au rostul lor. Paza bună trece primejdia rea... Și încă ceva: dacă alegeți să călătoriți cu avionul în Israel, evitați să vă ridicați în picioare în spațiul aerian israelian.


Dar mai multe despre ce se poate vizita în Israel, în numărul viitor al revistei Lumea Satului.

Simona-Nicole DAVID

  • Publicat în Turism
  • 0

“Ziua florii însorite”, un eveniment de top marca Agrisol & „Grânarii – Dă-te pe brazdă” la Podu Iloaiei

La început de toamnă, atât firme producătoare de utilaje agricole, parteneri din sistemul bancar, producători de substanțe pentru protecția plantelor, autorități din domeniu agricol și un număr semnificativ de fermieri au participat la evenimentul din Podu Iloaiei, județul Iași, „Sărbătoarea Florii Însorite”, cu scopul de a discuta rezultate, așteptări, dar și soluții pentru problemele actuale din cadrul legislativ.

Peste 400 de fermieri au participat la „Sfatul Grânarilor – Sărbătoarea Florii Însorite”, prima ediție a celui mai mare eveniment agricol din Regiunea Moldovei, care a avut loc pe 14 septembrie 2021, la Podu Iloaiei, județul Iași, pe o platformă agricolă pusă la dispoziție de Grupul de firme Panifcom. Evenimentul, o adevărată expoziție în aer liber dedicată florii-soarelui, a fost organizat de Agrisol România în parteneriat cu Asociația Cultivatorilor de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) „Grânarii – Dă-te pe brazdă” Iași.

Platforma Panifcom de la Podu Iloaiei- o fostă stațiune de cercetare

„Grânarii – Dă-te pe brazdă” este un îndemn pe care l-am adresat atât fermierilor, într-un fel sau altul sau celor care au atribuții pentru munca din agricultură, agricultura fiind unul dintre sectoarele productive, care încă își duce răsuflarea, și atunci cei care au obligații, respectiv politicieni și oamenii de stat care trăiesc din munca noastră, pentru a ne sprijini munca noastră trebuie să înțeleagă că și ei trebuie să se dea pe brazdă. Faptul că organizăm acest eveniment se datorează unei necesități obiective, și anume aceea de a ști cum lucrăm mai eficient, cum să ne adaptăm unor cerințe de mediu care sunt din ce în ce mai restrictive, iar pe de altă parte cum să eficientizăm activitatea fermei. Ne aflăm în ferma Panifcom, iar terenul pe care este organizată platforma este un teren care ține de o stațiune de cercetare, ce cândva a avut un nume important în cercetarea românească. Șansa noastră este aceea că pe o suprafață generoasă de teren, putem să organizăm toate cele trei culturi pe care deocamdată le avem în portofoliu, respectiv grâu, porumb și floarea soarelui. Eu cred că este un experiment care ne aduce tuturor beneficii care ulterior se vor regăsi în anii viitori, pentru că noi în cadrul asociației ne ajutăm reciproc, atât în ceea ce privește partea aceasta de învățare, de dezvoltare profesională, cât și de eficientizarea activității în fermă, organizând licitații prin care să obținem prețuri mai bune, organizând activități care să ne unească“, a precizat Emil Bălteanu, președintele Asociația Grânarii- Dă-te pe brazdă.

11 producători și aproximativ 50 de hibrizi

Locul și rolul florii soarelui este unul foarte important în agricultură, aproximativ 20% din suprafața agricolă a României este cultivată cu floarea soarelui, mai adaugă Emil Bălteanu. „Obiectivele pe care noi le avem pentru acest eveniment sunt cele referitoare la a cunoaște care sunt calitățile florii soarelui, hibrizilor de floarea soarelui, care pot fi exploatate în condiții ideale în zona noastră. Avem un număr de 11 producători și un număr de aproximativ 50 de hibrizi, care sper să fie edificatori pentru toți cei care vin să vadă rezultatul muncii noastre“, a mai specificat Emil Bălteanu, președintele Asociația Grânarii- Dă-te pe brazdă.

Agrisol România este divizia de agricultură a Romchim Protect, spun reprezentanții companiei.

„Lucrul pentru care noi am avut susținere din partea Asociației Grânarii, este faptul că ne dorim ca fermierii din România și nu numai să reușească să înțeleagă că tot ceea ce noi încercăm să facem, în primul rând, este pus în slujba dumnealor. Ceea ce noi promovăm și vindem în momentul de față, cu siguranță a ajuns să fie un produs final pe care fermierul român și-l dorește, încercând să răspundem într-adevăr nevoilor acestora. Prin astfel de evenimente ne dorim ca fermierul să afle cine este Agrisol și ce poate să facă Agrisol pentru el. Fabrica care practic produce este Romchim Protect Bacău, iar Agrisol este brandul sub care aceste îngrășăminte intră în piață. Discutăm atât despre acea agricultură convențională, cât și agricultură ecologică, și ceea ce ne face pe noi să mergem mai departe este faptul că ne dorim calitatea pe care căutăm în primul rând să o oferim. Fermierii anul acesta sunt un pic mai liniștiți față de anul trecut, producțiile anul acesta sunt mult mai bune, cu toate că prețurile în momentul de față, poate nu sunt acolo unde ne dorim noi“, a specificat Laura Dănăilă, reprezentant Agrisol.

Produse Agrisol- Cereal Max și Azosulf

Agrisol este brandul de îngrășăminte al Romchim Protect Bacău, companie românească 100%. Divizia Agrisol, susțin reprezentanții Romchim Protect, s-a dezvoltat în ultimii doi ani prin crearea de produse adaptate nevoilor și posibilităților financiare ale fermierilor.

„Agrisol România a recomandat la înființarea platformei de floarea soarelui de la Podu Iloaiei aplicarea a două produse, respectiv Cereal Max și Azosulf, rezultatele pe care le-au obținut companiile producătoare. Fermierul care are acest teren în exploatare l-a preluat acum un an, cu un agrofond redus. Din păcate, tehnica nu a permis ca semănatul să se facă în perioada tocmai optimă. Când s-a făcut recoltarea, pe 11 septembrie a.c., anticipam un rezultat câștigător de 2,7 – 2,8 tone/ha. Aici avem o tehnologie cu 150 kg de Cereal Max la hectar și 100 de kg de Azosulf plus două tratamente foliare, astfel încât cultura să ajungă la o producție peste așteptări“, a adăugat Marius Gârbea, consultantul de business Agrisol România.

Producții bune, dar creștere a importurilor

Sărbătoarea Florii Însorite este primul mare eveniment din Regiunea de Nord-Est a României, unde companiile și organizațiile revin cu noutăți despre produse, servicii și evenimente dedicate agriculturii și industriilor conexe în general. Într-o zi frumoasă de toamnă, agricultorii care au ajuns la „Sărbătoarea Florii Însorite” s-au bucurat de revederea în câmp. Dornici de discuții, de schimb de experiență, aceștia au avut posibilitatea să se informeze, să afle noutăți, să interacționeze cu furnizorii de input-uri prezenți cu standuri. Unul dintre fermierii prezenți a fost și Cristian Stoica. „Putem spune că anul agricol 2021 este un an agricol bun, avem parte de producții bune și prețuri echilibrate pentru producția agricolă. Din păcate ne confruntăm cu o creștere a importurilor, în principal a îngrășămintelor, cu o creștere de 100%. Și chiar daca veniturile pe hectar vor fi mai mari, vom avea parte și de cheltuieli mai mari. Cât privește zona Moldovei și județul Iași, putem spune ca producția la floarea soarelui este o producție bună. Avem în acest moment combinele pe câmp, recoltăm.“

Totodată, un plus al evenimentului l-au constituit demonstrațiile practice cu utilaje agricole. La final a avut loc o dezbatere în cadrul căreia s-au abordat teme actuale, de interes, cum ar fi Green Deal și Farm to Fork.

Beatrice Alexandra MODIGA

Profilaxia şi combaterea rozătoarelor ca vectori de răspândire a unor boli transmisibile la oameni şi animale

Transmiterea şi răspândirea unor agenţi patogeni (virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi) şi implicit a unor boli la animale, la oameni şi de la animale la om sau dintr-un loc în altul sunt cauzate de contactul cu vectori contaminaţi, reprezentaţi de artropode (ţânţari, muşte, gândaci, căpuşe) dar şi de animale, în special de rozătoare (şobolani, şoareci sau alte rozătoare din mediul silvatic).

Rozătoarele fac parte din clasa mamifere şi reprezintă, din punctul de vedere al răspândirii, circa o treime din fauna globului pământesc.

În ţara noastră, conform unor date statistice, se pot întâlni multe rozătoare, grupate în şase familii, cu peste 35 de specii şi subspecii, caracterizate prin însuşiri de viaţă specifice. Acestea sunt dăunătoare sub aspect economic şi al menţinerii şi răspândirii unor boli deosebit de grave.

În afara pagubelor economice, pentru că rozătoarele vin în contact permanent cu animalele domestice din exploataţii sau cu animalele sălbatice, pot fi considerate ca purtători de germeni şi vectorii principali în transmiterea a numeroase boli infecto-contagioase şi parazitare deosebit de grave. Unele sunt transmisibile și la oameni, dintre care amintim: leptospiroza, antraxul, turbarea, rujetul, bruceloza, tularemia, trichineloza, teniazele, ricketsiozele, toxiinfecţiile alimentare etc.

Înmulţirea şi răspândirea rozătoarelor sunt strâns legate de particularităţile lor de hrană (au un regim variat de hrană, atât de origine vegetală cât şi de origine animală) și de viaţă. Acestea sunt influenţate și de condiţiile geoclimatice şi sociale, respectiv existenţa de locuinţe şi adăposturi insalubre, lipsa apei potabile şi a canalizării, schimbările de mediu, comerţul internaţional, practicile agricole noi etc.

Cele mai frecvente rozătoare întâlnite în ţara noastră sunt:

Şobolanul cenuşiu de casă care preferă cu predilecţie locurile cele mai umede ale locuinţelor sau alte spaţii cu umiditate, subsoluri, canale, pivniţe, magazii, grajduri etc.). Este un animal omnivor (consumă orice aliment) care distruge cerealele, legumele din magazii, risipeşte ce nu consumă şi murdăreşte alimentele cu urină şi fecale făcându-le improprii consumului pentru alte specii. Întrucât incisivii le cresc toată viaţa, ei rod permanent, distrugând mobile, textile, conducte şi alte obiecte. Sunt lacomi şi își fac provizii de hrană. Se înmulţesc foarte activ, au o longevitate de 3-5 ani, cu 6-7 gestaţii pe an (în medie 30 de zile fiecare gestaţie) cu 7-8 pui la naștere. Prezenţa lor poate fi identificată prin urmele lucioase lăsate de către labele lor prin circulaţie, prin excrementele proaspete de culoare brun-negru şi prin stricăciunile şi pagubele pe care le produc.

Şoarecele de casă este foarte răspândit; trăieşte în locurile mai uscate ale locuinţelor precum: poduri, magazii, bucătării, cămări sau alte spaţii unde găsește hrană. Preferă hrana vegetală (cereale sau legume şi fructe de orice fel), dar consumă, când găsește, şi produse de origine animală. Înmulţirea acestei specii se produce pe tot parcursul anului, femela născând de 5-7 ori pe an, câte 4-8 pui. Prezenţa lor se identifică prin mirosul specific al urinei, „miros de şoarece“. Este un mare dăunător care produce mari pagube materiale prin distrugerea diferitelor obiecte şi prin deprecierea produselor alimentare.

Alte tipuri de rozătoare care vieţuiesc în ţara noastră sunt şoarecele de câmp, şoarecele de pădure, şobolanul de câmp şi şobolanul de apă.

Toate speciile de rozătoare au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii oamenilor şi a animalelor prin pagubele materiale, prin disconfortul cauzat de prezenţa şi mirosul lor, dar, în mod special, prin transmiterea unor boli infectocontagioase şi parazitare.

Din aceste motive, profilaxia şi combaterea rozătoarelor constituie o ţintă cu importanţă majoră pentru toţi factorii din zona administrativă şi de specialitate implicaţi, stabilindu-se în acest scop programe cu acţiuni specifice care să genereze reducerea numerică prin limitarea înmulţirii și a răspândirii acestora.

Acţiunea de prevenire şi combatere a rozătoarelor cuprinde o serie de etape condiţionate de particularităţile bioecologice şi alţi factori importanţi, respectiv:

  • cunoaşterea amănunţită a modului lor de viaţă şi de hrană;
  • pregătirea profesională, instruirea şi atestarea specialiştilor deratizatori;
  • delimitarea suprafeţei infestate;
  • selectarea metodei de combatere;
  • stabilirea spaţiilor de distribuire a momelilor;
  • aplicarea metodelor de deratizare;
  • inspectarea rezultatelor obţinute şi distrugerea cadavrelor rezultate;
  • continuarea măsurilor de combatere performante şi preventive.

Măsuri profilactice generale de combatere

  • salubrizarea permanentă a colectivităţilor urbane şi rurale;
  • limitarea posibilităţilor de hrănire prin blocarea accesului acestora la alimente, cereale, deşeuri alimentare, gunoaie etc.;
  • depozitarea alimentelor pe rafturi în recipiente etanşate pe care nu le pot roade (sticlă, metal emailat etc.);
  • împiedicarea pătrunderii rozătoarelor în clădiri, imobile prin: fundaţii şi pavimente impermeabile, prin aplicarea de sifoane la pardoseală şi la canalizări etc.);
  • deratizarea şi igienizarea vecinătăţilor pentru distrugerea focarelor instalate deja;
  • îndepărtarea depozitelor de gunoaie, a resurselor de hrană şi ambalaje din subsoluri, podurile locuinţelor, din depozitele de lemne, de alimente sau de furaje.

Măsuri de combatere mecanică

Prin utilizarea de curse şi capcane din lemn sau metalice, tubulatură sau spaţii închise prevăzute cu orificii în care se pot aplica momeli rodenticide sub formă de pastă sau pulberi.

Măsuri de combatere biologică

Prin prezenţa duşmanilor naturali ai rozătoarelor, respectiv animalele carnivore (câine, pisică, lup, vulpe, viezure, jder, dihor, nevăstuică), alături de păsările răpitoare (uliu, bufniţa, cucuvea, coţofana, stârc, barza), asigurându-se un mediu propice pentru înmulțirea prădătorilor naturali, măsură care trebuie evaluată ca atare în ansamblul metodelor de luptă împotriva acestor specii de rozătoare.

Măsuri de combatere chimică

Prin utilizarea unor substanţe chimice, cu acţiune de intoxicare rapidă sau lentă care trebuie să întrunească anumite calităţi și eficacitate, respectiv:

  • să fie toxice numai pentru rozătoare, fără a afecta alte specii de animale şi păsări sau oameni;
  • să fie în termene de garanţie şi valabilitate, să prezinte date despre denumirea comercială, substanţa activă, formularul de avizare, firma producătoare, grupa de toxicitate, numărul avizului şi data eliberării;
  • să fie absorbite repede şi în totalitate în organismul rozătoarelor şi să se elimine cât mai greu, pentru ca moartea lor să se producă lent după câteva zile, pentru a nu crea panică sau să îi alarmeze pe ceilalţi şobolani sau şoareci care, astfel sesizaţi, nu mai consumă substanţele toxice sau părăsesc spaţiul supus deratizării;
  • să fie uşor de preparat şi aplicat ca pulbere pentru prăfuirea galeriilor sau ca momeli alimentare;
  • momelile se aplică pe suport alimentar: carne, salamuri, grăunţe etc. Acestea pot fi aplicate pe căile de acces al rozătoarelor, puse în serie, la distanţe unele de altele.

Acţiunile de deratizare trebuie executate de operatori economici şi persoane instruite, testate şi autorizate, iar persoanele de execuţie să fie dotate cu echipament de protecţie adecvat şi să facă dovada examenelor medicale periodice.

Ţinând cont de modul de trai, hrană şi înmulţire a rozătoarelor, precum şi de nivelul posibilităţilor actuale economice, sociale şi de combatere, trebuie reţinut faptul că aceste specii nu pot fi distruse total, iar prin metodele uzuale se pot reduce doar proliferarea şi răspândirea lor în teritoriu. Implicit este limitată și posibilitatea de răspândire a bolilor transmisibile.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

A XVI-a ediție a Simpozionului Internațional de Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești

În 30 septembrie – 1 octombrie 2021 va avea loc ediția a XVI-a a Simpozionului Internațional de Biologie și Nutriție Animală, organizat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA Balotești).

Și în acest an sunt așteptați peste 100 de participanți, din țară și străinătate, care vor avea posibilitatea să urmărească cinci sesiuni de prezentări, dintre care o sesiune dedicată tinerilor cercetători și o sesiune în care vor fi diseminate rezultatele obținute în proiectele ADER derulate de institut.

La această ediție s-au înscris peste 40 de cercetători din România, SUA, Franța, UK, Grecia, Bulgaria etc. cu subiecte specifice domeniului biologiei și nutriției animale. Prezentările conțin atât rezultate ale unor cercetări avansate (metabolomică, stres oxidativ, biomarkeri ai unor procese fiziologice etc.), precum și rezultate cu grad ridicat de aplicabilitate în practică.

Printre acestea se enumeră surse alternative de proteină pentru furajarea animalelor, valorificarea subproduselor/reziduurilor de la industriile alimentare/nonalimentare care folosesc plantele ca materii prime, valorificarea ca aditivi furajeri a substanțelor active din plante aromatice, tehnologii de obținere a alimentelor funcționale, soluții de reducere a efectelor contaminării cu micotoxine, soluții de reducere a impactului creșterii animalelor asupra mediului (inclusiv a emisiilor de gaze cu efect de seră), soluții operative de estimare a potențialului genetic al animalelor de fermă etc.

Prin aceste subiecte, simpozionul răspunde atât necesităților mediului privat, de eficientizare a activității, de creștere a gardului de reziliență în fața schimbărilor specifice secolului XXI (modificarea climei, concurența economiilor emergente, limitarea resurselor, volatilitatea prețurilor materiilor prime), precum și ale societății în general: alimente de calitate, favorabile sănătății consumatorului, protejarea mediului, securitatea alimentară într-o lume cu resurse din ce în ce mai limitate etc.

În acest an, având în vedere evoluția pandemiei, simpozionul va fi organizat on-line. Cei care doresc să participe sunt invitați să se înscrie prin completarea formularului de pe pagina web a simpozionului (https://www.ibna.ro/en/registration) sau prin trimiterea unui e-mail la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Participanții înregistrați vor primi un link de conectare valabil pentru ambele zile de desfășurare a simpozionului.

Sezon de recoltare a fructelor la Domeniile Ostrov

Cu toate că Domeniile Ostrov sunt cunoscute pentru producția de vinuri românești, echipa Ostrov și-a extins afacerea în mai multe domenii. Este vorba, printre altele, de gestionarea de către Domeniile Ostrov a unor terenuri cu fructe și legume, producția fiind valorificată pe piața din România.

Directorul Domeniile Ostrov, Lucian Velciu, explică metodele prin care reușește să aibă o producție valoroasă în fiecare an: „Este important să fii prezent pe câmpul de recoltare zilnic, pentru a putea observa îndeaproape evoluția recoltei. Spre exemplu, la piersici, este cel mai important să intervii în timp util în momentul în care observi că frunzele piersicilor prezintă simptomele unor boli. În cazul în care nu intervii la timp, recolta poate rămâne cu remanență și pentru anul viitor. În plus, dacă ochiul stăpânului este prezent, angajații sunt mai responsabili, iar organizarea este mai bună.“

Atât autoritățile pentru siguranța alimentară, cât și supermarket-urile mari din România pledează pentru regăsirea într-un procent cât mai mare a producției românești pe rafturile magazinelor din țară. Cu toate acestea, conform Institutului Național de Statistică, în 2018 cca. 14,5% din legume sunt din import și 28,5 % din fructe sunt importate din Turcia, Germania, Franța, Grecia, Ungaria sau Spania.

De asemenea, directorul Lucian Velciu a precizat: „Supermarket-urile au devenit foarte riguroase în ceea ce privește prezența substanțelor chimice în fructe. Balanța între costuri este foarte importantă. De aceea, încercăm să avem o producție cât mai naturală pentru a o putea valorifica pe piața din România.“

Recoltarea și selectarea fructelor

Domeniile Ostrov gestionează aproximativ 500 hectare de livezi de cireșe, piersici, struguri, nectarine, prune. Acestora li se adaugă aproximativ 200 hectare de viță-de-vie cu soiurile Victoria și Moldova. „Unitatea de care ne ocupăm este foarte mare, de aceea a fost gândită în așa fel încât să putem recolta toate soiurile pe care le avem în timp util. Țin să subliniez că forța de muncă este extrem de importantă. Oricât de mult ne-am strădui să mecanizăm lucrările pentru recoltare și selectare, avem în continuare nevoie de forță de muncă. Metodele vechi de recoltare și selectare sunt cele mai eficiente pentru producție. Tot ce culegem încercăm să vindem în stare proaspătă, aproximativ 90% din recoltă. Dacă toate fructele s-ar coace în același timp, ar fi o problemă. De aceea a fost necesară o organizare care să permită recoltarea în timp util“, a adăugat Lucian Velciu.

După cum știm, condițiile meteorologice influențează, în primul rând, munca fermierilor. Deși anul acesta a avut perioade foarte calde, alternate cu o multitudine de ploi, iar temperaturile ridicate au grăbit și coacerea strugurilor, anul 2020 a fost un an roditor pentru Domeniile Ostrov. Spre exemplu, la cireșe au valorificat producția de cireșe de pe 200 de hectare, comparativ cu anul trecut când au valorificat producția doar de pe 110 hectare. Pentru strugurii de masă, echipa Domeniilor Ostrov preconizează 20-25 tone pe hectar.

Valorificarea producției

De asemenea, Lucian Velciu a explicat: „Avem o piață de desfacere asigurată, încercăm să valorificăm producția atât în stare proaspătă, cât și procesată. Noi ne dorim să procesăm cât mai puțin pentru că venitul principal este obținut din marfa proaspătă. Colaborăm cu unele cooperative și avem și contracte cu supermarket-urile mari.“

Forța de muncă

Deoarece compania Domeniile Ostrov este împărțită în mai multe sectoare – producție de vinuri și recoltarea/ valorificarea fructelor și legumelor – aceasta angajează în fiecare an peste 1.000 de muncitori. În special în sezonul de recoltare și selectare vin muncitori din țară. „Eu și colegii mei venim la Domeniile Ostrov deja de doi ani la rând. Deși munca pe câmp nu este una ușoară încercăm să facem față, iar condițiile de cazare și plata oferită de aceștia ne motivează să venim și anul viitor“, a declarat Cercea Cornel din Târgu Mureș.


Sfaturi pentru fermieri

Directorul Lucian Velciu susține fermierii mai mici și îi încurajează să colaboreze cu cooperativele din România pentru că, spune acesta, pot fi de mare folos celor cu recolte și suprafețe mai mici de producție. „O soluție eficientă pentru fermierii mai mici ar fi să-și unească forțele și să își externalizeze serviciile sau să se asocieze mai mulți fermieri din aceeași zonă“.

„Dă-mi, Doamne, muncă multă că de restu’ nu mă plâng...“
(Lucian Velciu, Domeniile Ostrov)


Liliana POSTICA

Goji, cultura de nișă care aduce profit soților Militaru

În urmă cu 9 ani, Iulică și Viorica Militaru din localitatea Puieștii de Jos, județul Buzău, au plantat pentru prima oară goji. Ca și pentru mulți alți agricultori, o noutate la acel moment, care a venit și cu deznădejdea de a nu avea unde comercializa marfa. Însă lucrurile au evoluat într-un mod pozitiv, iar astăzi fructele pe care le obțin sunt aduse la un centru de colectare goji din apropierea Bucureștiului, iar mai departe pe rafturile supermarketurilor și respectiv pe masa cumpărătorilor.

Debut cu fără prea multe cunoștințe

Soții Militaru sunt oameni gospodari, au locuri de muncă, însă nu neglijează pământul de care dispun în spatele casei. La început și-au construit solarii pentru a-și cultiva propriile legume, dar au mizat și pe culturi de nișă cum ar goji, aronia, mure, zmeură și căpșuni. Astăzi, cultura care le aduce cele mai mari venituri este cea de goji, însă au existat momente dificile, care mai că i-au determinat să desființeze cultura.

„Totul a început ca un vis. Am urmărit o emisiune la televizor, unde domnul Marin Constantin (n.r. – producător de material săditor) vorbea despre goji. Așa am luat hotărârea să încercăm să plantăm și noi. Așa că am mers la dumnealui, am luat plantele foarte micuțe, le-am pus în alte ghivece, pe care le-am lăsat o perioadă mai lungă în solar, unde le-am format un pic de coroană. În noiembrie am înființat plantația“, a declarat Viorica.

Chiar dacă au primit sfaturile necesare de la cel care le-a furnizat materialul săditor, aceștia încă aveau nevoie de mult mai multe informații pentru a transforma mica plantație într-o investiție care să aducă profit.

„Știam că această plantă are nevoie de soare și apă, ceea ce i-am și oferit. Inițial am avut 150 de plante, iar după 4 ani am mai înființat o altă mică plantație, pe locul unde am avut viță-de-vie. Acum avem în jur de 9 ari plantați cu goji, însă există diferență de producție între cele două parcele. Diferența de producție între cele două culturi ar fi de 1 kg de fructe per plantă în plus la prima înființată. Trebuie spus că de pe o plantă culegem într-un sezon între 7 și 10 kg de fructe“, a precizat Iulică.

Inițial comercializau fructele cunoscuților, apoi au început să vândă și prin intermediul rețelelor de socializare și să-și formeze clienți fideli în Brașov și București.

Centrul de colectare, salvarea micilor producători

De obicei, plantele de goji fructifică în perioada iulie-noiembrie, dacă se mențin temperaturi ridicate. În primul an de producție, cei doi nu aveau niciun plan de valorificare a fructelor, motiv pentru care precizează că le-a fost și foarte greu. În acel moment au început să caute și alți producători în ideea de se sfătui și a face împreună un plan. Nu au reușit inițial, au mai trecut câțiva ani și au luat legătura cu domnul Adrian Nicolae, inițiatorul Goji Bio Brașov. Acela a fost momentul în care le-a fost recomandat centrul de colectare, implicit pe Andrei Iosif, care deține un depozit de legume-fructe și care a reușit să ducă gojiul românesc pe rafturile marilor magazine. Sunt foarte mulțumiți de faptul că în acest moment știu că pot valorifica întreaga producție la un preț mulțumitor și de două ori pe săptămână merg la depozit pentru a preda fructele.

Până în prezent au recoltat în jur de 200 kg pe care le-au comercializat în stare proaspătă, însă Viorica pregătește și adevărate specialități din goji, cum ar fi dulceața. A fost un sezon bun, chiar dacă ploile din primăvară au întârziat coacerea fructelor, iar prima producție a fost culeasă la începutul lunii august.

Despre întreținerea culturii, Iulică Militaru spune că nu este atât de complicat, a implementat un sistem de prindere, unul de irigații și a acoperit plantațiile cu o plasă specială împotriva vrăbiilor, cel mai mare dăunător din această cultură. Primăvara fertilizează cu gunoi de grajd, însă în ceea ce privește intervențiile în vegetație ele lipsesc deoarece își doresc să pună la dispoziție fructe netratate. Pentru culesul lor a creat un suport special unde așază caserolele, iar în perioada de recoltat este ajutat de câțiva oameni din zonă, de soție, bineînțeles, dar și de mama dumnealui, care cu mândrie vorbește despre reușita copiilor.

Spre viitor țintesc ambii cu optimism. Și-ar dori să modernizeze plantațiile și chiar să mai înființeze una, însă iau totul pas cu pas, așa cum au făcut și până acum, pentru că li s-a dovedit că prin pasiune, curaj și muncă pot să transforme un simplu vis într-o afacere cu potențial.

Larissa DINU

Viața în Svinița, la o jumătate de secol de ultima strămutare

Comuna Svinița a trăit, la sfârșitul lunii august, trei zile de poveste. A fost a XXII-a ediție a Festivalului smochinelor, eveniment ce a adunat toată suflarea comunei, dar și de pe Clisura Dunării, din ambele județe de graniță, Mehedinți și Caraș-Severin, ori turiști veniți de la București. Acestei manifestări de tradiție i s-au subsumat alte trei acțiuni: „Cunoașterea și promovarea identității și culturii locale din teritoriul Gal“, un proiect european al grupurilor de acțiune locală Clisura Dunării (Mehedinți și Caraș-Severin), Ceahlău (Neamț), Calafat (Dolj), Țara Hațegului/Ținutul Pădurenilor (Hunedoara), Poarta Almăjului (Caraș-Severin și Gorj); prima înfrățire a unei așezări din Mehedinți cu o localitate din Basarabia, vorbim despre Hansca, actul fiind semnat, simbolic, chiar pe 27 august, de Ziua Națională (Independenței) a Republicii Moldova; lansarea volumului autoarei drd. Maria Gogu Zinovii, sugestiv intitulat

Ne-au povestit calvarul. Mărturii despre trista istorie trăită de basarabenii deportați în Siberia, editat și prezentat de fostul director al Centrului Cultural Drajna (Prahova), Marin Văcărelu.

Cum a ajuns o comună mică (925 de locuitori, peste 90% sârbi), de numai 76 kmp și cu un singur sat, să aibă notorietate națională, fie turistică, fie din punct de vedere cultural, am aflat de la Nicolaie Curici, primar al localității la cel de-al patrulea mandat.

Scurtă incursiune în istoria Sviniței

Svinița, denumire ce vine fie de la termenul „vinita“, care înseamnă viță-de-vie sau de la „svinita“ în slava veche, care se traduce prin „plumb“ sau „pușcă“, aluzie la prima întemeiere a satului, de cetate grănicerească sau organizare de tip militar, se află pe locurile de astăzi după a patra strămutare. Prima vatră a satului a fost stabilită prin anii 1020-1050, când au sosit primii migranți de la sud de Dunăre pe aceste meleaguri, fiind de fapt vorba despre trei sau patru cătune dispersate de-a lungul Dunării. A doua datează de prin 1400, când locanicii s-au refugiat din calea năvălitorilor (turci) la 3-4 km de fluviu, pe lângă cursurile de apă din munte, a treia s-a produs prin 1720, ca urmare a opresiunii austriece, cu stabilire în punctul cunoscut sub numele de „satul vechi“, iar a patra oară comuna s-a strămutat între granițele de astăzi în 1970, odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier. Vechimea comunității este confirmată și de slavistul Mile Tomici, care a întreprins lungi cercetări: „graiul sârbesc din Svinița are o structură morfologică pe care nu o putem identifica cu structura niciunui alt grai sârbesc sau croat din România. În zona lingvistică sud-slavă, de pe teritoriul fostei Iugoslavii și a statului bulgar, nu există niciun dialect sau grai identic sau asemănător cu cel vorbit la Svinița. Este una dintre nenumăratele dovezi că grupul a emigrat din Balcani într-o epocă de dinaintea cristalizării limbilor sud-slave (...) Strămoșii svinicenilor de astăzi au venit dintr-o zonă unde se vorbea o limbă populară, balcanică, conținând elemente sârbești, macedonene, bulgare și vlahe, aflate într-o primă etapă de formare.“ Prima atestare documentară a localității este plasată la 24 februarie 1430, când numele comunei apare într-un document al cavalerilor teuroni, de preluare a inventarului de la cavalerii ioaniți, printre care și cetățile Zynicze și Tricule (Tri Kule).

Viața în 51 de ani de la ultima strămutare

Ultima strămutare a fost grea. În 51 de ani, oamenii au cunoscut momente bune și mai puțin bune. Ocupația de bază, deunăzi vreme, a fost mineritul. Prăbușirea industriei a fost o încercare dificilă. Atunci. Că efectele pe termen lung nu mai sunt la fel. Ortacii de altădată sunt azi pensionari și au venituri de pe urma muncii în subteran mai mult decât decente, în jur de 1.000 euro. Problema este alta, așa cum ne spunea și primarul: „tinerii care pleacă la muncă sau la studii cu precădere la Timișoară nu se mai întorc. Comuna, așadar, îmbătrânește, se depopulează continuu...“ Mineritul a fost înlocuit cu pescuitul (30-40 de pescari, ce au 15-16 bărci autorizate), turismul (în jur de 15 pensiuni la malul Dunării), activități în construcții și drumuri și, iată, agricultura. Dar nu oricare agricultură, ci una de nișă, așa cum poate fi cultura smochinului, care a livrat și ideea festivalului. Sau invers. Nicolaie Curici spune că „smochinul a fost adus de un pașă turc, Mustafa Ali Mehmet, dar nu numai aici, ci în toată clisura, poate chiar și mai sus, dar numai la Svinița și în insula dispărută Ada Kaleh s-au aclimatizat.“ De-a lungul timpului, fiecare gospodărie avea măcar 4-5 smochini în curte, pentru consum propriu. De când clima s-a îmblânzit cultura s-a extins până spre Drobeta-Turnu Severin. La Svinița, festivalul i-a inspirat pe cei mai gospodari dintre localnici, care au intuit posibilele avantaje de ordin economic. Așa că unii dintre aceștia și-au înființat livezi comerciale, unele cu 500 de pomi, și obțin venituri fie din vânzarea produsului ca atare, fie prelucrat sub formă de dulceață, gem, compot sau, ei da, țuică! Primarul știe că „nu se poate trăi din smochin, dar acesta vine în completarea veniturilor obținute din alte activități sau pensie.“

„Te dau afară pe ușă, intri pe geam“

În condițiile unei localități mici, cu venituri modeste la bugetul local, este foarte interesant cum a reușit administrația locală să rezolve problemele care țin de infrastructura publică. Să aibă, de exemplu, toate drumurile asfaltate. Mă rog, un răspuns ar fi, cum spune primarul Curici: „te dau afară pe ușă, intri pe geam“, asta apropo de insistența de a susține proiectele ba la Consiliul Județean Mehedinți, ba la Guvern. Majoritatea investițiilor au fost realizate prin parteneriate cu județul, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) și din fonduri europene (mai ales în asociere cu alte localități, fiindcă punctajul dezavantajează comunele mici). Tot primarul a făcut un inventar: „ Ideea este să ai proiecte, să le scrii bine, să le depui atunci când e momentul oportun. Noi avem toate clădirile publice – cămin cultural, școală, bibliotecă, dispenar, primărie – reabilitate. Avem apoi alimentare cu apă și rețea de canalizare, cu stație de epurare modernă. Am pus la punct și un centru de informare și promovare turistică. Sunt 3-4 proiecte pe fonduri europene, unul ce vizează construirea unui centru multifuncțional pentru persoanele de vârsta a treia, cu beneficiari din mai multe comune. Dar planurile privesc și realizarea unei capele, a unor drumuri agricole, extinderea alimentării cu apă și a rețelei electrice pe DN 57, pentru a da posibilitatea edificării altor pensiuni turistice. De suflet imi sunt două proiecte: refacerea Cetății Tricule și dezvoltarea potențialului turistic.“ Apropo de turism, în afară de oferta generoasă a Dunării, nu ar fi de neglijat nici fructificarea legendelor Muntelui Trescovăț („cel care trăznește“) sau Olimpul din Clisura Dunării, care își leagă povestea cumva cu cea mai veche așezare umană din Europa, ce datează de acum 9.000 de ani, din cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir. Se spune că oamenii primitivi se speriau de tunetele și de fulgerele ce ar fi venit de la „Soare Răsare“ (răsăritul se ivea de după munte) și de aceea îmbunau Olimpul cu jertfe. Bine, ar mai fi de adăugat Muzeul etnografic din Svinița, morile cu ciutură, două dintre ele, de pe Valea Povalina, reabilitate de Primărie și musai festivalurile care pun în valoare tradiția și cultura populară: al Smochinelor, cel ce a inspirat articolul de față, Festivalul Satelor Dunărene, Festivalul Sportului și Festivalul Muzical al Minorităților.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Sate
  • 0

Fermierii din Republica Moldova vor fi premiați vineri, 24 septembrie 2021, în cadrul Galei Pria destinata fermierilor moldoveni

PRIAevents vă invită să luați parte la unica Gala a Fermierilor din Republica Moldova in 24 septembrie 2021, un eveniment deosebit, care mai ales in acest an, în premieră, este conceput pentru a celebra și aplauda realizările remarcabile ale acelor fermieri care aduc o contribuție semnificativă la agricultura din Republica Moldova, care sunt exemple de urmat.

Mulțumim tuturor partenerilor noștri, care susțin astfel fermierii din Republica Moldova.

Astfel, vom organiza cel mai important eveniment destinat agriculturii și creșterii acesteia, dar si dezvoltării fermierilor din Republica Moldova din acest an și puteți urmări LIVE transmisiunea galei de premiere si a discursurilor  care vor avea loc on-site.

Partenerii evenimentului sunt: Kaufland Moldova, FinComBank, Smart Credit, Federatia Nationala a Fermierilor și Grawe Asigurari.
 
Dezbatem alături de fermieri, autorități si companii conexe si găsim cele mai bune soluții pentru aceste momente de încercare, dar descoperim și oportunitățile pe care le pot avea.

Ceremonia de Premiere va avea loc la Radisson Blu Chisinau si va fi transmisa live pe Facebook PRIAEvents, dar si pe paginile partenerilor noștri. Cca 10,000 de oameni vor urmări acest eveniment.

Așadar, vă invităm la unica Ceremonie de Premiere a Fermierilor din Republica Moldova din acest an!

Printre temele foarte importante pe care le vom aborda enumerăm:

- Ce masuri concrete ia statul pentru companiile din agricultură – ferme, procesatori si producători?
- Care este bilanțul pentru 2020? Cum prevedem că va fi anul agricol 2021?
- Cum ne putem pregăti din timp ca sa fie un 2021 cu mai multe rezultate?
- Agricultura de precizie - folosirea tehnologiei pentru a eficientiza costurile în procesul de producție agricolă
- Agricultura bio. Se poate dezvolta mai repede?
- Ce provocări si ce oportunități sunt pentru agricultura in aceasta perioada?
- Fondurile europene sau alte modalități de finanțare pentru fermieri
- Ce spun consultanții si avocații? Cum pot ajuta prin expertiza lor?
- Cum sunt finanțate fermele de familie si fermele mai mari din Republica Moldova?
- Cum se face pregătirea forței de munca in acest domeniu?
- Rolul asociațiilor și clusterelor agricole
- Cu ce provocări se confruntă fermierii români în agricultură? De ce au nevoie pentru a-și crește afacerile?
- Care sunt poveștile lor de succes? Cum au învățat să facă business și cum ne pot împărtăși din experiența lor? Ce sfaturi au pentru cei care se vor să înceapă un business în sectorul agricol?

Premiile recunosc și recompensează excelența, încurajează inovarea și creează un mediu de lucru care inspiră creativitatea și schimbul de bune practici. Apreciem, de asemenea, crearea locurilor de muncă, implicarea în comunitate, tinerii fermieri, femeile din agricultură.

Pentru câștigători, primirea unui astfel de premiu , mai ales în aceasta perioadă, când activitatea fermierilor este una de importanță crucială, este un moment foarte special.

Ceremonia Pria Gala Fermierilor din Moldova este un eveniment major pentru agricultură și o sărbătoare a tot ceea ce este minunat în agricultura moldoveană.

Acest eveniment face parte din seria evenimentelor de succes organizate de către PRIAevents în Republica Moldova si Romania.

Cum putem scăpa de insomnie cu tratamente naturiste

Una dintre problemele tot mai frecvente este insomnia, anumite studii arătând că aproape jumătate din populația lumii se confruntă cu așa ceva. Și tot la nivel mondial, aproximativ 20% din populație acuză că nu doarme suficient. Practic, doar 30% din semenii noștri nu se confruntă cu insomnia.

Un organism obosit va deveni vulnerabil în fața bolilor, astfel că, în cazul în care insomnia este de durată, este bine să apelăm la medic. Iar dacă apar semne ale depresiei, insomnia ducând la o astfel de afecțiune, putem apela la un ajutor specializat. Un exemplu este terapia cognitiv-comportamentală, psihologii fiind cei care ne-ar putea ajuta. O altă variantă este dată de Maria Treben în cartea sa Sănătate din farmacia Domnului, un ceai din plante care a dat rezultate în cazul unui pacient care nu reușea să doarmă, deși lua somnifere puternice. „În ciuda somniferelor foarte puternice, nu putea dormi. Neurologii din Linz și Viena nu l-au putut elibera de acest calvar. Când se întinde seara în pat, mort de oboseală, îl cuprinde o durere de parcă i-ar stinge cineva o țigară aprinsă pe partea anterioară a labei piciorului. Din această cauză este fizic și sufletește la pământ și în pragul disperării. I-am spus că știu un ceai excelent contra insomniei. Dar va avea el oare efect imediat din pricina administrării îndelungate a unor somnifere dintre cele mai puternice? A încercat. Am făcut cunoștință pe 7 decembrie 1976. Șapte zile mai târziu am mers în vizită la niște amici de-ai lui care mi-au comunicat încă din ușă bucuria că prietenul nostru comun își recăpătase somnul. În același timp îi dispăruse și durerea din laba piciorului. Ceaiul îl ajutase să-și regăsească sănătatea în cel mai scurt timp, înlăturând și toate tulburările nervoase“, scria Maria Treben în cartea sa devenită bestseller.

Ceai vs somnifere chimice

Ceaiul ar trebui să înlocuiască toate somniferele chimice deoarece, acestea „distrug sistemul nervos, pe când ceaiul înlătură toate tulburările nervoase“, mai notează Treben în cartea sa. De altfel, fitoterapeuta mai povestește în aceeași carte că mama sa obișnuia să culeagă în fiecare primăvară ciuboțica-cucului deoarece știa din bătrâni ce influență liniștitoare are asupra inimii și a nervilor. Pentru a fi leac în astfel de cazuri, se adună întreaga umbrelă florală superioară.

Atenție! Lipsa somnului are efecte mai grave decât credem

Poate părea greu de crezut, dar lipsa de somn ne poate afecta sănătatea mai mult decât am crede. Somnul și odihna sunt esențiale pentru buna funcționare a creierului și pentru menținerea energiei în timpul zilei, dar la fel de benefice sunt și pentru sănătatea inimii. De altfel, medicii recomandă câteva reguli pentru un somn odihnitor. În primul rând, programul zilnic trebuie să fie bine organizat, astfel încât ora de culcare și cea de trezire să fie relativ fixe. Totodată, la fel de importantă este evitarea consumului de alcool cu 3-4 ore înainte de culcare și a consumului de cafea cu 6 ore înainte de culcare. La insomnie ar putea duce și ceaiul verde sau negru, unele băuturi carbogazoase energizante și ciocolata. De aceea este bine să le evităm înainte de a merge la somn. Și mâncarea grea, condimentată sau dulciurile ar trebui evitate cu 3-4 ore înainte de culcare, acestea fiind înlocuite cu o gustare ușoară sau cu un iaurt ori chefir. Deși benefice, sportul și exercițiile fizice nu trebuie efectuate înainte de culcare. Recomandările mai includ și îndepărtarea de capul patului în timpul somnului a aparaturii electronice, inclusiv a telefonului mobil, a smartwatch-urilor (excepție făcând acele device-uri ce monitorizează  pulsul în somn, de pildă). Ideal ar fi ca înainte de a ne culca să citim câteva pagini dintr-o carte, în niciun caz să privim la televizor sau să adormim cu televizorul deschis. Mai mult decât atât, este bine să înlăturăm orice sursă de zgomot și de lumină, mai ales cea albastră deoarece lumina diminuează secreția fiziologică de melatonină, hormonul implicat în inducerea somnului normal.


Ceai recomandat în special contra insomniei

  • 50 grame de ciuboțica-cucului
  • 25 grame de flori de levănțică
  • 10 grame de sunătoare
  • 15 grame de con de hamei
  • 5 grame de rădăcini de odolean

Cum se prepară acest ceai? Ei bine, potrivit Mariei Treben, se opărește o linguriță (cu vârf) din acest amestec de plante cu ¼ litru de apã și se lasă să stea 3 minute. Ceaiul se bea foarte cald, în înghițituri mici, chiar înainte de culcare. După preferințe, acesta se poate îndulci cu miere sau se poate consuma și așa.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona Nicole DAVID

  • Publicat în Social
  • 0
Abonează-te la acest feed RSS