Sfinții prăznuiți ai lunii iulie, tradiții și obiceiuri românești (II)

Spicul de grâu a căpătat culoarea soarelui, iar din contrastul cerului Sfinții au mereu grijă ca oamenii să nu fie dezamăgiți în vreun fel, ba chiar îi îndeamnă întotdeauna la rugăciune, darul cel mai de preț către Dumnezeu.

16-18 iulie: Circovii de Vară

Circovii de vară sau Circovii Marinei este sărbătoarea de la sate ce face distincția dintre cele două perioade ale anului, vară, când ciobanii urcă spre culmile munților cu oile, și iarnă, când aceștia revin către case pentru iernat. După calendarul popular, perioada începe la Sângiorz și se termină la Sâmedru. Se spune că circovii aduc fenomene dure ale naturii, tunete, trăsnete, dar și animale sălbatice care păgubesc gospodăriile oamenilor.

Mucenița Marina, ce are praznicul pe 17 iulie, este femeia care s-a sacrificat pentru credința în numele Domnului. Aceasta este cu unii prea milostivă, iar cu alții prea rea. Marina poate aduce bube pe corpul femeilor sau strica ogoarele celor care muncesc de ziua ei, iar pelinul cules în această zi este vindecător și leac pentru boli.

Primul dintre slujitorii Marinei, Ciurică, este cel care apără oamenii slabi, iar cu ajutorul lui femeile ce coc o turtă și o împart cu familia vor deveni mai puternice. Asupra celor care lucrează în acestă zi se vor îndrepta ciuma sau alte boli, iar animalele lor vor fi atacate de lupi.

Ziua următoare de Circovi este prielnică pentru scoaterea usturoiului și cepei din ogor; acum nu este bine să te speli pe păr ori să te piepteni.

În ultima zi de Circovi este bine ca foarfeca să fie încuiată într-un sertar pentru a îndepărta lucrurile rele, iar la sărmani se împart pâine și miere.

20 iulie: Sf. Ilie

Sfântul Ilie, ocrotitorul recoltelor, cel care aduce ploaia și înlătură seceta, a trăit în timpul regelui Ahab, cu 800 de ani înainte de Hristos. A fost născut într-o familie de preoți la vest de Râul Iordan, în partea muntoasă a regiunii Transiordania. Tatăl său a avut o viziune la naștere prin care oameni în alb îl îmbrăcau cu pânză de foc și i-au dat să înghită o flacără, semn al dăruirii pentru Dumnezeu ce a urmat. Conform tradiției populare, Sf. Ilie este purtat prin cer de un car cu roți de flăcări și are cu el un bici de foc cu care îndepărtează diavolii ce l-au stăpânit de când și-a ucis părinții. Socotit cel mai mare între proroci, Sf. Ilie este făcător de minuni, căruia cerul i-a dat ascultare, dar și cel ce-i amenința pe împărații nelegiuiți.

Pentru ca grindina să nu cadă din cer, în această zi oamenii nu lucrează, iar busuiocul este dus de fete la biserică pentru sfințire. De Moșii Sf. Ilie sunt pomeniți cei adormiți, se oferă nuci, iar merii sunt scuturați și fructele împărțite copiilor. Palinca este îndulcită cu mierea ce a fost recoltată de la stupină de către apicultorii gătiți în straie de sărbătoare. Sf. Ilie este patronul aviatorilor, deoarece este sărbătorit de ziua Aviației Române.

21 iulie: Ilie Pălie

Ilie Pălie este vizitiul ce mână caii trăsurii Sf. Ilie. Cei care nu au respectat sărbătoarea de cu o zi înainte se spune că sunt păliți chiar în următoarea zi.

22-23 iulie: Târgul de fete de pe muntele Găină

În imediata duminică după Sf. Ilie are loc una dintre sărbătorile marcante ale lunii iulie, Târgul de fete de pe Muntele Găină, județul Alba. Încă din anul 1816 este atestat acest eveniment ce a devenit de la an la an din ce în ce mai cunoscut în Munții Apuseni, acolo unde localnicii își expun mărfurile, iar tinerii necăsătoriți vin să-și găsească jumătatea. Pe vremuri cununiile se celebrau chiar în vârf de munte de către preoții ce luau parte la sărbătoare. Fete și băieți, care mai de care, își afișau zestrea pentru a impresiona familiile ce-i însoțeau pe tineri. Moții și crișenii se adună laolaltă și dansează în hore până în zorii zilei. Legenda spune că o găină a ieșit din băile de aur ale munților Bihariei, iar localnicii tot încercau să ajungă la ea, însă acesta a dispărut în apa învolburată, de aici și numele de Muntele Găină.

27 iulie: Sf. Pantelimon

Născut în anul 275 d.Hr. în Nicomedia (Roma Antică), Sf. Pantelimon este unul dintre sfinții vindecători fără de arginți, tămăduitor pentru cei aflați în suferință. A fost educat creștinește de mama sa, însă după moartea acesteia Sf. Pantelimon a început să se închine la idoli precum tatăl său. A studiat medicina sub îndrumarea lui Eufrosinos și a ajuns un vestit medic. Când l-a întâlnit pe martirul creștin Ermolae a realizat că Hristos este adevăratul vindecător, iar credința este mai presus decât povața medicală. Pomenind numele lui Hristos, Sf. Pantelimon a vindecat ca prin miracol un orb și atunci l-a convertit la creștinism pe tatăl său. După moartea părintelui, averea primită a împărțit-o celor săraci. Când a vindecat un om paralizat și, totodată, și-a afirmat credința, împăratul Dioclețian l-a condamnat pe Sf. Pantelimon la moarte în chinuri, invocând faptul că face vrăjitorii. Se spune că i-a fost smulsă carnea și arsă, însă Hristos, sub înfățișarea preotului Ermolae, i-a cicatrizat rănile. A fost azvârlit în mare cu o piatră imensă legată, însă nu s-a înecat, a fost decapitat, dar sabia s-a îndoit, fapt pentru care călăii s-au convertit la creștinism.

În ziua de Sf. Pantelimon frunza de tei se întoarce pe dos, prevestind sfârșitul verii. Se dau de pomană fructe pentru ca în următorul an acestea să nu fie viermănoase, iar cei care muncesc se vor îmbolnăvi de ciumă și vor avea supărări în familie.

Fără îndoială, în zilele toride ale lunii lui Cuptor, când soarele răsare la puțin timp după 5 dimineața și apune în jur de ora 21, oamenii pot profita de lumină pentru a munci și a sărbători cu drag săptămânile verii, ale secerișului, Pânteliilor, Sântilie, ducând astfel mai departe tradiția și credința populară. 

Aurora GRIGORE