Anul de grație 2020: epidemia noastră de gunoaie...
o mare problemă... Prima dată, în materie de aer, respectiv nivelurile ridicate persistente de particule în suspensie (PM10 și PM 2,5). Comisia Europeană a activat procedura de infringement, anul acesta fiind pusă în mișcare prima acțiune, o scrisoare de întârziere, prin care autoritățile au primit termen de două luni să adopte programele naționale de control al poluării atmosferice. Următorul pas, în caz de neconformare, va fi avizul motivat.
A doua oară, în materie de deșeuri. Se prea poate ca și-n acest caz să fie declanșată procedura de infringement (sancționare) din pricina dezastrului ecologic reprezentat de gropile de gunoi din jurul marilor orașe din România. Și nu numai, am adăuga noi. Despre această din urmă poluare discutăm astăzi. Și luăm un exemplu, cel al județului Prahova, care poate fi multiplicat fără efort la nivelul întregii țări. Sau în alte zone poate fi chiar mai rău.
Poluarea cu deșeuri nu e o problemă doar a autorităților centrale. A operatorilor de salubritate. A primăriilor. A organismelor de mediu. E deopotrivă a locuitorilor din fiecare comună, oraș. Din toată țara, în ultimă instanță. În mod paradoxal, pe măsură ce se anunță că există servicii de salubritate în fiecare sătuc (în mediul urban nici nu mai discutăm) și că s-au făcut investiții masive (inclusiv sau mai ales cu bani europeni) în materie de gestionare a deșeurilor, starea de curățenie se degradează an de an. Încercați acum, primăvara, să priviți în jurul dumneavoastră și veți observa asta ușor. De fapt, acest aspect, cel al poluării cu deșeuri, se manifestă de multă vreme, dar parcă e mai pregnant în ultimii 4-5 ani. Aproape că nu mai există pădure, traversată de o cale rutieră, care să nu fie înțesată de pungi, hârtii, doze și sticle din plastic etc. Poienile din zona de deal și de munte sunt presărate cu deșeuri. Câmpurile, în principal cele de la marginea orașelor, sunt o imensitate de gunoaie. Asta ca să nu mai vorbim despre apele curgătoare! Are românul o poftă nebună să murdărească orice atinge: boschet, gard viu, trotuar, șanț, plajă, parc, iarbă, vad, crâng etc.
Cum a apărut un colos județean pentru gestionarea deșeurilor menajere
Și-acum s-o luăm în ordine. Politica la nivelul țării a constat în întocmirea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, Programului Național de Prevenire a Generării Deșeurilor etc., ca parte a obligațiilor asumate la aderarea la UE. De parcă ar trebui să ne impună cineva să fim curați și nu o facem pentru că așa e sănătos și în respect față de noi, comunitate, mediu!
Ca răspuns la politicile naționale, în Prahova s-a constituit, în 2009, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor (ADI – Deșeuri), din care fac parte 103 din cele 104 unități administrativ-teritoriale + Consiliul Județean. Autoritățile au scris un Plan Județean de Gestionare a Deșeurilor și un proiect care a obținut finanțare europeană, denumit „Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în județul Prahova.“ Valoarea acestuia a fost de 164,23 milioane de lei fără TVA, iar banii au fost asigurați prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Programul Operațional Sectorial „Mediu“ 2007-2013. Proiectul trebuia implementat în exercițiul financiar european 2007-2013, dar cum acest lucru n-a fost posibil, s-a reportat cu o sumă pentru perioada bugetară 2014-2020. În fine, într-un târziu, prin 2018, s-au încheiat toate investițiile care au presupus, printre altele: închiderea unui depozit neconform, construirea a două stații, una de sortare și alta de tratare mecano-biologică a deșeurilor biodegradabile (ultima încă nu funcționează), achiziția de echipamente pentru colectarea deșeurilor (pubele), distribuite apoi populației. Ca să fie mai ușor gestionată munca, la achiziția publică a serviciului de salubritate, județul a fost împărțit în mai multe sectoare, iar licitațiile au fost câștigate de firme diferite. Acest lucru s-a petrecut în 2018, atenție, numai în ceea ce privește gunoiul menajer provenit de la populație. Curățenia publică a rămas în sarcina primăriilor și fiecare s-a organizat cum a crezut de cuviință, dar în limitele prevederilor legale. Cam de prin 2015-2016, când se știa că vechiul sistem, cu servicii locale, va fi înlocuit de acest colos județean, lucrurile au scăpat oarecum de sub control și a apărut mai multă mizerie, cum spuneam, răspândită peste tot. Este, dacă ne permiteți comparația, un fel de epidemie de gunoaie! Cauzele sunt diverse: lipsa de organizare a unora dintre operatori; puțina implicare a primăriilor; colectarea selectivă insuficientă; prețul gunoiului, sporit de sancțiunile pentru necolectarea selectivă; ADI-deșeuri este total depășită de situație; lipsa de sancțiuni etc. Dar toate ne duc, dincolo de sistemul de organizare, la...om! La educație.
Dacă nu există educație de bunăvoie, ar putea exista una cu... forța?
Primăriile, prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în interiorul legislației naționale, au sarcina să supravegheze starea de curățenie a localităților. După ce au pus la dispoziție serviciul de salubritate, ar trebui să vadă și cine anume provoacă halul de mizerie de prin comune și orașe. Teoretic, ar fi fost cazul să pună amenzi și să-i sancționeze pe toți cei care umplu râurile cu deșeuri, depozitează gunoaiele pe șanțuri sau le aruncă în liziere ori direct pe câmp. Dar, de vreme ce an de an vedem – fie pe geamul trenului, fie din mașini, fie mergând pur și simplu pe stradă – o mare de murdărie, se vede că autoritățile nu aplică nicio amendă. Nu au niciun fel de politică în acest sens și nici măcar vreo acțiune de educație civică a locuitorilor. Mai presus de primării este Garda de Mediu. Teoretic, în acțiunile de control pe care le desfășoară, aceasta ar trebui să atenționeze primăriile și, dacă nu se conformează, să aplice amenzi usturătoare, cât să determine administrația să ia la rândul ei măsuri locale. Sau operatorul de salubritate să-și facă treaba corect. Fiindcă avem și această problemă, a prestatorilor de servicii care nu respectă programul de ridicare a gunoiului sau care nu sunt pregătiți pentru colectarea selectivă. Asta ca să nu mai vorbim despre cei care, pentru a nu mai plăti taxe la depozitele legale, îngroapă deșeurile în pământ sau le abandonează pe te miri unde, cum s-a întâmplat, recent, în comuna prahoveană Drăgănești. Sau cum se întâmplă în vestul județului, unde mai multe foste cariere de piatră au fost umplute cu deșeuri, inclusiv industriale. Așadar, este posibil să nu fie vorba la noi despre lipsa de organizare, ci despre nesancționarea celor care încalcă legea, fie că este vorba despre cetățean, primărie, operator sau gardă de mediu.
Maria Bogdan
Comisia Europeana, deseuri, gunoaie, deseuri menajere
- Articol precedent: „Renașterea oceanelor“ se poate realiza în 30 de ani
- Articolul următor: Costel Alexe: Pădurea este o resursă regenerabilă, pe care avem datoria să o protejăm printr-un management sustenabil