Toţi avem avem speranţe, visuri, lucruri de făcut, lucruri de care am uitat sau de care ne-am amintit!

O lume ciudată, plină de neînţelegeri şi nonsens, prea multe lucruri vagi ce depăşesc logica raţiunii, de unde atâtea vin, dar nu ştim unde ajung.

Am început vorbind vag despre ceva de care toţi suntem dependenţi, îi folosim deşi nu întotdeauna le ştim provenienţa. Vorbesc chiar despre bani.

De multe ori vedem în jurul nostru tot mai mulţi oameni care îşi etalează bolizii de lux, vorbesc cu superioritate, îşi denigrează semenii şi uită de locurile din care au plecat. Gândesc doar la a avea mai mult. De multe ori o bogăţie de faţadă, goală pe dinăuntru.

Sunt aspecte care te determină să te întrebi de ce aşa diferențe, de ce există oameni care se chinuie să-şi procure o bucată de pâine pentru a le oferi copiilor ceva la pachet, iar alţii huzuresc, au atât cât nu le trebuie, fără să aibă, cei mai mulţi, o sursă legală de câştig. Şi-atunci mă întreb, de unde? De unde atâţia bani, averi, în vreme ce ţara e tot mai săracă?

Fac parte dintr-o generaţie care îşi doreşte ordine în tot ceea ce se face, oameni corecţi, oneşti, cinstiţi în jur, o societate fără corupţie şi corupţi cu oameni care-şi câştigă existenţa cinstit şi nu înşelând sau furând.

Cred că ceea ce resimţim acum este doar efectul creat de ceva ce nu a putut fi oprit la momentul potrivit – o putem face acum – lăsând lucrurile în voia lor, că doar „merge şi așa“. O mentalitate nocivă ce şi-a făcut loc în mintea şi vocabularul nostru.

Sunt oameni care zâmbesc, creează, socializează, dar sunt prea puțini ca să mai conteze. Alții, mulţi din păcate, s-au obişnuit să existe într-o anumită stare: de ce să ies din casă, când pot da un telefon, de ce să salut pe cineva, când îi pot da un mesaj, de ce să mai merg la școală, dacă am Internet?

Acestea sunt doar o parte din „malformațiile“ comportamentale ale generaţiei actuale, cauzate de goana după succes, implicit după bani.

Visăm, creăm, citim, ne informăm, dar să nu uităm de faptul că suntem oameni, avem emoţii, temperamente, priviri, zâmbete, gesturi. Aceştia suntem: semănăm fizic, dar moral suntem atât de diferiti.

Visez să pot aduce oamenii din această lume bulversată în locul din care cei care au creat-o au plecat.

Andrei Oprea-Banu