Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 3 Dec 2021

Asociaţia Comunelor din România, la a XVI-a întrunire. Regionalizarea, în viziunea primarilor

„În sfârşit, autorităţile se întorc cu faţa spre mediul rural“, „vom atrage mai multe fonduri europene“, „vom dezvolta comunităţile locale“ sau „nu avem prea multe informaţii, deci nu avem păreri“ sunt spusele primarilor, entuziasmaţi sau rezervaţi faţă de regionalizare, prezenţi la evenimentul care îi reuneşte an de an. Indiferent de părerea acestora, România este nevoită să pornească procesul de construcţie a infrastructurii administrative prin care se vor absorbi fondurile europene în perioada 2014-2020.

În zilele de 17-20 februarie a avut loc la Bucureşti cea de-a XVI-a Adunare Generală a Asociaţiei Comunelor din România (A.Co.R.), eveniment ce a reunit peste 480 de primari şi care s-a bucurat de prezenţa mai multor invitaţi speciali. Printre aceştia s-au numărat Nicolae-Liviu Dragnea, viceprim-ministru, şi ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Rovana Plumb, ministrul Mediului şi alţi reprezentanţi ai unor ministere prezenţi pentru a transmite un mesaj din partea autorităţilor, dar şi pentru a prelua spre rezolvare o parte din problemele cu care se confruntă primarii comunelor din România.

Pe lângă temele aflate pe ordinea de zi a Consiliului director al A.Co.R., un interes deosebit l-a constituit problema regionalizării şi descentralizării. Subiectul care vizează direct primarii şi localităţile rurale a stârnit de-a lungul timpului atât nelinişti pentru cei care se gândeau la desfiinţarea unor instituţii locale, cât şi speranţă pentru cei care au înţeles beneficiile implementării noii structuri. Pe toţi aceştia, viceprim-ministrul Liviu Dragnea i-a asigurat că „nu se vor desfiinţa localităţi, nu se vor comasa judeţe“, ci se va merge pe „calapodul“ regiunilor de dezvoltare care există deja şi care prin descentralizare vor primi mai multă autonomie. În cadrul aceluiaşi eveniment, domnia sa a lansat primarilor invitaţia de a face parte din grupurile de lucru ce se vor ocupa atât de noile acte normative privind reorganizarea administrativ-teritorială cât şi de modificarea celor care nu mai corespund situaţiei actuale.

Primarii aşteaptă cu interes descentralizarea

Întrebaţi dacă regionalizarea va aduce beneficii comunităţilor locale, cei mai mulţi primari şi-au exprimat satisfacţia implementării unei astfel de măsuri, în timp ce alţii mai sceptici rămân încă în expectativă până la elaborarea noilor legi şi punerea lor în aplicare. „Particip la Adunările Generale ale Asociaţiei Comunelor din România încă din anul 2000 şi este pentru prima oară când un demnitar al statului vine cu probleme punctuale care vizează spaţiul rural, în aşa fel încât, într-o perioadă scurtă, satul românesc să arate altfel“, a declarat Mircea Velica, primarul comunei Izbiceni, judeţul Olt, şi preşedintele filialei A.Co.R. Olt, convins că tăvălugul descentralizării va produce efecte benefice pentru comunitate.

Cu alte cuvinte, „vom trece de la vorbe la fapte, pentru că vom avea un acord de cooperare în care vom cuprinde nu doar problemele comunelor, ci şi ale oraşelor, municipiilor şi judeţelor, astfel încât să putem face o analiză periodică a ceea ce se întâmplă în teritoriu. Nu va fi vorba de o comasare a comunelor, ci de crearea unui nivel intermediar între cel central şi cel judeţean“, a menţionat Emil Drăghici, preşedintele A.Co.R.

Proiectele de finanţare europeană nu vor mai fi gestionate de ministere, aşa cum se întâmplă acum, ci de regiune. Acesta va fi un prim pas al descentralizării.

„Va fi un proces lung, pe care îl începem anul acesta şi care va dura câţiva ani, dar important este să ştim că am intrat pe un făgaş normal şi firesc, astfel încât atunci când predăm ştafeta la final de mandat să lăsăm comunitatea pe un drum bun, nu pe arătură, cum mergem de 22 de ani. În momentul acesta pot spune că a reînviat speranţa că se vor realiza lucruri pe care le visăm şi le discutăm de 16 ani la toate întâlnirile“, a menţionat Benone Raboboc, primar comuna Talpa, judeţul Teleorman, şi preşedinte al filialei A.Co.R. Teleorman.

Aşadar, guvernul începe elaborarea noilor legi privind regionalizarea, lucru ce va trebui finalizat până la finele acestui an, pentru ca România să poată accesa din bugetul Uniunii Europene pe 2014-2020 fonduri pentru dezvoltare rurală.

Valul dezvoltării va „mătura“ toate comunele

Descentralizarea ar trebui să fie benefică pentru cetăţeni, pentru că „se vor putea accesa mai uşor fonduri europene cu care să dezvoltăm comunităţile locale“, a spus Ioan Roman, primar comuna Viişoara, judeţul Cluj. „Prin această regionalizare, în sfârşit factorii de decizie se întorc cu faţa spre ţăranul român, spre mediul rural. Noi am stat după Revoluţie tot cu spatele la oameni, ne-au interesat mai mult problemele electorale, am mers la ei doar când am avut nevoie de voturi şi, în rest, i-am uitat. Aşa am ajuns să consumăm peste 70% din produsele alimentare din import, în timp ce pământul nostru stă nelucrat. Probabil prin transferarea puterii de la nivel central spre regiunile de dezvoltare se vor face planuri strategice care vor fi duse la bun sfârşit indiferent de factorul politic care va fi la guvernare“, a adăugat şi Sandu Berceanu, primarul comunei Meseşeni, judeţul Sălaj, şi preşedintele filialei A.Co.R. Sălaj. Extinderea investiţiilor la nivel de regiune nu va mai plafona micile localităţi şi va elimina discrepanţa între comunităţi. „Vom putea accesa investiţii de anvergură mare, lucru pe care o comună mică cu 1.800 de locuitori nu şi-l poate permite, pentru că nu are cota de cofinanţare şi oamenii necesari. Atunci când vorbim de o regiune, ea nu dezvoltă o comună, ci 7-8 localităţi sau chiar mai mult, ceea ce este un lucru extraordinar. Prin această schimbare am putea spune că intrăm într-o ligă mai mare, în sensul că se vor accesa proiecte cu sume mari, vom începe să gândim nu ca o comunitate mică, ci ca un conglomerat de 8 judeţe, adică o regiune. În felul acesta nu se va mai întâmpla să trecem dintr-o localitate în alta şi să vedem că într-una există drum asfaltat şi în alta nu“, mai preciza primarul din Talpa, domnul Benone Raboboc.

Prin această măsură valul dezvoltării rurale va mătura vrând-nevrând toate comunele ţării, indiferent de numărul de locuitori, de posibilităţile acestora sau de nivelul de implicare a primarului, pentru că noile acte normative vor impune implementarea investiţiilor în apă, canalizare, drumuri moderne, iluminat public după o strategie globală şi nu pompieristic, cum s-a făcut până acum.

Solicitările primarilor

Vorbim de proiecte viitoare într-un moment în care mediul rural se zbate într-o sărăcie cruntă, în care satul românesc este îmbătrânit, nivelul salarial al funcţionarilor publici este jignitor, iar numărul salariaţilor din administraţia locală redus drastic. Problemele sătenilor sunt multiple şi ating aproape toate domeniile vieţii lor, de la educaţie şi sănătate până la mediu şi sprijin social. Această situaţie a fost menţinută an de an de incapacitatea de a dezvolta o localitate, aspect generat de limitările legislative impuse de legea Administraţiei Publice Locale. Motiv pentru care primarii nu au pierdut ocazia de a solicita autorităţilor în primul rând clasificarea comunelor în funcţie de numărul de locuitori, supra­faţa şi implicit potenţialul economic, rezolvarea problemelor salariale, a impozitului în agricultură şi deblocarea posturilor din administraţia publică locală. În prezent, o comună mare care are venituri proprii de circa 1 milion de euro nu poate atrage fonduri mai mari de 8-10 milioane euro. De aceea „este cazul ca această regionalizare să susţină financiar în mod echitabil, egal dezvoltarea comunelor, indiferent de mărimea acestora, de culoarea politică şi fără a dezavantaja o localitate“, a declarat Mariana Gâju, prim-vicepreşedinte A.Co.R.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Parcurile industriale, o şansă unică de dezvoltare a satului românesc

În competiţia lansată recent, în Prahova, de dezvoltare economică şi edilitară a fiecărei localităţi rurale, se înscriu, iată, de pe acum, tot mai multe aşezări din judeţ, care gravitează în jurul unor parcuri industriale proprii, în care şi-au făcut apariţia importanţi investitori străini. Între acestea şi comuna Ariceştii Rahtivani, localitate cu peste 8.300 de oameni şi cu 8.000 ha de teren, aflată la numai 15 km de municipiul reşedinţă de judeţ, pe DN72 – Ploieşti – Tîrgovişte. Iată ce spune prof. Alexandru Cristea, primarul comunei, aflat la al doilea mandat.

Cu tenacitate şi efort

„Primii paşi i-am făcut încă de acum câţiva ani, la solicitarea sătenilor – care s-au văzut, cu sutele, în postura nefericită de a fi disponibilizaţi din unităţile industriale ale judeţului, închise una după alta – de a-i ajuta cumva să-şi găsească un loc de muncă. În aceste condiţii, singura speranţă rămânea punerea în valoare a acestui teren, în mare parte puţin roditor şi cu oameni care se cam lăsaseră de... agricultură. Or, mai totul depindea deci de modul în care vom lucra cu acest teren puţin roditor şi cu o mulţime de oameni fără serviciu, în condiţiile în care bugetul local era prea sărac, doar de zece miliarde lei vechi, bun doar ca să dăm ajutor social la câteva zeci de nefericiţi. Or, utilităţi şi teren liber aveam. Aşa că am pornit după investitori. Şi i-am găsit, ce-i drept şi cu concursul activ al Consiliului judeţean.

Pe unde am mers, în drumurile noastre, ne prezentam cu punctele noastre forte: pământ liber de sarcini, utilităţi, oameni calificaţi, poziţie geografică favorabilă – ne aflăm la întretăierea unor importante căi feroviare şi rutiere, în apropiere de Aeroportul Otopeni şi în vecinătatea proiectatei autostrăzi A3. Am sugerat aşadar consiliului local introducerea a 220 ha în intravilan. Şi am reuşit. Grupul Allianso din Belgia a făcut... începutul. A cumpărat terenul de la ţărani, a ridicat mai multe construcţii şi, la invitaţia lor, au mai apărut şi alte firme, pe care le-am primit cu bunăvoinţă şi interes: o fabrică de utilaje de irigaţii la picătură şi de deszăpezit, o alta de utilaje petroliere. Au mai venit şi alţii care realizează utilaje de cercetare geologică, o alta de plăcuţe de frână şi de ambreiaje, iar, de curând, o unitate de fabricare a rulmenţilor grei. Într-o perspectivă apropiată, pe un câmp de aproape 100 ha se va ridica o unitate de producere a energiei electrice, cu o instalaţie de... fotovoltaice, care îşi propune şi construirea unui transformator de mare capacitate! În schimb, comuna a venit cu forţă de muncă calificată: 400 de oameni de la noi din comună şi alţii 1.000 din aşezările vecine. În final, unităţile industriale din acest parc industrial, numit Ploieşti West Park, se estimează că vor oferi, în 2016, peste 5.000 noi locuri de muncă.“

O mană cerească, veţi spune. Şi aşa este, fapt care schimbă cu totul faţa acestei aşezări, dar şi a altora din zonă. Bugetele locale cresc vertiginos. La Ariceştii Rahtivani aflăm că veniturile, din taxe şi impozite, ajung astfel de la 10 miliarde lei vechi la peste 8 milioane lei noi, adică la aproape 2 milioane de euro, la concurenţă cu alte comune prahovene cu asemenea parcuri industriale – Brazi, Blejoi, Păuleşti.

Ce face primarul când se vede cu bani mulţi?

„Faptul că putem conta pe nişte venituri mari şi certe – acum bugetul nostru este de două milioane de euro, adică de 16 ori mai mare ca acum câţiva ani – ne ajută să construim şi să reconstruim… comuna“, mai declară primarul din Ariceştii Rahtivani. Notăm astfel din programul de dezvoltare edilitar – gospodărească: străzile comunei asfaltate, trotuare în toate cele cinci sate ale comunei: Ariceşti, Nedelea, Tîrgşoru Nou, Buda şi Stoieneşti, modernizarea tuturor şcolilor, a celor două cămine culturale, organizarea unui club al seniorilor, fiindcă aici există peste 1.000 de pensionari, dar şi extinderea clădirii primăriei, vor mai fi construite o sală de sport, o bază sportivă, va fi extinsă şi alimentarea cu apă potabilă şi multe, multe altele, care îşi tot aşteaptă rândul de atâţia ani. „Dar, nu cumva să credeţi că vom scăpa de probleme. Acestea vor fi, cu siguranţă. Nu vom scăpa prea curând de spectrul şomajului, fiindcă mulţi localnici au peste 50 de ani şi au lucrat în minerit, construcţii, în industria prelucrătoare, în industria de apărare şi astfel nu mai fac faţă noilor meserii care se caută acum la noi. O şansă pentru alţii din apropiere... Iar dacă vă spun că am angajat şi doi instructori artistici pentru două formaţii de dansuri moderne şi de jocuri populare, începând cu copii de vârstă şcolară, veţi spune, probabil, că nu mai ştim ce să facem cu banii. Ştim foarte bine.“

Iată dar un îndemn şi pentru alţii ca să-şi organizeze parcuri industriale la ei acasă. Deja se conturează aşa ceva în alte câteva comune. La Ciorani şi Băneşti se pare că programul special de dezvoltare a satului românesc prinde contur. În primul rând prin apariţia unor noi parcuri industriale şi în alte localităţi rurale din judeţul Prahova.

Cristea BOCIOACĂ
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

Satul văzut din câmp

Interviu cu ing. Ion Banu, director general al revistei Lumea Satului.

– S-a demonstrat că agricultura este o ramură economică prioritară. Cum s-ar putea motiva această afirmaţie? De ce este prioritară?

– În primul rând, pentru că în ultimii 20 de ani economia românească în general, nu prea mai produce, am devenit consumatori prin excelenţă, agricultura rămânând singurul domeniu care poate să-şi aducă un aport substanţial la bugetul de stat şi la stabilitatea economică. Dar ca să-şi îndeplinească acest rol de „ramură prioritară“ a economiei trebuie bine administrată, gospodărită şi valorificată din toate punctele de vedere. Ne-am obişnuit să spunem că România are un potenţial extraordinar în ceea ce priveşte agricultura, un pământ bun, zootehnie care ar putea performa, pentru că avem aproape 5 milioane de hectare de pajişti, folosite acum doar în proporţie de 25-30%, numai că aceste resurse trebuie valorificate eficient şi atunci cu siguranţă ele îşi vor aduce un aport substanţial la bugetul naţional şi la bunăstarea românilor.

– Anul 2012 a fost unul greu. De vină a fost numai natura, sau noi nu suntem pregătiţi să colaborăm cu natura?

– Cred că mai de grabă nu suntem pregătiţi să venim în întâmpinarea acestor vicisitudini ale naturii. Nu suntem pregătiţi cu soiuri rezistente la stresul termohidric, să asigurăm toate verigile tehnologice specifice fiecărei culturi în parte şi mă refer în mod deosebit la apă, factorul limitativ cel mai important al nivelurilor de producţie şi nici din punct de vedere organizatoric. Şi aici un rol deosebit ar trebui să-l joace cercetarea. Aici avem foarte multe de făcut. Ar trebui un program special şi am spus nu odată, că prioritatea numărul unu în România sunt irigaţiile, apoi infrastructura. Este o greşeală să nu valorificăm resursele de apă de care dispunem şi orografia ţării care ne permite să aducem apa inclusiv gravitaţional în multe zone ale ţării.

– Greşit mi se pare a fi felul cum a fost organizat acest sistem ameliorativ, deşi România a avut peste 2,3 milioane ha amenajate pentru irigaţii şi care funcţionau. S-a spus la un moment dat, că era învechit sistemul, dar totuşi aveam apă în sol. Azi s-a reorganizat, încât a dispărut de tot.

– Da, s-a reorganizat din punct de vedere administrativ, dar nu şi tehnic. Canalele magistrale din care se pompa apa, cred că ar trebui să fie acum în subordinea Ministerului Mediului pentru că acestea contribuie şi la îmbunătăţirea microclimatului din zonele în care sunt amplasate. Cu fondurile de la mediu şi cu cele ale agriculturii s-ar putea face mai mult pentru ambele domenii. Trebuie să avem în vedere că următoarea criză, după cea alimentară va fi criza apei. De aceea trebuie avută grijă cum gospodărim această resursă naturală.

– Se spune că 70% din apă ar trebui să revină agriculturii, dar lucrurile nu stau aşa.

– Nu, pentru că nu există un program sectorial, iar consecinţa acestui fapt se resimte în fiecare an agricol pentru că nu avem continuitate în ceea ce dorim şi trebuie să facem.

– Cercetarea, despre care aţi pomenit mai devreme, a pierdut teren într-un mod inexplicabil. Pe de altă parte remuneraţia din cercetare nu încurajează niciun tânăr să rămână în acest domeniu. Să nu mai vorbim de finanţare.

– Am vizitat multe staţiuni şi institute de cercetare de afară cu rezultate deosebite. Am făcut şi o mică... cercetare la rândul meu şi am aflat că acestea sunt finanţate substanţial de la bugetul de stat şi sigur, se şi autofinanţează în bună măsură. În schimb, cercetarea românească nu se mai poate autofinanţa şi din motivele pe care le menţionaţi dumneavoastră. Terenurile le-au fost luate, ori acolo realizau şi cercetare pe suprafeţe importante, dar şi producţie comercială din care reuşeau să-şi susţină activitatea de cercetare.

– Se aduc tehnologii de vârf în multe unităţi, acolo unde există putere economică. Mă întreb cine le mânuieşte?

– Din păcate liceele agricole aproape au dispărut. Din peste140 de licee agricole, cred că mai sunt 10-12 unităţi, iar acestea au clase care pregătesc elevii pentru cu totul alte meserii: croitorie, tinichigerie, vopsitorie, construcţii ş.a. Despre tehnicieni agricoli sau mecanizatori nici nu se mai aude. Avem tehnică de vârf, a intrat în ţară, în ultimii ani, tehnică agricolă deosebit de performantă, dar nu are cine să o exploateze. Îmi aduc aminte că pe vremea ministrului Maior, învăţământul agricol a trecut total în subordinea Ministerului Învăţământului cu consecinţele pe care le cunoaştem deja. O dublă subordonare faţă de Ministerul Învăţământului şi cel al Agriculturii care ar fi putut asigura baza materială necesară pentru pregătirea elevilor şi studenţilor ar fi rezolvat multe probleme. Ministerul Agriculturii era cel mai interesat să aibă în administrare, în coordonare viitorii specialişti din domeniu.

– Ce ar trebui să învăţăm de la 2012?

– Vorbeam de priorităţile din agricultură, pe care şi Guvernul ar trebui să le aibă în atenţie şi mă refer în primul rând la infrastructură şi irigaţii. Infrastructura pentru că am putea valorifica foarte bine resursele naturale şi turismul rural, prea puţin exploatate. Revenind la irigaţii, noi vorbeam despre acestea şi când ploua torenţial pentru că ploile trec şi dacă nu suntem pregătiţi să venim în completare cu necesarul de apă pentru culturi , riscăm să le pierdem. Când funcţionau sistemele de irigaţii îmi amintesc că se aplica şi irigare de aprovizionare, înainte de semănat, pentru a favoriza pornirea în vegetaţie a culturilor, ori acum vorbim de irigaţii doar pe cca 300.000 ha, din peste 2,3 mil. ha cât se iriga până în 1990. Mare pierdere pentru ţară.

– Discutăm adesea de consumuri mari de energie pentru punerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii.

– Sigur, dacă folosim în continuare staţiile vechi de pompare. Însă avem posibilitatea să investim în tehnologii noi care conduc la reduceri substanţiale de energie şi să nu mai vorbim de posibilităţile de care dispunem de a aduce apa gravitaţional la rădăcina plantei. Jiul, Oltul, Mureşul, Prahova, Siretul ş.a. dacă le-am regulariza şi s-ar construi baraje şi, respectiv, lacuri de acumulare am putea folosi apa şi pentru producere de energie electrică dar şi pentru irigaţii. Avem exemplul unor state, precum Shrilanka, Egipt, Israel, Turcia unde perioadele de secetă alternează cu cele excesiv de ploioase. Acolo, în perioada ploioasă apa se depozitează în lacuri artificiale, uriaşe, de sute de hectare şi apoi se foloseşte pentru irigat în perioadele secetoase. De ce ei reuşesc şi noi nu? Important este să se vrea, mai ales la nivel central şi apoi să se sprijine investiţiile în sectorul agricol, pentru că avem multe de făcut.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS