Unbeaten 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Feb 2021

Ce proiecte propune ADR Nord-Est pentru una dintre cele mai sărace regiuni din UE

Agenția Regională de Dezvoltare Nord-Est, care cuprinde județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui, a elaborat prima versiune a Programului Operațional Regional 2021-2027, document pe care l-a trimis spre consultare partenerilor europeni. E important să reamintim că toate structurile ARD din țară vor îndeplini, potrivit OUG 122/29 iulie 2020, funcția de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional. Noul statut aduce obligații suplimentare, dar și decizia mai aproape de partenerii locali (firme, ONG-uri, grupuri de acțiune locală, primării, consilii județene, instituții de cultură, universități etc.)

Regiunea Nord-Est este, cu o populație de 3.210. 481 de locuitori și o suprafață de 36.850 kmp, cea mai mare din țară, dar ca performanțe economice se clasează pe ultima poziție în România și pe ultimele 10 locuri în întreaga Uniune Europeană. În primul draft pentru următoarea perioadă de programare se arată că „populația rezidentă este într-o continuă descreștere – cu 770.000 de locuitori mai puțin în ultimii cinci ani“, iar motivele țin de „sporul natural negativ și migrația economică înspre alte state membre sau alte regiuni ori zone metropolitane din țară“.

Starea la zi a regiunii: modestă spre rea

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), în 2019 regiunea Nord-Est înregistra cel mai mic PIB/cap de locuitor din România, respectiv, 7.081 euro/locuitor. Între județele din regiune sunt disparități din acest punct de vedere, Iași și Bacău înregistrând un PIB/loc. de 8.691 euro, respectiv, 7.501 euro, în timp ce în Vaslui și Botoșani sunt cele mai mici valori, 5.554 euro/loc, respectiv, 5.688 euro/loc. Populația ocupată din regiune este, după raportul CNSP, de 1.105 mii persoane, cu o pondere ridicată (aproximativ 40%) în agricultură. Numărul de salariați era, în 2019, de 581,1 mii persoane, iar numărul de șomeri – de 57,3 mii persoane. De altfel, starea la zi a regiunii este sintetizată în schița POR 2021-2027: „Regiunea are vulnerabilități atât pe componenta de bază la capitolele educație și infrastructură, cât și pe componenta de inovare, educație superioară și formare continuă (...) Deși față de 2007 valoarea totală a investițiilor străine s-a triplat, fluxurile financiare din ultimii ani sunt în continuă descreștere, reprezentând doar o foarte mică parte din valoarea totală a investițiilor realizate în România (3%).“ Regiunea prezintă, potrivit specialiștilor de la ADR Nord-Est, „performanță scăzută pentru înzestrarea locuințelor cu toalete, gradul de colectare a deșeurilor, rata de cuprindere în învățământul secundar, rata de părăsire timpurie a școlii, gradul de interacțiune online cu autoritățile publice, pondere scăzută a absolvenților din învățământul superior.“ În ceea ce privește mediul rural, analiza este una destul de dură, ca realitate: „Zonele rurale, în special cele din jumătatea estică a regiunii, sunt caracterizate de un nivel redus de dezvoltare a infrastructurii de bază și tehnico-edilitare. Gradul modest de modernizare a drumurilor care asigură conectivitatea cu spațiul urban se constituie într-un obstacol, determinând o accesibilitate modestă a populației la serviciile publice de educație și sănătate, la oportunitățile de muncă din mediul urban. Riscul de sărăcie sau excluziune socială a crescut în ultima perioadă, nivelul prezent, de 41% , fiind unul foarte ridicat, superior celui național și comunitar. Nivelul de marginalizare în mediul rural este dublu față de zona urbană, cele mai afectate teritorii fiind în județele Vaslui, Iași, Botoșani și Bacău.“

Ce ar fi, totuși, de făcut?

ADR Sud-Est nu deține soluția în totalitate, fiind doar un pion în angrenajul de factori care realizează politicile de dezvoltare a zonei. Și acoperă, de asemenea, doar o parte din necesar, în limita unei surse financiare disponibile prin POR. Știm că, la ora aceasta, primăriile au depus proiecte în valoare de 2,54 miliarde de euro, universitățile – de 297 milioane euro, iar alți actori regionali – de 31,37 mil. euro. Prin POR 2021-2027, suma orientativă pusă la dispoziție este de 1,56 miliarde euro! Alocarea pe cele 7 priorități este oarecum previzibilă, cu cea mai mare sumă rezervată mediului:

  • O regiune mai mai competitivă, mai inovativă, alocare de 353,088 milioane euro: dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate (regiunea numără 424 de întreprinderi inovatoare, 11 claustere, 5 entități de inovare și transfer tehnologic, 2.874 de cercetători și 35 școli doctorale), impulsionarea creșterii și competitivității IMM-urilor (62.160 unități locale active);
  • O regiune mai digitalizată, 176,544 mil. euro: 122 de instituții au depus proiecte în acest sens;
  • O regiune durabilă, mai prietenoasă cu mediul, 670,868 mil. euro: promovarea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (regiunea dispune de 1.461.968 de locuințe, din care 325.908 au beneficiat de lucrări de reabilitare termică), îmbunătățirea protecției naturii și a biodiversității, a infrastructurii verzi și reducerea poluării (3.253 hectare de spații verzi amenajate în urban – 18 mp/loc., iar ținta este de a 4.683 hectare – 26 mp/loc.); promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile (transport public în 13 localități urbane, din totalul de 46);
  • O regiune mai accesibilă, 183,606 mil euro: dezvoltarea unei mobilități naționale, regionale și locale durabile, reziliente în fața schimbărilor climatice, inteligente și intermodale, inclusiv îmbunătățirea accesului la TEN-T și a mobilității transfrontaliere (5.388 km de drumuri județene, din care 41% reprezintă drumuri modernizate);
  • O regiune educată, 183,606 mil euro: îmbunătățirea accesului la servicii de calitate și favorabile incluziunii în educație, formare și învățarea pe tot parcursul vieții (potrivit draftului POR, în județul Vaslui 70% din unitățile școlare de învățământ primar și secundar nu beneficiază de toaletă în interior, în Botoșani – 60%, în Iași, Bacău și Suceava câte 40%, iar în Neamt 28%) – 200 de proiecte pentru construire de creșe, grădinițe, modernizare, reabilitare dotare școli generale, gimnaziale, licee tehnologice etc.;
  • O regiune mai atractivă, 121,887 mil euro: dezvoltarea patrimoniului cultural și turistic (1,26 mil. turiști, predominant in județele Suceava – 34%, Iași – 26% și Neamț – 20%).

Maria BOGDAN

Previziunile ONU și ale Băncii Mondiale: cei săraci vor deveni mai săraci și vor fi mai mulți

Sfârșitul anului 2019 a marcat trecerea către o perioadă umanitară și economică pentru care se pare că nu am fost pregătiți. Dezlănțuirea virusului Covid-19 în Asia și mai apoi pe celelalte continente a pus din nou omenirea în fața unor realități care apar ciclic în istorie. Economia este în continuare fragilă și fiecare fisură determină un val de sărăcire care împovărează și mai mult omenirea. Așa că obiectivul organizațiilor mondiale de a stopa foametea este aproape de fiecare dată zădărnicit de către o criză economică pretextată într-un fel sau altul. Pandemia Covid-19 nu a fost cu nimic diferită de situațiile anterioare. La fel ca și în celelalte puncte zero ale economiei mondiale, și acum au apărut taberele pro și contra veridicității crizei. A fost independentă de factorii de decizie umani, a fost provocată? Până să avem răspunsurile oneste, avem cifrele care arată că pandemia și criza economică care i-a succedat au condamnat în continuare la sărăcie 35 de milioane de oameni.

35 de milioane de oameni condamnați în continuare la sărăcie

După fiecare val al crizelor mondiale urmează analiza. Așadar, ce spune Banca Mondială? Într-unul dintre scenariile cele mai sumbre prefigurate, instituția prevede că aproape 35 de milioane de oameni vor fi condamnați în continuare la sărăcie, asta însemnând că trebuie să își asigure traiul zilnic cu doar 5,50 USD pe zi. Potrivit Băncii Mondiale, din cei 35 de milioane de oameni, impactul financiar al pandemiei de coronavirus îl vor resimți cel mai puternic cca 24 de milioane de oameni din Asia de Est și Pacific, în special cei care muncesc în industrii vulnerabile în fața acestor schimbări economice provocate de pandemie. Spre exemplu, turismul din Thailanda și insulele din Oceanul Pacific, alături de alte domenii de manufacturiere din Vietnam și Cambodgia. 

Deși Asia, în special China, a fost considerată motorul economic mondial în ultimul deceniu, previziunile Băncii Mondiale sugerează că pandemia coronavirusului a oprit această dezvoltare, iar recuperarea va fi lungă și dificilă. În China, unde a început focarul, impactul virusului asupra economiei, în contextul în care pandemia nu se agravează, va înregistra o creștere lentă de 2,3% anul acesta față de 6,1% anul trecut. Și pentru alte țări din Asia de Est și Pacific previziunile Băncii Mondiale sunt la fel de sumbre. Scenariul de bază prevede o creștere  economică lentă de până la 2,1% în scenariul de bază, comparativ cu creșterea de 5,8% înregistrată în 2019. Dincolo de cifre, concluzia Băncii Mondiale este aceea că numărul oamenilor săraci va crește, iar cei deja săraci vor deveni și mai săraci. Lupta împotriva crizei se va purta și în țările bogate care vor trebui să găsească soluții pentru a-și menține pe linia de plutire afacerile şi economia.

„Urmează o foamete de proporții biblice“

La finalul anului 2019 Organizația Națiunilor Unite în colaborare cu alte instituții de profil a dat publicității un raport potrivit căruia cel puţin 265 de milioane de persoane se aflau în pragul înfometării încă dinainte de declanșarea pandemiei Covid-19. Deși raportul nu a fost încă reactualizat, reprezentanții ONU sunt de părere că această cifră a crescut considerabil după declanșarea pandemiei.

Într-un interviu televizat acordat postului CNN, David Beasley, directorul executiv al Programului Alimentar Mondial, a afirmat că „peste 30 de ţări sărace ar putea trece printr-o perioadă de foamete extremă, iar în 10 dintre aceste ţări există deja peste 1 milion de oameni în pragul înfometării. Nu e vorba despre oameni care adorm fără să fi mâncat. Vorbim despre condiţii extreme, stare de urgenţă, oameni care vor muri în lipsa hranei. Nu e doar pandemie, ci o pandemie a foametei. Este o catastrofă umanitară şi alimentară. Suntem martori la un fenomen extins, foamete de proporţii biblice.“

Potrivit oficialului, acesta a semnalat Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite și lideri mondiali că trebuie să se acționeze rapid și inteligent.

„Dacă avem bani şi menţinem lanţurile de aprovizionare deschise putem evita foametea. Putem opri tragedia dacă acţionăm acum. Banii singuri nu vor fi suficienţi. Pentru ajutoare este dificil să treacă de blocajele de circulaţie impuse în întreaga lume. Avem nevoie de bani şi de acces. Nu una sau alta, ne trebuie amândouă. Putem preveni foametea la nivel global.“

Raportul foametei arată o creștere în ultimii trei ani consecutivi

Ultimele date statice ale ONU arată că, prin comparație cu anul 2018 când existau 811 milioane de oameni care nu dispuneau de hrană suficientă, în 2019 numărul lor a crescut la 820 de milioane. Este al treilea an consecutiv de creștere a numărului de oameni săraci. Foametea este în creștere în multe țări în care creșterea economică este întârziată, în special în țările cu venituri medii și în cele care se bazează foarte mult pe comerțul internațional de mărfuri primare. Raportul anual al ONU a constatat, de asemenea, că inegalitatea veniturilor este în creștere în multe dintre țările în care foametea este în creștere.

Raportul din 2019 semnalează și impactul insecurității alimentare. Astfel se arată că 17,2% din populația lumii nu are acces regulat la „hrană nutritivă și suficientă“. Chiar dacă nu este neapărat vorba despre foamete, acești oameni pot dezvolta diverse forme de malnutriție și sănătate precară, se arată în raport.

În ceea ce privește copiii, raportul a dezvăluit că, începând cu 2012, nu s-au înregistrat progrese în creșterea numărului de nou-născuți care să aibă o greutate optimă la naștere. În plus, în timp ce numărul de copii sub cinci ani afectați de creșterea scăzută în înălțime s-a diminuat în ultimii șase ani cu 10% la nivel global, ritmul progresului este prea lent pentru a atinge obiectivul din 2030 de reducere la jumătate a numărului de copii care nu cresc în înălțime din cauza hranei deficitare sau a foametei.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Social

Sărăcia bate onestitatea

Sucevenii se lasă păcăliți de ucrainenii care vând produse ilegale

De câţiva ani a prins avânt, pe piaţa neagră suceveană, comercializarea erbicidelor, fungicidelor, pesticidelor şi a altor produse fitosanitare aduse din Ucraina. Aceste produse, a căror vânzare în România se desfăşoară autorizat, în condiţii stricte, pentru că sunt substanţe periculoase, cu diferite niveluri de toxicitate, se vând în pieţe, bazaruri, parcări, pe Internet la preţuri scăzute comparativ cu cele din magazinele de specialitate. De cele mai multe ori efectul după utilizare nu este cel scontat.

Teama agricultorilor suceveni ca aceste produse să se regăsească în unele magazine autorizate amestecate cu produsele omolgate, care se vând vrac, sau să fie falsificate fitosanitare cunoscute ca produse neomolgate, provenite din Ucraina şi Moldova, este mare din cauza cantităţii foarte mari de astfel de substanţe aflate pe piaţă.

Potrivit unei informări a IPJ Suceava, în primele şase luni ale anului 2017 poliţiştii Serviciului Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, cu sprijinul Oficiului Fitosanitar Suceava şi al Gărzii de Mediu Suceava, au desfăşurat 10 acţiuni pe linia produselor de protecţie a plantelor, fiind confiscate în timpul controalelor sute de kilograme de produse de protecţie a plantelor de provenienţă ucraineană. Produsele urmau să fie vândute pe piaţa neagră și puteau prezenta un nivel crescut de toxicitate cu efecte imediate sau în timp asupra sănătăţii populaţiei.

Doar la o singură descindere în bazarul din Suceava au fost confiscate 216 kg de produse de protecţie a plantelor de provenienţă ucraineană, din care 45 litri erbicid. La un alt control la 44 de comercianţi, fitofarmacii, farmacii veterinare, au fost constatate 16 infracţiuni de trafic cu produse sau substanţe toxice şi două infracţiuni de contrabandă calificată cu produse fitosanitare. Sunt doar câteva date dintr-o informare a poliţiştilor, dar care îi înspăimântă pe agriculturii de bună credinţă pentru că aplicarea de tratamente cu substanţe necorespunzătoare, procurate din magazine, poate duce la infestarea ireversibilă a culturilor şi la pierderi foarte mari sau chiar la compromiterea totală.

Micii fermieri preferă substanţele aduse în pieţe sau bazar

Dacă fermierii preferă produsele de protecţie a plantelor folosite în tratamente cumpărate de la marile companii pentru a le putea aplica conform buletinelor de prognoză şi avertizare emise de inspectorii fitosanitari din cadrul oficiilor fitosanitare judeţene, mulţi dintre cei care practică agricultura pe suprafeţe mici, lângă casă, preferă produsele aduse de peste graniţă şi vândute pe sub tarabe pentru că sunt mai ieftine. Ei nu ştiu dacă nu este depăşit termenul de valabilitate, nu au fost depozitate în condiţii improprii, nu au în compoziţie ingrediente care să producă alergii sau soluţia cu care stropeşti legumele şi fructele nu le-a otrăvit pentru că ambalajele nu au indicaţii clare privind conţinutul şi natura produselor de protecţie a plantelor. Dacă informaţiile există, puţini ştiu limba ucraineană, iar singurele date sunt cele oferite de comerciant, pentru că dacă nu cunoşti limba nu poţi citi eticheta de pe ambalaj.

Verificarea provenienţei substanţelor folosite este foarte importantă

Referitor la substanţele folosite în agricultură, fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără a precizat în cadrul unei întâlniri cu legumicultorii suceveni că există un organism, Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, care verifică produsele pentru tratamente, inclusiv pe cele bio. Ele trebuie să treacă printr-un sistem de testare, această comisie înfiinţată la nivel naţional având asemenea atribuţii.

„Suntem aproape de frontiera cu Ucraina la nord şi Republica Moldova la est, state care au un alt regim. Foarte mulţi agricultori se aprovizionează pe această cale ilegală, fenomenul fiind foarte greu de controlat. Aici intervine responsabilitatea producătorului. În cazul în care analizele – şi iată că au început să se facă – sunt pozitive la substanţe interzise – şi Doamne fereşte să se găsească o astfel de substanţă, resturi sau urme în produs – fermierul poate să fie compromis pentru totdeauna. Nu va putea vinde niciodată. Asta se întâmplă oriunde în lume“, a precizat Valeriu Tabără.

Acesta le-a recomandat tuturor utilizatorilor să verifice omologarea produselor de protecţie a plantelor pe pagina web a Ministerului Agriculturii, putând afla şi informaţii despre substanţa activă, numărul şi deţinătorul certificatului de omologare, ţara de provenienţă.

Silviu BUCULEI

Popricani – Iaşi „Se trăieşte ca acum o sută de ani“

În urmă cu câţiva ani, în localitatea Rădăuţi Prut din judeţul Botoşani, în prezenţa unor înalte oficialităţi din România şi Republica Moldova, se inaugura un pod care uneşte ambele maluri ale Prutului. Ceea ce n-au aflat însă reprezentanţii Guvernului de la Bucureşti era faptul că în această parte de ţară, între Rădăuţi Prut şi Manoleasa, există un drum naţional DN 24 în lungime de 40 km neasfaltat, mai exact de pământ, ca în urmă cu sute de ani. A trecut de atunci ceva vreme şi situaţia a rămas neschimbată, drumul este plin de noroaie, iar autorităţile, în afară de promisiuni, n-au făcut nimic.

Mi-am adus aminte de această stare de lucruri când, într-una din zilele trecute, am ajuns în satul Cuza Vodă din comuna ieşeană Popricani. La circa cinci kilometri de Iaşi, oraşul care tinde să ajungă Capitală Culturală Europeană, patru sute de gospodării stau înecate în noroi şi practic toamna şi în timpul dezgheţului de primăvară nu se poate intra şi ieşi decât cu tractorul. „Lasă că nici iarna nu-i mai bine, ne spune cu amărăciune un localnic, maşinile care se aventu­rează sfârşesc într-unul dintre şanţurile pe care primăria le-a făcut toamna trecută cu un buldozer, şanţuri care au costat circa un miliard de lei vechi şi care în parte s-au astupat pentru că oricum nu folosesc la nimic.“

„De fiecare dată când plecăm de acasă încălţăm ciubote de cauciuc pentru a răzbate prin noroi, subliniază o localnică, Maria Stan, mai ales că din cauza noroaielor niciun autobuz nu poate răzbate decât până în vârful dealului de la intrarea în sat. Singurul mijloc de transport care mai ajunge este un microbuz, şi acesta extrem de aglomerat pentru că peste 30 de copii din sat, între care şi doi ai mei, învaţă la Iaşi, într-un cuvânt trăim ca în urmă cu o sută de ani.“

La rândul lor, cei care fac naveta la Iaşi cu maşina personală sunt disperaţi. „În toamnă mi-am schimbat capetele de bară, pivoţii, bucşele, garniturile şi acum, odată cu venirea primăverii, trebuie să le schimb iar, într-un cuvânt, alţi bani, altă distracţie“, spune cu umor amar Vasile Trifan, care pentru a ieşi din sat, nu de puţine ori, se foloseşte de tractorul unui prieten.

Şi cum situaţia este, vorba unui sătean, veche de când lumea, dar de neconceput într-o ţară a UE, în plin secol XXI, oamenii s-au adresat în nenumărate rânduri primarului Valeriu Pârlog. Deşi cunoaşte situaţia şi îi compătimeşte pe sătenii din Cuza Vodă, primarul declară că nu poate face mare lucru din cauza lipsei banilor. Cum este primar doar de trei ani, domnul Valeriu Pârlog promite că în primăvară, având un proiect pentru asfaltarea a şase kilometri de drum, în valoare de 1,5 milioane de euro, va reuşi să răspundă doleanţelor locuitorilor din Cuza Vodă.

Până atunci, oamenii din sat continuă să frământe în fiecare zi noroaiele sperând ca drumul care îi leagă de civilizaţie să fie la înălţimea vremurilor pe care le trăim, iar dorinţa lor, dacă primarul nu poate face mare lucru, să fie auzită de cineva de la judeţ, „unde cei care diriguiesc treburile nu ştiu sau nu vor să ştie realităţile din judeţ şi deci şi din satul nostru“.

Stelian CIOCOIU

Sărăcia nu vine din prea multă minte!

În ceea ce mă priveşte, cred, sunt convins că dintotdeauna satul, satul românesc, a dat măsura veşnicirii unui neam.

Se şi spune, de altfel, că nu poate fiinţa o ţară bogată cu ţărani săraci.

Şi totuşi, în timp, s-a păstrat aproape nealterată spusa bădiţei Creangă: „Săraci ca anul aista, ca anul trecut şi ca de când ne ştim n-am fost parcă niciodată.“

Vorbe axiomă pentru megieşii noştri. Vremea a vremuit şi pământul împrumutat, spusa altcuiva, de la cei ce vor să vină dă semne de oboseală.

Pe de o parte se împuţinează văzând cu ochii.

Statisticile spun că ogorul bun de arat şi semănat e acum mai sărac cu aproape 4 milioane de hectare.

S-a confundat, glumea cineva, averea naţiei cu o plăcintă. Cine poate, la plăcinte înainte. Şi ciolane de ros au tot fost şi bag seama că tot mai sunt.

Averea unora macină bruma de bunăstare a altora.

De aici alte şi alte dureroase adevăruri.

Peste 40% dintre români, cei mai numeroşi de la ţară, trăiesc sub pragul sărăciei.

Unul din cinci semeni de-ai noştri e, cum se zice, sărac lipit.

Dintre trei copii, unul nu merge la şcoală.

Satul a devenit un fel de moşie a câtorva băieţi deştepţi. Ei fac şi desfac aici legea.

Dacă luăm în seamă numai procesul de retrocedare a proprietăţilor, pentru care se mai află în curs 27.000 de acte în instanţă, avem deja măsura acelei zicale că dreptatea umblă cu capul spart.

Se trăieşte aşadar de azi pe mâine, dar mereu cu speranţă că la anul va fi mai bine.

Suntem, fireşte, într-un an nou. Mă aşteptam ca decidenţii, oamenii politici să gândească la o necesară înnoire.

Cum s-a şi spus – „punct şi de la capăt!“

Dar de unde! Ambiţiile politice alimentate de veşnica patimă de înavuţire nu fac decât să rotească din nou caruselul puterii.

E un fel de convingere că oamenii ăştia cocoţaţi cu impertinenţă pe val sunt un fel de perpetuum mobile deşi, în fapt, amintesc mai degrabă de „hopa mitică“.

Fără ei, adică, nu se poate!

Cetăţeanul de rând e un fel de pacoste, bună să-şi dea votul, dar cam atât.

Cineva a avut curiozitatea să vadă ce naţii ale lumii sunt mulţumite de traiul lor. Au luat în calcul 65 de naţiuni. Şi România! Ghiciţi unde ne situăm? În frunte! În fruntea cozii adică.

Mai apoi. Cunoaşteţi din ce a trăit şi-şi mai trage sufletul românul? Din împrumuturi!

Peste o sută de miliarde de euro. Aşa se face că în 2015 40% dintre români au intrat cu datorii pe care nu le mai pot achita.

Ce se întâmplă cu cei din capul trebii acum, după un sfert de secol de democraţie?

S-au perindat pe la guvernare 91 de miniştri.

25 la transporturi, 21 la educaţie, 21 la sănătate etc.

Cum s-ar putea zice – „anul şi beizadeaua“.

În Parlament moţăie peste 500 de aleşi.

În 2014, spun statisticile, au lucrat în total 70 de ore.

Vacanţa parlamentară are trei luni. În rest, „trai pe banii românilor“.

Adunaţi la toate acestea fel de fel de comitete şi comisii şi veţi avea lista qvasicompletă a bugetului românesc.

În schimb, nu avem infrastructură. La ţară abia 20% dintre comune au apă şi canalizare.

Refacerea pagubelor de pe urma proastei gospodăriri a teritoriului e un proiect sine die.

Şi totuşi, parcă vă aud, chiar nu s-a făcut nimic în ţara asta.

Ba da! Vă răspund fără ezitare.

Acolo unde oameni cu minte, curaj, cu dragoste de român au demonstrat că se poate şi „la noi“ ca şi „la ei“; ei bine, asemenea insule ale rodniciei rămân în continuare exemple particulare. Pe care însă statul, că pentru aia e stat, are grijă să le jumulească, doar, doar le-o pieri şi altora cheful să facă.

Fiindcă la noi, la noi la români, e un obicei.

E pedepsit cel care face. Cine îndrăzneşte mai şi greşeşte, nu?

Ce-mi doresc aşadar de la noul an?

Să dispară dihonia. Ura, cearta, invidia!

Îmi mai doresc oameni potriviţi la locul potrivit. Prea mult amatorism, ca să nu zic prea multă prostie!

Bunica mea avea o vorbă – „sărăcia nu vine niciodată din prea multă minte!“

Luaţi aminte!

Gheorghe VERMAN

Sărăcia rurală extremă s-a mutat în sud

Comuna Necşeşti, din judeţul Teleorman, este cea mai săracă din România, potrivit unui studiu al Consiliului Consultativ pentru Regionalizare (CONREG), realizat de un grup academic sub conducerea profesorului universitar Dumitru Sandu. În topul celor mai sărace 10 comune din ţară urmează Răsuceni (Giurgiu), Coroieşti (Vaslui), Seaca de Pădure (Dolj), Schitu (Giurgiu), Dănicei (Vâlcea), Gogoşu (Dolj), Deleni (Vaslui), Toporu (Giurgiu) şi Sălcuţa (Dolj). Toate au un indice de dezvoltare socială locală (IDSL) sub 20, calculat pe baza a şapte indicatori diferiţi: nivelul de educaţie, vârsta medie, speranţa de viaţă, numărul de autoturisme la mia de locuitori, suprafaţa medie a locuinţei, consumul de gaze pe locuitor, categoria de mărime a localităţii. La polul opus, cea mai bogată localitate rurală din România este Dumbrăviţa (Timiş), urmată de Voluntari şi Corbeanca (Ilfov).

Agricultura, încă prost plătită

Grupul academic a întocmit şi o hartă a disparităţilor sociale din punctul de vedere al dezvoltării rurale şi a concluzionat că polul sărăciei s-a mutat din Moldova în sudul Munteniei şi Olteniei. Aceste judeţe aveau ranguri minime de dezvoltare şi în 1990, dar decalajele s-au accentuat până în anul 2010. Studiul pune sărăcia maximă pe seama densităţii reduse a populaţiei, slabei conectări la reţelele de comunicare urbană şi naţională sau internaţională, migraţiei populaţiei în centrele urbane (caracteristică specifică judeţelor limitrofe Bucureştiului), ocupaţiei preponderent agrare, accesului slab la educaţie, lipsei structurilor de cooperare teritorială etc. A fost identificată şi o sub-axă a disparităţilor sociale în interiorul unităţilor teritorial-administrative, între reşedinţa de comună şi celelalte sate componente.

Astfel, în satele periferice nivelul de trai este mult mai redus, plus că infrastructura rutieră şi de servicii este slab sau deloc dezvoltată. Una peste alta, studiul concluzionează că sărăcia rurală este favorizată de accesibilitatea redusă spre centrele urbane, de calitatea proastă a infrastructurii de acces şi de ocuparea preponderent agricolă a populaţiei, activitate încă prost plătită.

Banda pauperizării rurale vs bogăţia de la sat

Din punctul de vedere al nivelului de trai, derivat din slaba dezvoltare economică, cele mai sărace judeţe din România sunt poziţionate în sudul ţării, pe o bandă care începe din judeţul Brăila şi se termină cu judeţul Mehedinţi, trecând prin Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj şi Vâlcea. Curios lucru, în această zonă lucrează cele mai mari şi moderne ferme cerealiere din România, ceea ce înseamnă că nu-i de ajuns să răsară câteva vârfuri, dacă plusvaloarea nu este distribuită populaţiei ocupate în agricultură, al cărei procent depăşeşte 40%. În Moldova, cele mai slab dezvoltate rămân Vaslui şi Botoşani. Atenţie însă, estul ţării n-a ieşit cu totul din pericolul pauperităţii: exceptând Suceava, Neamţ şi Galaţi, considerate judeţe superior, respectiv mediu dezvoltate, celelalte zone sunt încă inferior evoluate în mediul rural (Iaşi, Bacău, Vrancea), bandă care se continuă cu Buzău (Muntenia) şi Tulcea (Dobrogea). Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi zona colinară din Muntenia au un standard rural de viaţă superior. Cele mai dezvoltate comune din România se găsesc în judeţele Ilfov, Prahova, Braşov, Sibiu, Mureş şi Timişoara.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS