reclama youtube lumeasatuluitv

Crucile de gheaţă ale pompierilor voluntari din Bosanci, înălţate şi anul acesta

În satele sucevene există tradiţia confecţionării crucilor de gheaţă în Ajunul Bobotezei, iar pentru fiecare localitate istoria crucii de gheaţă este una aparte. Sătenii sunt extrem de mândri să ridice crucile de gheaţă, o sarcină sfântă şi deloc uşoară și de multe ori fac eforturi aproape imposibile pentru ca tradiţia să se respecte în fiecare an. Chiar de viscoleşte, plouă sau este foarte cald, oamenii trebuie să facă aceste cruci mai ales la bisericile din Bosanci, unde misiunea revine pompierilor voluntari din această localitate.

O tradiţie din anul 1949, neîntreruptă nici în iernile fără zăpadă

Confecţionarea crucilor de gheaţă de la Bosanci, din Ajunul Bobotezei, este o tradiţie care dăinuie din anul 1949 fără întrerupere. Deşi anul acesta temperaturile au fost de peste cinci grade Celsius, atât ziua cât şi noaptea, pompierii civili din Bosanci au reuşit să îşi ţină legământul. În anii anteriori, cei care se ocupau de confecţionarea crucilor din gheaţă mergeau cu două, trei zile înainte de Bobotează pe Iazul Parţâc din comună pentru a scoate blocurile de gheaţă. În Ajun crucile de gheaţă erau montate în curţile bisericilor din Bosanci, dar şi la biserici din judeţul Suceava şi chiar din Botoşani. Temperaturile crescute din acest an i-au determinat pe vrednicii gospodari să parcurgă 150 de kilometri, până la Lacul Roşu, în judeţul Harghita, pentru a aduce gheaţa pentru crucile de Bobotează.

„Până acum temperaturile au fost neprielnice pentru noi şi am fost obligaţi să mergem să aducem gheaţa de la Lacul Roşu, iazurile noastre din Bosanci nefiind îngheţate. Nu numai anul acesta am fost după gheaţă la distanţe mari, au mai fost ani când am parcurs peste 100 km după gheaţă pentru a nu pierde obiceiul strămoşilor noştri. De fiecare dată am spus că trebuie să facem crucea şi să ne ducem acolo unde este gheaţă.

Două camioane şi 10 pompieri au plecat pe 3 ianuarie la Lacul Roşu pentru a aduce gheaţa necesară confecţionării crucilor montate în faţa celor trei biserici din comuna Bosanci. O altă cruce a fost amplasată în faţa bisericii militare „Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş“ de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ Suceava şi, în funcţie de posibilităţi, vom mai face cruci mai mici şi pentru alte biserici. De pe Lacul Roşu se scoate gheaţa foarte greu, o altă problemă este transportul de la o distanţă aşa de mare, pentru că nu avem maşini special amenajate cu care să ducem gheaţă groasă, care este şi foarte grea. Anul acesta gheaţa este de 15-20 centimetri grosime, destul de subţire, dar se poate lucra. În ani friguroşi, când scoteam gheaţa din iazul de la Bosanci, cu grosime mare, făceam altare impresionante pentru slujba Sfinţirii Apei de Bobotează, cu câte trei cruci, dar anul ăsta am fost nevoiţi să ne limităm la câtă gheaţă am putut aduce“, ne-a spus Constantin Blându, şeful Serviciului pentru Situaţii de Urgenţă Bosanci.

Şablonul, creionul şi drujba, uneltele cu care se face crucea din gheaţă

Pe 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei, cu ajutorul drujbelor, nu cu fierăstrăul și toporișca, ca pe vremuri, s-au decupat din aceste blocuri de gheaţă crucile, după forma unui şablon. Pe lângă şabloanele pentru cruci, confecţionate dintr-un carton tare, ceruit, sau placaj, cu o formă specială, trilobată, pe care o folosesc doar bosâncenii, meşterii mai folosesc un liniar din lemn şi un creion chimic pentru a da contur crucii după şablon.

„Faţă de anii când era ger şi gheaţa era groasă, chiar şi de jumătate de metru, anul acesta s-a decis ca decuparea crucilor să fie făcută în Ajunul Bobotezei şi la locul unde vor fi montate, pentru a nu exista riscul să se spargă pe drum. Dacă nu eşti atent la transport, gheaţa se mai poate rupe. După ce le facem la drujbă, le finisăm cu ajutorul unui cuţit şi le montăm pe câte o masă făcută tot din gheaţă, turnăm apă pe ele şi, dacă vom avea parte de puţin ger înainte de Bobotează, gheaţa se va asemăna cu sticla“, ne-a spus Viorel Popovici, un alt pompier din Bosanci, şofer pe maşina de intervenţie a Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă.

Crucea din gheaţă ferește localitatea de necazuri şi incendii

cruce de gheata

Tot de la pompierul voluntar Viorel Popovici am aflat că, după ce satul Bosanci a fost mistuit de un incendiu puternic, fiind distruse aproape jumătate din case, s-a luat decizia de a realiza cruci din gheaţă de Bobotează.

„În primăvara anului 1949 am avut în Bosanci cel mai mare incendiu. Era o primăvară foarte uscată, la o casă a fost aruncată cenușa pe gunoi şi de aici au luat foc foarte repede 35 de case. Până nu a mistuit tot până la marginea satului, focul nu s-a liniştit, casele fiind acoperite cu draniță, stuf, paie și, la vântul puternic, focul a ars totul. De atunci, de la acel incendiu, pompierii voluntari din Bosanci au decis să facă în fiecare an o cruce din gheață. Oamenii au făcut un jurământ preoţilor ca în fiecare an, de Bobotează, să taie gheaţă din iazurile din zonă şi să construiască din ea câte un altar la fiecare biserică din sat, care să le ferească întreaga comunitate de necazuri şi catastrofe şi, în acelaşi timp, să fie o mărturie a credinţei lor. Inițiativa a fost dusă mai departe din generaţie în generaţie şi a devenit o tradiție. «Dacă apa este pentru stins focul, iar natura o transformă în gheaţă, oamenii trebuie să ridice cruci de gheaţă de Bobotează», a fost jurământul din acele vremuri. În aceşti 70 de ani de la incendiu nu a existat an în care pompierii voluntari din Bosanci să nu confecţioneze şi să nu ridice pe altare aceste cruci de gheaţă”, ne-a spus Viorel Popovici.

La 72 de ani, Vasile Crăciun participă la realizarea crucilor

Localnicii spun că aceste cruci din gheaţă sunt un semn de recunoştinţă faţă de Dumnezeu că nu a mai trimis nenorociri ca în urmă cu peste 70 de ani peste comună şi alte necazuri mari şi există speranţa că semnul crucii va ocroti cele două sate ale comunei, Bosanci şi Cumpărătura, în fiecare an.

Pompierii voluntari au transmis obiceiul crucilor de gheaţă din generaţie în generaţie, cei bătrâni predând, iar cei tineri preluând cu mândrie obiceiul, dar şi măiestria de a le crea. Vasile Crăciun are 72 de ani şi în acest an încă a mai lucrat alături de tinerii voluntari la confecţionarea crucilor.

„Eu am trecut în rândul veteranilor din formația civilă de pompieri voluntari. De 45 de ani lucrez la realizarea crucilor din gheață din satul Bosanci; la început se făceau greu, trebuia să tăiem gheaţa cu fierăstrăul și toporul, acum cu drujba, cu scule electrice, e mult mai uşor. La 72 ani îi las pe cei mai tineri să lucreze, noi, bătrânii, doar îi ajutăm, îi îndrumăm, le mai dăm sfaturi pentru că această tradiţie trebuie dusă mai departe.

Pentru confecţionarea crucilor e nevoie de şabloane, în acest an fiind folosit doar unul mare pentru crucea din mijloc, pentru că nu am avut gheaţă suficientă. În anii trecuţi altarul era făcut dintr-o cruce mare şi două mai mici. Crucea confecţionată este șlefuită și apoi așezată pe un soclu tot din gheață. Sudura între masă și cruce se face cu zăpadă, anul acesta adusă tot de la Lacul Roşu pentru că aici, la noi, nu avem încă zăpadă”, ne-a mărturisit Vasile Crăciun, veteranul pompierilor voluntari din Bosanci.

De Bobotează se sfinţesc instituţiile din comună

De Bobotează, la Bosanci are loc un adevărat ritual. După Sfânta Liturghie din 6 ianuarie, oficiată lângă crucile de gheaţă la cele trei biserici din comună: Biserica „Sf. Gheorghe“, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“şi Biserica „Sf. Cuvioasa Parascheva” din satul Cumpărătura, pompieri civili, îmbrăcaţi în uniforma specifică şi purtând steagul care datează din anul 1893, împreună cu corul Bisericii „Sf. Gheorghe“ şi alţi credincioşi îl însoţesc pe preotul Ioan Bujorean pentru sfinţirea instituţiilor din comună (primărie, dispensar medical, şcoli, grădiniţe). Pompierii strigă „Kira Leisa“, pronunţarea românească a grecescului „Kyrie Eleison“ (Doamne miluieşte), iar coriştii cântă „În Iordan, Botezându-Te, Tu, Doamne...“. „Aşa cum Iisus Hristos a ieşit din Iordan şi a început să propovăduiască, aşa acest semn al crucii de gheaţă iese din apă şi ne ajută pe noi să luăm o hotărâre, ca în anul în care am intrat să fim mai buni, să ne înnoim. Astăzi firea apelor se sfinţeşte, însă nu doar firea apelor, ci fiecare dintre noi trebuie să ne sfinţim şi să ne hotărâm să ducem o viaţă mai plăcută lui Hristos“, a precizat preotul Ioan Bujorean.

Devotament şi grijă pentru cei din jur

La Bosanci este una dintre cele mai vechi echipe civile de pompieri din judeţul Suceava, aceasta funcţionând din anul 1867. Tot aici există şi un Muzeu al Pompierilor Voluntari. Puţin cunoscut publicului larg, muzeul funcţionează în cadrul actualei Formaţii Civile de Pompieri din Bosanci, maşinile şi piesele diverse, documentele şi imaginile prezente în cadrul colecţiei înfăţişând mai bine de un secol şi jumătate de activitate specifică a pompierilor voluntari din această localitate.

În prezent sunt peste 20 de pompieri voluntari activi, dar la nevoie întreaga echipă este formată din peste 30 de salvatori din pasiune, care ştiu a dărui fără să aştepte recompense materiale.

„Este o formaţie voluntară de pompieri cu peste 150 de ani de activitate, o formaţie alcătuită din oameni cu care ne mândrim de fiecare dată când avem ocazia. Efortul depus de acești oameni devotați este apreciat de toți. Comunitatea se poate baza pe ei şi de cele mai multe ori pot ajunge înaintea pompierilor militari la intervenții pentru că sunt în localitate; pot fi primii salvatori, cei care limitează incendiul şi pot sprijini pe timpul intervenţiilor cadrele de la ISU cu care avem o colaborare excelentă.

La noi se spune, «se ne ţinem unul de altul» pentru că aşa nu se pierde tradiţia, nu se abandonează niciodată. De multe ori când este un incendiu în comună, prin sistemele de comunicarea care există între noi, în câteva minute se pleacă la intervenţie, băieţii fiind pregătiţi tot timpul. Când ajung caută să salveze în primul rând vieţile omeneşti, animalele şi apoi bunurile materiale. Aceasta ne este doctrina şi asta facem noi de peste 150 de ani. Aş dori ca acest obicei, de a ajuta la necaz, dar şi de a face aceste cruci de gheaţă, să nu se piardă în comuna Bosanci. Înaintaşii noştri au dorit foarte mult ca în comună să existe pompieri voluntari; au fost oameni dârji şi mândri, care au respectat tot ceea ce însemnă apărarea vieţii omeneşti şi a bunurilor materiale“, ne-a spus Constantin Blându, şef serviciu Situaţii de Urgenţă din comuna Bosanci.

Silviu Buculei

Trei funcții și o inimă mare

Preotul Gabriel Puiu Florea, parohul bisericii „Sf. Dumitru“ din satul Cornu Luncii, a avut o iniţiativă cu totul ieşită din comun în urmă cu cinci ani, după ce în toamna anului 2012 un incendiu a distrus complet şase gospodării. Părintele Florea şi-a vândut tractorul şi cu ajutorul unor preoţi din Franţa a cumpărat o autospecială pentru stingerea incendiilor. În mai puţin de trei ani, preotul împreună cu alți voluntari au intervenit pentru stingerea a peste 160 de incendii.

Preot, pompier şi şofer

Ceea ce multe administraţii publice locale nu reuşesc în asigurarea primei intervenţii în situaţii de urgenţă la nivelul localităţii, în comuna suceveană Cornu Luncii a reuşit părintele Florea Gabriel Puiu. Acesta este coordonatorul unei echipe de pompieri voluntari şi conducătorul autospecialei de intervenţie. Are o colaborare foarte bună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ al judeţului Suceava și intervine nu doar în localitate, unde îşi are sediul, ci şi la incendii de vegetaţie sau locuinţe din alte zone.

Pentru implicarea în intervenţiile de stingere a incendiilor nu doar în comunitatea pe care o păstoreşte, ci şi în comunele din jur, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ Suceava, general de brigadă Ioan Burlui, i-a oferit preotului paroh Puiu Florea „Diploma de recunoştinţă“ a ISU.

Preotul a găsit rezolvarea unei probleme a administraţiei locale

„În 2012 au ars în sat cinci gospodării. L-am rugat pe primarul din acea vreme să cumpere o maşină de pompieri, dar mi-a spus că nu are bani nici măcar pentru ceva la mâna a doua. Atunci am spus: Dacă autorităţile nu pot, le voi dovedi că eu voi putea. Aveam un tractor, l-am vândut şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al altor fraţi preoţi ortodocşi din Franţa, care au participat la o licitaţie şi au licitat pentru mine, am reuşit să cumpăr maşina cu 2.500 de euro. Au rămas toţi surprinşi când au văzut că maşina s-a cumpărat cu atât de puţini bani.

Când am adus-o mi-am dorit să car apă pentru oamenii care îşi construiesc case, să aducem apă pentru animale, să udăm florile din comună şi să nu avem nevoie de ea pentru necazuri. Prezenţa autospecialei la incendii se face simţită chiar şi când nu reuşim să stingem noi incendiul. Fiind în apropierea incendiului, de cele mai multe ori ajungem primii şi până la sosirea pompierilor militari, cu care avem o colaborare extraordinară, am localizat incendiul, am limitat extinderea, am putut salva oameni, animale şi bunuri. Intervenţia imediată este esenţială pentru a limita pagubele şi a salva vieţi“, explică părintele Gabriel Puiu.

Dotări din sponsorizări

preot IMG 9227

Ajutat de săteni şi de (ISU) Suceava preotul a dotat maşina cu toate cele necesare unei intervenţii.

„Aveam nevoie de aparat de respirat pentru intervenţiile când este fum. M-a costat 53 de milioane. L-am cumpărat cu ajutorul unor băieţi tineri, care au mers cu mine la incendii, au văzut situaţiile şi mână de la mână am strâns banii. Un alt tânăr din echipă a spus că vrea să îşi cumpere o motopompă ca a mea, dar nu are bani. Atunci am dat comandă de o motopompă nouă, de capacitate mai mare şi pe aia veche i-am dat-o lui. Toate maşinile sunt dotate cu furtune, scule, sisteme de acţionare, tot ce trebuie“, ne-a asigurat părintele Florea.

Ilie Boca, al doilea voluntar cu maşină de pompieri din comună

Exemplul preotului Gabriel Florea din Cornu Luncii a fost urmat şi de un localnic din satul Brăieşti, aceeaşi comună, Ilie Boca, de 43 de ani, mecanic auto, gospodar la casa lui, cu nevastă şi doi copii. Când avea 10 ani, casa părinţilor lui Ilie a luat foc, iar la începutul lui 2016 un incendiu devastator a distrus gospodăria unei familii de bătrâni din Brăieşti. Incendiul a fost de mari proporții și ameninţa casele din jur. Ştiind ce înseamnă suferinţa, ce înseamnă să te trezeşti într-o zi că nu mai ai nimic, nici pe ce pune capul, nici ce îmbrăca, nici acoperiş deasupra capului, Ilie Boca a vândut autoturismul familiei, a mai luat cu împrumut o sumă de bani de la fratele lui şi a cumpărat o maşină de pompieri care a costat aproape 7.000 de euro.

Pompierii voluntari, nişte oameni extraordinari şi foarte bine pregătiţi

Preotul Florea ne-a spus că, fără câţiva băieţi buni, cu dragoste şi frică de Dumnezeu, nişte voluntari extraordinari şi foarte bine pregătiţi, nu ar face faţă situaţiilor dificile.

„Gândiţi-vă că la ora două noaptea primeşti apelul de incendiu, dar nu poţi să pleci singur. Noi nu mergem numai la incendii sau inundaţii la Cornu Luncii, mergem şi la Găineşti, Capul Câmpului, Baia, Horodniceni, Corlata, localităţi apropiate de noi, dar mai îndepărtate de unităţile pompierilor militari. Când aud alarma, băiatul cel mic, ginerele, vecinii, toţi sar să ne ajute. Pe drum, din mers, încetinim maşina, îi luăm pe toţi din echipă şi mergem. La fiecare incendiu avem cel puţin cinci oameni pe o autospecială. Avem două autospeciale şi cu 10 oameni putem spune că ne facem treaba bine. De multe ori voluntarii nu au locuri în maşină, sunt mai mulţi tineri pregătiţi care vor să meargă să dea o mână de ajutor. A ars biserica din Suha, eram la distanţă şi, când au văzut băieţii din maşină amploarea focului, au început să plângă ca nişte copii. Ne-am dat seama că, fiind o construcţie realizată numai din lemn, cuprinsă în totalitate de flăcări, cu o alarmare destul de târzie, va fi aproape imposibil de stins focul. Când se întâmplă un necaz mai multă dragoste apare între oameni, oamenii se unesc, altfel românul nostru este delăsător. Creştinilor mei le spun: «Unde este păstorul trebuie să fie şi ei». Şi atunci se întâmplă lucruri frumoase“, consideră preotul Gabriel Florea.

Scurtcircuitele şi coşurile necurăţate, principalele cauze ale incendiilor

Vara, cele mai frecvente incendii sunt cele de vegetaţie, urmate de cele produse la bucătăriile de vară, majoritatea producându-se ziua. Iarna, fiind coşuri de fum necurăţate sau instalaţii electrice supraîncărcate, multe incendii sunt noaptea.

„Acum au apărut tot felul de cabluri electrice, fabricate în ţări din afara Uniunii Europene, de o calitate extraordinar de proastă. Sunt pentru instalaţii la care pui un bec, dar nu poţi să pui un consumator mai mare că se topesc şi aşa iau foc casele. Oamenii, din economie, iau ceva mai ieftin şi dezastrul este foarte mare. Am văzut Campania de conştientizare a pompierilor de la posturile de televiziune, este o campanie foarte bună, dar trebuie mai mult. Primarul, preotul, învăţătorul trebuie să îi facă pe oameni să conştientizeze pericolul. Când eram copil se auzea de un incendiu foarte rar pentru că erau instalaţii electrice de calitate bună. Astăzi, oamenii nu au mai refăcut instalaţiile cu conductor de aluminiu realizate în urmă cu 50 - 60 de ani, au făcut instalaţii noi, legând cuprul cu aluminiu fără să gândească că oxidul de cupru cu oxidul de aluminiu iau foc. Înainte, în fiecare vară se curăţa coşul de fum. Acum sunt mulţi care spun că mai merge încă un an. Şi se produce dezastrul de la o scânteie care aprinde funinginea. Foarte multe incendii sunt din neglijenţa oamenilor şi a instalaţiilor electrice“, a conchis părintele Florea.

O maşină de pompieri şi un hidrant pot salva vieţi şi bunuri

Pentru alimentarea cu apă a maşinii preotul a făcut în grădina gospodăriei un iaz. Văzând că numărul de incendii în comună creşte, primarul comunei, Gheorghe Fron, şi-a dat seama cât de importantă este o instalaţie de hidranţi şi în aproape toate satele comunei i-a amplasat. În alte comune din judeţ pompierii sunt nevoiţi să facă naveta pentru a alimenta maşinile din iazuri sau râuri, pierzându-se timpi esenţiali pentru stingerea incendiilor.

„Am fost prin Ardeal, prin Oltenia, prin Dobrogea, sunt sate foarte retrase în care, dacă ar fi o maşină de pompieri sau o reţea de hidranţi, oamenii aceia ar fi salvaţi la incendii. Am trecut pe stradă, ardea casa, nu am putut face nimic. Până au venit pompierii de la 40-50 kilometri totul era scrum. Plângeai şi vedeai cât eşti de neputincios.“

Ajutorul părintelui nu se limitează doar la intervenţiile din timpul incendiului. Împreună cu fiul său, Alex, care se apropie de majorat şi care pregăteşte maşina şi mijloacele de stingere pentru intervenţie şi în timpul stingerii unui incendiu răspunde de comenzile de pe maşină, şi cu ajutorul voluntarilor începe munca pentru a îndepărta efectele dezastruoase ale focului şi a elibera terenul unde este cazul.

„Sunt situaţii când casele nu mai pot fi locuite şi, până când se vor muta oamenii în casele noi, avem obligaţia morală de a-i ajuta“, a mai spus preotul Gabriel Florea.

Silviu Buculei

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS