Petre Biolan, specialistul nostru în plante medicinale, ne recomandă pentru lunile de vară să urmărim în flora spontană câteva dintre plantele cu efecte terapeutice extraordinare pentru sănătate. Cu un strop de informaţie puteţi avea sănătatea asigurată gratuit. Recoltaţi-le, uscaţi-le şi lăsaţi-le să îşi facă treaba. Aceste plante nu doar tratează, ci şi previn anumite boli.

Lumânărica (Verbascum phlomoides)

Precum îi spune şi numele, această plantă ierboasă are aspect de lumânare, tulpina care poate atinge chiar 2 m fiind frumos ornată cu flori galbene – aurii. Proprietăţile florilor şi ale frunzelor au dat plantei renumele de „inamicul astmului“. Datorită mucilagiilor, florile de lumânărică sunt un remediu sigur împotriva tusei, fiind un bun expectorant şi tonic pentru plămâni. Pentru acest efect faceţi infuzie din 1 lingură flori uscate la o cană cu apă şi beţi 2-3 căni pe zi. Astmaticii pot opri crizele dumicând o bucată de frunză de lumânărică. Această plantă are un efect sedativ mediu asupra plămânilor, relaxând uşor bronhiile. Indienii obişnuiesc să facă un amestec din frunze de lumânărică şi alte diverse plante, apoi îl fumează, ca leac pentru vindecarea astmului şi a bronşitelor.

Coada-calului (Equisetum arvense)

I se mai spune şi iarba cu două vieţi. Prima viaţă începe imediat ce zăpada s-a topit, când răsare sub forma unei... ciuperci, plină cu spori, din care planta se va înmulţi. Cea de-a doua viaţă o are vara, când din iarbă apar tulpini de un verde deschis, cu frunze subţiri, aşezate ca o coadă de cal. Planta se recoltează întreagă (fără rădăcină) şi se usucă pentru a fi folosită sub diverse forme: pulbere, infuzie, tinctură sau cataplasmă atât pentru uz intern cât şi extern. Coada-calului conţine foarte multe minerale, o notă aparte dând-o acidul salicilic, acţionând benefic în cazul unor afecţiuni precum: infecţiile renale şi urinare, arteroscleroză, hiperaciditate gastrică, diabet de tip II. Datorită acidului salicilic persoanele în vârstă pot fixa calciul în organism. Pentru aceasta faceţi un decoct din 1 lingură plantă uscată la o cană şi beţi 2 căni pe zi. Atenţie la recoltare, pentru că există o specie asemănătoare toxică.

Scaiul vânăt (Eryngium planum)

Considerată mai degrabă o buruiană, această plantă ierboasă perenă, de culoare albastru-vineţie, ghimpoasă, poate atinge 50-60 cm şi are multiple proprietăţi. De la scai se recoltează toată planta folosind secera şi mânuşi pentru că înţeapă. Substanţele prezente în această plantă au efect expectorant în cazul tusei convulsive. Preparaţi o infuzie din 1 linguriţă la o cană cu apă şi beţi în timpul zilei.

Şovărvul (Origanum vulgare)

Fratele sălbatic al măghiranului, şovârvul, este o plantă ierboasă perenă, ce creşte în special în zona de deal până la munte. Se recoltează cu secera partea aeriană. Datorită uleiului esenţial pe care îl conţine are acţiune antiseptică, imunostimulatoare. În plus, prezintă importante proprietăţi sedative asupra sistemului nervos central şi ale căilor respiratorii. De asemenea, acţionează în calmarea tusei convulsive, a astmului bronşic, a bronşitelor, stărilor gripale, anginei, în fluidificarea secreţiilor bronşice. În aceste cazuri faceţi o infuzie din 1 lingură la o cană cu apă şi beţi 2-3 căni pe zi.

Ţintaura (Centaurium umbellatum)

Numită şi fierea-pământului, Ţintaura este o plantă ierboasă răspândită de la deal până spre munte. Atunci când este înflorită planta se recoltează întreagă. Deşi la gust este foarte amară, proprietăţile ei stimulează secreţiile gastro­intestinale, având efect detoxifiant, coleretic, colagog, vernifug. Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă tratamentul cu ţintaură pentru stimularea poftei de mâncare, creşterea secreţiei biliare, regenerarea sângelui şi activarea circulaţiei. Faceţi infuzie din 1 linguriţă plantă uscată la o cană cu apă şi beţi câte un sfert de cană înaintea meselor.

Coacăzul negru (Ribes nigrum)

Un adevărat panaceu, coacăzului negru este un arbust care se găseşte în flora spontană în zona de munte, însă ar merita cultivat chiar în grădină. Fructele conţin, printre altele, calciu, fier, fosfor, potasiu, sodiu, vitaminele B, B2, B6, C, vitaminele PP, pigmenţi autocianici, flavonoide. Seminţele de coacăz negru conţin Omega 6 asemănătoare uleiului de peşte. Frunzele de coacăz negru conţin vitamina C, săruri de potasiu, având acţiune diuretică şi eliminând masiv acidul uric. Scade tensiunea. Ceaiul din frunze de coacăz se face din 2 linguriţe de plantă la o cană de apă şi se bea 2-3 căni pe zi.

Roiniţa (Melissa officinalis)

Cunoscută în popor şi sub numele de melisă sau mătăciune, roiniţa creşte mai ales în sudul şi în vestul ţării, unde preferă coastele pietroase şi însorite din pădurile de stejar, salcâm sau fag. Datorită valorilor nutritive, planta a fost introdusă în cultură. De la roiniţă se recoltează planta întreagă înainte ca ea să înflo­rească. Ceaiul de roiniţă este deosebit de aromat. Se foloseşte ca antivomitiv, coleretic, colagog, sedativ nervos, contra insomniilor sau ca cicatrizant. Faceţi infuzie dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de apă şi beţi 2-3 căni pe zi.

Podbalul (Tussilago farfara)

Specie ierboasă care creşte pe coaste râpoase, se întâlneşte de la câmpie până la munte, unde se găseşte în cantităţi mari. Momentul cel mai bun al recoltării este chiar când florile încep să se deschidă. Mai târziu conţin prea mult praf. Se recoltează cu mâna sau cu pieptenii pentru recoltarea muşeţelului. Ceaiurile din flori şi din frunze de podbal se recomandă în tratarea diferitelor afecţiuni ale căilor respiratorii, favorizând calmarea tusei. Se face infuzie din 1 lingură la o cană şi se beau 2-3 căni pe zi.

Troscotul (Polygonum aviculare)

Considerată iarba găinilor, troscotul este o specie ierboasă anuală, târâtoare, ce creşte în preajma drumurilor, dar care, din păcate, este tratată cu indiferenţă. Totuşi, această plantă are proprietăţi medicinale, fiind folosită de peste 2000 de ani în Europa şi Asia, pentru efectele sale diuretice. Conţine tanin, acid salicilic. Troscotul este folosit în special împotriva afecţiunile rinichilor, dar are şi efect antidiareic, hipotensiv moderant, hemostatic, cicatrizant, antiinflamator, calmant şi remineralizant. Troscotul este folosit şi în tratamentul unor afecţiuni ale sistemului digestiv, de la gastrite şi hemoragii intestinale până la cancer stomacal şi hemoroizi. Este util şi pentru efectele sale asupra aparatului respirator şi poate fi folosit în tratamentul bronşitei. Alte afecţiuni pentru care se recomandă ceai de troscot includ celulita, guta, obezitatea şi diabetul. Faceţi infuzie din 1 lingură la o cană şi beţi 3-4 căni pe zi.

Afinul (Vaccinium myrtillus)

Afinul este un arbust care poate atinge înălţimea de 50 cm şi creşte în zona montană. De la afin se folosesc fructele şi frunzele. Deoarece fructele de afin conţin numeroase săruri minerale, şi anume potasiu, calciu, fosfor, sulf, magneziu, clor, mangan, fier, dar şi alte elemente nutritive importante, acestea stau la baza preparării unor suplimente pentru piloţi şi cosmonauţi. O adevărată farmacie stă în fructele şi frunzele acestei plante. Frunzele de afin sunt excelente în tratarea diabetului. Din frunze se face o infuzie din 1-2 linguriţe de plantă la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Luna iunie este cel puţin la fel de generoasă ca şi lunile anterioare în oferta de plante medicinale ce se regăseşte uşor în flora spontană. Despre multitudinea de specii născute în acest sezon am putea spune doar atât – o adevărată farmacie, graţie proprietăţilor terapeutice înscrise cu grijă de Creator în structura fiecărei plante, ce păstrează câte un remediu pentru fiecare muritor dornic să le descopere. Asta vă propunem şi noi: să vă îndreptaţi paşii spre meleagurile care le adăpostesc şi să le lăsaţi să vă servească din preaplinul bunătăţii lor.

Albăstrelele (Centaurea Cyanus) sunt prezente în mai toate zonele, de la câmpie până la deal. Planta este cunoscută mai degrabă ca buruiană, regăsindu-se uşor în terenurile neerbicidate semănate cu grâu şi orz sau de-a lungul drumurilor. În scopuri medicinale se recoltează florile. Acestea se pun la uscat în poduri sau camere foarte bine aerisite în strat subţire. Florile sunt folosite intern ca infuzie care se bea în timpul unei zile, ajutând diureza. Extern se face o infuzie dintr-o linguriţă de flori la o cană de apă fierbinte şi se spală ochii, în cazul unor afecţiuni de ochi.

Arnica (Arnica Montana), plantă erbacee, se întâlneşte în zonele montane din judeţele Cluj, Alba, Bistriţa Năsăud, Vatra-Dornei şi împrejurimi. Arnica este o plantă medicinală foarte valoroasă ocrotită de lege. Recoltarea se face numai cu autorizaţie de recoltare, care se obţine destul de greu. De la arnică se folosesc inflorescenţele care se recoltează cu mâna. Acestea se pun la uscat în strat subţire în poduri sau camere foarte bine aerisite. Arnica se foloseşte numai sub indicaţia unui specialist, ea având proprietăţi antiinflamatorii şi antiseptice.

Coada-şoricelului (Achillea Millefolium) face parte tot din categoria plante ierboase şi poate fi găsită de la câmpie până la munte. În scopuri medi­cinale comerciale se recoltează două produse: inflorescenţele şi iarba de circa 15-20 cm. Planta are proprietăţi medicinale asemănătoare muşeţelului, fiind un foarte bun antiseptic. Pentru uz intern se face infuzie din 1-2 linguriţe la o cană de apă şi se beau 2 căni pe zi. Extern se folosesc comprese înmuiate în infuzie de Coada-şoricelului.

Sulfina (Melilotus officinalis) este o plantă ierboasă înrudită cu lucerna, ce poate atinge chiar şi 2 m. O putem întâlni în toată ţara, de-a lungul căilor ferate, drumurilor sau terenurilor necultivate. De la sulfină se recoltează inflorescenţele, care se pun la uscat în strat subţire, în camere bine aerisite. Sulfina se foloseşte în cazul bolilor de stomac, ficat, circulaţiei deficitare a sân­gelui. Se face infuzie dintr-o linguriţă la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi sau se face infuzie cu o cantitate dublă de plantă, pentru băi locale.

Nalba mică sau caşul popii (Malva Neglecta) răsare deseori pe marginea drumurilor sau chiar în curţile caselor în mai toate zonele ţării. De la această plantă erbacee se recoltează frunzele care se pun la uscat în strat subţire. Planta are proprietăţi emoliente, de aceea se foloseşte contra bronşitelor, laringitelor. Din unele studii s-a constatat că folosirea ceaiului de nalbă mică duce la creşterea potenţei. Se face infuzie dintr-o linguriţă de frunze la o cană de apă şi se beau 3 căni pe zi. Pentru gargară se pun 2-3 linguri de frunze la o cană cu apă.

Teiul Argintiu (Tilia Tomentosa), Teiul Pucios (Tilia Cordata), Teiul cu frunză mare (Tilia Platypayllos) reprezintă o specie foarte populară în ţara noastră, care înmiresmează atât zonele de câmpie, cât şi pe cele de deal. Îl găsiţi în flora spontană, în pădurile dominante de tei sau chiar în zonele urbane, unde este preferat pentru aspectul lui foarte frumos, dar şi pentru mirosul florilor. Se cunoaşte bine rolul ceaiului de tei în ceea ce priveşte răcelile, stările de nervozitate, insomniile, însă îl amintim aici pentru a nu uita să-i adunaţi florile. Cu 1-2 linguriţe de flori de tei şi o cană de apă puteţi pregăti o infuzie cu care să vă calmaţi serile înainte de culcare.

Cimbrişorul de câmp (Thymus Serpyllum) iubeşte zonele cu soare, aşa că îl găsiţi mai ales în zonele luminoase de deal şi munte, pe fâneţe şi păşuni. De la cimbrişor se recoltează rămurelele, care se usucă în camere bine aerisite. Cimbrişorul este un bun antiseptic pentru căile respiratorii şi pentru aparatul digestiv. De asemenea, se foloseşte contra durerilor reumatismale şi anemiilor de primăvară. Pentru uz intern se pregăteşte o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă, iar pentru băi locale se foloseşte o infuzie mai puternică. Totuşi este contraindicat celor care au dispepsii şi hipopepsi grave, inhibând activitatea enzimatică şi insuficienţa pancreatică.

Creţişoara (Alchemilla Vulgaris) este o plantă erbacee care creşte numai în zonele de munte. De la creţişoară se recoltează planta în timpul înfloririi, folosind secera. Deoarece frunzele au apă pe ele toată ziua, planta trebuie uscată cu grijă. Apoi creţişoara poate fi folosită contra hemoragiilor şi diareei datorită conţinutului mare de tanin. Specialiştii o recomandă doamnelor care nu pot duce o sarcină până la termen din cauza hemoragiilor. Alţii o recomandă contra slăbirii. Pentru infuzie se foloseşte o lingură de plantă la o cană cu apă.

Răchitanul (Lythrum Salicaria) face parte din familia erbaceelor, iubeşte zonele mocirloase de la câmpie şi munte şi poate atinge înălţimea de 1,5-2 m. În timpul înfloririi se recoltează partea aeriană, având lungimea de  25-30 cm, ce se usucă în camere bine aerisite. Răchitanul este foarte bun pentru combaterea diareei. Se face infuzie dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi.

Sunătoarea (Hypericum Perforatum) o găsiţi de la câmpie până la munte. Planta se recoltează în întregime în timpul înfloririi, fiind recomandată în bolile ficatului, în gastrite hiperacide, colite, diaree. Se face o infuzie dintr-o linguriţă la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi. Extern se foloseşte când sunt răni deschise, arsuri, cu o infuzie mai puternică.

Talpa gâştei (Leonurus Cardiaca) este plantă ierboasă care poate depăşi 1,5 m, semănând cu urzica moartă, doar forma frunzei amintind de denumirea populară atribuită nu întâmplător. O întâlnim în locuri părăsite, gunoite, pe lângă garduri, căi ferate de la câmpie până la deal. Se recoltează planta întreagă în timpul înfloririi folosind secera. Este indicată a fi folosită în bolile de inimă, în insomnii, tensiune, ca antiinflamator natural. Infuzia pregătită din 2 linguriţe de plantă uscată la o cană cu apă se bea dimineaţa şi seara înainte de culcare.

Cireşul (Cerasus Avium) îl cunoaştem ca pom fructifer de la care adunăm vara fructele sale pline de vitamine. Pe lângă fructe, codiţele de cireş şi vişin au proprietăţi medicinale. Aşadar, după ce consumaţi fructele să nu aruncaţi codiţele. Puneţi-le la uscat, pentru că sunt recomandate în primul rând în bolile de rinichi. În acest sens se prepară un decoct dintr-o lingură cu vârf la 1 litru de apă, care se bea în timpul unei zile.

Patricia Alexandra Pop
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Ne aflăm în luna aprilie, iar natura deja a început să ne servească din bogăţiile sale cam tot ce am avea nevoie, pentru aproape toate afecţiunile. Totul este să ştim ce să alegem sau să culegem dintre plantele aflate în flora spontană, cum să le dozăm şi cum să le preparăm. De aceea, vă propun să cunoaşteţi nu mai puţin de 15 plante din meniul servit de natură în această lună. Am aflat din tainele acestor ierburi de la un pasionat de plante medicinale, domnul Petre Biolan. Aşadar, să ne lăsăm pe mâna celui mai înţelept doctor – natura, dispus să lucreze chiar în propriul nostru laborator farmaceutic, adică acasă.

Ciuboţica-cucului (Primula Officinalis)

Este o plantă ierboasă care se întâlneşte în zonele de deal şi munte, în poieni şi la semiumbră. De la Ciuboţica-cucului se pot recolta florile şi rădăcinile. Florile se recoltează manual şi se pun imediat la uscat în camere bine aerisite. Rădăcinile se scot cu sapa sau cazmaua, se spală foarte rapid, pentru a nu îndepărta principiile active. Ciuboţica-cucului se foloseşte în cazul bronşitelor. În acest caz puteţi pune o linguriţă de flori la o cană cu apă fierbinte şi faceţi infuzie. Sau puteţi folosi o linguriţă de rădăcină la o cană cu apă pentru decoct. Beţi câte 2 căni pe zi.

Păducelul (Crataegus monogyna, Crataegus oxyacantha)

Păducelul este un arbust care se întâlneşte în zonele de câmpie şi deal în poieni, zone necultivate, la marginea pădurilor. De la păducel se foloseşte, practic, toată planta (flori, frunze, fructe, coajă). În luna aprilie se pot recolta şi frunzele amestecate cu flori. Folosiţi însă mănuşi groase şi recoltaţi cu atenţie, pentru că planta are ghimpi. Produsele din păducel sunt indicate în bolile de inimă. Se face infuzie dintr-o linguriţă la cană şi este indicat să se bea jumătate de cană seara, la culcare.

Urzica moartă albă (Lamium Album)

O întâlnim în zonele de deal şi munte. De la ea se pot recolta florile simple sau planta întreagă. Se foloseşte cel mai adesea pentru bolile de prostată. Se poate face infuzie din ½ linguriţă de flori sau o linguriţă de plantă întreagă la o cană de apă.

Păpădia (Taraxacum Officinale)

Iată o plantă ierboasă foarte comună, răspândită de la câmpie până în zona subalpină. Practic, se poate folosi toată planta în scopuri terapeutice, mai ales ca detoxifiant, dar şi în deskinezie, colecistită. Frunzele pot fi consumate în stare proaspătă în salate, dar se poate face şi infuzie dintr-o linguriţă de frunze la o cană cu apă.

Traista-ciobanului (Capsella Bursa Pastoris)

Face parte din categoria plantelor ierboase, foarte răspândite de la câmpie până la munte. Atenţie însă, ea trebuie recoltată de la nivelul solului, fără rădăcină şi cât mai devreme primăvara, pentru că imediat ce apar căldurile aceasta dispare. Este foarte eficientă în reglajul fluxului menstrual şi în reglarea tensiunii arteriale. În acest scop puteţi face o infuzie dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de apă.

Volbura (Convolvulus Arvensis)

Este o plantă perenă de care vă loviţi mai mereu în culturile agricole prăşitoare. Puţini însă ştiu că ea are şi proprietăţi terapeutice. Folosită toată planta, este foarte bună ca ceai laxativ. Se face infuzie dintr-o linguriţă la o cană cu apă şi se bea dimineaţa.

Podbalul (Tussilago Farfara)

Este întâlnită în special în zonele umede, nisipoase, de deal şi munte. În luna aprilie se pot recolta florile care au acţiune emolientă, folosindu-se cu succes în bolile respiratorii. Se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană de apă.

Plămânărica (Pulmonaria Officinalis)

Poate fi găsită în pădurile de foioase de la câmpie până la munte. Frunzele recoltate se pot folosi ca infuzie din 1 lingură de plantă la o cană cu apă în bolile aparatului respirator.

Brusturele (Arctium Lappa)

Este o plantă ierboasă bienală foarte răspândită de la câmpie până la munte. Produsul medicinal este rădăcina care se scoate cu cazmaua, se spală rapid, se despică în mai multe bucăţi şi se pune la uscat la soare. În bolile hepatice se foloseşte un decoct din 1-2 linguriţe la o cană cu apă.

Călinul (Viburnum Opulus)

Este o plantă înaltă de circa 4 m, iubitoare de umiditate, care creşte în zonele de deal şi munte. De la aceasta se recoltează coaja de pe ramurile tinere, din care se poate face tinctură, pentru masarea zonelor afectate de reumatism.

Cruşinul (Frangula Alnus)

Poate atinge 2-4 m înălţime, este o plantă iubitoare de umiditate şi creşte în zona de deal. La fel ca la călin, de la cruşin se recoltează coaja de pe ramurile de 2-3 ani. Coaja se pune la uscat în soare plin. Atenţie însă, se foloseşte după un an. Decoctul făcut dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă este eficient contra constipaţiei, mai ales dacă se bea seara, înainte de culcare.

Osul-iepurelui (Ononis Spinosa)

Este un subarbust spinos, întâlnit destul de rar în zona de deal. Frunzele sunt de două feluri: trifoiate şi netede sau simple, acoperite de peri. Florile sunt foarte atractive, de culoare roz purpuriu. Fructul este o păstaie cu trei seminţe. Rădăcina este lungă şi groasă. În scop fitoterapeutic se utilizează rădăcina, scoasă din pământ, spălată, despicată şi uscată la soare. Planta înfloreşte din luna aprilie până în luna septembrie. Recoltarea se face fie în lunile martie sau aprilie, fie în septembrie sau noiembrie. Planta are efect diuretic, depurativ, colagog. Puteţi face decoct din 1-2 linguriţe la cană.

Salcia (Salix Alba)

Stă la baza aspirinei. Se ştie că aceasta a fost extrasă prima dată din coaja de salcie. În luna aprilie este momentul optim pentru recoltarea cojii de salcie de pe ramurile tinere, pentru a fi uscată la soare sau în camere bine aerisite. Se foloseşte ca antireumatismal sau în cazul insomniilor. Se prepară decoct din 1 linguriţă la cană.

Pinul (Pinus Silvestris)

Este un arbore din familia coniferelor de la care se pot recolta mugurii în scopuri medicinale. Aceştia pot fi fierţi pentru a obţine sirop din muguri de pin sau se poate face infuzie cu 1 linguriţă cu muguri de pin la 1 cană de apă. Ambele produse au rol antiinflamator pentru aparatul respirator.

Cerenţelul (Geum urbanum)

Această plantă ierboasă apare spontan în zonele umbroase umede de la câmpie şi deal. În România se folosesc în special rizomii, care au efect astringent şi antiseptic. Aceştia se scot fie cu cazmaua, fie cu cuţitul, se spală bine şi rapid, apoi se pun la uscat. Se face decoct din 1-2 linguriţe la o cană cu apă.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013

Industria plantelor medicinale şi aromatice din România atinge o cifră de afaceri cumulată de aproape un miliard de euro anual. Însă, pe fondul creşterii cererii, piaţa s-ar putea dubla rapid, scrie publicaţia Capital.

Cultivarea plantelor medicinale şi aromatice, procesarea acestora şi producerea de ceaiuri, cosmetice, produse farmaceutice şi diverse suplimente alimentare a devenit în ultimii ani o afacere banoasă, dovadă fiind puzderia de magazine de produse naturiste apărute în toată ţara. Iar potenţialul natural al României este imens: din totalul celor 3.700 de specii de plante care cresc aici, flora medicinala este reprezentata de 800 de specii, dintre care 283 au proprietăţi terapeutice certe.

Dacă înainte de 1990 exista în acest domeniu o singura întreprindere, evident, cu capital de stat, anume Plafar, în prezent există zeci de societăţi private care se ocupa de cultivarea, procesarea şi valorificarea plantelor medicinale şi aromatice.

De asemenea, s-au format asociaţii şi grupuri de producători, principala organizaţie a producătorilor şi prelucratorilor de plante medicinale şi aromatice din România fiind Patronatul 'Planta Romanica'. Acesta reuneşte 25 de firme, printre care Hofigal Bucureşti, Exhelios Timişoara, Dacia Plant Sebeş etc. Nu exista date oficiale exacte, dar în domeniu se vehiculează o cifră de afaceri anuală de circa 800-900 de milioane de euro.

Una dintre cele mai cunoscute mărci de produse homeopate, gemoderivate şi fitoterapice galenice din România este Hofigal Bucureşti. Înfiinţată în 1990 de inginerul chimist Stefan Manea, firma Hofigal era la început o afacere mica, de familie, producea şi vindea doar două-trei produse, din plante cultivate pe un mic teren agricol.

'Am pornit de jos, cum se spune, la începutul anilor ‘90, dar, încet-încet, ne-am extins activitatea, am achiziţionat sau concesionat mai multe terenuri, ne-am creat propria noastră baza de seminţe, precum şi propria tehnologie şi capacităţile de procesare. Astfel, am ajuns azi să cultivăm materia prima pe 35 de hectare şi să realizăm peste 450 de produse, cu aproximativ 500 de angajaţi', spune Ştefan Manea.

Hofigal produce şi comercializează o gamă largă de produse din plante medicinale şi aromatice, medicamente, suplimente alimentare, cosmetice şi substanţe farmaceutice. În anul 2003, firma a deschis un centru de terapie naturala la Breaza, în judeţul Prahova (sud), iar în 2006 a deschis în Bucuresti centrul medical 'Hofimed', unde se folosesc metode de diagnostic şi tratament care contribuie la stimularea forţelor proprii de refacere şi autovindecare a organismului.

'Toate materiile prime active le obţinem în condiţii controlate, în cadrul unei agriculturi strict ecologice', a precizat pentru Capital patronul firmei Hofigal.

Sursa AGERPRES

În medicina actuală profilactică şi curativă, alături de chimioterapie, este tot mai apreciată bioterapia, terapia naturală complexă, în care îşi au loc şi plantele medicinale şi aromatice.

Interesul pentru terapia cu produse farmaceutice obţinute din plante este în continuă creştere din a doua parte a secolului trecut, datorită faptului că acestea sunt mai compatibile cu organismul uman, fiind mai apropiate din punct de vedere metabolic şi mai uşor de tolerat decât medicamentele de sinteză. Orientările actuale în medicină sunt axate tot mai mult pe utilizarea fitoterapiei (tratamentul cu produse farmaceutice obţinute din plante), limitând exploziva folosire a medicamentelor de sinteză la strictul necesar.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. ing. Cătălina Druţu, SCDA Secuieni

Pagina 2 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti