Situat în centrul regiunii Nord-Vest și în nord-vestul țării, județul Sălaj este al patrulea cel mai mic din țară ca suprafață, după Covasna, Giurgiu și Ilfov, și al treilea cel mai mic ca populație, după Tulcea și Covasna. Este traversat de cinci drumuri naționale, din care trei sunt parte a rețelei TEN-T globală, de o magistrală de cale ferată din categoria TEN-T globală și de trei linii secundare. Relieful este unul preponderent de deal, cu două lanțuri muntoase de înălțimi reduse, ceea ce nu creează probleme majore de conectivitate în teritoriu. În județ există 13 comune cu mai puțin de 1.500 de locuitori, iar în 23 de UAT-uri sunt sate cu mai puțin de 100 de locuitori, expuse riscului de depopulare pe termen mediu și lung. În afară de gradul foarte mic de urbanizare (4 orașe, cu 84.385 de locuitori), pe fondul sporului natural negativ și al migrației interne și externe, populația este în scădere și în curs de îmbătrânire.

Județul Sălaj dispune de resurse naturale bogate și diversificate, regenerabile sau neregenerabile, care sunt parțial valorificate în prezent: lignit, cărbune brun, hidrocarburi, șist cărbunos, ghips, agregate de râu, alabastru, diorit (piatră pavaj), micașisturi, nisip (inclusiv cuarțos), calcar etc. De asemenea, în teritoriu sunt ape termominerale (Băile Boghiș) și  ape minerale balneoterapeutice, sulfatate și sulfuroase (Bizușa Băi, Jibou, Șimleu Silvaniei, Bobota, Meseșenii de Sus, Zalnoc). Conform datelor INS, în județ sunt 238.950 ha de terenuri agricole (61,8% din suprafața administrativă), cele mai multe fiind utilizate ca terenuri arabile (50,5% din total), pășuni și fânețe (46,5%), vii și livezi (3%). Pădurile ocupă 106.336 ha, respectiv 27,5% din teritoriul administrativ, iar în județ fauna și flora diversificate sunt conservate în 15 arii protejate de interes național și 6 de interes comunitar.

Al 12-lea PIB/cap de locuitor din România

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, în 2019, județul Sălaj avea un PIB de 9.197 milioane de lei, cel mai mic din regiune și al patrulea cel mai mic din țară, după Covasna, Mehedinți, și Tulcea. PIB/cap de locuitor însă se cifra la 9.194 euro, al doilea din regiune, după Cluj, și al

12-lea la nivel național, ceea ce înseamnă un lucru remarcabil. Sălaj are o pondere ridicată a populației ocupate în agricultură și în industrie, dar una redusă a celor care activează în construcții și servicii. Sectoare precum turismul, serviciile financiare, IT&C, tranzacțiile imobiliare, industriile creative și culturale sau activitățile științifice, tehnice și profesionale sunt cele mai slab reprezentate. În documentele strategice, autoritățile spun că „structura economică, specifică economiilor în curs de dezvoltare, dezavantajează județul, în contextul în care sectorul serviciilor este cel care înregistrează tradițional cea mai ridicată valoare adăugată, productivitate a muncii și implicit cel mai mare nivel de salarizare.”

În afară de alimentarea cu apă, celelalte utilități sunt sub media la nivel național

În 2019, potrivit datelor Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, județul Sălaj a avut un buget total de 751,31 milioane de lei, al treilea cel mai mic din țară, după Ialomița și Covasna. 55 de milioane de lei înseamnă fonduri europene atrase. Din cele 57 de comune, doar cinci au avut venituri mai mari de 10 mil. lei: Sărmășag (17,93 mil. lei), Șamșud (16,4), Crasna (14,7), Gâlgău (14,5), Hida (11,8). Cum au utilizat autoritățile banii în ultimii 30 de ani se reflectă în infrastructura locală de utilități, rutieră etc.

Transport: din 1.791 km de drumuri, 374 km reprezintă șosele modernizate (20,88%), 823 km au îmbrăcăminte rutieră ușoară (45,95%), 385 km sunt căi rutiere din piatră (21,50%), iar 209 km sunt din pământ (11,67%). Remarcăm procentul ridicat de drumuri județene și locale care au îmbrăcăminte rutieră ușoară, ceea ce reprezintă totuși drumuri de calitate slabă, ca să nu mai vorbim despre cele 33,17% de artere din piatră și pâmânt, ultimele întâlnindu-se în categoria drumurilor comunale. În cele patru orașe, din  311 km de străzi, doar 221 km sunt modernizate (71,06%).

Alimentare cu apă: dispun de rețea de apă toate cele patru orașe (100%) și 50 de comune, din 57 (87,71%), cifră mult mai bună decât media națională, de 98,75% în mediul urban și 79,34% în mediul rural. Populația deservită de sistem este de 146.211 de locuitori, ceea ce înseamnă 69,64% din totalul populației, procent ușor sub media națională, de 71,02%.

Sistem de canalizare: există rețea de canalizare în toate cele patru orașe (100%, față de media națională de 98,13%) și în 14 comune, din 57 total, în procent de 24,56%, cu mult sub media națională, și aceasta extrem de modestă, de 36,35%. La această facilitate, județul este pe ultimul loc regional și pe locul 30 la nivcel național, după județele Botoșani, Buzău, Vrancea, Brăila, Dâmbovița, Călărași, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Olt și Dolj. Populația care beneficiază de acest serviciu este de 99.474 persoane, însemnând 47,38%, procent situat sub media națională, de 54,40%.

Alimentare cu gaze: de această facilitate dispun toate cele 4 orașe (100%, față de media națională de 77,18%) și 11 comune din 57, în procent de 19,30%, sub media națională, de 24,74%.

Atracții turistice

Din punct de vedere turistic, cultural și religios, evident că județul are o concurență mare în proximitatea sa, respectiv, în Maramureș, Bihor și Cluj. Totuși, să zicem că și-ar putea face loc într-o strategie zonală fiindcă are câte ceva de arătat: zona montană Meseș-Plopiș, zonele turistice ale Silvaniei, Someșului și Almaș-Agrij, biserici de lemn (Fildu de Sus, Baica, Racâș), mănăstiri (Strâmba, Bic, Bălan), castrul roman Porolissum (Moigrad), castele și conace (castelul Wesselènyi – Jibou, castelul Báthory – Șimleu Silvaniei), muzeele de la Zalău, Șimleu Silvaniei, Bocșa, Bobota, băi termale (Boghiș, Bizușa), Poiana Narciselor de la Racâș, Grădina Zmeilor de la Gâlgău, Izvoarele Barcăului, Grădina Botanică din Jibou etc.

Județul Sălaj, în cifre

- Suprafața: 3.864 kmp, ceea ce reprezintă 1,6% din teritoriul României și 11,3% din cel al regiunii Nord-Vest.

- Populație rezidentă: 209.939 de persoane, din care 84.385 în mediul urban și 125.554 în mediul rural, rezultând așadar un grad de urbanizare de numai 40, 19%.

- Densitatea populației: 58,1 locuitori/kmp, sub media națională (84,4) și regională (76,1).

- Structura administrativ-teritorială: 1 municipiu (Zalău), 3 orașe (Cehu Silvaniei, Jibou și Șimleu Silvaniei), cu 8 localități componente, 57 de comune, cu 273 de sate.

Maria Bogdan

Dacă am enumera fie și numai Transalpina (porțiunea de la Obârșia Lotrului), Valea Oltului, Defileul Lotrului, stațiunea Voineasa, ceramica de Horezu, mănăstirile Horezu (UNESCO), Cozia, Frăsinei ori schitul Ostrov, stațiunile Călimănești-Căciulata, Olănești și Govora, Parcul Național Cozia etc. am avea  un etalon pentru ceea ce ar putea însemna Vâlcea din punctul de vedere al patrimoniului natural, turistic și cultural. Întrebarea pe care și-ar pune-o fiecare ar fi următoarea: județul s-a ridicat oare la nivelul resurselor de care dispune? Iar răspunsul nu ar fi unul care să favorizeze zona...

Situat în nordul regiunii Sud-Vest Oltenia, în Subcarpații Getici, județul Vâlcea se întinde pe suprafața de  5.764,77 kmp, ceea ce reprezintă 2,4 % din teritoriul național și 19,73% din cel al regiunii. În 2020, populația rezidentă se cifra la 348.377 de locuitori (din care în mediul rural – 191.345 de locuitori, 54,92%), iar populația după domiciliu număra 394.725 de persoane (din care 204.249 în mediul rural, 51,74%). În 2019, Produsul Intern Brut a fost de 14.324 miliarde lei, al 25-lea, la nivel național și al treilea, pe regiune, după Dolj și Gorj. În același an, PIB/per capita a fost calculat la 8.667 euro, față de 8.487 euro media regiunii și 11.333 euro media națională, valoare care plasa județul pe locul 21 în țară.

Bogăție de resurse naturale

Vâlcea prezintă un relief variat, format din 33% munți, 20% dealuri și depresiuni subcarpatice, 45% dealuri piemontane și 2% lunci. Această poziționare îi oferă în primul rând resurse turistice importante (Munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng, Depresiunea Loviștea, chei, abrupturi, izbucuri, stâncării, peșteri, defileuri etc.). În județ sunt două parcuri naționale (Cozia, cu o suprafață de 17.100 ha și Buila – Vânturarița, cu 4.186 ha), 19 rezervații naturale (1.727,5 ha), 11 monumente ale naturii (10,5 ha), la care se adaugă Aria de Protecție Specială Avifaunistică – Lacul Strejești (2.378 ha) și rezervația naturală Muzeul Trovanților, de la Costești (1,1 ha). În afară de natură, județul Vâlcea mai are o altă mare bogăție, cea a izvoarelor sulfuroase de la Călimănești-Căciulata, Olănești, Govora, Muereasca, Dobriceni, Bunești, a izvoarelor cu oligominerale de la Râmnicu Vâlcea, Mateești, izvoarelor clorate de la Ocnele Mari, Ocnița, Oteșani, Pietrarii de Sus și cea a izvoarelor iodate la Gorunești. Faima Vâlcei o reprezintă, apoi, ansamblul mănăstiresc Horezu, monument din patrimoniul UNESCO, mănăstirile Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, Govora, Arnota, Surpate, Dintr-un Lemn, Turnu, Stănișoara, Frăsinei, Ostrov, precum și defileurile Oltului și Lotrului sau porțiunea extraordinară a celui mai înalt drum din România, am numit Transalpina etc.

În jumătatea a doua a clasamentului, ca dezvoltare economică

Din punct de vedere economic, județul Vâlcea se bazează pe resursele subsolului: petrol, gaze naturale (Băbeni, Mădulari, Făurești), zăcăminte de cărbuni (Berbești, Alunu, Copăceni), pegmatite cu cuarț, feldspat și mică (zona Voineasa), sare (Ocnele Mari), gnaisul ocular (Cozia), gresii (Turnu, Tomșani, Căciulata), calcare cristaline (Brezoi, Râul Vadului). O privire de ansamblu asupra dezvoltării reliefează că afacerile sunt dominate de servicii (comerț, transport, hoteluri și restaurante etc.), cu o pondere de 77% din totalul firmelor înregistrate în județ, în vreme ce 19% înseamnă industrie (chimică, alimentară, extractivă, prelucrare lemn, textile) și construcții. În ramura industriei alimentare, pe lângă marile unități de prelucrare a legumelor și fructelor existente, în Vâlcea își au sediul unele dintre cele mai cunoscute branduri de panificație din țară. Densitatea județeană a firmelor (la 1.000 locuitori) este de 23,67, iar distribuția ponderii IMM-urilor (% din total pe țară) se limitează la 1,55. Cum spuneam însă, ca economie exprimată în PIB general, Vâlcea se situează în a doua jumătate a clasamentului la nivel național, iar ca PIB pe cap de locuitor este cam la jumătatea ierarhiei. În 2019, populația ocupată se cifra la 151.4 00 persoane, iar numărul mediu de salariați, la 80.200 persoane, respectiv, 52,97 % din populația ocupată. Rata șomajului înregistra 3,0% (4.800 de șomeri), față de 5,8%, la nivelul regiunii, și 3,2 pe total economie, iar câștigul mediu net salarial s-a oprit la 2.434 lei, față de 2.693 lei media regională și 3.025 lei media națională (sursă: Comisia Națională de Strategie și Prognoză).

Infrastructura publică: 81 km de drumuri din pământ, 19,10 % alimentare cu gaze, 86,51% grad de acoperire cu apă în sistem centralizat

Tot în 2019, veniturile administrației publice la nivel de județ au fost de 1,194 miliarde de lei: comune (78, cu 560 de sate) – 0,535 miliarde lei, orașe (11) – 0,376 mld. lei, Consiliul Județean – 0,283 mld lei. Dintre localitățile din spațiul rural, doar 13 au avut venituri mai mari de 10 milioane de lei. Ei bine, în ce fel au utilizat banii în ultimii 30 de ani autoritățile județene, municipale, orășenești și comunale s-ar putea vedea în felul în care arată infrastructura publică. Și observăm, din tabelele de mai jos, că Vâlcea mai are 81 km de drumuri din pământ (3,48% din total căi rutiere naționale, județene și comunale) și 407 km de drumuri pietruite (17,53%), iar în orașe mai sunt 188 km de străzi nemodernizate, ceea ce înseamnă fie că sunt pietruite, fie din pământ. Ocnele Mari, Băile Olănești stau cel mai rău din acest punct de vedere. În statistică nu sunt cuprinse și drumurile de interes local din satele Vâlcei, așa că procentul căilor rutiere din pământ sau pietriș ar putea fi, în realitate, mai mare.

Cu privire la celalalte utilități publice, lucrurile stau în felul următor:

- alimentare cu apă: 11 orașe și 66 de comune, din 89 de unități administrativ-teritoriale (86,51%). Populația deservită de sistemul public de alimentare cu apa se cifrează, conform INS, la 241.416 de persoane, ceea ce înseamnă că nu toate gospodăriile sau satele beneficiază de această facilitate, chiar dacă există sistem de alimentare;

- rețea de canalizare: 11 orașe și 38 de comune (55,05%), cu o populație deservită de 150.078 de persoane, mai puțin de jumătate așadar din populația județului;

- alimentare cu gaze: 8 orașe și 9 comune (19,10 %).

Ca infrastructură socio-culturală, Vâlcea dispune de:

- infrastructură educațională: 5 facultăți, din care 2 de stat și 3 private, 153 de școli, din care 72 în mediul urban și 81 în mediul rural, cu 2.299 săli de clasă, 356 de laboratoare, 88 săli de gimnastică, 100 ateliere școlare, 110 terenuri de sport;

- infrastructură culturală și religioasă: 96 de monumente și situri arheologice, 33 mănăstiri, 327 biserici și 22 schituri, 70 de monumente civile (cule, conace, case cu valoare arhitecturală), 23 de obiective clasate la categoria „tezaur“, 249 de biblioteci, 9 case de cultură și 129 de cămine culturale;

- sănătate: 7 spitale, 6 ambulatorii integrate, 12 policlinici, 215 de cabinete medicale de familie, 207 cabinete stomatologice, cu 19 laboratoare de tehnică dentară, 228  de cabinete medicale de specialitate, 164 de farmacii și puncte farmaceutice, 51 de laboratoare;

- infrastructură socială: 12 servicii de tip rezidențial pentru copii /tineri, 11 centre pentru persoanele cu dizabilități, 2 centre pentru bătrâni, 1 centru medico-social.

Munții, Horezu și stațiunile balneoclimaterice, baza turismului în Vâlcea

Deși nu are o pondere economică însemnată, turismul este văzut ca un integrator al dezvoltării infrastructurii specifice, dar și de transport, contribuind hotărâtor la dezvoltarea durabilă a județului bazată pe valorificarea superioară a potențialului natural și antropic. Posibilitățile de a practica turismul sunt multiple: turismul balneoclimateric (stațiunile Călimănești-Căciulata, Băile Olănești și Băile Govora), turismul montan (parcurile naționale Cozia și Buila-Vânturarița, peșterile, celebrele Transalpina, Valea Oltului (DN7) și Defileul Lotrului (DN7A), stațiunea Voineasa, cu 7 pârtii de schi), turismul rural și agroturismul, turismul cultural-istoric și monahal (Horezu, Cozia), turismul activ (sportiv, de vânătoare și pescuit).

În ceea ce privește dezvoltarea spațiului rural, în Strategia de dezvoltare a județului sunt cuprinse doar așa, niște generalități, sugerându-se legătura dintre expansiunea economică și infrastructură (rutieră, de utilități) ori servicii de bază (cultură, educație, sănătate). Sau făcându-se trimiteri la potențialul de creștere a activităților din agricultură (fructe, zootehnie, producția ecologică). Ori la agroturism. Ori la activitățile non-agricole, care să exploateze tradiția culturală a satelor.

Vezi tabele în revistă!

- Structuri de primire turistică: 275;

- capacitatea de cazare turistică existentă: 11.375 de locuri;

- sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică: 423.279 total, din care români 412.900 și străini 10.379;

- înnoptări în structuri de primire turistică:1.523.203 total, din care români 1.500.544 și străini 22.659.

Maria BOGDAN

Cu un oraș, am numit Târgoviște, care a fost reședință domnească și capitală între 1396 și 1714, cu o raritate istorică, primul meșter tipograf din Țara Românească, Macarie, județul Dâmbovița ocupă astăzi locul al 3-lea ca forță economică în regiunea Sud-Muntenia, după Prahova și Argeș, dar este situat tocmai pe poziția a 24-a, la nivel național, ca PIB general (17,5 miliarde de lei, în 2019). Singura activitate care clasează județul pe un podium ipotetic ține de agricultură: Dâmbovița deține cea mai mare suprafață de pomi fructiferi și producție de fructe din România și are trei localități campioane, respectiv Lungulețu – la cultura de cartof și varză, Băleni – o comună care se ocupă integral cu legume inclusiv în spații acoperite și Voinești, cel mai mare producător de mere. La acestea se adaugă Crevedia, care are cel mai vechi combinat de creștere a păsărilor din țară. Și Dâmbovița mai are un lucru singular, citat ca atare de Consiliul Județean: primul program de dezvoltare locală din România pentru perioada 2021-2024, lansat pe 4 decembrie 2020!

Cu o suprafață de 4.056 kmp (locul 37 între județele țării) și o populație rezidentă de 486.964 de locuitori (518.645 locuitori, populație după domiciliu – date INS la 1 ianuarie 2020), județul Dâmbovița este organizat în 89 de unități administrativ-teritoriale: 2 municipii (Târgoviște și Moreni), 5 orașe (Răcari, Titu, Pucioasa, Găiești și Fieni) și 82 de comune (cu 353 de sate). După repartiția populației, zona este socotită preponderent rurală, cu 68,21% dintre locuitori domiciliați în sate. Din totalul suprafeței județului, 61,1% reprezintă terenuri agricole (70,7% arabil, 17,2% pășuni, 8,1% fânețe, 3,9% livezi și pepiniere pomicole etc.), diferența însemnând păduri (28,61%), construcții (4,07%), ape și bălți (2,71%) etc. Puterea economică a județului, la nivelul totuși slab la care se află, este dată de industria extractivă, de prelucrare, servicii, comerț și agricultură (inclusiv industria alimentară).

Bugete modeste la nivelul UAT

Vorbind despre performanțele economice scăzute, acestea se reflectă și în bugetul pe care județul l-a avut la dispoziție în 2019 (datele din 2020 nu au fost încă publicate de Direcția pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Administrației și Dezvoltării): 1,36 miliarde lei, din care, atenție, doar 488, 35 milioane înseamnă venituri proprii, acest din urmă indicator fiind cel care oglindește real nivelul de dezvoltare. Din această sumă, comunelor le-a revenit suma de 670,9 mil. lei (191,55 mil. lei venituri proprii), ceea ce înseamnă 49, 26% din total pe județ; cifra este oarecum mică dacă e să ne raportăm la procentul de ruralizare amintit mai sus. 20 de așezări rurale au avut bugete mai mari de 10 de milioane de lei, însă ca nivel al veniturilor proprii, nicio comună nu depășește acest prag. Cele mai înstărite localități rurale sunt: Crevedia – 6,81 milioane lei venituri proprii, Aninoasa – 6,12 mil. lei, Ulmi – 6,08 mil. lei, Răzvad – 5,57 mil. lei, I. L. Caragiale – 5,26 mil. lei, Dragomirești – 4,59 mil. lei, Băleni – 4,4 mil. lei, Petrești – 4,02 mil. lei, Moroeni – 4,01 mil. lei, Potlogi – 3,97 mil. lei, Tărtășești – 3,9 mil. lei, Dragodana – 3,74 mil. lei, Voinești – 3,6 mil. lei, Contești – 3,53 mil. lei, Gura Ocniței – 3,38 mil. lei, Niculești – 3,22 mil. lei și Bucșani – 3,12 mil. lei. Cele mai sărace localități sunt Râu Alb – 0,79 milioane lei venituri proprii, Vârfuri

– 0,85 mil. lei, Pucheni – 0,87 mil. lei, Vișinești – 0,88 mil. lei, Moțăieni și Pietrari – fiecare cu câte 0,96 mil. lei.

Infrastructură oarecum deficitară

Nivelul sumelor colectate la bugetele locale, aici adăugând și fondurile europene și guvernamentale, se reflectă și în infrastructura județului (date INS valabile la 31 decembrie 2019):

• drumuri: 1.926 km, din care cu îmbrăcăminți ușoare asfaltice- 724 km, pietruite – 233 km (12,09% din total) și din pământ – 56 km (2,9% din total). La acestea se adaugă 415 km de străzi orășenești, din care modernizate – 317 km. În această statistică nu sunt cuprinse drumurile de interes local din sate, iar din acest punct de vedere autoritățile recunosc că situația nu este prea bună, multe dintre ele fiind din pământ sau pietruite;
• rețea de distribuție a apei: este prezentă în 7 orașe și 68 de comune, din 89 de UAT (84,26% grad de acoperire). Populația deservită de sistemul de alimentare cu apă se ridică la 348.978 locuitori, respectiv 71,66% din populația rezidentă;
• rețea de canalizare: este prezentă în 6 orașe și 20 de comune (29,21% grad de acoperire la nivelul județului). Populația conectată la sistemele de canalizare și de epurare a apelor uzate este de 134.852 de locuitori, ceea ce echivalează cu 27,69 % din cetățenii cu rezidență în județ;
• rețea de gaze: prezentă în 7 orașe și 43 de comune (56,17% grad de acoperire);
• educație: 515 unități de învățământ, din care 283 de grădinițe, 34 școli primare, 158 școli gimnaziale, 30 de licee și o universitate cu 10 facultăți. Conform edupedu.ro, 9 școli au toaleta în curte, dar neoficial se vorbește că 31 de unități s-ar găsi în această situație;
• sănătate: 266 cabinete medicale de familie, 268 de cabinete stomatologice + 51 de tehnică dentară, 125 cabinete medicale de specialitate, 49 de cabinete școlare/studențești, 266 de farmacii, 82 de laboratoare, 14 cabinete de medicină generală, 4 spitale. În 34 din cele 82 de localități rurale, numărul persoanelor înscrise pe listele medicilor de familie depășește cifra de 2 500 și chiar de 3 000.

Salvarea ar veni de la... turism!

Toate neajunsurile privind infrastructura sunt văzute ca „puncte slabe” în Strategia de dezvolare a județului pentru perioada 2021-2027. Dar la capitolul „soluții“ deocamdată sunt incuse chestiuni de ordin general, fără a se indica modalități precise de rezolvare, cum ar fi: susținerea mediului de afaceri, înființarea și extinderea rețelei de gaze naturale,  apă potabilă, canalizare, iluminat public, îmbunătățire infrastructură educațională și de sănătate, modernizare drumuri etc. Evident, din această ecuație nu putea lipsi ceea ce găsim în toate documentele din România, miracolul în care sperăm, dar pe care nu putem de 30 de ani să-l facem să și se întâmple, „dezvoltarea si valorificarea potențialului turistic si cultural al județului“. Iar la acest capitol Dâmbovița are două piese de rezistență: Curtea Domnească de la Târgoviște și Parcul Natural Bucegi (sectorul dâmbovițean) din nord, care cuprinde și 11 rezervații, printre care Peștera Ialomiței, Cheile Tătarului, Cheile Orzei, Horoabele, Peșterii, Zănoagei etc. Bineînțeles, nu putem uita de stațiunea balneoclimaterică de interes național Pucioasa, de Vulcana Băi, de Runcu, de Complexul monastic „Peștera“, Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Viforâta, Muzeul tiparului și al cărții vechi românești, Muzeul de arheologie, Muzeul scriitorilor târgovișteni, muzeele de Artă și de Istorie, Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic, Muzeul Romanței (asociat unicului Festival de romanță din România – „Crizantema de aur“).

Maria Bogdan

O să vă surprindă, dar în 2020 media salariilor nete lunare în România și în fiecare județ a crescut, comparativ cu anul trecut, deși am trecut și mai trecem încă prin cel mai greu moment de la al Doilea Război Mondial încoace, am numit pandemia de coronavirus, care a afectat economia planetară și, implicit (sau chiar mai rău), economia românească. Și foarte curios mai este un lucru: județe care în general dețin ultimele poziții ca PIB/cap de locuitor, cum ar fi Mehedinți, Olt, Mureș, au media salariilor lunare mai mare decât în județele mult mai bine situate economic, de exemplu Arad, Brașov, Prahova etc. Sigura explicație ar fi că numărul angajaților de la stat, plătiți, se știe, cu lefuri mai mari decât în mediul privat, este predominant, de unde și această medie mai mare a lefurilor nete lunare.

Trebuie să recunoaștem că cifrele, extrase din aplicația „Statistici România“, surprind oarecum, tocmai prin creșterile salariale din 2020, comparativ cu 2019: ianuarie 2020 – 2.810 lei salariul lunar mediu net la nivel național (2.668 lei, în luna ianuarie, anul trecut), februarie 2020 – 2.827 lei (2.615 lei), martie 2020 – 2.874 lei (2.678 lei), aprilie 2020 – 2.774 lei (2.737 lei), mai 2020 – 2.813 lei (2.746 lei), iunie 2020 – 2.916 lei (2.793 lei), iulie 2020 – 2.925 lei (2.756 lei), august 2020 – 2.915 lei (2.695 lei). În condițiile în care, începând cu luna martie, economia națională a avut de suferit, înregistrându-se o scădere importantă a PIB-ului general, este greu de imaginat cum s-a făcut că salariile totuși au crescut, în comparație cu 2019, an cu un sensibil salt economic.

Bucureștenii, cel mai bine plătiți români

În cele ce urmează, vom face o analiză având la bază salariile medii nete lunare din luna august 2020. Observăm că, la nivel de macroregiuni, cea mai mare medie se înregistrează în zona Sud-Muntenia + București –Ilfov, cu o leafă medie de 3.012 lei, mai mare cu 3,32% față de media la nivel național. Cifra este însă influențată decisiv de București-Ilfov; altfel, luată izolat, regiunea Sud-Muntenia are o medie salarială de 2.821 lei, cea mai mică între macroregiunile țării! Cel mai mare salariu din România l-au încasat bucureștenii- 4.139 lei, iar cel mai prost plătiți sunt locuitorii din Covasna – 2.460 lei. După București,  urmează Cluj – 3.871 lei, Timiș – 3.424 lei, Sibiu – 3.248 lei, Iași – 3.229 lei și Ilfov – 3.225 lei. (Tabel 1)

Covasna, cel mai mic salariu din țară

În Macroregiunea 1, care include regiunile de dezvoltare Nord-Vest și Centru, clasate pe pozițiile 2 și 3, ca PIB general (după București-Ilfov și Sud-Muntenia) și pe locurile 2 și 3, ca PIB/cap de locuitor (după București-Ilfov), media salarială este mai mică decât în Sud-Vest Oltenia (cunoscută a doua cea mai săracă regiune) și Vest și sensibil mai mare decât Macroregiunea 2, care conține câteva dintre cele mai dezavantajate județe din România. Cum era de așteptat, cel mai mare salariu îl au clujenii și sibienii. Surprinde însă plasarea județelor Brașov și Alba sub Mureș, zonă care nu le egalează ca dezvoltare. Covasna, Sălaj și Maramureș au cel mai prost plătiți salariați; în cele două județe câștigul este cu 40%, respectiv cu aproximativ 37% mai mic decât al lucrătorilor din Capitală. (Tabel 2)

Leafa din Tulcea, aproape cât a constănțenilor!

În Moldova și Dobrogea nu constănțenii sunt cel mai bine plătiți, având în vedere că, din punct de vedere economic, județul se află pe poziția a 4-a ca PIB general în România, ci ieșenii (3.229 lei)! Cele mai mici lefuri nete lunare încasează angajații din Vrancea, Suceava și Buzău. În județele Tulcea și Vaslui, care au cel mai mic PIB general din cele două regiuni, salariile sunt mai consistente, apropiindu-se sau chiar depășind media regională. Nici Buzăul nu stă prea bine din acest punct de vedere, fiind al treilea cu cele mai mici salarii nete lunare. (Tabel 3)

Teleormănenii, lefuri mai mici cu peste 1.400 lei decât în București

În Macroregiunea 3, cifra este influențată de includerea în acest grup a Bucureștiului și parțial a județului Ilfov. În rest, nimic surprinzător: în cele mai puternice județe din punct de vedere economic, Prahova și Argeș, se plătesc cele mai mari lefuri nete, ultimele locuri fiind ocupate, cum era de așteptat, de Teleorman și Ialomița. Bucureștiul depășește media națională cu peste 40%, iar Ilfov, cu peste 10 procente. Între București și Teleorman există o diferență salarială de 1.469 lei. (Tabel 4)

Salariu surprinzător în Mehedinți!

Cum spuneam mai sus, în regiunea Sud-Vest Oltenia sunt cele mai mari surprize! În județul Mehedinți, care are al doilea cel mai mic PIB general din țară, după Covasna, leafa lunară netă este egală sau chiar mai mare decât în județele din TOP 10 economic: Argeș, Brașov, Constanța etc. În județul Olt (intervalul 20-25 ca PIB general), salariile sunt mai mari decât, de exemplu, în Prahova (loc 6 ca PIB general)! În Macroregiuna 4, cel mai bun câștig salarial înregistrează Timiș, iar cel mai slab, județul Arad. (Tabel 5)

Maria BOGDAN

Autoritățile publice ale județului Călărași descriu zona ca având trei avantaje competitive: situarea la granița cu Bulgaria, relația rutieră București-Constanța, parte a coridorului paneuropean 4 și Coridorul Dunării 7, ce interconectează cele 14 țări riverane fluviului. Întrebare: a fructificat județul pe deplin cele trei atuuri? Răspunsul încercăm să-l aflăm astăzi.

Suprafața Călărașului este de 5.088 kmp (2,1% din teritoriul României), ocupând locul 28 ca mărime în rândul județelor țării. Populația numără 308.655 de locuitori (1,64% din populația țării): 38,45% din populație trăiește în mediul urban (Călărași, Oltenița, Budești, Fundulea și Lehliu-Gară) și 61,55% în mediul rural (50 de comune), gradul de urbanizare fiind sub media națională.

Infrastructură generală deficitară

Prima reacție când vizităm un loc, un oraș, o comună, o stațiune turistică sau cu pretenții turistice este să ne uităm la drumuri, la modul în care sunt întreținute spațiile din fața gospodăriilor, parcuri, spații verzi, clădiri. Apoi ne interesăm de gradul de conectare la utilități, respectiv apă, canalizare, gaze, de felul în care arată școlile, sistemul de sănătate etc. Toate acestea vorbesc despre puterea economică a unei zone. Ei bine, județul Călărași nu creează, fie și statistic, impresia că ar fi realizat foarte multe în 30 de ani. Sau în 14 ani de acces la fondurile europene.

• Drumuri. Institutul Național de Statistică ne spune că, la sfârșitul anului 2018, ultimul de raportare integrală, județul dispunea de o rețea rutieră de 1.346 km, din care 104 km autostrăzi, 397 km drumuri naționale, 684 km drumuri județene și 161 km drumuri comunale. 195 km de drumuri (14,48% din total rețea) erau ori sunt din pământ, iar 239 km (17,75%) – din pietriș. Ar rezulta așadar că 400 km, respectiv, 29,71% din șosele, sunt încă nemodernizate. La acestea se adaugă o rețea de 331 km de străzi orășenești, din care modernizate sunt numai 252 km de artere (76,13%).
• Apă potabilă. Aparent, la acest capitol, lucrurile stau extrem de bine. Lungimea totală a rețelei simple de distribuție a apei potabilă este de 1.403,3 km, din care în mediul urban 274,1 km, iar numărul de localități cu rețea de apă în sistem centralizat este de 50, dintr-un total de 55 de unități administrativ-teritoriale (90,90%). Dar, cu privire la mediul urban, în două din cele cinci orașe procentul de racordare a populației la sistemul centralizat de alimentare cu apă este unul minor, respectiv 5% la Fundulea și 4,1% la Budești. Nu se spune care este situația în toate cele 160 de sate arondate comunelor (152 de sate) sau orașelor (8 sate).
• Canalizare. Județul dispune de o rețea de colectare și epurare a apelor uzate de 354 km, repartizată în cinci orașe, dar cu procente de deservire a populației cuprinse între 2,29% în Budești și 64,89% în municipiul Călărași, și 8 comune, rezultând un procent la nivel de județ de 23,63%%.
• Gaze. Sistemul de alimentare cu gaze este prezent în 13 localități (354,4 km de rețea), din care 4 orașe (fără Budești) și 9 comune, procentul la nivel de județ fiind de 23,63%.
• Școli. La acest capitol reținem o singură informație de la sfârșitul anului 2019 a Inspectoratului Școlar Județean: „Numărul total de clădiri în care funcționează unitățile de învățământ din județul Călărași este 351, din care 33 de clădiri necesită reparații, opt clădiri noi sunt aflate în curs de execuție, în 32 de clădiri se execută lucrări de reabilitare, consolidare, extindere, reparații capitale, iar 20 au grupul sanitar în curte.”
• Sănătate. Județul dispune de 5 spitale, cu ambulatorii integrate, 3 dispensare umane, 14 cabinete de medicină generală, 125 cabinete de familie, 82 de cabinete stomatologice, 36 de laboratoare generale, 96 de farmacii, 1.224 de paturi de spital.

Al șaselea cel mai mic PIB din țară

Ca dezvoltare economică, potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, județul Călărași a avut, în 2019, un Produs Intern Brut de 9.666 milioane de lei, ceea ce înseamnă 7,5% din PIB-ul regiunii Sud-Muntenia și 0,9% din PIB-ul național. Față de perioada anterioară, PIB-ul a înregistrat o evoluție de 8,4%, dar între județe, ca valoare absolută, înseamnă al șaselea cel mai mic PIB din România, după judeţul Covasna, Sălaj, Mehedinți, Ialomița și Tulcea. Produsul Intern Brut pe locuitor, exprimat de data aceasta în euro, s-a situat la 7.224 euro, respectiv, 78,32% față de valoarea înregistrată la nivel de regiune (9.223 euro) și 63,74% din PIB-ul/locuitor la nivel național (11.333 euro). PIB-ul /cap de locuitor situează Călărași pe locul 35 în țară, înaintea județelor Botoșani, Neamț, Suceava, Vaslui, Teleorman, Mehedinți și Olt. În ordine, contribuția la PIB revine activităților din servicii și comerț, industrie, tranzacții și agricultură. Vorbind despre sectorul agricol, în Strategia de dezvoltare a județului se arată: „Potențialul natural, economic și uman de care dispune județul face ca agricultura să constituie un sector de bază în economie, aceasta fiind susținută atât de ponderea populației ocupate (peste 50%), cât și de ponderea suprafeței agricole (de 84%) din total suprafață. Pentru Călărași, agricultura – ramură care asigură hrana populației și importante cantități de materii prime pentru industria alimentară și nealimentară – este una dintre cele mai importante resurse ale dezvoltării, cu condiția să devină competitivă în privința calității produselor și nivelului prețurilor.” De altfel, cele mai multe întreprinderi active sunt concentrate în domeniul agriculturii, urmate de cele din următoarele domenii: comerț, industrie, construcții și servicii. Cât privește turismul, deși are deschidere la Dunăre și locuri fascinante (rezervația naturală avifaunistică Iezer-Călărași, ostroavele Ciocănești, Haralambie și Șoimul), un port altădată de referință (Oltenița), situri arheologice și monumente istorice de importanță națională, acesta este aproape inexistent. Cifrele o arată de la sine: 30 de structuri de primire turistică (0,35% din numărul de unități la nivel național); 894 locuri de cazare (0,23% din totalul la nivel național); 22.357 sosiri în structurile de cazare turistică (0,17% din numărul de sosiri la nivel național); 54.664 de înnoptări în structurile de cazare (0,19% din total național.

Maria Bogdan

La examenul de Evaluare Naţională ediţia 2015, din 163.407 candidaţi înscrişi s-au prezentat 158.568, prezenţa fiind de 97,0%. Astfel, potrivit Ministerului Educaţiei, din cei 158.568 de candidaţi prezenţi, 125.782 de candidaţi (79,3%) au obţinut medii mai mari sau egale cu 5, iar 32.786 de candidaţi (20,7%) au obţinut medii mai mici ca 5. În toată ţara, 409 candidaţi au obţinut media 10.

Cea mai bună şcoală, în Galaţi

Şcoala cu cea mai mare medie a notelor obţinute de elevi la examenul de Evaluare Naţională, respectiv 9,62, este Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi. Pe locul al doilea s-a clasat Colegiul Naţional „Gheorghe Vrânceanu“ din Bacău, cu media 9,61. Interesant este că Bucureştiul ratează anul acesta Top 10 al celor mai bune şcoli, situându-se în clasamentul pe ţară pe poziţia 11.

În privinţa judeţelor cu cel mai bun procentaj de promovabilitate, fruntaşele clasamentului sunt judeţele Brăila (92,38%), Cluj (91,50%), Prahova (89,89%), Bucureşti (88.99%) şi Sibiu, cu 84,86%. În schimb, la coada clasamentului promovabilităţii judeţul Vaslui este pe ultimul loc, cu (58.30%), urmat de Giurgiu (65,22%) şi Teleorman (67,78%). În privinţa notelor de 10, din cele 409 obţinute la nivel naţional, judeţul Cluj se află pe primul loc cu 43 de note de 10, urmat de Bucureşti – 26, Suceava – 25, Argeş – 24, Iaşi – 20, iar Sălaj, Dolj şi Brăila au avut fiecare câte 19 note de 10. În schimb, din totalul de 163.407 candidaţi înscrişi, 32.786 au avut medii sub 5. Judeţul Suceava a avut cei mai mulţi „repetenţi“, respectiv 1.412, fiind urmat de Dolj, cu 1.394, Constanţa (1.272), Dâmboviţa (1.271) şi Bacău, cu 1.086. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Educaţiei, la nivel naţional, 79,3% dintre candidaţi au obţinut medii de peste cinci. La limba şi literatura română au obţinut note peste cinci 85,4% din elevi, în timp ce la matematică au fost 73,5% din medii peste cinci. În fine, tot statisticile spun că, din cei 163.407 de copii înscrişi la Evaluarea Naţională de anul acesta, 87.426 (53,5%) copii sunt din mediul urban, iar 75.981 (46,5%) sunt din mediul rural.

Top 10 şcoli pe ţară

1. Galaţi – Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi: media 9,62

2. Bacău – Colegiul Naţional „Gheorghe Vrânceanu“ Bacău: media 9,61

3. Cluj-Napoca – Colegiul Naţional „Emil Racoviţă“ Cluj-Napoca: media 9,59

4. Braşov – Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“ Braşov: media 9,57

5. Iaşi – Colegiul Naţional, Iaşi: media 9,52

6. Focşani – Colegiul Naţional „Unirea“ Focşani: media 9,51

7. Brăila – Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci“ Brăila: media 9,50

8. Piteşti – Colegiul Naţional „Zinca Golescu“: media 9,50

9. Baia Mare – Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai“ Baia Mare: media 9,50

10. Constanţa – Liceul Teoretic „Ovidius“ Constanţa: media 9,48

Bogdan PANŢURU