Este aproape imposibil a avea, într-un mediu atât de complex, o idee sigură și precisă despre costul energiei în România, însă, pe baza unor modele curente, și luând în calcul un răspuns suplimentar al autorităților, probabil inclusiv la nivel european, ne putem imagina totuși o majorare de 25% pentru energie electrică și de 25-30% pentru gaze față de septembrie 2021, ceea ce ar duce valorile la +50-60% față de anul trecut, explică Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB, preluat de financialintelligence.ro.

După loviturile induse de criza pandemică, logistică, a semiconductorilor, lumea economică încearcă să se orienteze și să se regrupeze acum în fața provocărilor din energie. Prețul gazelor naturale în SUA (indice generic dat de contractul de pe bursa CME) a ajuns în octombrie la un maxim al ultimilor 7 ani, la 6,46 dolari pe un milion de BTu (cca. 0,293 MWh). În februarie 2014 s-a mai atins un nivel asemănător, cu un vârf doar puțin mai sus. Mergând în urmă, valori mai înalte regăsim doar înainte de criza financiară din 2008. Perioada anilor 2000-2008 a adus 4 situații când prețurile au depășit 6 dolari mmBTu, atingând chiar un nivel de peste 15 USD/mmBTu, totuși durata a fost de cel mult câteva luni, iar aceasta se întâmpla înainte de boom-ul din domeniul șisturilor (shale oil, gas), explică analistul. În Europa, cotațiile gazului natural și ale energiei electrice au înregistrat, de asemenea, valori record, în serie, zi după zi. De altfel, o asemenea accelerare a prețurilor este fără precedent în istorie.

China suferă, la rândul său, de pe urma lipsei de cărbune, penele de curent oprind activitatea în unele regiuni. Sincronizarea nefericită a cererii mari de energie (dinspre populație, economie în general, dar și din segmentul producției de metale, cu prețuri înalte), cu restricționarea importurilor de cărbune din Australia, a forțat administrația să solicite o majorare a producției de cărbune, deși aceasta nu ajută la țintele de depoluare.

În relativă apropiere, în India, reorientarea cărbunelui spre producția de energie e cerută de administrația Delhi-ului, pentru a evita opririle din alte regiuni ale țării. Cum s-a ajuns aici? Dincolo de diferențe specifice, în general sunt câțiva factori principali. Cererea masivă generată de redresarea economiei, împreună cu subinvestiția în domeniul energiei convenționale și o diminuare conjuncturală a producției de energie prietenoasă cu mediul ar fi ingredientele principale ale situației curente, în abordare globală.

Interese speculative…

Prețul gazului natural a intrat luna aceasta într-o perioadă de oscilații mari în SUA, cu interes speculativ ridicat. În Europa, lichiditatea redusă a permis variații spectaculoase pentru contractul TTF (olandez): într-una din zile au fost mai întâi creșteri de 30%, apoi scăderi de 35%. Cotațiile au fost oprite din ascensiune în momentul în care președintele Rusiei a orientat așteptările spre o majorare a ofertei.

O conductă alternativă rutelor actuale de alimentare, prin Ucraina și Polonia, ar putea deveni operațională în momentul autorizării de către Germania, însă se estimează că ar putea fi folosită inițial la doar 10% din capacitate.

Pe de altă parte, odată cu alimentarea depozitelor interne pentru iarnă, Gazprom ar putea oferi cantități mai mari la export, ușurând în parte dezechilibrul pieței. Cu toate acestea, prețul gazului natural este în România de 6-7 ori mai mare față de aceeași perioadă a anului trecut. E drept că anul trecut cotațiile au fost sub apăsarea restricțiilor, în condiții de cerere modificată de închiderea economiilor. Mediul de acum nu mai seamănă deloc cu cel din anul anterior, iar lucrurile evoluează în ritm rapid. De la o zi la alta echilibrul pieței se poate schimba.

Presiunea este masivă și în piața de energie: energia electrică a avut, potrivit OPCOM pentru PZU, un preț mediu de 874.98 lei pe MWh între 4 și 10 octombrie, cu 25.2% peste săptămâna anterioară. Anul trecut, prețul mediu a fost de 190.92 lei. Chiar și față de aceste niveluri, ultimele zile au adus scumpiri. Pe 10 octombrie prețul mediu (OPCOM) a ajuns la 956.49 lei/MWh, iar pe 12 octombrie prețul din România era cel mai înalt din Europa, la aproximativ 1.155 lei/MWh, pe 13, la ora 14, nivelul este în ușoară scădere, de 1.071 lei.

Ce urmează?

Ce urmează pentru consumatorii din România?, se întreabă Claudiu Cazacu. În lipsa plafonării prețurilor, o creștere foarte dureroasă a costului utilităților, o veste deloc bună în condițiile în care inflația, anunțată la 6.29%, depășește cu mult estimările oficiale de la începutul anului și ar putea continua trendul actual. Spania și alte state, alături de România, solicită o abordare comună la nivel european în privința cumpărării de gaze naturale și un mecanism acceptat de compensare – în situația actuală intervenții de plafonare ar fi acceptate de autoritățile europene doar prin derogare. Subvențiile și compensările deja acceptate (0.21 lei/kWh pentru energie și 25% dintr-un preț de referință de 125 lei/MWh pentru gaze naturale) au un impact estimat de 1.3 mld. lei și pot acoperi doar în parte creșterea facturilor în această iarnă, dacă prețurile de bază la energie și gaze nu revin foarte aproape de nivelurile de anul trecut.

Un scenariu mediu, care ia în calcul o temperare moderată a prețurilor, în urma depășirii disparităților actuale, a recalibrării raportului cerere/ofertă (un mod sever în care s-ar putea face ar fi prin reducerea consumului, a activității industriale sau raționalizare) și a unei oferte mărite dinspre statele producătoare ar putea induce totuși facturi mai mari cu două cifre în lunile de iarnă. Datele de inflație arată deja, în septembrie, o creștere de 24.65% pentru energie electrică și de 20.55% pentru gaze.

Este aproape imposibil a avea, într-un mediu atât de complex, o idee sigură și precisă despre costul energiei, însă, pe baza unor modele curente, și luând în calcul un răspuns suplimentar al autorităților, probabil inclusiv la nivel european, ne putem imagina totuși o majorare de 25% pentru energie electrică și de 25-30% pentru gaze față de septembrie, ceea ce ar duce valorile la +50-60% față de anul trecut. Fără măsuri noi de intervenție sau o corecție drastică, relativ rapidă, a prețurilor energiei și gazelor, valorile ar fi chiar mai drastice.

Ion BOGDAN

Trăim într-o lume a extremelor. A bogăției excesive și a sărăciei infinite. Civilizația actuală mai are mult de lucrat pentru a asigura drepturi egale pentru toți oameni. Educația, accesul la sistemul de sănătate, hrană, apă curată, infrastructură sunt privilegii pe care unii nici măcar nu și le pot închipui. În țările sărace, multe case sunt, spre exemplu, în continuare în beznă, fără electricitate.

Mai avem doar 9 ani pentru a atinge al șaptelea obiectiv de pe lista dezvoltării durabile a Națiunilor Unite până în 2030 și în contextul actual eforturile globale trebuie să fie dublate, în special în Africa. Altfel lumea nu va mai asigura accesul universal la energie accesibilă, fiabilă, durabilă și modernă. Potrivit informațiilor publicate de Banca Mondială, deși rata globală de electrificare a crescut de la 83% în 2010 la 90% în 2018, 789 de milioane de oameni încă nu aveau acces la electricitate în 2018.

Estimări sumbre pentru 2030

Accelerarea ritmului de progres în toate regiunile va necesita un angajament politic mai puternic, o planificare energetică pe termen lung, o finanțare publică și privată sporită și stimulente politice și fiscale adecvate pentru a stimula implementarea mai rapidă a noilor tehnologii. Epidemia COVID-19 a creat o nouă urgență în ceea ce privește extinderea soluțiilor de energie durabilă și asta întrucât lumea nu a obținut încă acces universal la energie accesibilă, fiabilă, durabilă și modernă până în 2030, potrivit Raportului privind progresul energetic pentru 2020. Se estimează că 620 de milioane de oameni nu vor avea acces la electricitate în 2030, 85% dintre aceștia în Africa Subsahariană.

Pentru a îndeplini scopul Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) până în 2030, țările trebuie să își protejeze realizările obținute înainte de pandemia COVID-19 și să asigure acces la energie tuturor, având în vedere proporția mare a populației care trăiește în zone îndepărtate, rurale, mai sărace și comunitățile vulnerabile. Din 2010, mai mult de un miliard de persoane au obținut acces la electricitate. Ca urmare, 90% din populația planetei a fost conectată în 2018. America Latină și Caraibe, Asia de Est și Asia de Sud-Est se apropie de accesul universal, dar Africa Subsahariană rămâne în urmă, reprezentând 70% din deficitul global.

Aproape trei miliarde de persoane nu au acces la combustibili și tehnologii curate pentru gătit, în principal în Asia și Africa Subsahariană. În perioada 2010-2018, progresul a stagnant în mare parte, rata de creștere a accesului la gătitul curat scăzând din 2012 în unele țări ca urmare a creșterii populației. Conform politicilor actuale și planificate, 2,3 miliarde de oameni ar fi în continuare privați de accesul la combustibili și tehnologii de gătit curate în 2030. Pandemia COVID-19 va crește probabil expunerea prelungită a femeilor și copiilor la poluarea aerului din gospodărie cauzată în principal de utilizarea cărbunelui brut, a kerosenului sau a utilizării tradiționale a biomasei pentru gătit.

Consumul de energie regenerabilă eoliană și solară este în creștere

Ponderea surselor regenerabile de energie în mixul energetic global a atins 17,3% din consumul final de energie în 2017, în creștere de la 17,2% în 2016 și 16,3% în 2010. Consumul de energie regenerabilă (+ 2,5% în 2017) crește mai repede decât consumul de energie globală (+ 1,8% în 2017), continuând o tendință de evidență din 2011. Cea mai mare parte a creșterii din surse regenerabile a avut loc în sectorul energiei eoliene și solare. Acest lucru a fost posibil prin sprijinul susținut al politicilor și prin scăderea cheltuielilor. Între timp, utilizarea surselor regenerabile de energie pentru încălzire și transport rămâne în urmă. Impactul total al crizei COVID-19 asupra surselor regenerabile de energie încă nu a devenit clar. Intensitatea energiei primare globale – un indicator important al gradului de utilizare a energiei de către activitatea economică mondială – s-a îmbunătățit cu 1,7% în 2017. Aceasta este mai bună decât rata medie de progres de 1,3% dintre 1990 și 2010, dar încă mult sub rata-țintă inițială de 2,6% și reprezintă o încetinire marcantă față de ultimii doi ani. Măsuri specifice privind intensitatea energiei în diferite sectoare indică faptul că îmbunătățirile au fost cele mai rapide în sectoarele industriei și al transportului de călători, depășind 2% din 2010. În sectoarele serviciilor și rezidențiale acestea au avut în medie între 1,5% și 2%. Transportul de mărfuri și agricultura au rămas puțin în urmă.

Raportul din 2020 introduce urmărirea unui nou indicator, 7.A.1, privind fluxurile financiare internaționale către țările în curs de dezvoltare în sprijinul energiei curate și regenerabile. Deși fluxurile totale s-au dublat începând cu 2010, ajungând la 21,4 miliarde de dolari în 2017, doar 12% au ajuns în țările cel mai puțin dezvoltate, care sunt cele mai îndepărtate de atingerea diverselor obiective ale ODD 7. (D.Z)