Românii consideră că utilizarea excesivă a tehnologiei și Internetului este cea mai mare primejdie la adresa copiilor, excesul de ecrane, expunerea în mediul online și violența din mass-media fiind principalele pericole la care sunt expuși aceștia în prezent, potrivit unui studiu realizat de o companie de cercetare de piață.

„Românii consideră că principalele pericole la care sunt expuși copiii sunt cauzate de faptul că viața acestora se mută tot mai mult în mediul online. Așadar, aspectele ce țin de utilizarea tehnologiei, cum ar fi excesul de ecrane – TV, telefon, tabletă etc. (59%), expunerea în mediul online (52%) sau violența din mass-media (43%) sunt urmate de siguranța fizică – accidente, răniri etc. (40%). Raportându-ne la atitudinile părinților, observăm că în preadolescență (6-12 ani) și adolescență (13-18 ani) pericolul de a cădea pradă dependenței de mediul virtual și ecrane este semnificativ mai mare, pe când în cazul copiilor sub 5 ani siguranța fizică înregistrează valori semnificativ mai mari“, arată cercetarea, potrivit Agerpres.

În ceea ce privește principalele măsuri pentru a proteja copiii de aceste pericole se află conversațiile şi educația despre siguranța online (46%), limitarea timpului petrecut pe Internet (46%), petrecerea timpului în aer liber (45%), supravegherea constantă (37%) sau verificarea şi setarea unor filtre de conținut (32%).

Legat de comportamentele părinților, studiul arată că, în cazul copiilor sub 5 ani, supravegherea constantă este mai des întâlnită (56% vs. 46% total eșantion), în cazul copiilor între 4-12 ani există în mai mare măsură limite clar stabilite ale timpului petrecut pe Internet (63% vs. 46% total eșantion), pe când în cazul adolescenților între 13-18 ani primează ca importanță discuțiile și educația despre siguranța online (57% vs. 46% total eșantion).

„Este cert faptul că una dintre activitățile zilnice ale copiilor este petrecerea timpului în mediul online, 49% dintre copii petrecând în medie între 1-3 ore pe zi utilizând Internetul, într-o măsură semnificativ mai mică copiii sub 3 ani (32%). Timpul petrecut online crește odată cu înaintarea în vârstă, astfel că mai mult de o treime dintre adolescenți (13-18 ani) utilizează Internetul mai mult de 3 ore pe zi (37% vs. 26% total eșantion)“, conform datelor studiului Reveal Marketing Research.

Principalele activități pe care le au copiii în mediul virtual sunt vizionarea de videoclipuri și conținut media (56%), în special adolescenții între 13-15 ani (72%), navigarea pe Internet şi căutarea de informații (52%), într-o măsură semnificativ mai mare copiii din mediul urban (54% vs. 45% mediul rural), jocurile online (49%), preferate cu precădere de copiii din ciclul primar și gimnazial cu vârste între 6-15 ani (63%), socializarea online cu prietenii (48%), în special în cazul adolescenților între 13-18 ani (63%) sau accesarea diferitelor platforme de învățare online (29%), cu precădere utilizate de adolescenții între 16-18 ani (38%).

(I.B.)

Am scris de-a lungul timpului despre satul românesc, despre investițiile făcute în mediul rural, despre oamenii care au dezvoltat afaceri în comunitățile locale. Însă nu poți să cuprinzi întreaga dimensiune a acestui univers în doar câteva teme. Satul românesc nu poate fi limitat doar la atât pentru că aici se pun bazele viitorului copiilor născuți și crescuți în mediul rural și se formează adulții care vor prelua „moștenirea tradițională și culturală“ predată din generație în generație.

Șansa perpetuării satului românesc stă și în acești copii. Din nefericire, familiile multora dintre ei nu le pot asigura condițiile necesare unei dezvoltări armonioase, nu le pot asigura accesul la studii, la sistemul medical, uneori lipsesc și resursele de bază precum hrana suficientă. Este o realitate de care nu se poate face abstracție. Satul românesc nu poate progresa decât odată cu oamenii care trăiesc acolo. Cea mai importantă investiție este cea pe care o faci în copii. Viitorul începe cu prezentul.

Sursa informațiilor de mai jos o reprezintă raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural în 2022“, realizat la comanda Fundației World Vision România. Cercetarea a fost realizată în perioada aprilie-mai 2022, pe trei eșantioane reprezentative: adulți (1.747 de respondenți), adolescenți (1.120 de respondenți) și copii (1.232 de respondenți de vârstă școlară corespunzând școlii primare). Așadar, ce spune raportul?

Educație

În mediul rural sistemul de învățământ are încă multe lacune. Școlile nu dispun de suficiente resurse, copiii sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari până la unitățile de învățământ, nu întotdeauna cadrele profesorale sunt temeinic pregătite pentru a preda la orele de curs. În raportul menționat mai sus se precizează că 1 din 10 copii de la sate nu frecventează în prezent nicio instituție de învățământ, 2 din 10 copii spun că violența este prezentă în școala lor mult sau foarte mult. Un sfert dintre copii spun că elevii din familiile sărace sunt discriminați, 88% dintre copiii de școală primară și 73% dintre copiii de gimnaziu nu au mers niciodată în tabără, 24% dintre copii spun că nimeni nu îi ajută atunci când nu se descurcă la teme.

Familie

În ceea ce privește mediul familial, din totalul copiilor care au răspuns întrebărilor acestui raport doar 24% au spus că familia le este alături când au nevoie de ajutor. Cca 25% dintre copiii din mediul rural spun că au încredere în adulții cu care locuiesc și 42% dintre adulți recunosc ca nu ar ști ce să facă dacă ar afla de un caz de abuz sau neglijare a unui copil din comunitate. În mediul rural numai 16% dintre copii au o locuință unde pot dormi noaptea și același procent de copii spun că acasă există o persoană care le oferă afecțiune. În raport se mai arată că doar în 23% din cazuri familia le asigură copiilor suficientă mâncare și tot același procent de copii spun că acasă există cineva care le oferă mâncare sau îngrijire dacă sunt bolnavi.

Venituri

În mediul rural cel puțin 29% dintre copii trăiesc într-o familie în care doar unul dintre părinți are un salariu și 2 din 10 copii spun că familia le asigură doar uneori sau nu le asigură niciodată suficientă mâncare. Cca 28% dintre copiii de la țară spun că familia le cumpără tot ce au nevoie (haine, încălțăminte, rechizite, cărți). În 8% dintre gospodăriile din mediul rural există copii cu cel puțin un părinte plecat în străinătate și în 30% dintre aceste cazuri copiii sunt îngrijiți de bunici.

Sănătate

În ceea ce privește sistemul medical la sate, știm deja că sunt multe lucruri care ar trebui să intre în normalitate, de la nivelul de dotare a unităților deja existente până la numărul restrâns de cabinete medicale existente în anumite regiuni ale țării.

Potrivit raportului World Vision România, doar 31% din copiii de la țară declară că niciodată sau doar uneori se simt puternici și sănătoși, 45% dintre respondenți nu au efectuat niciodată analize medicale copiilor, iar 31% dintre respondenți sunt nemulțumiți din cauza lipsei serviciilor medicale din comunitate (pediatrie, laborator, radiografie, ecografie). Statisticile arată că 4 din 10 mame din mediul rural nu le administrează copiilor vitamina D până la vârsta de doi ani și peste 50% dintre mame nu le administrează suplimente de fier copiilor de până la doi ani. În ceea ce privește igiena, doar 26% dintre copii se spală pe mâini după ce merg la toaletă, numai 27% se spală pe mâini înainte de a mânca și doar 37% dintre copiii de la țară se spală pe dinți dimineața și seara.

„Este mai ușor să crești copii puternici și sănătoși decât să repari oameni frânți.“ – Frederick Douglass, reformator social american, orator, scriitor și om de stat.

Laura ZMARANDA

Concurs RNDR „Vacanța în satul meu”

Micii artiști pot realiza lucrările apelând la orice tip de „ustensile”: pensule, creioane, carioci etc. Lucrările trebuie transmise până pe data de 11 iulie 2022 inclusiv.

Cine poate participa?

Orice copil cu reședința în România se poate înscrie în concursul RNDR. Concurenții vor fi împărțiți în patru categorii de vârstă, după cum urmează: preșcolari, clasa premergătoare - clasa a IV-a, gimnaziu, liceu.

Cum te înscrii?

Pentru a facilita înscrierea, punem la dispoziția concurenților trei metode:

1. Intri pe rndr.ro în secțiunea Concurs RNDR, rogi un părinte să completeze formularul online de înscriere în concurs și să încarce lucrarea. Este important să citiți acordurile privind prelucrarea datelor cu caracter personal și utilizarea lucrărilor disponibile AICI și să bifați căsuțele aferente, pentru a finaliza înscrierea în concurs.
2. Trimiți un email pe adresa  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., în care te prezinți (nume, prenume, vârstă, adresă, număr de telefon la care poți fi contactat/ă, școala pe care o urmezi, pasiuni etc.), menționezi că dorești să participi la Concursul RNDR, precizezi titlul lucrării și ne explici în câteva cuvinte de ce ai ales să reprezinți o anumită priveliște/persoană etc., reprezentativă pentru satul românesc. Trimiți lucrarea ta în format JPEG, PNG sau PDF.
3. Poți trimite lucrarea și prin poștă, la adresa Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Bd. Carol I nr. 2-4, Sector 3, București, cod poștal 030163, însoțită de explicațiile enumerate la punctul de mai sus. Nu uita să scrii pe plic: „Pentru Concursul RNDR” și să îl trimiți cu câteva zile înainte de data limită de înregistrare la concurs, ca să aibă timp să ajungă la noi. Avem nevoie și de acordul părinților/aparținătorilor legali cu privire la prelucrarea datelor cu caracter privat, precum și în vederea utilizării imaginilor înscrise în concurs la ilustrarea unor materiale promoționale fără scop comercial. Formularele sunt disponibile pe www.rndr.ro.

Regulament:

Înscriere la concurs și trimiterea lucrării prin poșta electronică sau clasică se pot face până la data de 11 iulie 2022, ora 23:59 (ora României).

Lucrările vor fi publicate pe www.rndr.ro și vor fi promovate pe conturile de social media ale RNDR și vor fi însoțite de o scurtă prezentare a autorului/autoarei. Lucrările vor putea fi votate pe www.rndr.ro în perioada 12 iulie – 15 august 2022, până la ora 23:59 (ora României). Câștigătorii vor fi desemnați în urma voturilor unice exprimate pe www.rndr.ro. Fiecare utilizator va putea vota o lucrare o singură dată.

În cazul în care două sau mai multe lucrări vor înregistra același număr de voturi pe www.rndr.ro, departajarea se va realiza în funcție de scorul de distribuție și de numărul de voturi primite online pe pagina RNDR, până la data de 15 august 2022. Dacă două lucrări vor avea același scor de distribuție, departajarea se va face în funcție de numărul de voturi. Dacă două lucrări vor avea același scor de distribuție și același număr de voturi, departajarea se va face în funcție de numărul de comentarii.

Atenție: nu se va ține cont de scorul de distribuție, de numărul de voturi primite online sau de numărul de comentarii de pe alte pagini/conturi în afară de pagina RNDR!

Notă

Concursul este organizat pe teritoriul României și se adresează copiilor care au reședința pe teritoriul României. Nu se pot înscrie în concurs copiii personalului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), precum și din instituțiile aflate în coordonarea sau subordonate MADR.

Participarea este gratuită.

Câștigătorii vor fi anunțați pe www.rndr.ro și pe conturile de social media ale RNDR.

Premiile vor consta în produse utile la școală și în vacanță.

Vremea de afară ne-a luat prin surprindere cu temperaturi joase toamna aceasta. Dacă luăm în calcul și pandemia, dar și apropierea iernii, trebuie să încercăm să fim cât mai precauți în ceea ce privește sănătatea noastră și a celor dragi nouă. De aceea medicii recomandă să apelăm la diferite metode pentru a ne crește imunitatea în sezonul rece. În plus, reînceperea grădinițelor și a școlilor este un factor important, cu implicații în sănătatea fizică și emoțională a copiilor.

Cele mai frecvente răceli ale copiilor sunt cauzate de virusuri și nu de bacterii

Irina Costache, medic primar pediatrie, și dr. Truțescu Carmen (foto), medic primar psihiatrie pediatrică, au explicat într-un webinar din cadrul proiectului „Din grijă pentru copii“ care este importanța imunității copiilor în sezonul rece. Pe lângă această temă au fost abordate și subiecte legate de necesitatea echilibrului dintre sănătatea fizică și cea emoțională în dezvoltarea armonioasă a sistemului imunitar. Dr. Irina Costache a subliniat: „Atunci când atingem subiectul imunității, pot spune că este unul foarte vast. Imunitatea este formată din toți acești soldați, adică molecule și celule care învață în timp să ne apere de agresiunile din exterior. Și aici vorbim despre virusuri, bacterii, paraziți. Imunitatea scăzută este, din fericire, extrem de rară. Atunci când părinții vorbesc despre imunitatea scăzută, fac referire la răcelile ușoare pe care le au frecvent copiii, în mod special atunci când se află în colectivitate, școală sau grădiniță.“

Auzim frecvent că, odată cu începerea anului de studiu, copiii se îmbolnăvesc mult mai des, lucru care se explică prin faptul că aceștia nu au dezvoltat încă acei anticorpi capabili să îi protejeze în fața oricăror factori externi. Ca atare, sunt ușor vulnerabili, dar nu vorbim despre un fenomen anormal sau care ar trebui să îi sperie pe părinți. Conform medicilor, odată cu îmbolnăvirea, organismul uman dezvoltă și o rezistență naturală. Dr. Irina Costache (foto) a adăugat: „Desigur, atunci când copiii sunt în colectivitate se pot întâlni cu persoane purtătoare de virusuri. Cele mai frecvente răceli ale copiilor sunt cauzate de virusuri și nu de bacterii. Astfel de răceli sunt normale, iar în viitor, ca urmare a anticorpilor dezvoltați, simptomatologia produsă de virusuri și bacterii va putea trece «neobservată». Din păcate, în școlile și grădinițele din România virusurile se transmit mult mai ușor deoarece încăperile nu sunt aerisite frecvent și nu sunt dezinfectate corespunzător.“

Este necesară o alimentație cât mai sănătoasă care să conțină vitamine și minerale

Mulți părinți se întreabă cum pot fortifica imunitatea copilului și ce ar trebui să facă pentru ca aceștia să devină mai rezistenți în fața factorilor externi. Dr. Irina Costache precizează: „Pentru a avea un copil cât mai sănătos trebuie să păstrăm echilibrul fizic și emoțional. Recomand părinților să înceapă cu o alimentație cât mai sănătoasă, care să conțină vitamine și minerale. Totodată, copiii necesită un program de activități de studiu, joacă, socializare etc. și să respecte acele 9-10 h de somn. Cu părere de rău trebuie să spun că noul stil de viață digitalizat ne afectează atât pe noi, cât și pe copiii noștri, de aceea trebuie să încercăm să fim atenți la măsura în care folosim aceste tehnologii.“

Sănătatea mentală și cea a corpului trebuie privite ca fiind complementare. În acest sens, dr. Truțescu spune: „În ultima perioadă cercetătorii confirmă faptul că a crescut numărul de copii depistați cu ADHD, autism etc. Deși unele cercetări arată că acest lucru are ca și cauză nivelul de poluare mai mare din ultimii ani, acest fapt nu a fost încă în totalitate demonstrat. Însă este recomandat ca pentru sănătatea mentală a copilului femeile să evite expunerea la un mediu intens poluat. De asemenea, trebuie să aibă un mod de viață sănătos, mai exact să facă mișcare și să aibă o alimentație sănătoasă.“

Casetă

Imunitatea poate fi influențată și de genele moștenite. Astfel, imunitatea moștenită presupune existența din naștere a unor celule, cum sunt macrofagenele, iar imunitatea dobândită este cea care se formează în timp cu ajutorul anticorpilor. Dr. Irina Costache a explicat: „Într-adevăr, există o diferență de imunitate de la persoană la persoană. De obicei, în cazul celor cu o imunitate moștenită scăzută acest lucru se manifestă încă din primul an de viață prin dezvoltarea unor pneumonii și infecții bacteriene severe, unii au nevoie de transplant etc., dar acestea sunt cazuri destul de rare. Cea mai puternică formă de imunitate este cea dobândită, adică prin trecerea bolii.“

Liliana POSTICA

Deși sunt la finalul anilor de studiu din ciclul liceal, mă tot gândesc la cum aș fi resimțit acești 4 ani dacă puteam veni cu inițiative noi, dacă puteam exprima liber modul în care văd și înțeleg lucrurile. Școala să ne fie acel loc în care să știm că putem fi noi, că mereu vom avea un dascăl care să înțeleagă schimbările prin care trecem, dar mai ales viteza schimbărilor noastre ce continuă să tot apară până la finalul ultimului an de facultate.

Nu cu mult timp în urmă am fost în vizită la Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau“, din Brănești... Acolo am auzit vorbindu-se despre faptul că acesta este un etalon la nivel european, fapt ce m-a bucurat, știind că liceul este în apropierea Bucureștiului.

Imediat ce am intrat am fost surprins de culorile vii, aspectul nou, pereții fiind marcați cu numele sălilor, peste tot pe scări erau mesaje încurajatoare pentru elevi, în fine, totul te făcea să simți că acela este locul tău, că ești în siguranță, totul te făcea să te simți mai liber, mai deschis, mai conectat la pulsul unei astfel de instituții.

Priveam desenele interactive din clase, hărțile, mă uitam în jur și nu puteam înțelege cum acolo s-a putut duce la bun sfârșit un astfel de proiect. Am aflat la scurt timp după ce am cunoscut-o pe doamna director Marinela Culea, care din prima clipă m-a privit ca pe propriul său elev, deși îi treceam pentru prima dată pragul. Doar entuziasmul, puterea de muncă, dar și curajul cred că au făcut posibilă transformarea acestui loc într-unul în care cu toții ne-am dori să putem învăța.

Dascălii sunt cu siguranță cei mai importați oameni ce stau la baza oricărei civilizații prin simplul fapt că pot da mai departe ceea ce au învățat pentru a forma noi generații; fie că vorbim de medici, sportivi sau îngrijitori, toți trec sau au trecut prin școală.

Nimic nu este ușor, dar dacă există suficient de multă bunăvoință putem realiza lucruri mărețe care să persiste ani la rând.

Cred că cea mai bună zicală pentru o astfel de realizare este „Omul sfințește locul“.

Andrei Banu

„Este mai ușor să construiești copii puternici decât să repari adulți stricați“, spunea americanul Frederik Douglass, recunoscut de istorie drept reformator social, orator, scriitor și om de stat. Și prima măsură pe care o putem lua pentru a crește copii puternici este aceea de a le asigura dreptul fundamental la educație. Și totuși din motive diferite societatea contemporană eșuează în a atinge acest obiectiv. Astfel, copiii fără educație devin adulți care nu au puterea de a decide pentru ei și de a-și construi un viitor. În fiecare zi, peste 1 miliard de copii din întreaga lume se îndreaptă spre școală, iar accesul la învățământul preșcolar aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani. Însă, în ciuda acestui progres, mai mult de 175 de milioane de copii – sau jumătate din copiii cu vârstă preșcolară la nivel global – nu au acces la această experiență importantă.

La școală, dar fără șansa reală de a învăța

În prezent sunt mai mulți copii și adolescenți înscriși în învățământul preșcolar, primar și secundar decât oricând. Cu toate acestea, pentru mulți dintre ei școlarizarea nu se finalizează cu însușirea noțiunilor predate. Motivele care stau la baza acestei situații sunt multiple: de la lipsa cadrelor didactice instruite, a materialelor de învățare inadecvate, a orelor improvizate și până la lipsa facilităților de igienă. Din nefericire, prea mulți copii vin la școală flămânzi, bolnavi, epuizați de muncă sau de sarcinile pe care le au în familie, iar asta îngreunează procesul de învățare.

Se estimează că 617 milioane de copii și adolescenți din întreaga lume nu sunt în măsură să atingă niveluri minime de competență în lectură și matematică, chiar dacă două treimi dintre aceștia sunt la școală. Concluzia este că, în întreaga lume, în școală există mai mulți copii care nu învață decât în ​​afara ei. Potrivit datelor statistice prezentate de UNICEF, aproximativ unul din cinci copii cu vârsta optimă pentru începerea școlii nu se află înscris în sistemul de învățământ. Cel mai comun factor care conduce la această stare de fapt îngrijorătoare este sărăcia. Experiența a demonstrat că, cel mai adesea, copiii din gospodăriile cele mai sărace sunt de aproape cinci ori mai susceptibili de a renunța la învățământul primar prin comparație cu colegii lor din mediul urban (situație similară și în cazul copiilor cu dizabilități și din minoritățile etnice). Spre exemplu, în Africa subsahariană, în special, accesul la învățământul preșcolar pentru copiii din cele mai sărace familii este la mai puțin de jumătate în comparație cu accesul copiilor din familiile cele mai bogate. O altă problemă semnalată de UNICEF este aceea că doar 66% din țări au atins paritatea de gen în învățământul primar, astfel că în unele regiuni accesul fetelor la educație este încă limitat.

Copiii din mediul rural, defavorizații sistemului de învățământ

La nivel global, rata brută de înscriere a crescut cu doar 13% în ultimii 18 ani, de la 26% în 2000 la 49% în 2018. Copiii din Asia de Sud, Asia de Vest și Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Africa de Est și Africa de Sud au un acces deosebit de scăzut la învățământul preșcolar. Estimările UNICEF semnalează că în aceste regiuni doar aproximativ o treime din copiii de vârstă preșcolară au acces la școală.Trebuie menționat faptul că raportul brut de înscriere se referă la copiii care frecventează școala, dar fără a se ține cont de vârstă. Practic, copiii, indiferent de vârsta lor, care urmează cursurile de învățământ preșcolar sunt considerați ca fiind preșcolari. În cazul copiilor cu un an mai mici decât vârsta de intrare în școala primară, mai mult de o treime sunt excluși astăzi de la învățământul preșcolar sau primar. Numărul copiilor școlari din această grupă de vârstă a scăzut de la 51 de milioane în 2010 la 48 de milioane în 2013, dar a stagnat din 2014 la aproximativ 47 de milioane de copii. În toate regiunile, tot mai puțini copii din mediul rural au acces la învățământul preșcolar. Mai mult, există variații regionale uriașe ale lacunelor de acces. În America Latină și Caraibe, Asia de Est și Pacific decalajul favorizează zonele urbane cu doar 3%, în timp ce în Africa de Vest și Centrală și Africa de Est și de Sud decalajul favorizează copiii din mediul urban cu peste 20%.

Numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014

Statistic, la nivel mondial mai mult de 90% dintre copiii cu vârsta optimă au fost înscriși la școala primară. Dar, în timp ce cifrele arată că mai mulți copii au avut acces la educație în unele țări se înregistrează o creștere demografică puternică. Care va fi consecința acestui fenomen? Fără resursele necesare care să asigure înscrierea la școală a tuturor copiilor, este de așteptat ca numărul celor nu vor avea acces la educație să crească. Cel mai elocvent exemplu este cel al Africii subsahariene, unde rata netă de înscriere în învățământul primar a fost de 79% în 2018. Deși numărul copiilor care nu au avut acces la educațieîn pofida faptului că aveau vârsta optimă pentru începerea cursurilor de școală primară a scăzut la nivel global de la 100 milioane la 59 milioane între 2000 și 2018 , progresele s-au blocat din 2007. Mai mult decât atât, numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014, numai în zonele de conflict existând 27 de milioane de copii fără acces la educație.

Progresul către învățământul gimnazial a încetinit din 2011

Multe țări și-au stabilit ca prioritate asigurare accesului tuturor copiilor nu doar la învățământul primar, ci și la învățământul secundar. În prezent, la nivel global, 85% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt fie înscriși în școala primară, fie în cea secundară și doar 65% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt în învățământul primar, secundar sau superior. Din 2000 până în 2018, numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială inferioară a scăzut de la 99 milioane la 61 milioane, iar numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială redusă a scăzut de la 177 milioane la 138 milioane. Dar, în pofida acestei reușite, datele statistice arată că progresul către învățământul secundar universal a încetinit din 2011. Cele mai mari provocări în acest sens le întâmpină Africa subsahariană și Asia de Sud. (D. Z.)

Am citit şi încerc să-mi imaginez...

Acea perioadă, acele momente erau destul de încărcate emoţional. Chiar şi un copil, care nu avea încă suficient de bine dezvoltată capacitatea de a realiza amploarea sau gravitatea anumitor fapte ori întâmplări, tot putea rămâne marcat de ceea ce se întâmpla în preajma lui, cu temeri legate de acţiunile celor pe care îi privea cu groază. 

Acele clipe care păreau parcă interminabile, mai cu seamă pentru o anumită etnie, au maturizat prematur o mare parte din copiii acelei perioade.

Era greu pentru un copil să îndure plecarea părinţilor, fraţilor, rudelor, prietenilor. Le urmărea cu lacrimi în ochi ultimii paşi, fără a şti dacă îi va mai vedea vreodată. Erau duşi undeva, într-un loc despre care nimeni nu ştia nimic. Sperau totuşi că n-o să le fie rău, ba chiar că într-o zi se vor revedea. Un gând frumos, plăcut, deşi imaginea, faptele lăsau un gust amar. Era plăcut să vezi, să simţi cum oamenii îşi păstrau speranţa, dar trist  să-ţi imaginezi că poate nu se vor mai revedea vreodată.

Era greu să privească ceasul, de frica SS-iştilor, bănuitori la orice mişcare, dar şi pentru că ar fi constatat scurgerea timpului până la un nou transport. 

Era sfâşietor să vezi cum pleacă toţi, cum erau înghesuiţi într-un vagon de animale, cum primeau apa şi mâncarea în condiţii inumane, era...

Urma şi ziua plecării ultimilor oameni din sat, repet, de o anumită etnie. Un ultim transport. Era atât de greu să vezi cum lasă în urmă o întreagă viaţă în care au agonisit cât au putut pentru ei şi urmaşii lor, case lăsate vraişte, bagaje scoase în mijlocul drumului, oameni care loveau tot ce prindeau, controlau şi adunau tot ce găseau de valoare. Parcă se bucurau să vadă umilinţă, suferinţă..., în fine, e greu de explicat în cuvinte tot ce se petrecea.

După plecarea ultimului transport urmau zile greu de suportat, zile în care au stat închişi, înghesuiţi într-un vagon 80 de persoane. Nu aveau toţi loc, erau înfometați, era, din nou, ceva atât de greu de imaginat, inuman!

Următoarea staţie, Auschwitz, locul în care se afla lagărul de concentrare, în care zicala era „Munca te face liber“. Departe de cei care fuseseră aduşi acolo această zicere... Toţi aveau un drum lent, dar sigur, către moarte. Femeile erau separate de bărbaţi, mamele de copii, fiecare luând-o pe drumuri diferite, neştiind dacă se vor mai întâlni vreodată. Se făcea o selecţie „riguroasă“ în care cei care încă mai aveau lucruri valoroase, până şi dinţi din metale preţioase, erau forţaţi într-un mod barbar să le predea. Apoi, toţi mergeau către gaura morţii, o gaură în care, odată ajunşi acolo, urmau să fie gazaţi, apoi incineraţi. Imagini de neînchipuit pe care omenirea n-ar vrea să le mai vadă ori despre care să mai audă vreodată.

Povestesc supravieţuitorii, este bine să luăm aminte.

„Cine a coborât odată în infern va şti să preţuiască un răsărit de soare.“ (Octavian Paler)

Andrei Oprea-Banu

Cristina Cochinescu este absolventă a Colegiului de Artă „Carmen Sylva“ Ploiești, a urmat Dreptul și un master în probleme de constituționalitate la București, a predat ca profesor de pian tot la „Carmen Sylva“, a fost magistrat-asistent vreme de 13 ani la Curtea Constituțională a României, a pus bazele unei grădinițe private și unei firme de evenimente, s-a alăturat echipei „Prahova în Acțiune“, unde este vicepreședinte, și creează evenimente unice în peisajul prahovean: „Ploieștiul în culori“, „Bazarul copiilor“, „Târgul urban de ateliere“, „Tocuri pe biciclete“. Acestea sunt doar câteva dintre acțiunile care se leagă de numele Cristinei Cochinescu. În peisajul provincial, trebuie să recunoaștem că inițiativele de acest fel prind extraordinar, iar „Prahova în acțiune“, asociație nonprofit fondată de conf. univ. dr. Mihai Apostolache, cu un curs denumit „Pregătit pentru a realiza ceva măreț“, a creat un soi nesperat de... nu îmi place termenul, dar altul mai potrivit nu găsesc... emulație la nivelul județului și mai ales în rândul tineretului.

– Intuiesc faptul că fiecare idee pe care ați transpus-o în realitate are în spate o poveste. Și ați început prin a pune bazele unei grădinițe private.

– Eu am patru copii, trei fetițe și un băiat. Împreună cu o prietenă a mea am creat o grădiniță, „Ploieștiul în culori“ se numește, care să corespundă criteriilor și valorilor mele despre ceea ce înseamnă educația. Eu sunt foarte exigentă din acest punct de vedere, inclusiv al alimentației, iar acolo se consumă, de exemplu, produse bio. Ulterior am cedat acțiunile, dar toți copiii mei, care între timp au devenit elevi ai Colegiului de Artă „Carmen Sylva“, băiatul tocmai a fost admis, sunt înscriși la această grădiniță, fiindcă unitatea este exact ce-mi doresc eu de la învățământul românesc.

– Apoi ați creat o firmă de evenimente.

– Organizarea evenimentelor, lucru de care mă ocup și în cadrul Asociației „Prahova în Acțiune“, este domeniul meu de activitate preferat. Am înființat într-adevăr o firmă și am început să organizez evenimente oficial; neoficial fac așa ceva de 25 de ani: spectacole, concerte, evenimente adresate copiilor, mediului de business etc. Am adus în Prahova lucruri foarte noi; eu sunt, de pildă, singurul organizator de evenimente senzoriale din România...

– Pe urmă ați inventat „Bazarul copiilor“.

– Da, e un concept unic în România, de altfel dețin și marcă înregistrată. Ideea a venit de la sora mea, care locuiește în Franța. Ea a participat acolo la un astfel de eveniment cu câteva zeci de copii, mi s-a părut extraordinar de frumos totul și am zis că e momentul să aducem și în România un astfel de concept. La prima ediție am avut 15 copii, cu tot cu ai mei și ai prietenei mele, Mădălina Corciu, care este la fel de mult ca mine implicată în organizarea evenimentului. Țin minte că mă uitam la tot spațiul acela mare și gol (n.n. Sala Sporturilor „Olimpia“ Ploiești, Turnul Parașutiștilor) și mi-am zis că nu mă las până nu umplu toată zona cu copii. Și s-a întâmplat întocmai, am ajuns la 400 de participanți.

– După primele ediții nu v-ați descurajat?

– Structura mea e să nu mă las descurajată. Toate lucrurile în viață avansează în momentul în care există eșecuri, neîmpliniri, frustrări... De-acolo creștem! Uneori un rateu este o binefacere pentru noi fiindcă învățăm alte lucruri, evoluăm practic foarte mult.

– Care a fost următoarea idee pusă în practică?

– Am organizat un concurs de talente, se numește chiar așa, „Cel mai talentat copil“. Am avut o singură ediție, totul este în stand by, dar nu am renunțat la idee. Un alt eveniment este „Târgul urban de ateliere“, ajuns la a treia ediție, o concepție sută la sută proprie. Știți, eu fiind foarte implicată în comunitate și mai ales în zona de parenting, având mulți prieteni și conexiuni în oraș, m-am gândit că mi-ar plăcea să-i aduc pe toți în același loc. La prima ediție am chemat inclusiv SMURD-ul să facă gratuit (totul a fost gratuit) lecții demonstrative de prim ajutor pentru copii. La acțiunea din toamnă, care s-a desfășurat sub umbrela Asociației „Prahova în Acțiune“, au fost câteva sute de participanți și 30 de ateliere. La următoarea ediție țintesc să ajungem la 50 de ateliere și 1.000 de copii.

– Și ajungem la „Tocuri pe biciclete“, eveniment marca „Prahova în Acțiune“.

– Această idee a tocurilor pe bicicletă a venit de la un prieten, Daniel Chelsoi; eu am rezonat pe loc cu ideea, am propus evenimentul președintelui asociației, Răzvan Stănciulescu, iar el de asemenea a agreat imediat sugestia, deci am dat drumul la treabă. La prima ediție am avut 100 de participanți înscriși, asta pentru că am limitat noi numărul, iar la ediția următoare, fiindcă totul a mers foarte bine și am început să creăm o rețetă, am mărit la 300 de participanți, noutatea fiind că am inclus și bărbații în această acțiune (îmbrăcați cu pantalon lung, cămașă și pantofi). Denumirea rămâne un brand, o să și înregistrăm marca.

– Sunt receptivi/deschiși oamenii la astfel de acțiuni?

– Da, sunt foarte deschiși. Noi am mai avut un eveniment (n.m. – tot ideea Cristinei Cochinescu) pe 11 mai 2019, sub egida „Prahova în Acțiune“, „Picnic în parc“, iar în 24 de ore s-au înscris 600 de persoane. O dovadă suficientă de deschidere, nu? Scenariul ar fi că oamenii aduc de-acasă pătura și coșul cu merinde, iar noi le oferim, prin intermediul partenerilor, niște kit-uri de participare la eveniment, în baza cărora pot beneficia de apă, cafea, limonadă. La următoarea ediție intenționăm să avem 1.000 de participanți. Alt exemplu: avem acum un program, Coder Dojo, prin care îi învățăm pe copii, cu ajutorul unor mentori, să programeze pe calculator. În câteva zile de la anunțarea proiectului s-au ocupat 60 de locuri. Oamenii află despre noi, ne urmăresc, ei știu ce facem.

– Cum îi percepeți dvs. pe locuitori vizavi de acțiunile dvs.?

– Oamenii vor să experimenteze stări frumoase, să simtă că aparțin comunității, că pot contribui ei înșiși la ceva anume. Noi, în asociație, am pornit de la un grup de prieteni, iar pe parcurs ni s-au alăturat foarte mulți oameni frumoși, care au idealuri comune cu noi, care gândesc ca noi, au aceeași viziune, avem mulți voluntari... Așa am reușit să creștem spectaculos într-un timp foarte scurt. Locuitorii ne susțin și simțim că, pe zi ce trece, latura asta frumoasă a oamenilor ia amploare. În general, într-o comunitate, e foarte ușor să spunem că nu se întâmplă nimic. Și zic mereu: pentru a mișca lucrurile, trebuie să faci și tu ceva!

– Comunitatea de afaceri reacționează pozitiv la toate aceste acțiuni?

– Pot spune că sunt motorul, sunt primii care au venit alături de noi. Avem parteneri consacrați care sprijină evenimentele organizate de mine și, de curând, de asociație, unii au dorit să devină partenerii noștri oficiali pentru toate evenimentele pe care le organizăm. De altfel, eu sunt activă și în comunitatea de business. La Ploiești există Bizz. Club de vreo patru ani, unde antreprenorii se întâlnesc săptămânal; este o comu­nitate foarte activă, cu oameni de calitate!

Maria Bogdan

Îmi spunea nu demult un prieten că „ar fi grozav să știm mai multe despre natură, să recunoaștem păsările după cântecele lor, să cunoaștem mai multe despre copacii la umbra cărora ne odihnim...“

Spusele lui mi-au amintit de o scenă care m-a surprins grozav și m-a adus cu picioarele într-o realitate pe care uneori mi-e greu să o accept. O copilă de 12-13 ani, „emancipată“ de traiul în București, la zi cu toate cunoștințele despre tehnologiile puse la dispoziție de telefoanele mobile de ultimul răcnet, se minuna toată la vederea unei șopârle despre care credea că este... pește. Era prima oară în viața ei când vedea o astfel de vietate. Și prima oară pentru mine când am conștientizat cu adevărat cum sunt copiii de azi. Privați de lumea reală în care trăim. Captivi într-o lume virtuală care de cele mai multe ori nu dă doi bani pe sentimente și unde au toate șansele să își piardă personalitatea. Cred că puțini înțeleg că acolo se petrece o dictatură care răpește copiilor șansa de a se descoperi pe ei înșiși.

Și lumea asta superbă care își desfășoară forțele în jurul lor. Este o depersonificare în masă. M-am întrebat dacă există vreo salvare pentru copiii care își irosesc zilele privind într-un monitor inert și lipsit de emoție. Dacă există vreo cale de mijloc, vreo șansă de a-i recuceri. Și am constatat că nu sunt singura care își pune aceste întrebări. Că există oameni care au înțeles reversul medaliei și încearcă să transforme tehnologia într-un aliat al copiilor.

Mi-a atras atenția o informație despre aplicația mobilă PlantSnap prin care poți identifica plantele, florile, copacii, cactușii și ciupercile. Ideea acestei aplicații îi aparține lui Eric Ralls, un antreprenor îndrăgostit de natură. Într-una dintre vizitele sale la un prieten a descoperit o plantă pe care nimeni, nici măcar inteligența artificială, nu o putea identifica. Așa a început totul, iar astăzi aplicația PlantSnap poate recunoaște până la 90% dintre toate speciile de plante și pomi cunoscute din aproape fiecare țară. În baza de date a aplicației sunt înregistrate 316.000 de specii și 90 de milioane de imagini. Cum funcționează aplicația? Simplu. Este suficient să fie instalată pe telefonul mobil, să faci poză unei plante și, prin recursul la baza de date, aceasta va fi identificată.

S-a creat o șansă care trebuie exploatată corespunzător. S-a făcut o punte pe care o putem folosi pentru a reveni la realitate.

(L.Z.)

Un proiect al Asociației ViitorPlus pornit de la ideea de a planta și îngriji câte un puiet pentru fiecare nou-născut din țara noastră a început să prindă contur. Cei implicați în această misiune sunt oameni inimoși, cu viziune, dar mai ales sensibilizați de pericolele care pândesc din cauza dezinteresului față de terenurile degradate, aflate în proces de deșertificare sau eroziune. Aceştia speră ca eforturile lor să fie recompensate an de an cu imaginea verde a unor noi suprafețe ajunse la stadiul de masiv. Lucru care se întâmplă deja.

Rezultatele proiectului

Prima campanie de plantări demarată în anul 2008 a dat startul unui fenomen a cărui amploare o vom vedea în timp. Totuși, munca de voluntariat a peste 9.650 de persoane implicate activ în cele 16 campanii, desfășurate în 4 locații, a făcut să înverzească 282.500 de puieți. Din cele 38 ha pe care s-au făcut plantări, 8 ha din Dragoș-Vodă, județul Călărași, împădurite de ViitorPlus au ajuns la stadiul de masiv. Putem spune așadar că avem prima pădure înființată de un ONG din România. Acest lucru a fost posibil și prin susținerea inițiativei de către donatori individuali, companii, alergători, dar și prin organizarea și participarea la evenimente sportive.

„În cadrul proiectului Pădurea copiilor am ales să plantăm numai în sudul țării, în zonele de câmpie, deoarece această regiune este cea mai afectată de lipsa pădurilor. În prezent, suprafața ocupată de păduri este între 2,5 și 5%, în condițiile în care într-o zonă de câmpie se recomandă minimum 2%“, spun reprezentanții asociației ViitorPlus.

Nenumărate semnale de alarmă au fost trase de-a lungul timpului, lipsa perdelelor forestiere din Bărăgan a fost dezbătută de autorități în multe conferințe și întâlniri oficiale, însă fără rezultate remarcabile. Se știe prea bine că absenţa pădurilor din această regiune a determinat apariția fenomenului de deșertificare, reducerea cantităților de precipitații, degradarea solului, schimbarea caracteristicilor florei și faunei specifice zonei. Iar lista problemelor ar putea continua. Din păcate, nu mai este timp. Este imperios ca acum să fie luate măsuri. Până în acest moment asociația ViitorPlus a plantat și îngrijit 4 păduri (Vâlcele și Dragoș-Vodă, județul Călărași, Drăgănești-Vlașca și Poroschia, județul Teleorman) unde s-au folosit atât puieți de talie mare, cât și puieți de talie mijlocie, semimijlocie și mică.

Anul acesta 3 ultramaratonişti – Andrei Roşu, Vlad Tănase și Andrei Gligor – au alergat la două dintre cele mai extreme curse din lume: 6.633 Arctic Ultra, la -50°C (Cercul Polar) și la Marathon des Sables, la +50°C în Deșertul Sahara. Efortul acestor tineri a fost pentru a trage un semnal de alarmă astfel încât oamenii să conştientizeze riscurile la care ne expunem în lipsa pădurilor.

Cum se aleg terenurile

Pentru ca Pădurea copiilor să existe trebuie trecută prima etapă, cea a identificării terenurilor care respectă criteriile de selecție stabilite de proiect. Conform acestor criterii, terenurile trebuie să fie publice, administrate de Consiliul Local, să permită soluționarea unor probleme de mediu cum ar fi: nivelul scăzut de împădurire la nivel de județ, refacerea terenurilor agricole degradate, asigurarea unor perdele de protecție pentru așezări sau terenuri agricole învecinate, stoparea eroziunii de suprafață. De asemenea, se dorește asigurarea în timp a durabilității proiectului prin parteneriat cu Consiliul Local, care își asumă în acest context obligații pe termen mediu și lung, acceptarea acestui gen de inițiative de către comunitatea locală și implicarea ei în acest sens.

Întregul proiect este realizat din fonduri private, provenite de la persoane fizice și companii.

Plantarea nu garantează împădurirea

Așa cum spun inițiatorii proiectului Pădurea copiilor, „crearea unei păduri reprezintă un proces de lungă durată care se întinde pe parcursul a zeci de ani și nu este de ajuns o plantare pentru ca în locul respectiv să se dezvolte o pădure. Angajamentul pe care ni l-am asumat referitor la principiile dezvoltării durabile ne-a determinat să apelăm la experți silvici și împreună am realizat un proiect tehnic pentru fiecare perimetru împădurit“. Așa se face că toate propunerile privind compoziția de regenerare, schema de plantare, numărul de puieți la hectar, tehnologia de plantare, de pregătire a solului vin din partea unor oameni avizați.

Alegerea speciilor de plantare se face în urma unor analize de sol și ținând cont de condițiile naturale ale zonei, astfel încât acestea să poată supraviețui pe terenul respectiv. În plus, se ține cont de procentele din fiecare specie în parte, pentru ca solul să fie îmbunătățit, biodiversitatea stimulată și pădurea să se dezvolte în condiții cât mai bune.

Înhămarea la un astfel de proiect înseamnă asumarea unei responsabilități pe termen lung pentru că stadiul de masiv se atinge după 5-6 ani în funcție de specii, iar până atunci trebuie făcute nu doar lucrări pentru înființare, ci și lucrări de îngrijire (prașile, mulciri) realizate manual sau mecanizat, revizuiri, completări, descopleșiri.

Instalarea pe cale artificială se poate considera încheiată cu succes în momentul în care cultura forestieră se poate dezvolta singură și nu mai necesită lucrări de îngrijire. După constituirea stării de masiv are loc trecerea de la existența izolată, când fiecare exemplar trebuie să învingă acțiunea dăunătoare a unor factori biotici și abiotici, la existența în comun când fiecare exemplar beneficiază de protecția colectivă a arboretului nou format.

„De fiecare dată când ne-am extins am urmărit să facem lucrurile ca la carte, pentru ca zonele plantate să se transforme în păduri“, spuneau cei de la ViitorPlus, iar acest mod de gândire ca și rezultatele palpabile de care cu toții beneficiem – adică cele 4 păduri – a fost recunoscut și de Gala Societății Civile care a acordat asociației ViitorPlus premiul I pentru activitatea desfășurată în 2010 în cadrul proiectului „Pădurea copiilor – Adoptă un copac“.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 46-47

Interviu cu părintele profesor doctor Mihai MILEA, preşedintele Fundaţiei Umanitare Sfântul Sava din Buzău

Cine străbate azi multe dintre satele ţării nu poate să nu afle cu durere şi amărăciune de existenţa multor bătrâni, dar şi copii de vârstă şcolară care, în absenţa unui sprijin firesc din partea familiei, a statului sau al obştii, dar şi al celor care au datoria să le poarte direct de grijă, duc o viaţă precară, ca să nu spunem „lăsaţi în grija nimănui“. Prea puţini dintre noi încearcă să le vină cumva în ajutor, cu adevărat. O fac, ici-colo, unele fundaţii umanitare, cu mai mult sau mai puţin succes. Una dintre acestea este Fundaţia Sfântul Sava de la Buzău, care mai bine de două decenii a iniţiat diferite forme de sprijin, între care şi organizarea unor cămine de bătrâni şi copii.

Date fiind reuşitele de până acum în această privinţă, ne-am adresat părintelui profesor doctor Mihai MILEA, preşedintele fundaţiei amintite.

– Sfinţia Voastră, ştim că pentru început aţi organizat în satul natal, în comuna Câmpeni-Buzău, un astfel de aşezământ, iar de anul trecut aţi iniţiat un altul în comuna Baba Ana – Prahova...

– Da. Şi doresc să vă spun cu bucurie că sunt mulţumit cu ceea ce am făcut.

Cămin de bătrâni şi de copii în mijlocul câmpului

Aşezământul social de la Baba Ana, care poartă numele de „Savaliada“, este încă în curs de amenajare, fiind vorba de o lucrare amplă şi costisitoare, deoarece clădirile dezafectate ale unei foste unităţi militare au fost în părăsire 12 ani, până ce Fundaţia Sf. Sava le-a preluat pentru a crea un centru social multifuncţional.

Acest aşezământ funcţionează pe principiul de „autogospodărire“ şi „autofinan­ţare“. El este administrat direct de Fundaţia noastră, care are o experienţă în acest domeniu de peste 20 ani de lucru în multe proiecte sociale amplasate în mai multe judeţe ale ţării. În acest moment la centrul social „Savaliada“ de la Baba Ana, întins pe 10 ha în zona Banciu, s-au amenajat: un centru administrativ, o mică brutărie ţărănească, o microfermă de vaci, o bucătărie, un foişor, o ciupercărie, un solariu legumicol.

Anul acesta avem în proiect, pentru a fi finalizate: un cămin pentru bătrâni în vârstă şi un cămin pentru femei vârstnice, de asemenea şi un palat al copiilor, unde vor fi găzduite mame singure cu copiii lor. Se lucrează şi la un centru medical în fosta infirmerie a fostei unităţi militare, unde vor fi asigurate îngrijiri medicale primare, precum şi de întreţinere a celor bolnavi. Pe parcursul finalizării tuturor clădirilor din acest centru social vom pune la dispoziţie şi dotările corespunzătoare potrivit normelor în vigoare.

– De fapt, cu cine faceţi toate aceste lucrări oricum costisitoare, fiindcă fundaţia dumneavoastră nu are venituri proprii?

– Cu localnici din satele din jur, voluntari, cu materiale provenite din sponsorizări. În ceea ce ne priveşte, ne străduim să iasă o lucrare bună şi de calitate. În toate aceste lucrări de reparaţii şi de reamenajare, am implicat profesionişti, în calitate de voluntari, şi mulţi oameni de bine, care au fost mereu alături de noi în toate proiectele pe care le derulăm. Iată, la solariul legumicol, unde toată vara producem roşii, castraveţi pentru toate celelalte centre sociale ale Fundaţiei, sunt implicaţi şi ţăranii din zonă, din satele din jur, care au experienţă în acest domeniu agricol. În clipa de faţă, la Baba Ana sunt doar muncitorii şi persoanele pe bază de „contract de voluntariat“, care lucrează aici zilnic. Nădăjduim în mila lui Dumnezeu, care este mare şi bun, ca în anul acesta să aducem şi primii beneficiari pentru acest centru social.

Ca şi la celelalte cămine de bătrâni de la Câmpeni, Ulmeni şi Năeni, toate din judeţul Buzău, nu percepem taxe fixe pentru acei oameni în vârstă şi nici pentru copii. Vreau să precizez că avem ca prioritate cazurile sociale, fiindcă la noi vin, de regulă, numai aceia care nu au posibilităţi materiale ori au pensii mici sau nu au deloc. Cei care au o pensie cât de mică o donează la aşezământ, păstrând foarte puţin şi pentru ei, pentru cheltuielile personale. Selecţia acestor persoane defavorizate este simplă: prin biserică, în cele mai multe cazuri, deoarece „Biserica Sf. Sava“ Buzău este deschisă zilnic, toată ziua şi aici descoperim tot felul de situaţii dramatice. De asemenea, unele primării ne aduc la cunoştinţă astfel de cazuri sociale. Cât îi priveşte pe elevii de la centrul social „Savaliada“ din Baba Ana, aceştia vor învăţa la cea mai apropiată şcoală. În cazul nostru de aici, şcoala este la circa 3 km de Baba Ana, iar lecţiile vor fi pregătite într-un club care va fi amenajat corespunzător, la noi, potrivit normelor didactice în vigoare. Sperăm ca în maximum trei luni să terminăm, tot aici, la Baba Ana şi Capela Sf. Ştefan cel Mare şi Sfânt, care va fi ca o inimă a acestui centru de asistenţă socială al fundaţiei noastre.

– Am înţeles că la aşezământul de la Baba Ana veţi avea şi o mică stupină, cu care veţi îndulci şi sufletele bătrânilor asistaţi.

– Da. Biserica este în sine şi o mare forţă spirituală. Ea este ca o mamă bună iubitoare, cum o definea şi marele poet naţional Mihai Eminescu. Or, o mamă bună oferă aici şi lucruri frumoase. Avem aici şi o mică stupină în care lucrează un mic fermier tânăr. Îl cheamă Ionuţ Vuţă, un tânăr dornic de afirmare şi plin de generozitate, în toate activităţile centrului social Savaliada. În proiectele noastre sociale ne străduim să punem mult suflet, credinţă în Dumnezeu, iubire şi toate le facem cu bucurie. Eu am deprins toate acestea din familia mea numeroasă; doisprezece fraţi, care am trăit aproape de Baba Ana, în satul Câmpeni, judeţul Buzău. Din familie am deprins „munca în echipă“ şi „bucuria de a trăi pentru cel de lângă tine“.

Pe dealuri răsar centrele de asistaţi ai bisericii…

– Ce ne puteţi spune despre celelalte centre ale Fundaţiei dumneavoastră?

– În ceea ce priveşte celelalte cămine de bătrâni, de la Năeni şi Câmpeni (pentru femei), Ulmeni (pentru bărbaţi) vă spunem cu mare bucurie că acestea sunt acum funcţionale, în condiţii bune. An de an le îmbunătăţim cu ajutorul lui Dumnezeu şi dorim ca toate acestea să fie „oaze de linişte sufletească“. Şi la Câmpeni, şi la Ulmeni avem în proiect să le extindem prin noi construcţii. În această toamnă am lucrat si la modernizarea „Taberei de copii Sf. Sava“ din Bisoca-Buzău, iar la Tabăra de tineri din Delta Dunării, la Maliuc, am făcut rost de un nou acoperiş. Suntem, cum s-ar spune, într-un „mare şantier naţional“, în care sunt implicaţi mai mulţi voluntari şi oameni de bine. Oricând aşteptăm sprijin material, financiar şi idei, precum şi propuneri constructive de la oricine doreşte...

– Vă dorim mult succes în grija dvs. faţă de bătrânii şi copiii defavorizaţi de soartă!

– Vă mulţumim foarte mult şi vă aşteptăm pe la noi. Fie la câmpie, la deal şi munte, fie în Delta Dunării!