În Legea nr. 18/1991, modificată și reactualizată ultima dată în 2019, suprafața din intravilan este definită drept „terenuri aferente localităților urbane și rurale pe care sunt amplasate construcțiile, alte amenajări ale localităților, inclusiv terenurile agricole și forestiere“. Extinderea intravilanului, prin trecerea unor terenuri din extravilan în interiorul localităților, se realizează prin două modalități: Planul Urbanistic General (PUG) și Plan Urbanistic Zonal (PUZ). Ambele includ, în subsidiar, Planul de Urbanism de Detaliu (PUD).

Planul Urbanistic General

Include prevederi atât pentru intravilan, cât și pentru extravilan, se întocmește la nivel de unitate administrativ-teritorială (municipiu, oraș, comună), la solicitarea primăriilor și a consiliilor județene și are ca obiectiv dezvoltarea omogenă a zonelor de interes public pentru o perioadă de maximum 10 ani. PUG-ul cuprinde prevederi cu privire la delimitarea zonelor în care se preconizează operațiuni de regenerare urbană și conține planșe desenate, memoriu tehnic și Regulamentul Local de Urbanism (RLU), ultimul foarte important în tot ceea ce înseamnă construcții publice sau private (PUD, PUZ, certificat de urbanism, autorizație de construire). Documentul delimitează teritoriul după mai multe criterii: extravilan/intravilan; funcționalitate – locuit, spații verzi, transporturi, servicii; zone construibile/restricții de construire; zone protejate; zone de risc; suprafețe rezervate obiectivelor de utilitate publică. Prin PUG se pot face modificări în următoarele cazuri: reîncadrarea unui teren din extravilan în intravilan; schimbarea funcționalității unui teren sau a unei clădiri; redefinirea limitelor anumitor zone; extinderea utilităților publice; realizarea unor obiective de utilitate publică majoră; extinderea și modernizarea infrastructurii rutiere; apariția unor noi zone de risc sau protejate.

Planul Urbanistic Zonal

Cum spune și numele, este un document care reglementează o zonă din interiorul localității, clarificând aspecte ce nu au fost stabilite prin PUG (deci PUZ poate modifica PUG) referitoare la procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a suprafeței, regimul de înălțime, funcțiunea terenului etc. PUZ are și scopul de a determina impactul pe care construcțiile care ar urma să fie ridicate ar putea să-l aibă asupra amenajărilor deja existente în zona respectivă.

Prin PUZ pot fi modificați următorii parametri: retrageri frontale față de limitele de proprietate; accesul auto și modul de racord cu drumurile orășenești, județene, naționale, europene, expres, autostrăzi; aliniamentul construcției care urmează să fie edificată în raport cu parcelele cu care se învecinează; constituirea unor funcțiuni mixte zonei studiate; scoatere din extravilan și introducere intravilan. PUZ-ul poate fi solicitat de o persoană fizică sau juridică, autoritate publică și este plătit exclusiv de către beneficiar.

Planul Urbanistic de Detaliu

Acesta detaliază conținutul PUG sau PUZ, oferind recomandări conforme cu Regulamentul Local de Urbanism. PUD conține reglementări care privesc mai multe aspecte: reglementari care să privească următoarele aspecte: regimul juridic și tehnic al terenului și construcțiilor, permisivitățile și constrângerile urbanistice, garantarea accesibilității și racordării la rețele edilitare, relațiile de natură estetică și  funcțională cu vecinătatea, compatibilitatea funcțiunilor. Așadar, acest document asigură soluții în detaliu pentru: modul de ocupare și utilizare a terenului; funcțiunea construcției și amenajărilor; aspectul arhitectural al construcției și amenajărilor; integrarea construcției noi și corelarea acesteia cu cele deja existente; accese pietonale și auto, parcaje, spații de recreere și de joacă, echipare edilitară etc.

Maria BOGDAN

În numerele trecute ale revistei v-am împărtășit din experiențele agroecologice ale tinerilor de la Baza Ulmu din Ulmoasa, Maramureș. Am vorbit despre realizarea grădinilor fără sapă, despre construcția ecodomurile, despre pădurile forestiere, însă subiectele nu au fost epuizate. În articolul de față vorbim despre buncărul de alimente, o structură construită subteran sau parțial îngropată, folosită în general pentru a păstra fructe și legume, dar și alte alimente proaspete pentru un timp mai îndelungat fără a avea nevoie de curent electric.

„O clădire naturală implică o serie de sisteme de construcție și materiale care pun accent deosebit pe durabilitate și utilizarea resurselor minimum prelucrate sau abundente în surse regenerabile, precum și cele reciclate sau recuperate. Unul dintre motive este și necesitatea de a reduce impactul asupra mediului, al clădirilor și a altor sisteme de sprijin, fără a renunța la confort, sănătate sau estetică.“ – Andrei Lupșe

O pivniță de inspirație austriacă

Construcția buncărului de alimente de la Baza Ulmu a început în 2013, iar tehnica folosită a fost superadobe. Datorită materialelor utilizate pentru ziduri, costurile sunt foarte mult reduse. La finalul proiectului s-a obținut un loc foarte bun pentru depozitarea hranei pe parcursul desfăşurării atelierelor, un înlocuitor al frigiderului clasic.

„Am fost la o consultanță de design în permacultură în Austria, iar în mediul rural de acolo aproape sub fiecare casă existau pivnițe. Denumirea de buncăre vine de la faptul că acestea pot fi folosite și în scop de apărare în vreme de război, iar spre exemplu în SUA aceste pivnițe de sub casă se folosesc și pentru adăpost în caz de tornade. La baza noastră buncărul de alimente era absolut necesar pentru că aveam tot felul de culturi și nu ne puteam baza doar pe un frigider. Acesta nu ar fi fost suficient de încăpător și, dacă am fi optat pentru unul cu o dimensiune mai mare, ar fi consumat prea multe energie“, spune Andrei Lupșe.

Materialele folosite

Buncărul de alimente are pereții din piatră, pământ și ciment. În tehnica superadobe se folosesc și saci umpluți cu pământ și sârmă ghimpată. Zidurile ridicate prin această tehnică sunt protejate de razele ultraviolete și de ploaie și pot să reziste și 800 de ani. Pentru realizarea acoperișului buncărului de alimente cei de la baza Ulmu au reciclat, atât cât s-a putut, lemnul de la casa bătrânească a familiei. Spre deose­bire de un beci obișnuit, acoperișul buncărului de alimente este acoperit cu vegetație pe care animalele pot să pască sau se poate cosi. Astfel buncărul de alimente este și mai bine integrat în mediul natural.

Temperatura în interior

Spațiul interior al buncărului de alimente este de 12 mp, iar exteriorul măsoară, datorită formei acoperișului, cca 30 mp. Temperatura interioară este destul de constantă datorită masei termice. Vara, când sunt 30°C afară, în interior sunt 16°C, iar iarna, când sunt –20° afară, în interior sunt 11°C. Este așadar o temperatură ideală pentru alimente și pentru vin. În cazul producției de vin este important ca temperatura să rămână constantă, fără schimbări bruște. În buncărul de alimente nu este cazul unor schimbări bruște, pentru că diferența de 5° este făcută în decurs de câteva luni.

Ventilația

Andrei Lupșe spune că sistemul de ventilație a buncărului de alimente a fost inspirat de Sepp Holzer, un fermier austriac practicant al agriculturii naturale. Practic, este vorba despre un sistem de ventilație naturală care are ca și componente principale trei țevi. Una dintre ele este îngropată la 10 metri și prin intermediul ei se aduce aer proaspăt în interior în partea de jos a buncărului de alimente. Alte două țevi se găsesc în partea superioară și au rolul de a scoate aerul cald din interior. Astfel se face un circuit continuu de aer fără să fie folosit curent electric pentru ventilație sau temperatură.

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 46-47