reclama youtube lumeasatuluitv

Un nou început...

Voi începe prin a vă ura un An Nou plin de bucurii, fericire, chibzuință, răbdare, dar mai ales sănătate!

Stând să mă gândesc la experiențele avute cu membrii familiei de Sărbători, parcă nici nu îmi vine să cred cât de repede au trecut. Trăim cu o asemenea viteză încât nu mai putem realiza ori simți cu adevărat intensitatea momentelor petrecute cu cei apropiați. Planificăm atât de mult și pe perioade lungi, încât uităm de spontaneitate, emoții, comunicare sau chiar de adevăratul spirit al Sărbătorilor.

Sărbătorile sunt parcă doar motive de a face postări pe rețelele de socializare, într-o goană acerbă după validare sau apreciere, uitând de fericirea noastră, interioară, de lucrurile pure, din care sufletul nostru să se încarce cu energie și fericire. Ei bine, cred că acesta este unul dintre lucrurile care au dus la pierderea tradițiilor în timp, dar și la diminuarea intensității emoțiilor simțite înaintea venirii Sărbătorilor. Aud oameni vorbind despre cum sărbătorile au devenit motiv de concurență între cei care participă la un asemenea eveniment, pentru care singurul motiv al prezenței este scoaterea în evidență a noii mașini, noului telefon sau cine știe ce țoale țipătoare. Unde sunt modestia, dăruirea, pasiunea, dorința de a fi împreună alături de familii, copii, nepoți, bunici?

Parcă toate pălesc în fața Internetului și a unor poze care trebuie să iasă perfect, fără vreo greșeală, ca nu cumva să primim vreun comentariu negativ sau dislike la postare, că doar toată lumea trebuie să vadă ce-am pus noi pe masă...

Cămine întregi de oameni în vârstă așteaptă cu brațele deschise venirea unei felii de cozonac, copii care privesc cu poftă la ce mănâncă cei din jurul lor, părinți care nu pot face o masă specială de Sărbători pentru copiii lor și totuși pe Internet vedem prea puțin despre aceste lucruri atât de importante.

Fără îndoială, fericirea emanată de asemenea oameni îți oferă o satisfacție emoțională, o stare de bine, dar mai ales o eliberare sufletească, pe care nu  ți le poate aduce niciun număr de like-uri.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Țară sau teritoriu?

Pe 1 decembrie a fost Ziua Națională, o zi în care am simțit o emoție destul de greu de explicat... Totuși, nu înțeleg de ce doar în această zi arătăm toții cât de mult iubim și ne apreciem țara, iar în restul zilelor o înjosim.

Oare dragostea, devotamentul și dedicarea față de patrie afișate de Ziua Națională pot repara lucrurile pe care le facem greșit ca societate în restul anului?

Sunt persoane al căror cuvânt cântărește suficient de mult în societate, sau cel puțin așa ar trebui, care ne vorbesc despre cum ar trebui să afișăm aceste stări mereu, nu doar în anumite zile.

Ei bine, înaintașii noștri au plătit cu prețul pierderii propriei vieți în lupte și războaie pentru a putea înfăptui această țară, pentru a putea lăsa generațiile viitoare să trăiască în pace și armonie pe aceste pământuri, parcă binecuvântate de Dumnezeu.

Cred că până și definiția cuvântului țară și-a pierdut foarte mult din semnificație, aceasta fiind în viziunea strămoșilor noștri nu doar un teritoriu, ci un loc în care pacea, liniștea, omenia, precum și respectul ar trebui să primeze, lucruri pe care, acum, parcă nici nu le mai vedem...

Generațiile tinere văd ca singură soluție pentru o dezvoltare sănătoasă plecarea în afara granițelor țării, deși acolo mai toți imigranții sunt marginalizați, puși la munci grele... În loc să ne dezvoltăm treptat propria țară, alegem să plecăm pentru că suntem atrași de rezultate imediate, ceea ce pe termen lung nu poate decât să ducă la o scădere tot mai accentuată a populației.

Iubim România, ne place această țară, dar când vine vorba să contribuim la dezvoltarea ei și ca, în urma unor acțiuni puse corect cap la cap, în 10-15 ani să avem alt nivel de trai și o economie mai bine consolidată ni se pare greu, chiar imposibil.  ne uităm la ceea ce au făcut statele în care emigrează cei mai mulți dintre români vom vedea că, înainte să fie dezvoltate, au trecut tot prin etape similare cu cele prin care trecem în prezent, doar că acolo putem aduce în discuție adevăratul patriotism și dragostea față de țara de proveniență.

Andrei Banu

  • Publicat în Social

Un alt inamic nevăzut!

Tot aud vorbindu-se în jurul meu despre venirea unei crize foarte severe, de scumpiri fără precedent și de tot mai mult scepticism în rândul celor care pot înțelege cum funcționează un sistem economic.

Ei bine, împrumuturile neîncetate ale guvernanților, discursurile cu privire la noi creșteri salariale, un număr tot mai mare de afișări în public a tot felul de elemente menite să sporească încrederea cetățenilor în țară, sunt doar un precursor al colapsului sistemelor guvernamentale.

Mare parte dintre oameni cunosc prea puține principii de bază ale economiei, dar chiar aceștia îi susțin pe cei care ne conduc, fiind parcă orbi la realitatea întâmpinată de fiecare dintre noi, zi de zi.

Cum poate să afirme cineva cu atâta mândrie faptul că avem o creștere economică puternică pe consum, când acest gen de avans economic este cel mai nociv, depinzând în totalitate de cât și cum consumăm? O creștere economică reală este dată de aducerea de plus-valoare întregii piețe prin inovare, exporturi, dar mai ales prin exporturi de produse finite, nu de materii prime care mai apoi să fie tot importate, dar sub forma unui produs gata de consum!

E lesne de înțeles că odată cu creșterea bruscă a inflației, puterea de cumpărare a scăzut și asta se va observa în așa numitul coș zilnic de cumpărături, care devine parcă tot mai greu accesibil pentru marea majoritate a cetățenilor.

Singura soluție pe care o aud de la cei ce lucrează în acest domeniu este să lăsăm lucrurile să curgă de la sine, să nu mai căutăm soluții de amânare pentru un lucru care este inevitabil, să ne conservăm cât mai bine energiile și să ne gândim la ce putem face ca să repornim economia într-un mod sustenabil.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Țara noastră sau a nimănui?

Ca student, nu de puține ori mi s-a întâmplat să aud discuții purtate de colegii mei pe tema emigrării în alte state care au o economie mai bine dezvoltată. Ceea ce mă surprinde, din nefericire neplăcut, este faptul că pleacă fiind convinși că aici, în țara noastră, nu se mai poate face nimic... Și totuși, tot aici am început să zărim tot mai multe fețe de prin cele mai slab dezvoltate state din Asia. Cu siguranță aceste bilanțuri migratorii, parcă aflate într-o continuă creștere, sunt datorate și globalizării, un termen pe care cu toții îl auzim, dar prea puțini știm ce înseamnă, de unde vine  sau unde se vrea ca societatea să ajungă în 50-100 ani.

Cred că, dincolo de dorința firească pe care cu toții o avem, de a asigura bunăstarea noastră cât și a familiei, este și o doză de egoism sau pur și simplu o slabă calitate a informației pe care o deținem cu privire la trecutul, dar și la evoluția statelor până în prezent pentru a ajunge să fie preferate de emigranți.

Ei bine, poate că soluția cu siguranță nu este ușoară și nu vom resimți vreun efect major peste noapte. Dar trebuie să înțelegem faptul că orice stat dezvoltat a trecut înainte de toate prin etapele prin care România trece astăzi.

Cu siguranță, am găsit și tineri care vor vrea să nu treacă granița și să rămână aici alături de familii, dar și alături de țară, care vor să inoveze, să creeze aici exact țara pe care cu toții ne-o dorim... Iar totul este la o decizie distanță. Avem probleme în ceea ce privește cadrul legal, sistemul medical, infrastructura și multe altele, dar totodată avem una dintre cele mai frumoase țări din lume. Aici avem locuri și lucruri inedite, tot aici au luat naștere și unele dintre cele mai mari invenții ale omenirii, avionul cu reacție, stiloul și multe altele.

Nu-mi doresc să dăm uitării lucrurile care au făcut ca această țară să conteze, de aceea i-aș sfătui pe Românii de pretutindeni să nu uite de unde au plecat, să nu uite de viața la țară, să nu uite limba, tradițiile, prietenii, familia, dar mai ales faptul că suntem ROMÂNI!

Suflul nou al generației actuale, sunt sigur că poate redresa această țară, suntem creativi, ne adaptăm ușor la schimbări, suntem ambițioși, dar trebuie să fim și patrioți pentru a nu părăsi țara, fără de care noi nu am fi existat!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social

Viaţa la ţară

Probabil că viaţa la ţară, cel puţin în ziua de astăzi, este văzută ca o povară sau chiar ca un mediu ostil de cei mai tineri. Văzând modul, dar mai ales ritmul accelerat în care evoluează societatea în marile orașe, ritm nu tocmai benefic pentru a construi ceva durabil, am realizat că LA ȚARĂ poți să duci o viață liniștită, chiar ignorând… banii.

Tinerii cu siguranță privesc acest mediu prin prisma unei imagini fals create de către mai toți cei care au lăsat bogația naturii pentru o remunerație mai mare și asta în ciuda timpului pierdut pe drumuri, aerului poluat, dar și a zgomotului neîncetat.

Ei bine, viața la țară este altceva, te conectezi cu natura, te trezești auzind ciripitul păsărilor, susurul apei, ești parcă îmbrățișat de o ușoară adiere a vântului de la primii pași făcuți dimineața. Devii mai relaxat, mai creativ, mai odihnit, mai sănătos și parcă după doar o perioadă scurtă de timp ajungi să te întrebi dacă o sumă de bani în plus mai este atât de importantă în comparație cu ceea ce îți poate oferi natura.

Totul s-a schimbat, dar natura este aceeași, locurile sunt cel puțin la fel de frumoase ca înainte, iar acum parcă ai toate motivele să vrei să locuiești aici, la țară, problema apei și a încălzirii nu mai există, iar din punctul de vedere al alimentației nici nu încape loc de îndoială că nu te-ai putea descurca cu ceea ce poți cultiva în curtea casei.

Viața, amintirile, dar și viitorul nostru este la țară, locul în care au fost puse bazele civilizațiilor de astăzi, nimeni nu ar fi existat fără sutele de ani de trudă ale părinților, bunicilor și străbunicilor noștri.

De aceea cred că ar trebui să nu dăm uitării aceste locuri unice, pline de însemnătate pentru trecutul, dar și prezentul acestei țări și cred că putem deveni adevărați patrioți nelăsând pe mâini străine locurile pentru care înaintașii noștrii și-ar fi dat viața până la ultima suflare.

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Practică sau teorie

Ei bine, de ceva vreme tot văd în jurul meu o mulțime de oameni care poartă discuții pe această temă, de cele mai multe ori în contradictoriu, ca urmare a multitudinii de puncte de vedere privind cea mai eficientă metodă pedagogică.

Este drept că practică fără teorie nu se poate, dar nici invers, pentru că ceea ce învăţăm la clasă sau în sălile de curs se referă la procedee optime care duc la realizarea unui anumit proces, pe când, lucrând practic, vom observa  că nu totul funcţionează… ca la carte, indiferent de domeniul în care aplicăm cele învăţate.

Lucrurile palpabile, practice, le putem înţelege mult mai uşor: cum sunt concepute, cum funcţionează sau ce antrenează un anumit ansamblu tehnologic, prin simplul fapt că ne sunt antrenate mai toate simţurile care ajută creierul să reţină cu o mai mare uşurinţă fenomene, acţiuni.

Încă de pe băncile şcolii ne încărcăm cu un volum mare de informaţii teoretice, cărora parcă nu apucăm să le vedem aplicabilitatea în practică pentru că sunt urmate de noi şi noi lecţii, tot mai stufoase. Elevii ajung astfel să-şi piardă interesul faţă de şcoală, materie sau chiar profesori. Slaba corelare dintre cei doi factori atât de importanţi în ciclurile de educare a generaţiilor pentru activităţi practice nu poate conduce decât la o slabă pregătire profesională şi, nu în ultimul rând, pentru viaţă. Noua generaţie adună aproape 12 ani de teorie, neluând în calcul anii din învăţământul superior, dar prea puţini de practică.

Dar, aşa cum spuneam, nu putem trece direct la practică, deşi pentru majoritatea dintre noi este mai tentant, pentru că, fără a avea o bază solidă din punct de vedere teoretic, nu vom putea înţelege cum pot fi realizate componente, ansambluri, echipamente şi, mai cu seamă, cum funcţionează acestea. Sunt lucruri care par neimportante la prima vedere, dar fără de care orice inginer, doctor, mecanic sau pur si simplu un pasionat nu ar putea înţelege de ce-ul fiecărui ansamblu de care ne folosim zilnic.

Andrei Oprea-BANU

  • Publicat în Social

Puterea exemplului...

Educația sau mai bine zis acest întreg ciclu de educare a noii generații începe încă din momentul în care ne naștem și poate că nu ar trebui să se oprească niciodată.

Dar, totodată, cred că întregul ciclu este de o asemenea anvergură încât învățarea nu poate fi localizată strict într-un anumit segment. Adică nu putem învăța doar din cărți, filme ori doar din experiența zilnică. De aceea, cred că toate interacțiunile ne pot învăța diferite lucruri. Doar că diferența unei bune educații este dată de modul în care aplicăm ceea ce auzim, simțim ori vedem sau chiar de capacitatea de a selecta corect informațiile care ajung la noi.

Educarea este un proces continuu, dar cum să dăm ceva bun mai departe generațiilor viitoare, când simțurile acestora percep o mulțime de stimuli negativi din cauza exemplelor mai puțin bune ale societății în care trăim?

Probabil că singura soluție este să învățăm ce și de unde să ne inspirăm pentru a putea lua decizii benefice dezvoltării noastre.

Tinerii din noua generație cred foarte mult în puterea exemplului, de aceea acum este mai important ca niciodată să le putem fi modele în tot ceea ce privește construirea unei vieți memorabile.

Dacă nu te gândești la tine sau la viitorul tău atunci când îți afișezi cu nonșalanță viciile, măcar încearcă să te gândești la cum își vor prioritiza adolescenții din jurul tău deciziile bazate pe elementele vizuale remarcate la tine.

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Gânduri de peste Prut

Nu m-am gândit niciodată că suntem atât de asemănători și diferiți în același timp, zic despre noi, basarabenii, românii. Poate e total greșit să fac o distincție acum însă, deși suntem frați prin sânge și istorie, totuși granițe ne despart. Astfel, educația și cultura noastră, a moldovenilor de peste Prut, este puțin diferită față de românii de aici, deși tradițiile sunt aceleași.

Nu pot să afirm ferm că am ajuns pe partea cealaltă de Prut doar cu sentimentul de admirație pentru poporul român; lipsa oportunităților de studii calificate din R. Moldova m-a îndemnat să aleg acest drum sau așa mi-a fost destinul... Astfel, călătoria spre o altă lume pentru mine începe de pe băncile facultății.

De când am plecat de acasă, percepția mea că studenții români sunt aroganți m-a făcut să mă integrez mai greu printre colegii noi. Însă, am rămas plăcut surprinsă atunci când am fost salutată într-un mod călduros, făcându-mă să înțeleg într-un final că aveam o părere greșită.

Pentru început, cea mai grea etapă a fost să înțeleg limba română. Pare puțin ciudat deoarece vorbim aceeași limbă, însă faptul că R. Moldova a fost rusificată încă din perioada comunistă își lasă amprenta peste tineri și acum. Nu pot observa, încă, dacă m-am despărțit complet de cuvintele rusești din rutina mea zilnică „Privet“ (Bună!), „Paka“ (La revedere), „Șto delaeș“ (Ce faci?) dar sunt ferm convinsă că am învățat mult mai multe din complexitatea limbii române aflându-mă aici.

De asemenea, mi-a atras atenția faptul că există o legătură mult mai strânsă dintre profesor și elev/student. Tinerii au libertate de exprimare în comparație cu Republica Moldova; astfel, am putut simți că sunt ascultată de cei din jur, iar părerea mea chiar contează. Spun asta cu regret pentru cei de acasă, formați să le fie „frică“ să spună ceea ce gândesc. Dar mă întreb și acum, frică de cine? Și de ce? Probabil educația stanilistă ne va urmări pentru mult timp.

Nu știu dacă m-am obișnuit complet cu ritmul de București... Aglomerația de aici mă face să alerg în urma timpului, nu îmi ajunge niciodată sau nu îl gestionez eu corect. Îmi place România; pe lângă arhitectura frumoasă, locurile frumoase de aici, oamenii sunt la fel de primitori ca și cei de la mine. Dar, în fiecare seară, gândul îmi este acasă... Pentru că nicăieri nu-i ca acasă.

Liliana Postică,
moldoveancă din Republica Moldova

  • Publicat în Social

De departe…

Văzând-o de departe, ca pe-o grea povară,

Am realizat că putem redeveni ca odinioară!

Văd viața încă prin simpli ochi ai unui adolescent uneori plini de lacrimi, alteori de entuziasm ori de înspăimântare datorită multitudinii de situații neprevăzute întâmpinate la mai tot pasul.

De multe ori adolescenții visează mult, apreciind că totul este posibil de realizat într-o perioadă mai scurtă ori mai lungă de timp, visuri pe care uneori le expun celor din jur, motiv pentru unii de a-i considera imaturi, lipsiţi de realism.

Ei bine, tot adolescenții, de cele mai multe ori, sunt și cei care din aproape nimic reușesc să clădescă ceva solid și de durată datorită aspirației către absolut și a curajului nemărginit pe care îl au doar la vârsta lor.

O bună parte dintre aceştia deja și-au pus bazele viitorului, știind ceea ce vor să facă pentru dezvoltarea lor profesională.

Din bătrâni se spune – distrează-te cât ești tânăr, că de muncă ai parte o viață –, o zicală pe care generația din care fac parte nu o poate înțelege pentru că la tinerețe dăm dovadă de o capacitate extraordinară de adaptare, o mentalitate puternică, curaj, dar și de foarte mult entuziasm, lucruri care poate se diminuează odată cu înaintarea în vârstă.

Când ești mic,

Orice lucru poate să zboare,

Dar când crești și ai un vis,

Poți avea toată lumea la picioare!

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Doar o poveste…

Orice om, indiferent de vârstă, are propriile gânduri, idealuri, griji, în fine, propria poveste.

Totuși, ni se întâmplă de multe ori să-i judecăm pe cei din jurul nostru, uneori poate prea devreme, lipsindu-ne timpul, ori capacitatea de a-i înțelege, privind lucrurile doar prin prisma propriilor stări, supărări, de ce nu, chiar frustrări.

Pandemia, cu siguranță, ne-a determinat să fim tot mai individualiști, conservatori, să ne gândim doar la noi, fără să realizăm, să înțelegem că, mai devreme sau mai târziu, vom reveni și vom continua să trăim în aceeași comunitate.

Starea aceasta generală a creat controverse în rândul oamenilor, care au devenit tot mai reci, mai distanți, mai indiferenți și tot mai lipsiți de dorința de a simți o stare de plăcere atunci când ajută, îndeamnă ori fac, spun ceva care, în mod normal, te înveselește. Te face pur și simplu să râzi.

Această perioadă a creat suspiciuni, neînțelegeri și, totodată, foarte multe dezechilibre în rândul semenilor noștri, făcându-i să se teamă chiar și de cei mai apropiați sufletului lor, uitând că, fără oameni, nu vom mai fi oameni.

Omul este o ființă sociabilă, astfel că, nesocializând, este supus unor stări emoționale uneori greu de suportat în singurătate. Astfel de stări generează de cele mai multe ori o degradare a sănătății noastre, așa că multe din afecțiuni, spun specialiștii în domeniu, sunt cauzate de stres, de starea psihică și fizică, în general.

Așadar, să socializăm, să fim optimiști, înțelegători față de semenii noștri și, mai cu seamă, de cei mai apropiați nouă, să ne bucurăm de fiecare clipă trăită pentru a fi sănătoși, viguroși.

Nu cu mult timp în urmă, într-o carte pe care am citit-o cu mare plăcere, era inserat un motto din care am reținut că adevăratele povești sunt cele create și ascultate în timpul vieții, iar cele spuse de părinți sau bunici în timpul copilăriei au scopul de ne pregăti pentru cele pe care le vom crea chiar noi.

Prin noul mod de viață, fă ca povestea ta să fie una memorabilă!

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Opinie de adolescent - Internet

de Andrei Banu

Încerc să fiu puțin discret,
Și să nu apar pe net...
Dar de voi mai apărea,
Măcar să pot schimba ceva!

Pe net, lumea-i prefăcută,
Și s-ar „vrea“ puțin incultă...
Toată lumea vrea mașină,
Nu și munca din „uzină“.
Toți visează la avere,
Fără efortul ce-o cere.
Toți visează la succes,
Dar fără... un lung proces.
Om n-ajungi peste noapte,
D-aia trebuie și carte!

Supărări acum sunt multe,
Dar cine să le asculte,
Când pe net e numai soare,
Lapte, miere – nu sudoare?
Nici mame îndurerate,
Nici copii-n pustietate,
Nici dureri copleșitoare,
Nici boli fără de scăpare!

Totul este fum acum,
Când totul e luat de bun,
Cin’ să simtă și tristețe,
Când pe net totu-i binețe?

Lumea în care noi trăim
Ne face doar să fugim.
Să fugim tot mai departe,
Dar se-ntoarce mai aproape,
Atunci când se face noapte!

Trăiește tu, cum vrei,
Nu te teme de „aprecieri“.
Cu un like nu vei crea,
Toată fericirea ta!

*

Mai puțin pe Internet,
Poate puțin mai discret
Dar privit cu mult respect!

  • Publicat în Social

În căutarea drumului

Oamenii se pot îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci. – Lewis Cass

Se analizează adesea, la diverse niveluri, multitudinea de posibilități pe care le au la dispoziție decidenții pentru a ajuta noua generație să-și aleagă corect viitorul.

Personal, când mă gândesc la viitor, am în vedere profesia, mediul în care urmează să o practic, dar și prietenii, rudele apropiate și, evident, familia. Ei bine, familia, dar mai cu seamă o școală bună, cu dascăli dedicați, ne pot influența pozitiv în ceea ce privește drumul pe care urmează să-l parcurgem în viață, comportamentul în mediile în care vom pătrunde.

O școală bună ne dezvoltă diverse aptitudini și abilități fără de care poate că nu am putea duce la bun sfârșit diversele cerințe ale societății în care urmează să ne desfășurăm...

Activitățile la clasă, atunci când vizualizezi și asculți de pe băncile școlii spusele profesorului, apoi când îți imaginezi cum ar arăta un anumit lucru făcut de tine și mai ales atunci când chiar îl construiești cu propriile mâini în mediul de practică, când simți, atingi fiecare componentă dintr-un întreg ansamblu și realizezi cu adevărat eforturile ce stau la baza creării acestuia pentru a-l face util, cu siguranță este momentul care îți oferă o satisfacție greu de expus în câteva cuvinte.

Am tot menționat sintagma „școală bună“. Prin asta am vrut să mă refer în primul rând și de această dată la liceele tehnologice și profesionale, două structuri de învățământ ce-i sperie pe mulți dintre tinerii ce vor să-și găsească o pasiune sau un scop încă din clasele gimnaziale.

Mă întreb ce îi sperie sau mai corect, de ce îi sperie?

Cred că, în timp, s-a creat o falsă imagine față de aceste structuri, asupra celor care ajung în aceste școli, poate pentru că urmează să muncească de la o vârstă fragedă sau poate pentru că nu vor avea cele mai ușoare și agreabile locuri de muncă.

Majoritatea tinerilor visează la activități comode, munci ușoare și... bănoase. Nu realizează că cea mai mare satisfacție o ai doar atunci când te vezi capabil să creezi, să oferi ceva sustenabil, să aduci plus-valoare, indiferent de activitatea desfășurată. Doar așa ne putem susține și prospera. Avem nevoie de oameni cu experiență, care muncesc zi de zi, care caută soluții, au idei, sunt creativi, care văd chiar și potențialul celor care nu prezintă la un moment dat încredere, iar aceștia se formează inclusiv și, aș zice, mai ales în școli profesionale și licee tehnologice. Pentru asta este nevoie de școală bună, dascăli dedicați și de o societate responsabilă față de tânăra generație. O societate care nu te lasă singur în căutarea drumului în viață.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

De unde?

Toţi avem avem speranţe, visuri, lucruri de făcut, lucruri de care am uitat sau de care ne-am amintit!

O lume ciudată, plină de neînţelegeri şi nonsens, prea multe lucruri vagi ce depăşesc logica raţiunii, de unde atâtea vin, dar nu ştim unde ajung.

Am început vorbind vag despre ceva de care toţi suntem dependenţi, îi folosim deşi nu întotdeauna le ştim provenienţa. Vorbesc chiar despre bani.

De multe ori vedem în jurul nostru tot mai mulţi oameni care îşi etalează bolizii de lux, vorbesc cu superioritate, îşi denigrează semenii şi uită de locurile din care au plecat. Gândesc doar la a avea mai mult. De multe ori o bogăţie de faţadă, goală pe dinăuntru.

Sunt aspecte care te determină să te întrebi de ce aşa diferențe, de ce există oameni care se chinuie să-şi procure o bucată de pâine pentru a le oferi copiilor ceva la pachet, iar alţii huzuresc, au atât cât nu le trebuie, fără să aibă, cei mai mulţi, o sursă legală de câştig. Şi-atunci mă întreb, de unde? De unde atâţia bani, averi, în vreme ce ţara e tot mai săracă?

Fac parte dintr-o generaţie care îşi doreşte ordine în tot ceea ce se face, oameni corecţi, oneşti, cinstiţi în jur, o societate fără corupţie şi corupţi cu oameni care-şi câştigă existenţa cinstit şi nu înşelând sau furând.

Cred că ceea ce resimţim acum este doar efectul creat de ceva ce nu a putut fi oprit la momentul potrivit – o putem face acum – lăsând lucrurile în voia lor, că doar „merge şi așa“. O mentalitate nocivă ce şi-a făcut loc în mintea şi vocabularul nostru.

Sunt oameni care zâmbesc, creează, socializează, dar sunt prea puțini ca să mai conteze. Alții, mulţi din păcate, s-au obişnuit să existe într-o anumită stare: de ce să ies din casă, când pot da un telefon, de ce să salut pe cineva, când îi pot da un mesaj, de ce să mai merg la școală, dacă am Internet?

Acestea sunt doar o parte din „malformațiile“ comportamentale ale generaţiei actuale, cauzate de goana după succes, implicit după bani.

Visăm, creăm, citim, ne informăm, dar să nu uităm de faptul că suntem oameni, avem emoţii, temperamente, priviri, zâmbete, gesturi. Aceştia suntem: semănăm fizic, dar moral suntem atât de diferiti.

Visez să pot aduce oamenii din această lume bulversată în locul din care cei care au creat-o au plecat.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Viitorul, pe mâini bune!

Citeam cu ceva zile în urmă un titlu ce mi-a trezit curiozitatea: „Suntem sceptici în privința noii generații!“, titlu care m-a indignat și care m-a determinat să scriu acest articol.

Oare chiar ar trebui să fim priviți ca un „gol“ al societății sau această falsă impresie se datorează curajului, dorinței experimentării unui număr tot mai mare de idei în care credem cu adevărat? Poate că suntem priviți astfel și pentru că majoritatea celor care-și doresc schimbarea apreciază că nu o să fim capabili de asta. Apoi, cei mai mulți privesc lucrurile în ansamblul lor, scăpându-le poate plusurile, faptul că mii de tineri au o capacitate intelectuală, culturală, conceptuală ce depășește uneori cu mult chiar elitele mondiale, fiind capabili să producă schimbări profunde în societate și, de ce nu, în politică. Să privim cu mai multă atenție tânăra generație cu minusurile, dar mai cu seamă cu plusurile ei.

Cu atât de multe oportunități în față, cu putere, curaj și entuziasm se pot schimba multe, de la idei până la industrii. Concepte tot mai revoluționare apar permanent și ceea ce mă face să remarc acest trend, această ascensiune este faptul că se tot diminuează acea goană accelerată după eficientizare. Să fie oare primul semn că noii antreprenori au realizat importanța locurilor de muncă sau că fără oameni în câmpul muncii nu mai avem ce și cui vinde?

Poate suna vag și neimportant la prima vedere, dar fără locuri de muncă oamenii nu vor mai avea surse de venit și, implicit, putere de cumpărare, va scădea nivelul de trai, țara va sărăci, ceea ce va conduce la tensiuni sociale greu de gestionat. Iată problemele pe care generația de azi va trebui să le rezolve!

Fără oameni, nu putem deveni oameni!

Citesc tot mai des despre tineri care vor să creeze, să comunice, să devină tot mai buni. Au însă nevoie de ajutorul celor din jur, al oamenilor, aceștia fiind cea mai importantă resursă a lumii. Vin generații tot mai adaptate noilor condiții, cu o forță surprinzătoare de a se ridica, de a învăța și a evolua chiar și după un eșec.

Fără îndoială, printre cei care fac parte din această generație sunt și exemple negative. Cred însă că este importantă comunicarea și identificarea acestora, încercându-se găsirea de soluții pentru a-i ajuta să depășească acel... clip, care de multe ori poate avea drept cauză anumite probleme emoționale.

Societatea, populația trebuie să ne primească cu brațele deschise și încredere. Să ne ofere drumul, de pietruit și asfaltat ne ocupăm noi.

Și nu uitați: doar împreună putem schimba lucrurile. Avem încredere în voi, în experiența voastră. Fiți-ne aproape!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social

Opinie de adolescent. Adaptarea este cheia?

Mă uit în jur și realizez că, fără să am puterea și capacitatea de a mă adapta, este posibil să eșuez!

Poate pentru unii sunt doar niște cuvinte spuse de un adolescent, poate pentru alții este ceva ce i-ar putea trezi la realitate sau, poate, pur și simplu, doar niște cuvinte spuse ca orice altceva rostit de unul dintre noi!

Se spune că în această perioadă trec și trecem printr-o perioadă de adaptare care, deși este destul de dificilă, ne creează noi aptitudini, și ni le dezvoltă pe cele existente, apar multe oportunități, care sunt văzute de un număr tot mai mare de oameni creativi, în special tineri, dornici de a schimba și de a lăsa ceva bun în urma lor.

Vedem în jurul nostru oameni triști sau fericiți, bogați sau săraci, oameni ce ar vrea ca zilele să treacă mai repede, dar sunt și dintre cei care ar face orice pentru a avea mai mult timp, iar exemplele ar putea continua. Nu vreau să pun accent pe ceea ce este rău în jurul nostru, totul putând ține de o decizie, poate nu chiar simplă. Ai nevoie de muncă, viziune și o dorință suficient de mare pentru a realiza că ai nevoie de mai mult, fie că vorbim de mai multă libertate, energie, bani sau orice alte nevoi pe care vrem să ni le satisfacem.

Oare chiar ne afectează atât de tare ceea ce se întâmplă? Nu cred! Este destul de ușor să observăm faptul că suntem prizonierii propriilor noastre gânduri, parcă nu am mai putea evada din acea zonă de confort, din locul acela în care nimeni nu ne spune nimic... Este trist, toți avem câte un vis, toți ne dorim mai mult și mai bine, dar oare câți dintre noi sunt dispuși să nu mai spună, „lasă că pot și mâine“, sau „oricum nu pot“. Toți avem puteri egale, aceleași 24 de ore în care putem decide dacă vrem să ne fie mai bine decât ne-a fost ieri. Numai că, deși suntem egali, unora ne este mai greu să ieșim din anumite canoane, din acea bulă imaginară, care de multe ori poate deveni toxică. Și totuși rămânem, rămânem de frica singurătății, ne este teamă că nu vom fi acceptați, că vom rămâne singuri într-un colț fără să fim sesizați nici de cei mai apropiați. Cu siguranță aceste gânduri ne dau fiori și stârnesc o mulțime de controverse înăuntrul sufletului nostru, toate acestea îndemnându-ne la a fi siguri, simțindu-ne bine în acel loc, negând și refuzând orice mână de ajutor, soluție sau posibilitate de a evolua!

Am trăit astfel de momente, iar acum realizez că nu este în afara firescului să nu fim înțeleși de toți și de toate, să simți că nicăieri nu este locul tău. Important este să ai capacitatea de a depăși astfel de momente pentru a putea evolua.

Apreciază-ți viața! Dacă nu realizezi importanța acesteia, întreabă un atlet, cât de mult îți poate schimba cursul o milisecundă, întreabă un om bolnav, ce ar face pentru încă o zi în plus, întreabă un părinte, ce ar înseamna încă o zi alături de propriul său copil, întreabă-ți bunica despre valoarea unei îmbrățișări de doar câteva secunde!

Viața este scurtă, iubește, simte, trăiește și acționează!

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Adolescența văzută de un... adolescent

Este frumoasă, dar deloc uşoară perioada adolescentină. Avem parte de dezamăgiri, emoţii, gânduri care uneori ne împing la acţiuni întreprinse dintr-un impuls specific vârstei. Sunt fapte care, pentru un adult, având experienţa mai multor ani de viaţă, par poate uşor de depăşit.

Este vârsta la care apar momente în care dorinţa de izolare ajunge să fie pe locul întâi, momente care alternează cu cele în care îţi doreşti să evoluezi, să întreprinzi cât mai multe, să-ţi dovedeşti eficienţa, în fine, să pari cineva. Cu alte cuvinte, să primezi.

În această perioadă este important autocontrolul, puterea de a nu te lăsa copleşit de insuccese, fie ele şi de natură sentimentală, de tot ce te-ar putea doborî psihic. Trebuie să visezi, să vrei mereu mai mult.

Suntem în etapa în care ne formăm pentru viaţa de după această perioadă, ne decidem viitorul sau măcar drumul pe care trebuie să-l parcurgem până să ne conturăm o profesie.

Este vârsta la care ne descoperim prima pasiune, prima iubire, poate primii adevăraţi prieteni, tineri care te înconjoară cu prietenia lor, dar şi dintre cei care la prima „cădere“ emoţională te părăsesc.

Este vârsta schimbărilor, a definirii propriei personalităţi, dar mai ales a întregirii caracterului care ne va fi de bun augur pe tot parcursul vieţii.

Este vârsta la care o simplă decizie, luată prematur – fără a ţine seama de împrejurări, capacitatea reală de evaluare, sfaturile celor de bună credinţă – poate avea consecinţe greu de imaginat.

Este vârsta la care ne putem redescoperi, reinventa, la care descoperim noi oameni, noi idei, noi iubiri şi toate acestea poate şi datorită lucrurilor, faptelor săvârşite ce ne-au încercat şi ne-au trezit la realitate.

Este perioada în care ni se dau teste, ni se „predau“ lecţii de viaţă. Depinde cât de bine ştim să le învăţăm.

Dar, oricât de „grea“ sau controversată este această vârstă, adolescenţa rămâne totuşi cea mai frumoasă perioadă a vieţii, o perioadă în care învăţăm să ne conturăm şi să ne consolidăm educaţia din primii şapte ani de-acasă, din următorii de la şcoală şi în care, cum spuneam, învăţăm să ne croim un drum în viaţă.

Este o perioadă de care, cu siguranţă, ne vom aduce cu plăcere aminte peste ani. S-o trăim frumos!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS