reclama youtube lumeasatuluitv

Trăiește clipa!

Cred că fiecare dintre noi a auzit măcar o dată frazele „Trăiește clipa!“ și „Fă doar ceea ce îți place“... Și, dacă e să le privim în ansamblu, au un sens și chiar te inspiră în unele cazuri. Dar oare, când treci de vârsta adolescenței, poți face chiar ce vrei tu? Mai exact, într-o societate plină de reguli, într-o lume în care devenim tot mai influențați de lucrurile din jur și unde (doar) părerea celorlalți contează, chiar putem face ce vrem?

Poate că privesc lucrurile doar prin prisma mea, într-un mod subiectiv... Personal consider că nu putem acționa decât rar după cum dorim noi. Este puțin cam trist că, atunci când abia începem să explorăm lumea „celor mari“, ne lovim de tot felul de obstacole. Și, încet-încet, visele noastre se schimbă sau chiar dispar.

Pentru început, termini un liceu, mergi la facultate, îți faci prieteni la facultate, îți plac cursurile, iar în restul timpului te aprofundezi în lumea dansului, a picturii, a muzicii și în alte activități care te captivează... Dar după facultate? Urmează cariera și așa-zisa apartenență la o „clasă socială“.

Cu toții avem o multitudine de imagini în cap atunci când ne gândim la job-ul visurilor noastre. De aceea, mă întreb, dacă chiar vrei să îți atingi scopurile mai e valabilă fraza „Fă doar ceea ce îți place“? Poate că unii au fost mai norocoși și au făcut întotdeauna doar ce au vrut. Dar, atunci când ai un scop bine definit trebuie să fii pregătit să ieși de zona de confort. În unele cazuri, accepți lucrurile așa cum sunt sau încerci să le depășești. Asta înseamnă să crești și să fii matur cu adevărat. Să știi când să vorbești și când să taci și să... lași lucrurile să curgă de la sine. Uneori ești nevoit să riști, iar alte ori să muncești ore, zile sau luni până vei ajunge la un rezultat.

Un sfat? Nu am. Dar știu cu siguranță că doar prin muncă și perseverență poți face lumea să se-nvârtă.

Liliana Postica

  • Publicat în Social

Tu știi ce vrei să fii?

Cred că fiecare dintre noi s-a aflat în situația de a se gândi după terminarea liceului: „Ce vreau să fac? Cum să procedez mai departe? Ce ar trebui să studiez mai departe sau dacă ar mai trebui să studiez?“ Într-un ritm rapid și parcă fără de răspuns apar tot felul de variante, însă pare tot mai greu să o alegi pe cea potrivită. Oare chiar e potrivită?

Desigur, ideal ar fi să știm ce vrem cu adevărat încă de pe băncile liceului, dar cine se gândește atunci atât de departe? Mă regăsesc... Am terminat liceul și uite că am o diplomă de bacalaureat și o multitudine de uși deschise. Vreau să fiu medic, profesor, politician, polițist sau chiar să îmi construiesc o afacere. Orice domeniu pare că mă tentează și chiar mi se potrivește perfect. Dar... nu poți face decât o alegere.

Am făcut liceul în Republica Moldova, nu este o noutate că Moldova este o țară mică ce încă speră că se va dezvolta și va oferi mult mai multe oportunități tinerilor specialiști. De aceea, mi-am dorit mult să cunosc mai multă lume și să evoluez mai rapid în carieră. Așa suntem noi, generația de astăzi, vrem mult și repede. Mi-am ales, desigur, unul dintre marile orașe din Europa, București, și Facultatea de Jurnalism, căci cine nu ar vrea să se vadă la televizor? Pare un scenariu perfect armonios în capul meu.

Dar așa cum știm că se întâmplă de cele mai multe ori,  lucrurile imaginate nu prea coincid cu realitatea. M-am lovit și eu de acest lucru. Am ajuns în sala de curs și nu înțelegeam ce se vorbește. Da, Republica Moldova și România vorbesc aceeași limbă, româna. Însă la mine în țară româna e cu dialect moldovenesc (o combinație dintre rusă și română). În plus, orașul imens și atât de multe fețe noi m-au dat peste cap. O lume necunoscută. Câteva luni m-a măcinat tot mai mult ideea de a pleca acasă.

Dar știți cum se zice, lasă-i timpului timp. Sala de curs nu mi se mai părea străină, colegii de aici mi-au devenit prieteni, iar orașul l-am îndrăgit nespus de mult. Facultatea de Jurnalism m-a făcut să realizez că am făcut cea mai bună alegere. A fi jurnalist nu înseamnă doar „a te vedea la televizor“, ci implică multă muncă, curaj, ambiție și, cel mai important, adevăr. Și uite că acum consider că am două case, Republica Moldova și România. Desigur, mai am mult de muncă până voi ajunge la apogeul succesului pe care mi-l doresc, dar toate la timpul lor. De aceea te întreb: tu știi ce vrei să fii?

Liliana POSTICA

  • Publicat în Social

Care este calea?

Ești tânăr cu aspirații mărețe, te vezi călătorind, conducând mașini frumoase, cu o viață așa cum vezi numai în filme și totuși nu știi încotro s-o apuci ca să transformi un simplu vis, în ceva tangibil!

Desprinde-te de mulțime, asumă-ți faptul că îți dorești ceva mai mult decât ai primit și nu înceta să visezi, chiar dacă ești singurul care crede cu tărie în visul tău.

Visez de când eram mic că într-o zi voi avea propria mea franciză... Pe atunci nu cunoșteam prea amănunțit ce presupune acest lucru, tot ce știam era că trebuie să ajung cunoscut prin lucruri esențiale oamenilor din comunitate și exact asta voi face, cu orice preț, mi-o doresc atât de mult încât nu mă poate opri nimic! Voi reuși, trebuie!

Un alt lucru care mă împlinește este faptul că pot scrie orice simt în viața mea de adolescent și chiar să fiu înțeles de cei care-mi citesc materialele... Pot să spun că este cu adevărat un sentiment de împlinire foarte greu de exprimat în cuvinte.

Poate că și acesta este unul din lucrurile care mă menține motivat și care chiar mă motivează tot mai tare pe zi ce trece.

Când te vei opri din visat, cu siguranță și viața ta se va opri! Nu te îngrijora... Nu vei păți nimic grav... Doar că nu vei mai fi TU.

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social

Ce mai urmează?

Auzim adesea vorbindu-se despre criza ce-a început și ale cărei efecte începem să le resimțim tot mai sever atunci când ne aprovizionăm cu cele necesare.

De parcă pandemia și criza care încă este într-o fază incipientă nu ar fi fost de ajuns, acum stăm cu frica începerii războiului...

Incertitudinea, venită din toate părțile, ne mistuie... Deschidem televizorul sau orice alt mijloc de comunicare și vedem doar știri despre rate de incidență, decese, scumpiri fără precedent, dobânzi care au luat un trend ascendent, să nu mai vorbim de inflația care a atins cote alarmante și mai noile discuții diplomatice între cei mai importanți președinți din lume.

Peste tot vedem doar lucruri care ne tulbură visele, viziunea ori emoțiile pentru că nu ne poate fi ușor să fim înconjurați doar de asemenea vești. Mai mult, poate fi de-a dreptul tragic pentru cei care nu au o stăpânire de sine bine consolidată.

Tinerii, plini de entuziasm, de visuri și putere, cum ar putea avea curajul să-și pună în aplicare viziunea în aceste vremuri incerte?

Una dintre problemele de care aud vorbindu-se este cea a scăderii imunității pe fond de stres din cauza multiplelor vești negative pe care le auzim la tot pasul. Cum am putea rămâne uniți când parcă cineva ne vrea dezbinați?

Tot citesc în publicații străine faptul că tot ce ni se întâmplă în aceste zile este conturat în jurul unei zicale provenite din latină – Divide et impera! Nu știu cât este adevărat sau cât este ficțiune, dar ce știu este că, fără o imunitate solidă, fie că vorbim de cea emoțională sau fizică, nu putem trece cu bine de aceste perioade incerte!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social

Cam multă dezordine...

Stresul cotidian, teama că suntem înconjurați de ceva ce ne-ar putea aduce sfârșitul și venirea crizei energetice au produs atât de multă dezordine la nivelul mentalității celor din jur, încât vom ajunge în scurt timp să resimțim și efecte psihologice multiple, inclusiv de ordin emoțional.

Marea problemă despre care văd că scriu unii dintre cei mai influenți oameni este cea de ordin economic... Practic, sistemul a fost ștrangulat de multitudinea de restricții apărute peste noapte, fără a avea o analiză amplă asupra impactului generat în economie.

Impact pe care îl vedem acum în mai toate produsele pe care le utilizăm în viața de zi cu zi.

Și totuși, mulți nu conștientizează amploarea fenomenului... Simplul fapt că doar în ultimii doi ani s-au tipărit infinit mult mai mulți bani decât echivalentul lor în aur, este ceea ce resimțim în creșterea accelerată a inflației.

Scumpirile nu se opresc aici, criza vine sau cel puțin așa înțeleg din spusele unor importanți economiști de peste Ocean. Ce avem de făcut ca să o prevenim? Nu putem face nimic... Ne conservăm resursele de care dispunem și încercăm pe cât posibil să păstrăm valoarea actualului sistem. Criza nu o putem evita, oricâte ajutoare am primi, cel mult o putem întârzia... Dar care ar fi scopul, dacă inevitabilul oricum se produce?

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Temele de azi, mâncarea noastră de mâine?

De curând am tot auzit că în mai toate manualele utilizate de elevi apar o mulțime de exerciții menite să distorsioneze imaginea unei alimentații sănătose și echilibrate, necesare unei bune dezvoltări armonioase a tinerilor.

Trend-ul de care vorbesc a luat naștere ca urmare a discuțiilor purtate la nivel european pentru a reduce cantitatea de carne consumată, directivă care vine pe fondul unei analize slab dezvoltate asupra gradului de poluare pe cap de animal.

Cel mai grav lucru pe care îl sesizez este că o mare parte dintre cei mici, până la vârsta de 12-13 ani sau chiar mai mult, nu au luat contact cu ceea ce înseamnă creșterea animalelor, neștiind de multe ori diferența dintre acestea, în ce condiții cresc sau cu ce se hrănesc. Faptul că nu le este arătat acest mediu încă de la vârste fragede îi determină să îl considere nefolositor sau chiar să uite de existența acestuia. Acest lucru nu duce decât la crearea unor generații care vor crede că unul dintre cele mai bune lucruri făcute de omenire a fost să scape de animale.

Nu suntem departe de a fi înconjurați de tineri care vor crede că bovinele poluează mai mult decât o mașină sau chiar un avion. Încercarea de a se elimina alimentele de origine animală nu poate duce decât la crearea unui dezechilibru în organismul uman, ca urmare a modului în care acesta asimilează proteinele din carne. Acest dezechilibru poate produce o multitudine de boli foarte greu de controlat.

Să nu uităm nici faptul că proteinele de origine animală se descompun și se asimilează mult mai ușor decât cele de origine vegetală, cum sunt ciupercile, de pildă. Organismul uman este atât de complex încât, dacă eliminăm un singur aliment principal, îi putem distruge întreaga imunitate pe termen mediu sau lung și să nu uităm că în zilele noastre am da orice pentru a avea o imunitate puternică, bine consolidată.

Ce urmează? Teoretic, trendurile sunt carnea artificială și insectele comestibile...

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Care este sfârşitul?

Poate că tot ce ni se întâmplă acum este din cauza acțiunilor noastre din prezent ori chiar din trecut.

Dar ce nu pot înțelege este faptul că, parcă de unii singuri, ne îndreptăm către eșec, către eșecul unei întregi civilizații care datează de... nu se știe exact de când.

Totodată, faptul că ne îndepărtăm de Biserică, de religii, oricare ar fi acestea, ne înstrăinează tot mai mult de menirea noastră ca oameni, nu mai avem scopuri, aspirații sau viziune. Trăim continuu în această lume desenată perfect și uităm de faptul că ceea ce ne-a ținut aproape până nu de mult timp în urmă era chiar religia. Iar religia mai toți tinerii și chiar o mare parte dintre cei mai în etate au început să o dea uitării, rămânând fără acel scop comun care ajută întreaga omenire să continue evoluția.

Din punct de vedere psihologic, aspirația către divinitate te poate ușura emoțional, ceea ce pe termen lung nu te poate face decât mai creativ, mai fericit și mult mai încrezător în propriile puteri.

Ei bine, prin faptul că renunțăm la tot ceea ce înseamnă religie în favoarea mediului online, ne face să decădem ca societate. Într-un final să rămânem fără modele sau chiar scopuri.

Aud în jur o mulțime de oameni care ne vorbesc despre decăderea mentală a întregii societăți în lipsa reconectării la credință, ceea ce poate reprezenta sfârșitul nostru moral. Pentru că religia și biserica ne vorbesc de moralitate, care pentru mulți acum nici nu mai contează... Or tocmai normele morale au ținut societatea sudată timp de secole.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Un nou început...

Voi începe prin a vă ura un An Nou plin de bucurii, fericire, chibzuință, răbdare, dar mai ales sănătate!

Stând să mă gândesc la experiențele avute cu membrii familiei de Sărbători, parcă nici nu îmi vine să cred cât de repede au trecut. Trăim cu o asemenea viteză încât nu mai putem realiza ori simți cu adevărat intensitatea momentelor petrecute cu cei apropiați. Planificăm atât de mult și pe perioade lungi, încât uităm de spontaneitate, emoții, comunicare sau chiar de adevăratul spirit al Sărbătorilor.

Sărbătorile sunt parcă doar motive de a face postări pe rețelele de socializare, într-o goană acerbă după validare sau apreciere, uitând de fericirea noastră, interioară, de lucrurile pure, din care sufletul nostru să se încarce cu energie și fericire. Ei bine, cred că acesta este unul dintre lucrurile care au dus la pierderea tradițiilor în timp, dar și la diminuarea intensității emoțiilor simțite înaintea venirii Sărbătorilor. Aud oameni vorbind despre cum sărbătorile au devenit motiv de concurență între cei care participă la un asemenea eveniment, pentru care singurul motiv al prezenței este scoaterea în evidență a noii mașini, noului telefon sau cine știe ce țoale țipătoare. Unde sunt modestia, dăruirea, pasiunea, dorința de a fi împreună alături de familii, copii, nepoți, bunici?

Parcă toate pălesc în fața Internetului și a unor poze care trebuie să iasă perfect, fără vreo greșeală, ca nu cumva să primim vreun comentariu negativ sau dislike la postare, că doar toată lumea trebuie să vadă ce-am pus noi pe masă...

Cămine întregi de oameni în vârstă așteaptă cu brațele deschise venirea unei felii de cozonac, copii care privesc cu poftă la ce mănâncă cei din jurul lor, părinți care nu pot face o masă specială de Sărbători pentru copiii lor și totuși pe Internet vedem prea puțin despre aceste lucruri atât de importante.

Fără îndoială, fericirea emanată de asemenea oameni îți oferă o satisfacție emoțională, o stare de bine, dar mai ales o eliberare sufletească, pe care nu  ți le poate aduce niciun număr de like-uri.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Țară sau teritoriu?

Pe 1 decembrie a fost Ziua Națională, o zi în care am simțit o emoție destul de greu de explicat... Totuși, nu înțeleg de ce doar în această zi arătăm toții cât de mult iubim și ne apreciem țara, iar în restul zilelor o înjosim.

Oare dragostea, devotamentul și dedicarea față de patrie afișate de Ziua Națională pot repara lucrurile pe care le facem greșit ca societate în restul anului?

Sunt persoane al căror cuvânt cântărește suficient de mult în societate, sau cel puțin așa ar trebui, care ne vorbesc despre cum ar trebui să afișăm aceste stări mereu, nu doar în anumite zile.

Ei bine, înaintașii noștri au plătit cu prețul pierderii propriei vieți în lupte și războaie pentru a putea înfăptui această țară, pentru a putea lăsa generațiile viitoare să trăiască în pace și armonie pe aceste pământuri, parcă binecuvântate de Dumnezeu.

Cred că până și definiția cuvântului țară și-a pierdut foarte mult din semnificație, aceasta fiind în viziunea strămoșilor noștri nu doar un teritoriu, ci un loc în care pacea, liniștea, omenia, precum și respectul ar trebui să primeze, lucruri pe care, acum, parcă nici nu le mai vedem...

Generațiile tinere văd ca singură soluție pentru o dezvoltare sănătoasă plecarea în afara granițelor țării, deși acolo mai toți imigranții sunt marginalizați, puși la munci grele... În loc să ne dezvoltăm treptat propria țară, alegem să plecăm pentru că suntem atrași de rezultate imediate, ceea ce pe termen lung nu poate decât să ducă la o scădere tot mai accentuată a populației.

Iubim România, ne place această țară, dar când vine vorba să contribuim la dezvoltarea ei și ca, în urma unor acțiuni puse corect cap la cap, în 10-15 ani să avem alt nivel de trai și o economie mai bine consolidată ni se pare greu, chiar imposibil.  ne uităm la ceea ce au făcut statele în care emigrează cei mai mulți dintre români vom vedea că, înainte să fie dezvoltate, au trecut tot prin etape similare cu cele prin care trecem în prezent, doar că acolo putem aduce în discuție adevăratul patriotism și dragostea față de țara de proveniență.

Andrei Banu

  • Publicat în Social

Un alt inamic nevăzut!

Tot aud vorbindu-se în jurul meu despre venirea unei crize foarte severe, de scumpiri fără precedent și de tot mai mult scepticism în rândul celor care pot înțelege cum funcționează un sistem economic.

Ei bine, împrumuturile neîncetate ale guvernanților, discursurile cu privire la noi creșteri salariale, un număr tot mai mare de afișări în public a tot felul de elemente menite să sporească încrederea cetățenilor în țară, sunt doar un precursor al colapsului sistemelor guvernamentale.

Mare parte dintre oameni cunosc prea puține principii de bază ale economiei, dar chiar aceștia îi susțin pe cei care ne conduc, fiind parcă orbi la realitatea întâmpinată de fiecare dintre noi, zi de zi.

Cum poate să afirme cineva cu atâta mândrie faptul că avem o creștere economică puternică pe consum, când acest gen de avans economic este cel mai nociv, depinzând în totalitate de cât și cum consumăm? O creștere economică reală este dată de aducerea de plus-valoare întregii piețe prin inovare, exporturi, dar mai ales prin exporturi de produse finite, nu de materii prime care mai apoi să fie tot importate, dar sub forma unui produs gata de consum!

E lesne de înțeles că odată cu creșterea bruscă a inflației, puterea de cumpărare a scăzut și asta se va observa în așa numitul coș zilnic de cumpărături, care devine parcă tot mai greu accesibil pentru marea majoritate a cetățenilor.

Singura soluție pe care o aud de la cei ce lucrează în acest domeniu este să lăsăm lucrurile să curgă de la sine, să nu mai căutăm soluții de amânare pentru un lucru care este inevitabil, să ne conservăm cât mai bine energiile și să ne gândim la ce putem face ca să repornim economia într-un mod sustenabil.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Țara noastră sau a nimănui?

Ca student, nu de puține ori mi s-a întâmplat să aud discuții purtate de colegii mei pe tema emigrării în alte state care au o economie mai bine dezvoltată. Ceea ce mă surprinde, din nefericire neplăcut, este faptul că pleacă fiind convinși că aici, în țara noastră, nu se mai poate face nimic... Și totuși, tot aici am început să zărim tot mai multe fețe de prin cele mai slab dezvoltate state din Asia. Cu siguranță aceste bilanțuri migratorii, parcă aflate într-o continuă creștere, sunt datorate și globalizării, un termen pe care cu toții îl auzim, dar prea puțini știm ce înseamnă, de unde vine  sau unde se vrea ca societatea să ajungă în 50-100 ani.

Cred că, dincolo de dorința firească pe care cu toții o avem, de a asigura bunăstarea noastră cât și a familiei, este și o doză de egoism sau pur și simplu o slabă calitate a informației pe care o deținem cu privire la trecutul, dar și la evoluția statelor până în prezent pentru a ajunge să fie preferate de emigranți.

Ei bine, poate că soluția cu siguranță nu este ușoară și nu vom resimți vreun efect major peste noapte. Dar trebuie să înțelegem faptul că orice stat dezvoltat a trecut înainte de toate prin etapele prin care România trece astăzi.

Cu siguranță, am găsit și tineri care vor vrea să nu treacă granița și să rămână aici alături de familii, dar și alături de țară, care vor să inoveze, să creeze aici exact țara pe care cu toții ne-o dorim... Iar totul este la o decizie distanță. Avem probleme în ceea ce privește cadrul legal, sistemul medical, infrastructura și multe altele, dar totodată avem una dintre cele mai frumoase țări din lume. Aici avem locuri și lucruri inedite, tot aici au luat naștere și unele dintre cele mai mari invenții ale omenirii, avionul cu reacție, stiloul și multe altele.

Nu-mi doresc să dăm uitării lucrurile care au făcut ca această țară să conteze, de aceea i-aș sfătui pe Românii de pretutindeni să nu uite de unde au plecat, să nu uite de viața la țară, să nu uite limba, tradițiile, prietenii, familia, dar mai ales faptul că suntem ROMÂNI!

Suflul nou al generației actuale, sunt sigur că poate redresa această țară, suntem creativi, ne adaptăm ușor la schimbări, suntem ambițioși, dar trebuie să fim și patrioți pentru a nu părăsi țara, fără de care noi nu am fi existat!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social

Viaţa la ţară

Probabil că viaţa la ţară, cel puţin în ziua de astăzi, este văzută ca o povară sau chiar ca un mediu ostil de cei mai tineri. Văzând modul, dar mai ales ritmul accelerat în care evoluează societatea în marile orașe, ritm nu tocmai benefic pentru a construi ceva durabil, am realizat că LA ȚARĂ poți să duci o viață liniștită, chiar ignorând… banii.

Tinerii cu siguranță privesc acest mediu prin prisma unei imagini fals create de către mai toți cei care au lăsat bogația naturii pentru o remunerație mai mare și asta în ciuda timpului pierdut pe drumuri, aerului poluat, dar și a zgomotului neîncetat.

Ei bine, viața la țară este altceva, te conectezi cu natura, te trezești auzind ciripitul păsărilor, susurul apei, ești parcă îmbrățișat de o ușoară adiere a vântului de la primii pași făcuți dimineața. Devii mai relaxat, mai creativ, mai odihnit, mai sănătos și parcă după doar o perioadă scurtă de timp ajungi să te întrebi dacă o sumă de bani în plus mai este atât de importantă în comparație cu ceea ce îți poate oferi natura.

Totul s-a schimbat, dar natura este aceeași, locurile sunt cel puțin la fel de frumoase ca înainte, iar acum parcă ai toate motivele să vrei să locuiești aici, la țară, problema apei și a încălzirii nu mai există, iar din punctul de vedere al alimentației nici nu încape loc de îndoială că nu te-ai putea descurca cu ceea ce poți cultiva în curtea casei.

Viața, amintirile, dar și viitorul nostru este la țară, locul în care au fost puse bazele civilizațiilor de astăzi, nimeni nu ar fi existat fără sutele de ani de trudă ale părinților, bunicilor și străbunicilor noștri.

De aceea cred că ar trebui să nu dăm uitării aceste locuri unice, pline de însemnătate pentru trecutul, dar și prezentul acestei țări și cred că putem deveni adevărați patrioți nelăsând pe mâini străine locurile pentru care înaintașii noștrii și-ar fi dat viața până la ultima suflare.

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Practică sau teorie

Ei bine, de ceva vreme tot văd în jurul meu o mulțime de oameni care poartă discuții pe această temă, de cele mai multe ori în contradictoriu, ca urmare a multitudinii de puncte de vedere privind cea mai eficientă metodă pedagogică.

Este drept că practică fără teorie nu se poate, dar nici invers, pentru că ceea ce învăţăm la clasă sau în sălile de curs se referă la procedee optime care duc la realizarea unui anumit proces, pe când, lucrând practic, vom observa  că nu totul funcţionează… ca la carte, indiferent de domeniul în care aplicăm cele învăţate.

Lucrurile palpabile, practice, le putem înţelege mult mai uşor: cum sunt concepute, cum funcţionează sau ce antrenează un anumit ansamblu tehnologic, prin simplul fapt că ne sunt antrenate mai toate simţurile care ajută creierul să reţină cu o mai mare uşurinţă fenomene, acţiuni.

Încă de pe băncile şcolii ne încărcăm cu un volum mare de informaţii teoretice, cărora parcă nu apucăm să le vedem aplicabilitatea în practică pentru că sunt urmate de noi şi noi lecţii, tot mai stufoase. Elevii ajung astfel să-şi piardă interesul faţă de şcoală, materie sau chiar profesori. Slaba corelare dintre cei doi factori atât de importanţi în ciclurile de educare a generaţiilor pentru activităţi practice nu poate conduce decât la o slabă pregătire profesională şi, nu în ultimul rând, pentru viaţă. Noua generaţie adună aproape 12 ani de teorie, neluând în calcul anii din învăţământul superior, dar prea puţini de practică.

Dar, aşa cum spuneam, nu putem trece direct la practică, deşi pentru majoritatea dintre noi este mai tentant, pentru că, fără a avea o bază solidă din punct de vedere teoretic, nu vom putea înţelege cum pot fi realizate componente, ansambluri, echipamente şi, mai cu seamă, cum funcţionează acestea. Sunt lucruri care par neimportante la prima vedere, dar fără de care orice inginer, doctor, mecanic sau pur si simplu un pasionat nu ar putea înţelege de ce-ul fiecărui ansamblu de care ne folosim zilnic.

Andrei Oprea-BANU

  • Publicat în Social

Puterea exemplului...

Educația sau mai bine zis acest întreg ciclu de educare a noii generații începe încă din momentul în care ne naștem și poate că nu ar trebui să se oprească niciodată.

Dar, totodată, cred că întregul ciclu este de o asemenea anvergură încât învățarea nu poate fi localizată strict într-un anumit segment. Adică nu putem învăța doar din cărți, filme ori doar din experiența zilnică. De aceea, cred că toate interacțiunile ne pot învăța diferite lucruri. Doar că diferența unei bune educații este dată de modul în care aplicăm ceea ce auzim, simțim ori vedem sau chiar de capacitatea de a selecta corect informațiile care ajung la noi.

Educarea este un proces continuu, dar cum să dăm ceva bun mai departe generațiilor viitoare, când simțurile acestora percep o mulțime de stimuli negativi din cauza exemplelor mai puțin bune ale societății în care trăim?

Probabil că singura soluție este să învățăm ce și de unde să ne inspirăm pentru a putea lua decizii benefice dezvoltării noastre.

Tinerii din noua generație cred foarte mult în puterea exemplului, de aceea acum este mai important ca niciodată să le putem fi modele în tot ceea ce privește construirea unei vieți memorabile.

Dacă nu te gândești la tine sau la viitorul tău atunci când îți afișezi cu nonșalanță viciile, măcar încearcă să te gândești la cum își vor prioritiza adolescenții din jurul tău deciziile bazate pe elementele vizuale remarcate la tine.

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Gânduri de peste Prut

Nu m-am gândit niciodată că suntem atât de asemănători și diferiți în același timp, zic despre noi, basarabenii, românii. Poate e total greșit să fac o distincție acum însă, deși suntem frați prin sânge și istorie, totuși granițe ne despart. Astfel, educația și cultura noastră, a moldovenilor de peste Prut, este puțin diferită față de românii de aici, deși tradițiile sunt aceleași.

Nu pot să afirm ferm că am ajuns pe partea cealaltă de Prut doar cu sentimentul de admirație pentru poporul român; lipsa oportunităților de studii calificate din R. Moldova m-a îndemnat să aleg acest drum sau așa mi-a fost destinul... Astfel, călătoria spre o altă lume pentru mine începe de pe băncile facultății.

De când am plecat de acasă, percepția mea că studenții români sunt aroganți m-a făcut să mă integrez mai greu printre colegii noi. Însă, am rămas plăcut surprinsă atunci când am fost salutată într-un mod călduros, făcându-mă să înțeleg într-un final că aveam o părere greșită.

Pentru început, cea mai grea etapă a fost să înțeleg limba română. Pare puțin ciudat deoarece vorbim aceeași limbă, însă faptul că R. Moldova a fost rusificată încă din perioada comunistă își lasă amprenta peste tineri și acum. Nu pot observa, încă, dacă m-am despărțit complet de cuvintele rusești din rutina mea zilnică „Privet“ (Bună!), „Paka“ (La revedere), „Șto delaeș“ (Ce faci?) dar sunt ferm convinsă că am învățat mult mai multe din complexitatea limbii române aflându-mă aici.

De asemenea, mi-a atras atenția faptul că există o legătură mult mai strânsă dintre profesor și elev/student. Tinerii au libertate de exprimare în comparație cu Republica Moldova; astfel, am putut simți că sunt ascultată de cei din jur, iar părerea mea chiar contează. Spun asta cu regret pentru cei de acasă, formați să le fie „frică“ să spună ceea ce gândesc. Dar mă întreb și acum, frică de cine? Și de ce? Probabil educația stanilistă ne va urmări pentru mult timp.

Nu știu dacă m-am obișnuit complet cu ritmul de București... Aglomerația de aici mă face să alerg în urma timpului, nu îmi ajunge niciodată sau nu îl gestionez eu corect. Îmi place România; pe lângă arhitectura frumoasă, locurile frumoase de aici, oamenii sunt la fel de primitori ca și cei de la mine. Dar, în fiecare seară, gândul îmi este acasă... Pentru că nicăieri nu-i ca acasă.

Liliana Postică,
moldoveancă din Republica Moldova

  • Publicat în Social

De departe…

Văzând-o de departe, ca pe-o grea povară,

Am realizat că putem redeveni ca odinioară!

Văd viața încă prin simpli ochi ai unui adolescent uneori plini de lacrimi, alteori de entuziasm ori de înspăimântare datorită multitudinii de situații neprevăzute întâmpinate la mai tot pasul.

De multe ori adolescenții visează mult, apreciind că totul este posibil de realizat într-o perioadă mai scurtă ori mai lungă de timp, visuri pe care uneori le expun celor din jur, motiv pentru unii de a-i considera imaturi, lipsiţi de realism.

Ei bine, tot adolescenții, de cele mai multe ori, sunt și cei care din aproape nimic reușesc să clădescă ceva solid și de durată datorită aspirației către absolut și a curajului nemărginit pe care îl au doar la vârsta lor.

O bună parte dintre aceştia deja și-au pus bazele viitorului, știind ceea ce vor să facă pentru dezvoltarea lor profesională.

Din bătrâni se spune – distrează-te cât ești tânăr, că de muncă ai parte o viață –, o zicală pe care generația din care fac parte nu o poate înțelege pentru că la tinerețe dăm dovadă de o capacitate extraordinară de adaptare, o mentalitate puternică, curaj, dar și de foarte mult entuziasm, lucruri care poate se diminuează odată cu înaintarea în vârstă.

Când ești mic,

Orice lucru poate să zboare,

Dar când crești și ai un vis,

Poți avea toată lumea la picioare!

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Doar o poveste…

Orice om, indiferent de vârstă, are propriile gânduri, idealuri, griji, în fine, propria poveste.

Totuși, ni se întâmplă de multe ori să-i judecăm pe cei din jurul nostru, uneori poate prea devreme, lipsindu-ne timpul, ori capacitatea de a-i înțelege, privind lucrurile doar prin prisma propriilor stări, supărări, de ce nu, chiar frustrări.

Pandemia, cu siguranță, ne-a determinat să fim tot mai individualiști, conservatori, să ne gândim doar la noi, fără să realizăm, să înțelegem că, mai devreme sau mai târziu, vom reveni și vom continua să trăim în aceeași comunitate.

Starea aceasta generală a creat controverse în rândul oamenilor, care au devenit tot mai reci, mai distanți, mai indiferenți și tot mai lipsiți de dorința de a simți o stare de plăcere atunci când ajută, îndeamnă ori fac, spun ceva care, în mod normal, te înveselește. Te face pur și simplu să râzi.

Această perioadă a creat suspiciuni, neînțelegeri și, totodată, foarte multe dezechilibre în rândul semenilor noștri, făcându-i să se teamă chiar și de cei mai apropiați sufletului lor, uitând că, fără oameni, nu vom mai fi oameni.

Omul este o ființă sociabilă, astfel că, nesocializând, este supus unor stări emoționale uneori greu de suportat în singurătate. Astfel de stări generează de cele mai multe ori o degradare a sănătății noastre, așa că multe din afecțiuni, spun specialiștii în domeniu, sunt cauzate de stres, de starea psihică și fizică, în general.

Așadar, să socializăm, să fim optimiști, înțelegători față de semenii noștri și, mai cu seamă, de cei mai apropiați nouă, să ne bucurăm de fiecare clipă trăită pentru a fi sănătoși, viguroși.

Nu cu mult timp în urmă, într-o carte pe care am citit-o cu mare plăcere, era inserat un motto din care am reținut că adevăratele povești sunt cele create și ascultate în timpul vieții, iar cele spuse de părinți sau bunici în timpul copilăriei au scopul de ne pregăti pentru cele pe care le vom crea chiar noi.

Prin noul mod de viață, fă ca povestea ta să fie una memorabilă!

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Opinie de adolescent - Internet

de Andrei Banu

Încerc să fiu puțin discret,
Și să nu apar pe net...
Dar de voi mai apărea,
Măcar să pot schimba ceva!

Pe net, lumea-i prefăcută,
Și s-ar „vrea“ puțin incultă...
Toată lumea vrea mașină,
Nu și munca din „uzină“.
Toți visează la avere,
Fără efortul ce-o cere.
Toți visează la succes,
Dar fără... un lung proces.
Om n-ajungi peste noapte,
D-aia trebuie și carte!

Supărări acum sunt multe,
Dar cine să le asculte,
Când pe net e numai soare,
Lapte, miere – nu sudoare?
Nici mame îndurerate,
Nici copii-n pustietate,
Nici dureri copleșitoare,
Nici boli fără de scăpare!

Totul este fum acum,
Când totul e luat de bun,
Cin’ să simtă și tristețe,
Când pe net totu-i binețe?

Lumea în care noi trăim
Ne face doar să fugim.
Să fugim tot mai departe,
Dar se-ntoarce mai aproape,
Atunci când se face noapte!

Trăiește tu, cum vrei,
Nu te teme de „aprecieri“.
Cu un like nu vei crea,
Toată fericirea ta!

*

Mai puțin pe Internet,
Poate puțin mai discret
Dar privit cu mult respect!

  • Publicat în Social

În căutarea drumului

Oamenii se pot îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci. – Lewis Cass

Se analizează adesea, la diverse niveluri, multitudinea de posibilități pe care le au la dispoziție decidenții pentru a ajuta noua generație să-și aleagă corect viitorul.

Personal, când mă gândesc la viitor, am în vedere profesia, mediul în care urmează să o practic, dar și prietenii, rudele apropiate și, evident, familia. Ei bine, familia, dar mai cu seamă o școală bună, cu dascăli dedicați, ne pot influența pozitiv în ceea ce privește drumul pe care urmează să-l parcurgem în viață, comportamentul în mediile în care vom pătrunde.

O școală bună ne dezvoltă diverse aptitudini și abilități fără de care poate că nu am putea duce la bun sfârșit diversele cerințe ale societății în care urmează să ne desfășurăm...

Activitățile la clasă, atunci când vizualizezi și asculți de pe băncile școlii spusele profesorului, apoi când îți imaginezi cum ar arăta un anumit lucru făcut de tine și mai ales atunci când chiar îl construiești cu propriile mâini în mediul de practică, când simți, atingi fiecare componentă dintr-un întreg ansamblu și realizezi cu adevărat eforturile ce stau la baza creării acestuia pentru a-l face util, cu siguranță este momentul care îți oferă o satisfacție greu de expus în câteva cuvinte.

Am tot menționat sintagma „școală bună“. Prin asta am vrut să mă refer în primul rând și de această dată la liceele tehnologice și profesionale, două structuri de învățământ ce-i sperie pe mulți dintre tinerii ce vor să-și găsească o pasiune sau un scop încă din clasele gimnaziale.

Mă întreb ce îi sperie sau mai corect, de ce îi sperie?

Cred că, în timp, s-a creat o falsă imagine față de aceste structuri, asupra celor care ajung în aceste școli, poate pentru că urmează să muncească de la o vârstă fragedă sau poate pentru că nu vor avea cele mai ușoare și agreabile locuri de muncă.

Majoritatea tinerilor visează la activități comode, munci ușoare și... bănoase. Nu realizează că cea mai mare satisfacție o ai doar atunci când te vezi capabil să creezi, să oferi ceva sustenabil, să aduci plus-valoare, indiferent de activitatea desfășurată. Doar așa ne putem susține și prospera. Avem nevoie de oameni cu experiență, care muncesc zi de zi, care caută soluții, au idei, sunt creativi, care văd chiar și potențialul celor care nu prezintă la un moment dat încredere, iar aceștia se formează inclusiv și, aș zice, mai ales în școli profesionale și licee tehnologice. Pentru asta este nevoie de școală bună, dascăli dedicați și de o societate responsabilă față de tânăra generație. O societate care nu te lasă singur în căutarea drumului în viață.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

De unde?

Toţi avem avem speranţe, visuri, lucruri de făcut, lucruri de care am uitat sau de care ne-am amintit!

O lume ciudată, plină de neînţelegeri şi nonsens, prea multe lucruri vagi ce depăşesc logica raţiunii, de unde atâtea vin, dar nu ştim unde ajung.

Am început vorbind vag despre ceva de care toţi suntem dependenţi, îi folosim deşi nu întotdeauna le ştim provenienţa. Vorbesc chiar despre bani.

De multe ori vedem în jurul nostru tot mai mulţi oameni care îşi etalează bolizii de lux, vorbesc cu superioritate, îşi denigrează semenii şi uită de locurile din care au plecat. Gândesc doar la a avea mai mult. De multe ori o bogăţie de faţadă, goală pe dinăuntru.

Sunt aspecte care te determină să te întrebi de ce aşa diferențe, de ce există oameni care se chinuie să-şi procure o bucată de pâine pentru a le oferi copiilor ceva la pachet, iar alţii huzuresc, au atât cât nu le trebuie, fără să aibă, cei mai mulţi, o sursă legală de câştig. Şi-atunci mă întreb, de unde? De unde atâţia bani, averi, în vreme ce ţara e tot mai săracă?

Fac parte dintr-o generaţie care îşi doreşte ordine în tot ceea ce se face, oameni corecţi, oneşti, cinstiţi în jur, o societate fără corupţie şi corupţi cu oameni care-şi câştigă existenţa cinstit şi nu înşelând sau furând.

Cred că ceea ce resimţim acum este doar efectul creat de ceva ce nu a putut fi oprit la momentul potrivit – o putem face acum – lăsând lucrurile în voia lor, că doar „merge şi așa“. O mentalitate nocivă ce şi-a făcut loc în mintea şi vocabularul nostru.

Sunt oameni care zâmbesc, creează, socializează, dar sunt prea puțini ca să mai conteze. Alții, mulţi din păcate, s-au obişnuit să existe într-o anumită stare: de ce să ies din casă, când pot da un telefon, de ce să salut pe cineva, când îi pot da un mesaj, de ce să mai merg la școală, dacă am Internet?

Acestea sunt doar o parte din „malformațiile“ comportamentale ale generaţiei actuale, cauzate de goana după succes, implicit după bani.

Visăm, creăm, citim, ne informăm, dar să nu uităm de faptul că suntem oameni, avem emoţii, temperamente, priviri, zâmbete, gesturi. Aceştia suntem: semănăm fizic, dar moral suntem atât de diferiti.

Visez să pot aduce oamenii din această lume bulversată în locul din care cei care au creat-o au plecat.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social