goodwill mai2022 top
update 17 May 2022

S-a întors din Italia pentru a deveni crescător de bovine și ovine

Nu sunt puțini românii care, după ce au muncit ani buni în străinătate, se întorc în țară și investesc aici. De aceea vă prezentăm și povestea fraților Sima, Cristian și George, din localitatea Surduc, județul Sălaj. Aceștia au părăsit Italia pentru ridica de la zero o fermă mixtă de animale. Frații Sima au început cu câteva ovine și bovine din rasa Holstein și Bălțată, iar în prezent se mândresc cu un efectiv destul de mare adunat în ograda lor.

„În această activitate suntem doi frați, Sima Cristian și George. În momentul de față avem o fermă de vaci de lapte cu 100 de capete, dar am început să lucrăm în zootehnie în 2005 cu o altă specie, și anume oaia. O lungă perioadă de timp am lucrat în Italia, iar cu banii strânși am zis să încep un business în agricultură. Astfel am ajuns să achiziționez 200 de oi, în martie 2005. Totodată, lucrăm în jur de 100 ha de teren, avem o suprafață de 25 ha pe care o cultivăm cu porumb siloz, în jur de 25 ha cu lucernă, restul porumb boabe. În ceea ce privește  alegerea rasei, pot spune că rasa Holstein este deosebit de productivă, dar în același timp și foarte sensibilă. În cazul fermelor cu vaci de lapte este într-adevăr o muncă foarte solicitantă, dar ai avantajul că primești banii pe lapte în fiecare lună. Rația de hrană a animalelor din ferma noastră este alcătuită din fân de lucernă, siloz de porumb, șrot de soia, șrot de floarea-soarelui și rapiță“, ne spune Cristian Sima.

Pentru că mulți fermieri asociază termenul de cooperativă cu regimul comunist care i-a forțat să cedeze pământurile și animalele statului pentru ca apoi să le exploateze în comun în așa-numitele cooperative agricole de producție construite după model sovietic, după 1990 asocierea în agricultură a avut un start extrem de dificil. Așa că mulți proprietari de terenuri agricole au preferat să le dea în arendă decât să se asocieze. Ce-i drept, în prezent lucrurile au început să se schimbe și cu ajutorul fondurilor europene. Cooperativele agricole sunt o alternativă viabilă pentru facilitarea obținerii de fonduri europene și tot mai mulți români au reușit să treacă peste prejudecățile legate de asociere și au ales să se asocieze pentru a-și asigura continuitatea pe piață. Principalul factor pentru care mulți fermieri s-au asociat îl constituie, așa cum am menționat, accesul la fonduri europene, prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală. Cooperativele au avut anumite avantaje în privința punctajului şi au putut accesa bani nerambursabili la o valoare de până la 90% din investiție. Așa și-au asigurat dezvoltarea mai rapid. De altfel, în ultimii ani fermierii s-au asociat şi pentru a-şi vinde marfa. Așadar, tinerii agricultori și fondurile europene încep să schimbe această paradigmă. Frații Sima au ales, de asemenea, să adere la o asociație. „În prezent, facem parte și dintr-o cooperativă agricolă – Cooperativa Bovis Someș, care are în jur de 40 de membri și care a fost înființată în anul 2005. Prin intermediul ei livrăm laptele către un procesator. Am ales să fac parte din această cooperativă pentru a rezista și a merge mai departe, dar și pentru că aveam anumite avantaje în momentul achiziționării diverselor inputuri. Legat de investiția în fermă, aceasta se ridică la câteva sute de mii de lei, dar am început totul de la zero. Am fost nevoiți să cumpărăm terenul, să facem planul urbanistic zonal și după construire“, a adăugat Cristian Sima.


„Anul 2020 a fost mulțumitor, dar 2021 pare mult mai greu pentru că toate s-au scumpit. În plus, din perspectivă agricolă a fost un an cu mai multe probleme din cauza faptului că a plouat foarte mult.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Sălaj, un județ mic, cu posibilități moderate de dezvoltare

Situat în centrul regiunii Nord-Vest și în nord-vestul țării, județul Sălaj este al patrulea cel mai mic din țară ca suprafață, după Covasna, Giurgiu și Ilfov, și al treilea cel mai mic ca populație, după Tulcea și Covasna. Este traversat de cinci drumuri naționale, din care trei sunt parte a rețelei TEN-T globală, de o magistrală de cale ferată din categoria TEN-T globală și de trei linii secundare. Relieful este unul preponderent de deal, cu două lanțuri muntoase de înălțimi reduse, ceea ce nu creează probleme majore de conectivitate în teritoriu. În județ există 13 comune cu mai puțin de 1.500 de locuitori, iar în 23 de UAT-uri sunt sate cu mai puțin de 100 de locuitori, expuse riscului de depopulare pe termen mediu și lung. În afară de gradul foarte mic de urbanizare (4 orașe, cu 84.385 de locuitori), pe fondul sporului natural negativ și al migrației interne și externe, populația este în scădere și în curs de îmbătrânire.

Județul Sălaj dispune de resurse naturale bogate și diversificate, regenerabile sau neregenerabile, care sunt parțial valorificate în prezent: lignit, cărbune brun, hidrocarburi, șist cărbunos, ghips, agregate de râu, alabastru, diorit (piatră pavaj), micașisturi, nisip (inclusiv cuarțos), calcar etc. De asemenea, în teritoriu sunt ape termominerale (Băile Boghiș) și  ape minerale balneoterapeutice, sulfatate și sulfuroase (Bizușa Băi, Jibou, Șimleu Silvaniei, Bobota, Meseșenii de Sus, Zalnoc). Conform datelor INS, în județ sunt 238.950 ha de terenuri agricole (61,8% din suprafața administrativă), cele mai multe fiind utilizate ca terenuri arabile (50,5% din total), pășuni și fânețe (46,5%), vii și livezi (3%). Pădurile ocupă 106.336 ha, respectiv 27,5% din teritoriul administrativ, iar în județ fauna și flora diversificate sunt conservate în 15 arii protejate de interes național și 6 de interes comunitar.

Al 12-lea PIB/cap de locuitor din România

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, în 2019, județul Sălaj avea un PIB de 9.197 milioane de lei, cel mai mic din regiune și al patrulea cel mai mic din țară, după Covasna, Mehedinți, și Tulcea. PIB/cap de locuitor însă se cifra la 9.194 euro, al doilea din regiune, după Cluj, și al

12-lea la nivel național, ceea ce înseamnă un lucru remarcabil. Sălaj are o pondere ridicată a populației ocupate în agricultură și în industrie, dar una redusă a celor care activează în construcții și servicii. Sectoare precum turismul, serviciile financiare, IT&C, tranzacțiile imobiliare, industriile creative și culturale sau activitățile științifice, tehnice și profesionale sunt cele mai slab reprezentate. În documentele strategice, autoritățile spun că „structura economică, specifică economiilor în curs de dezvoltare, dezavantajează județul, în contextul în care sectorul serviciilor este cel care înregistrează tradițional cea mai ridicată valoare adăugată, productivitate a muncii și implicit cel mai mare nivel de salarizare.”

În afară de alimentarea cu apă, celelalte utilități sunt sub media la nivel național

În 2019, potrivit datelor Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, județul Sălaj a avut un buget total de 751,31 milioane de lei, al treilea cel mai mic din țară, după Ialomița și Covasna. 55 de milioane de lei înseamnă fonduri europene atrase. Din cele 57 de comune, doar cinci au avut venituri mai mari de 10 mil. lei: Sărmășag (17,93 mil. lei), Șamșud (16,4), Crasna (14,7), Gâlgău (14,5), Hida (11,8). Cum au utilizat autoritățile banii în ultimii 30 de ani se reflectă în infrastructura locală de utilități, rutieră etc.

Transport: din 1.791 km de drumuri, 374 km reprezintă șosele modernizate (20,88%), 823 km au îmbrăcăminte rutieră ușoară (45,95%), 385 km sunt căi rutiere din piatră (21,50%), iar 209 km sunt din pământ (11,67%). Remarcăm procentul ridicat de drumuri județene și locale care au îmbrăcăminte rutieră ușoară, ceea ce reprezintă totuși drumuri de calitate slabă, ca să nu mai vorbim despre cele 33,17% de artere din piatră și pâmânt, ultimele întâlnindu-se în categoria drumurilor comunale. În cele patru orașe, din  311 km de străzi, doar 221 km sunt modernizate (71,06%).

Alimentare cu apă: dispun de rețea de apă toate cele patru orașe (100%) și 50 de comune, din 57 (87,71%), cifră mult mai bună decât media națională, de 98,75% în mediul urban și 79,34% în mediul rural. Populația deservită de sistem este de 146.211 de locuitori, ceea ce înseamnă 69,64% din totalul populației, procent ușor sub media națională, de 71,02%.

Sistem de canalizare: există rețea de canalizare în toate cele patru orașe (100%, față de media națională de 98,13%) și în 14 comune, din 57 total, în procent de 24,56%, cu mult sub media națională, și aceasta extrem de modestă, de 36,35%. La această facilitate, județul este pe ultimul loc regional și pe locul 30 la nivcel național, după județele Botoșani, Buzău, Vrancea, Brăila, Dâmbovița, Călărași, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Olt și Dolj. Populația care beneficiază de acest serviciu este de 99.474 persoane, însemnând 47,38%, procent situat sub media națională, de 54,40%.

Alimentare cu gaze: de această facilitate dispun toate cele 4 orașe (100%, față de media națională de 77,18%) și 11 comune din 57, în procent de 19,30%, sub media națională, de 24,74%.

Atracții turistice

castrul roman Porolissum

Din punct de vedere turistic, cultural și religios, evident că județul are o concurență mare în proximitatea sa, respectiv, în Maramureș, Bihor și Cluj. Totuși, să zicem că și-ar putea face loc într-o strategie zonală fiindcă are câte ceva de arătat: zona montană Meseș-Plopiș, zonele turistice ale Silvaniei, Someșului și Almaș-Agrij, biserici de lemn (Fildu de Sus, Baica, Racâș), mănăstiri (Strâmba, Bic, Bălan), castrul roman Porolissum (Moigrad), castele și conace (castelul Wesselènyi – Jibou, castelul Báthory – Șimleu Silvaniei), muzeele de la Zalău, Șimleu Silvaniei, Bocșa, Bobota, băi termale (Boghiș, Bizușa), Poiana Narciselor de la Racâș, Grădina Zmeilor de la Gâlgău, Izvoarele Barcăului, Grădina Botanică din Jibou etc.


Județul Sălaj, în cifre

- Suprafața: 3.864 kmp, ceea ce reprezintă 1,6% din teritoriul României și 11,3% din cel al regiunii Nord-Vest.

- Populație rezidentă: 209.939 de persoane, din care 84.385 în mediul urban și 125.554 în mediul rural, rezultând așadar un grad de urbanizare de numai 40, 19%.

- Densitatea populației: 58,1 locuitori/kmp, sub media națională (84,4) și regională (76,1).

- Structura administrativ-teritorială: 1 municipiu (Zalău), 3 orașe (Cehu Silvaniei, Jibou și Șimleu Silvaniei), cu 8 localități componente, 57 de comune, cu 273 de sate.


Maria Bogdan

  • Publicat în Social

Asociere pentru exemplare de oi cu o valoare genetică ridicată

Crescătorul de oi Marius Gaton, un tânăr de 23 de ani din Figa, judeţul Bistriţa-Năsăud, s-a asociat cu un alt crescător din Trestia, judeţul Sălaj, din lipsă de forţă de muncă. Cu această soluţie le este mai uşor în gestionarea fermei, iar împreună au un efectiv de 250 de oi, rasa Ţurcană brează.

„Mica noastră fermă se află în Trestia, judeţul Sălaj. Nu moştenesc oieritul, dar moştenesc ciobănitul de la tatăl meu care s-a ocupat cu această activitate. În urmă cu 9 ani am cumpărat 15 mieluţe din rasa Ţurcană brează, ulterior am reuşit să le înmulţesc destul de bine, dar, din dorinţa de a face oi de calitate, în anul 2018 am vândut o parte din ele pentru a le selecta, iar în prezent am un efectiv de 100 de oi. Ca să pot să le înmulţesc şi să îmi fie mai uşor am decis să mă asociez cu Dani Achim, care are şi el un efectiv de 150 de oi, tot din rasa Ţurcană brează, amândoi vrem să le înmulţim şi să ajungem la performanţă. Am ajuns la această decizie pentru că nu sunt oameni cu care să lucrezi, iar cu această soluţie ne este mai uşor, eu mă ocup de oi, iar Dani se ocupă de adunarea furajelor şi lucrarea terenului“, spune crescătorul.

Cei doi au ales această rasă pentru producţia mare de lapte, de aceea pe viitor vor să aibă oi de excepţie, cu valoare genetică ridicată. „Din punctul meu de vedere, oile din această rasă sunt superioare celorlalte oi din rasa Ţurcană, mai ales pentru producţia ridicată de lapte. Laptele îl dăm la o firmă de produse lactate, mai facem brânză, pe care o vindem direct din fermă. În ceea ce privește furajele, pot spune că le pregătim mecanizat, avem terenuri pentru cosit, dar avem şi suplimente de porumb şi ovăz. Legat de problema lânii, este trist cum în fiecare primăvară trebuie să îi dăm foc sau să o îngropăm deoarece nu este cerere pentru acest produs şi, chiar dacă ar fi, preţul oferit de cei care vin să o cumpere este mult sub costul tunsului“, mai spune Marius Gaton, crescător de oi din Figa, judeţul Biştriţa-Năsăud.


„Vreau să le înmulţesc şi să îmi fac o turmă selectată cu oi de excepţie, să cumpăr berbeci cu o valoare genetică ridicată pentru a scoate produşi din ce în ce mai buni.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Lâna oilor din Sălaj material pentru izolarea termică a blocurilor

Pentru că nu mai are căutare în industria textilă, lâna celor peste două sute de mii de oi din judeţul Sălaj ar urma să fie utilizată pentru izolarea termică a blocurilor de locuinţe.

Metoda nu este o premieră în România, fiind pusă deja în aplicare inclusiv în județul Hunedoara, și este agreată atât de constructori, dar mai ales de crescătorii de ovine. Aceasta, în condițiile în care niciun kilogram de lână obținută de la oile din Sălaj nu este căutată pe piața de profil. În urmă cu aproape un deceniu, Sălajul exporta o importantă cantitate de lână în Anglia, produsul fiind apreciat în industria textilă. De atunci însă, nimic. Tone de lână zac în podurile fânarelor sau cine știe pe unde. Așa că un grup de fermieri, auzind că lâna poate fi utilizată prin prelucrare și ca material izolant termic la blocurile de locuințe, a luat legătura cu un grup de firme de pe piața de profil, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Lucrurile se mișcă însă destul de încet, în condițiile în care piața construcțiilor din România înregistrează un declin mai mult decât grav, iar reabilitarea termică a blocurilor este pentru mulți doar un vis care nu se mai poate transforma în realitate, pe fondul lipsei de fonduri. „Nu este un lucru de domeniul fantasticului, ci este cât se poate de adevărat, pentru că lâna este un produs natural, care are niște calități deosebite de izolare termică. De aici și utilizarea acestui produs pentru izolarea blocurilor. Nu este o glumă, ci o realitate! Vă garantez că lumea se va reorienta în scurt timp, pentru că produsele tradiționale vor fi din ce în ce mai scumpe și, în plus, știm cu toții că nu sunt sănătoase. Lâna este mai mult decât o alternativă“, ne-a declarat coordonatorul Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Sălaj, doctorul Ioan Cherecheș.

Luptele din Siria  îi lasă pe oierii din Sălaj cu buzunarele goale

Dacă pentru lână s-a găsit o întrebuințare, deși cererea nu poate fi considerată, cel puțin deocamdată, profitabilă, în producţia cărnii de oaie lucrurile par să se înrăutățească. Președintele Asociației Crescătorilor de Ovine Sălaj, Nicolae Țap, ne-a declarat că, anul trecut, oierii sălăjeni au exportat peste o sută de mii de miei în Siria, dar în ultimul timp, din cauza conflictelor militare existente în această țară, există riscul ca exporturile să fie blocate, iar pierderile să fie uriașe, cel puțin pentru furnizorii români.

Adrian LUNGU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Bancă de pomi fructiferi în Sălaj

Prima bancă de gene provenite de la specii extrem de rare de pomi fructiferi din ţara noastră a fost înfiinţată în cadrul Centrului de Cercetări Biologice din oraşul sălăjean Jibou.

Grădinile bătrânilor găzduiesc soiuri inexistente în Europa

Ideea îi aparţine cercetătorului Cosmin Sicora, coordonatorul Centrului de Cercetări Biologice din Jibou şi al Grădinii Botanice „Vasile Fati“ din localitate. Potrivit lui Cosmin Sicora, în România speciile tradiţionale de pomi fructiferi sunt pe cale de dispariţie şi se mai găsesc doar în livezile îmbătrânite de la sat, deşi calitatea fructelor este una deosebită  prin gustul şi mireasma specifice, calităţi care nu se mai regăsesc la fructele obţinute din speciile noi de pomi fructiferi, rezultate evident prin muncă de laborator. „Noi nu ne-am propus prin acest proiect o cercetare şi nici să ameliorăm soiuri de pomi fructiferi. Realitatea, din păcate, este următoarea: la ora actuală există doar soiuri ameliorate de pomi fructiferi, adică soiurile acelea care sunt comerciale. Un astfel de soi produce bine patru sau cinci ani, după care moare, pentru că nu rezistă la boli dacă nu este stropit de câteva ori pe an. În plus, noi toţi începem să avem aceleaşi soiuri de pomi fructiferi, ceea ce nu este bine deloc. Dar, în Sălaj şi în general în România mai există o avuţie în ceea ce priveşte soiurile de pomi fructiferi, care nu mai există nicăieri în Europa. Sunt acei meri şi peri din grădinile bătrânilor noştri, pomi pe care nimeni nu îi mai stropeşte sau nu îi mai dă cu var şi care nu mai au probleme din cauza bolilor pentru că sunt foarte rezistenţi. Aceşti pomi au un fond genetic foarte puternic“, ne-a declarat Cosmin Sicora. Omul de ştiinţă susţine că aceşti pomi din soiuri tradiţionale au gene extrem de rezistente care trebuie obligatoriu conservate, astfel încât specii puternice să reziste în timp. Potrivit lui Cosmin Sicora, soiurile actuale care sunt intens cultivate în marile livezi nu au astfel de gene, situaţie în care este nevoie de un program de conservare care să permită într-un viitor mai apropiat sau foarte îndepărtat înfiinţarea unor livezi cu pomi fructiferi tradiţionali. „Ar fi mare păcat să se piardă în timp aceste soiuri rezistente de pomi fructiferi, pentru că vor dispărea dacă nu facem nimic“, a mai spus iniţiatorul proiectului.

La pas prin sate în căutare de meri şi peri tradiţionali

O echipă de biologi va colinda întreg judeţul Sălaj în căutarea soiurilor tradiţionale. „Vrem să găsim acele soiuri de care tinerii nici nu ştiu cum se numesc, mere verzi, mere creţe, mere de vară, mere dulci, cât mai multe din aceste soiuri… Le vom aduce în Centrul de Cercetări Biologice şi le vom conserva. Această bază de gene poate fi de mare folos în viitor, nu doar pentru cercetare, ci chiar şi pentru înfiinţarea de livezi cu pomi fructiferi“, a mai declarat Sicora. Cercetarea în teren va începe imediat ce timpul va permite acest lucru.

Mâncăm mere frumoase sau sănătoase?

În opinia specialiştilor, o astfel de bancă va fi extrem de utilă în următorul secol. Inginerul Luka Petru este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din România în domeniul pomicol şi consideră că ideea înfiinţării unei astfel de bănci cu gene este extrem de utilă. Potrivit acestuia, pe piaţa românească şi nu numai au apărut fructe de dimensiuni care de cele mai multe ori sunt exagerate şi al căror gust este practic inexistent. „Eu le spun întotdeauna oamenilor că acele mere cu pete sau cu urme de insecte sunt mult mai gustoase decât cele uriaşe, cu o culoare stridentă şi foarte curate din punctul de vedere al aspectului. Omul poate alege: fie mănâncă ceva frumos dar nesănătos, fie mănâncă ceva mic, urât, dar sănătos şi sigur. Alegerea ne aparţine în totalitate!“

Specii rare înmulţite in vitro

În paralel cu înfiinţarea băncii de gene, aceiaşi oameni de ştiinţă din oraşul Jibou au iniţiat o adevărată campanie de salvare prin înmulţire in vitro a unor specii rare de plante, cum ar fi, spre exemplu, laleaua pestriţă. Biologii din Jibou caută specii aflate pe cale de dispariţie în mai multe zone din ţară, iar apoi, prin procedura înmulţirii in vitro, sunt obţinute mii de exemplare. Multe dintre aceste exemplare vor fi duse şi plantate în mediul lor natural, cercetătorii sperând că vor reuşi să crească şi să se înmulţească singure. Proiectul a fost pus deja în aplicare, iar multiplicarea in vitro a unor specii rare de plante se află în plină desfăşurare.

Adrian LUNGU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013

Chieşd - o comună cu perspective de oraş

Ioan Cătană, primar în comuna sălăjeană Chieşd de mai bine de un deceniu, spune că singura şansă pentru dezvoltarea unei comunităţi este o luptă continuă, chiar şi cu morile de vânt. Deşi se numără printre cei mai longevivi primari de comună din judeţ, crede că încă mai are multe de făcut pentru comunitatea pe care o reprezintă. El spune că nu vrea să acuze pe nimeni, dar a găsit comuna cu drumuri desfundate, iar trotuarele erau un vis pentru localnici.

„A fost greu pentru că nu exista nimic, deşi comuna era una în care industria minieră a funcţionat ani la rând. Am început cu uliţele pentru că atunci când ploua îţi trebuia tractor să circuli pe ele. Trotuarele erau din pământ bătătorit, iar iluminatul public era ceva ce practic nu exista. Tocmai de asta am şi intrat în administraţie, pentru că nu era normal ca o comună în care mineritul aducea venituri importante să nu fie dezvoltată. Am candidat şi am fost ales primar. Am luat lucrurile rând pe rând şi am început să lucrăm. Nu îmi plac cei care vorbesc mult, dar nu fac nimic. Aşa că am pus osul la treabă“, povesteşte primarul sălăjean, supărat oarecum pentru că l-am rugat să se „laude“ cu câteva realizări.

„Nu-mi place să mă laud. Mai bine haideţi să vă arăt cam ce am reuşit să facem, nu eu, ci toţi cei care reprezintă echipa administrativă...“, spune primarul.

Cea mai modernă grădiniţă din judeţ

Pentru că este o comună cu mulţi tineri, autorităţile din Chieşd au fost obligate să găsească soluţii în vederea construcţiei unei grădiniţe cu o capacitate mai mare faţă de vechea unitate. „Am construit această grădiniţă după un model american şi este perfect funcţională. Era nevoie de aşa ceva pentru că avem mulţi tineri în comună“, mai povesteşte primarul, care consideră că, dacă tinerii nu sunt atraşi la nivel local, mediul rural nu îşi mai are rostul. „Văzând că pleacă tot mai mulţi tineri în străinătate, am considerat că este momentul să lucrăm puternic la infrastructură, să reabilităm drumuri, să construim trotuare astfel încât localnicii să aibă în comună condiţii similare cu cele din oraş. Numai aşa tinerii plecaţi la muncă în străinătate se vor gândi să revină acasă, nu să se mute la oraş, aşa cum s-a întâmplat de 40 de ani încoace, când toată lumea voia să ajungă în Zalău sau în Şimleu. A venit şi vremea ca tinerii să rămână în sat pentru că şi aici se pot face multe lucruri, cu condiţia să îţi şi doreşti aşa ceva.“

Chirie pentru medici de 1 euro pe an

Întrebat cum a reuşit să rezolve problema asigurării unui medic în comună ştiind că Sălajul se numără printre judeţele cu un deficit uriaş de cadre medicale şi în special de medici de familie, Ioan Cătană zâmbeşte şi spune că treaba este destul de simplă.

„Ca să ai medic în comună trebuie să-l convingi să rămână. Cum? Foarte simplu, oferindu-i sprijin. La noi, spre exemplu, medicul de familie plăteşte primăriei o chirie simbolică de un euro pe an pentru spaţiul ocupat. Aşa am ajuns să avem şi farmacist şi dentist, pentru că oamenii străbăteau în anii trecuţi şi câte 10-20 de kilometri până la un cabinet medical. Trebuia rezolvată urgent şi această problemă pentru că nu este normal să nu ai medic şi farmacie în comună. Eu cred că numai astfel poţi să-l convingi pe medic să vină şi să rămână“, a mai subliniat primarul.

Nevoie de apă şi canalizare

Ioan Cătană spune că din 1996, de când este primarul comunei Chieşd, a încercat să rezolve cât mai multe probleme ale comunităţii, obiectivele vizate pentru perioada imediat următoare fiind apa şi canalizarea.

„Sunt importante apa şi canalizarea pentru că atunci vom putea vorbi de condiţii într-adevăr ca la oraş. Lucrăm la aceste investiţii şi sperăm să le finalizăm cât mai curând pentru că oamenii au nevoie de condiţii de viaţă cât mai bune. Vă vorbesc despre apă pentru că din cauza fostei exploatări miniere de la noi necesarul de apă potabilă este greu de asigurat în comună. Apa din fântâni este roşiatică şi nu este potabilă. Aşa că avem nevoie, pe lângă multe alte investiţii, de o aducţiune cât mai urgent. Sunt lucruri pe care trebuie să le facem pentru oamenii de aici, pentru a-i motiva să rămână şi să muncească în comună“, spunea cu convingere primarul în încheierea dialogului nostru.

Adrian Lungu
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Lumea pivniţelor din Sălaj

Vîrşolţ este localitatea cu cele mai multe pivniţe din România. Peste 400 de pivniţe se află pe dealul care înconjoară satul, unele fiind vechi de mai bine de două sute de ani.

Vârşolţ ar putea deveni localitatea cu cele mai multe pivniţe din lume

Vîrşolţ concurează în acest an pentru localitatea cu cele mai multe pivniţe din lume, dar nu acest aspect este inedit, ci faptul că pivniţele sunt o tradiţie la nivel local care se întoarce cu câteva sute de ani în urmă. Toate sunt pline cu butoaie cu vin şi înconjurate de zeci de hectare de teren cultivat cu viţă-de-vie. Întâmplător, multe din aceste pivniţe seamănă perfect cu casele hobbiţilor, celebrele personaje din filmul Stăpânul Inelelor. Asemănarea a fost descoperită de către turiştii din Olanda şi Ungaria, care nu se mai satură să vină în Sălaj pentru a petrece zile întregi în pivniţele răcoroase vara şi calde iarna. Am ajuns în localitatea Vîrşolţ, situată la mai puţin de 15 kilometri de Zalău, într-o dimineaţă geroasă de ianuarie.

Bartos Iacob este unul dintre proprietarii de pivniţe din sat şi se oferă să mă conducă la locul cu pricina nu doar pentru a-mi arăta pivniţele, ci şi pentru a-mi spune povestea lor. Pivniţele se află pe dealul numit de localnici „Golgota“, unde pământul este nisipos, iar priveliştea uimitoare. În apropiere se află pădurea care face ca totul să se transforme parcă într-o poveste care nu ai mai vrea să se încheie. După doar câteva minute de mers cu maşina pe un drum pietruit, începem să urcăm. De o parte şi alta a drumului apar viile, iar la margine pivniţele în forma unor căsuţe mici cu prelungire sub pământ. Acolo este păstrat vinul în butoaie din stejar, lemnul de esenţă tare dându-i licorii un gust aparte. Pivniţele sunt multe, imposibil de numărat din mers. Am renunţat să le număr, dându-i crezare primarului comunei Vîrşolţ, Breda Lajos, care după câteva calcule îmi spune clar că sunt aproximativ 400. După o jumătate de kilometru ajungem la marginea pădurii şi ne continuăm drumul pe o potecă acoperită de zăpadă proaspăt aşternută.

La capătul acesteia se zăreşte o căsuţă de culoare verde, ca o formă destul de ciudată. Jumătate afară, jumătate sub pământ, pivniţa este a domnului Bartos Iacob. Acesta îmi face semn să vin aproape şi cu o cheie mare deschide lacătul de la uşa de acces în formă de butoi. Înăuntru este beznă şi se simte un miros plăcut de vin. În colţ zace un şitău (n.r. storcător tradiţional de struguri), iar în lateral se află scara de acces în pod, unde vizitatorii se pot odihni în linişte, departe de zgomotul şi aglomeraţia din oraş, atât vara cât şi iarna.

Înainte de toate, pasiune şi tradiţie

Bartos Iacob îmi spune, în timp ce trage vin dintr-un butoi, că pivniţa a fost a bunicului său. De-a lungul anilor a trecut prin mai multe transformări, dar la bază este aceeaşi. „Noi venim aici vara să lucrăm via. Aşezăm ceaunul pe foc şi punem la fiert bogracsos-ul. Seara, când terminăm munca, e gata şi mâncarea. Gustăm apoi un vin bun şi stăm în jurul focului. Aici te poţi odihni cel mai bine. Uitaţi cât este de frumos!“, spune domnul Bartos, care a izbutit în cele din urmă să umple o sticlă cu vin alb-gălbui, cu miros puternic de struguri copţi. Şi după ce îmi spune în glumă că vinul se face în primul rând din struguri, bărbatul mă pofteşte în via sa, arătându-mi cât de bine este îngrijită.

Se vede de la o poştă pasiunea localnicilor pentru viticultură. Păcat însă că niciun strop din acest vin nu ajunge pe raft, localnicii neavând instalaţie pentru îmbuteliere şi nici tehnologia necesară.

Nu sunt deranjaţi însă şi cred că cel mai important este să ducă povestea vinului şi pivniţelor mai departe. Domnul Bartos renunţă să mă îmbie cu vin după ce îi spun că mă întorc în Zalău cu maşina şi nu pe jos şi, deranjat, îmi spune că data viitoare să las Dacia acasă.....

Tinerii văd în pivniţele de la Vârşolţ locuinţele hobbiţilor

La câteva pivniţe mai jos ne aşteaptă primarul comunei Vârşolţ, Breda Lajos, care îmi spune că luna viitoare pivniţele vor fi incluse într-un circuit turistic internaţional. Locul a devenit extrem de căutat de turiştii dornici de a uita de civilizaţie, dar şi de stresul cotidian, pentru a trăi măcar pentru câteva zile într-o lume rurală, într-o linişte absolută. Numărul turiştilor a început să crească mai ales după ce câţiva tineri veniţi în tabără au constatat că multe pivniţe seamănă cu locuinţele hobbiţilor din Stăpânul Inelelor. Iar de aici restul este deja poveste, care a prins contur şi a transformat peste noapte o comunitate într-un punct de atracţie turistică.  Am lăsat pivniţele şi viile în urmă, într-o ninsoare deasă care a făcut ca zăpada să acopere urmele noastre, locul cufundându-se într-o linişte perfectă.

Adrian LUNGU
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013