Lumea satului 750x100

update 4 Dec 2020
Lumea Satului

Lumea Satului

Copălău - Patria usturoiului! Un brand la nivel local

Comuna Copălău din judeţul Botoşani şi-a câştigat în timp renumele de „patria usturoiului“ datorită calităţilor deosebite şi gustului unic pe care îl are planta aromatică cultivată de peste 40% din localnici. Faima usturoiului de la Copălău şi a localnicilor cultivatori a determinat autorităţile din judeţul Botoşani să facă deja demersuri la Ministerul Agriculturii pentru omologarea acestuia ca brand național şi european.

Va fi un brand și la nivel național

Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău, spune că în curând acest usturoi va fi un brand și la nivel național şi european, nu doar local. „Suntem în derularea unei acțiuni pe această temă. Deocamdată am fost blocați de alegeri, COVID-19, dar ulterior, după ce situația va permite, vom continua aceste demersuri pentru omologarea lui ca brand european. În principiu, cam 40% din populația comunei se ocupă și cu cultivarea usturoiului datorită calității solului și vechii tradiții pentru această cultură. Sunt undeva la 90-100 ha, cu suprafețe cuprinse între 0,3-4 ha, în funcție de potențialul și posibilități fiecărei familii.“

53 ha de usturoi cultivate... prin Programul de minimis

În ceea ce priveşte subvenția pentru cultura de usturoi, respectiv ajutorul de minimis, la ora actuală, pentru anul 2020, în Copălău au fost undeva la 68 de cereri, însumând o suprafață de 53 ha de usturoi, mai adaugă edilul. „Suprafață dublă față de anul 2019, când a avut loc primul an de program. La nivelul comunei Copălău avem o asociație și o cooperativă; deocamdată nu funcționează pentru că oamenii sunt un pic reticenți, știind timpurile de demult, cum funcționau cooperativele agricole. Prin asociația și cooperativa înființate de noi ne dorim să putem derula proiecte pe exercițiul financiar care va fi din 2021, cu fondurile ce ni se vor pune la dispoziție.“

Transpiri mult până vezi un kilogram de usturoi

În ceea ce priveşte asocierea, problema pleacă nu numai de la mentalitate, ci și de la lipsa forței de muncă pentru că această cultură nu este o activitate ușoară, adaugă Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău. „Transpiri mult până vezi un kilogram de usturoi. Ideea este că ne influențează și vremea, posibilitățile de irigare și, când vezi că unii producători au scos cantități suficiente de usturoi, iar alții nu este un pic mai complicat de asemenea, iarăși fărâmițarea suprafețelor de teren reprezintă un alt impediment, este foarte greu de unit terenul pentru a putea lucra în comun și să nu uităm că usturoiul este mult mai bun când se lucrează manual, prin manopere simple, decât dacă mergem spre industralizare, adică în culturi mari și intervenim cu alte substanțe ajutătoare.“

Au scăzut importurile de usturoi cu 30%

Pentru 2021 edilul este optimist şi crede că va fi un an productiv. „Ca și anul trecut, suprafața de usturoi care se presupune că va fi cultivată anul acesta va fi în creștere, ca urmare și producția. Din statisticele pe care le avem de la Direcția pentru Agricultură Judeţeană Botoşani, se vede că au scăzut importurile de usturoi cu 30%; este clar că și datorită comunității și oamenilor din comuna Copălău. Lucrurile cred că merg într-o direcție bună, chiar dacă încet și condiționat de timpuri și de vremuri“, încheie Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău.

Agricultura este o loterie

Luând la pas uliţele comunei, la ieşirea spre Botoşani l-am întâlnit pe nea Costică la semănat de usturoi, cu toate că el este constructor de meserie. „Cultivăm o suprafață redusă, în jur de jumătate de hectar, este mai mult pentru copii, de aceea îi și ajut la treabă. De multe ori, chiar dacă ar proveni sămânța din altă parte, nu prea ar fi randament, terenul nostru este unul slab, dar pentru cultura de usturoi este bun, fiind argilos. Terenul acesta a fost pregătit tot mecanizat, foarte multe manopere, deci dintr-o dată s-au făcut cheltuieli, până să ajungem acum să semănăm. Nu se poate pune cu semănătoare la noi deoarece trebuie să ai o suprafață mai mare și trebuie să fie și după timp, cum prinzi terenul. Pentru că sămânța asta este mare, la jumătate de hectar avem nevoie de 750-800 kg de usturoi, iar producția ne așteptăm să fie în jur de 3 tone. Deocamdată la noi se moștenește în familie“, spune localnicul.

Botoşăneanul ne dă şi câteva sfaturi cu privire la usturoiul toamnă. „După ce îl recoltăm trebuie să fie întins pe anumite leațuri, scânduri, zis pari, să fie la aer, să nu fie așezat grămezi sau în mănunchiuri pentru că el trebuie să se poată usuce în voie atât pentru a-l vinde, cât și pentru a-l păstra pentru sămânță. Toate soiurile de usturoi trebuie puse din toamnă. Și când este mustul zăpezii este foarte bine, așa cum spuneau și bătrânii, cu toate că este mai greu de muncă. În prezent, solul este tare pentru că s-a pregătit mai târziu, sunt condiții foarte grele de muncă, dar nu avem ce face pentru că de aici câștigăm un ban. Agricultura este o loterie, nu trebuie să ne descurajăm! Anul trecut a fost greu, dar totuși să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că au mai fost și câteva ploi și oamenii nu au rămas complet în pierdere, dar nici mult profit nu s-a făcut; Însă noi trebuie să cotinuăm, că mâncare nu trebuie numai anul acesta, trebuie și la anul, și la anul celălalt. La noi pe baza usturoiului se mai câştigă un ban de cheltuială deoarece alte posibilități nu prea sunt“, a încheiat nea Costică, un cultivator de usturoi de-al locului.

La un 1.30 ha, producţie de 8 tone de usturoi

De-o parte şi de alta a drumului european E58, arteră rutieră ce face legătura între Iaşi şi municipiul Botoşani, aproape în faţa fiecărei case se află tarabe improvizate cu sute de „funii“ de usturoi scoase la vânzare. Aşa am cunoscut-o şi pe Mihaela Dulgheriu, care cultivă usturoi de 30 de ani. „Aceasta este zona usturoiului, este un pic mai aromat, mai bun față de cel adus din import; de exemplu, acesta este usturoiul alb, acesta este roșu, care este mai aromat și un pic mai iute. Este foarte bun, gustos și productiv. Dau un exemplu, dacă faceți mujdei astăzi și îl lăsați seara sau chiar a doua zi, aud de la clienți, eu nu am încercat acela din străinătate se înverzește, se face mov, iar al nostru rămâne natural. Toamna trecută am pus un hectar și 30 de ari de usturoi și am scos undeva la 8 tone de usturoi. Am fost foarte mulțumiți, s-a făcut producție după anul dificil care a fost. Puncte de desfacere avem aici la poartă, la piață în Botoșani, mai ducem la Suceava, Fălticeni, prin piețe în Bacău, Iași“, ne exemplifică botoşăneanca.

Rotaţia culturii, elementul-cheie în tehnologia usturoiului

Totul se face în familie şi toţi muncesc cot la cot, ne spune femeia. „Soțul este la pus usturoi; așteptăm vremuri mai bune, a plouat la timp, acum se poate semăna și să de-a Dumnezeu să se facă la anul. De exemplu, unde am pus anul trecut usturoi nu mai punem anul acesta; în fiecare an terenul trebuie schimbat şi prășit; noi îl prășim de 3-4 ori pe vară deoarece, dacă nu sunt buruieni, recoltatul merge altfel pentru că noi nu erbicidăm. Cu toate că anul trecut am semănat o suprafață considerabilă, anul acesta o să semănăm până într-un hectar; că este foarte greu de muncit, la fel și de depozitat.“

Pentru că suntem în luna noiembrie şi imediat vine iarna am întrebat-o pe doamna Mihaela cum depozitează ea usturoiul. „Noi pe timp de iarnă îl ținem în niște magazii; de exemplu nici la căldură, dar nici să înghețe; la căldură nu este bun că transpiră, dă mucegaiul și se strică. Dacă vine un frig de -10 sau -15 grade Celsius, atunci îl acoperim“, a mai spus femeia.

Beatrice Alexandra MODIGA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Sistemul ideal: tehnologie adaptată, hibrizi adaptați

Probabil cea mai mare provocare întâlnită de fermierii din România în ultimii ani este reprezentată de schimbările climatice care sunt din ce în ce mai evidente și mai greu de anticipat. Anii în care seceta distruge totul și cei cu precipitații normale sunt aleatorii și cu toții avem dificultăți în alegerea geneticii și a tehnologiilor utilizate: Express® sau Clearfield® Plus, arătură sau scarificare, preemergență sau postemergență, sunt alegeri greu de făcut.

Când vine vorba de floarea-soarelui lucrurile sunt mai simple, cea mai potrivită tehnologie vine la pachet cu cei mai potriviți hibrizi.

Hibrizii linoleici Pioneer® Express® sunt și vor rămâne pe primul loc în alegerea fermierilor pentru că au demonstrat că pot face față cu brio atât anilor secetoși, cât și anilor cu pluviometrie ridicată.

Ajutați de tehnologia ExpressSun®, care permite cultivarea lor chiar și pe cele mai îmburuienate terenuri, acest pachet aduce numai avantaje fermierilor:

  • fără restricții în rotația cu cerealele păioase – lucru foarte important, din moment ce după floarea-soarelui peste 80% din fermieri seamănă grâu sau orz – REMANENȚĂ ZERO.
  • hibrizi foarte bine adaptați, precum P64LE99 și P64LE25, care deja nu mai au nevoie de prezentare sau hibrizii noi, creați în România, la Afumați, precum P64LE137 și P64LE136, care pot fi cultivați oriunde în țară.
  • controlează un spectru larg de buruieni, chiar și pe cele mai greu de combătut, precum Cirsium arvense / Pălămida.
  • pachet de toleranță la principalele boli și rezistență genetică la cel mai periculos fitoparazit – Orobanche / Lupoaie.
  • flexibilitate în aplicarea erbicidului – singura tehnologie în care putem erbicida în momentul optim pentru combaterea buruienilor, fără a mai aștepta un anumit stadiu de dezvoltare.
  • putem reface erbicidarea în cazul unei ploi sau putem re-erbicida capetele sau zonele mai îmburuienate.
  • posibilitatea erbicidării imediat după răsărirea plantelor, fără să supunem plantele unui stres de îmburuienare, așteptând un stadiu anume.
  • cel mai performant portofoliu de hibrizi în cazul unei secete dezastruoase, precum cea de anul acesta.

Folosind genetica Pioneer®, riscurile sunt mai mici, iar surprizele neplăcute dispar!

Andrei CIOCOIU – Category Marketing Manager Oilseeds RO&MD

Incursiune lingvistică prin vechea viticultură din Moldova

Editura Academiei a publicat, deocamdată în on-line, o broșură cu valoare excepțională, Denumiri pentru soiuri de struguri în Moldova, scrisă de prof. Ion Nuță, în urmă probabil cu 30-35 de ani. Basarabean născut în 1937 la Bălți, în România Mare a acelor vremuri, Ion Nuță (d.-2011) a fost un reputat lingvist și istoric literar, cu studii efectuate la Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza“ Iași. A predat întâi la o școală din Mogoșești, apoi a fost promovat cercetător principal în domeniul lingvisticii la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Universității „Al.I. Cuza“ și, ulterior, a activat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române-Filiala Iași. A publicat în Iașul literar, Cronica, Convorbiri literare, Limbă și literatură, Ateneu etc. Este autorul mai multor volume, între care amintim: Chestionar dialectal, Noul Atlas lingvistic al României, Date despre localități, Dicționar de termeni viticoli, Tezaurul toponimic al României etc.

Printre scrierile lingvistului se regăsește și un capitol dedicat denumirii vechi a soiurilor de struguri din Moldova, o lucrare cu valoare științifică, documentară și sentimentală deopotrivă. Cel puțin în felul acesta putem afla o parte din zestrea spațiului nostru rural. De la prof. Nuțu aflăm, de exemplu, că primele încercări de clasificare a varietăților de struguri datează din 1844, iar începând cu 1850 tratatele de agricultură încep să descrie soiurile de viță-de-vie. Tot autorul ne spune însă că denumirile varietăților de struguri sunt mult mai vechi, având în vedere că toată Moldova, dar nu numai, avea deja podgorii de prin anii 1400 la Bucium, Uricani, Copou, Huși. Dar planta se cultiva prin Asia cu și mai multă vreme în urmă, poate cu cca 3500-3000 î. Hr., ajungând curând și pe teritoriile românești.

Denumiri populare date de culoarea boabelor

Galbenă, răspândită în toată Moldova, mai puțin Cotnari, definește probabil soiul Galbenă de Odobești, care popular a luat denumiri diverse: poamă galbenă sau galbenă grasă (Vrancea), bucium de poamă galbenă (Huși), gălbuie, gălbenușă (Iași), gălbenică (Vaslui), gălbișoară, gălbioară, gălbinoasă, gălbiniță, gălbinea (Vaslui, Iași). Se găsesc și forme compuse, cum ar fi galbenă ca aurul sau galbena cea sticloasă (Vaslui).

Pentru varietatea de struguri cu bobul negru, cultivatorii din mediul rural au găsit derivate diverse, cum ar fi negru moale, vânătă, poamă vineție, murgă (Vaslui, Botoșani, Iași).

În Botoșani, pentru o varietate care se aseamănă cu Grasa, s-a găsit varianta iordană, specialiștii sugerând că denumirea vine de la faptul că strugurii pot rezista până târziu, în iarnă, de sărbătoarea Iordanului. Ca denumiri arhaice sunt iordana neagră și albă, iordovan, iordovană, poamă iorgană, poamă iorgovană (iorgovan = liliac în versiune bănățeană).

Braghina (denumire la origine rusească) este un strugure cu boabe roșii, puternic brumate și cu pulpa foarte suculentă, cunoscut și sub numele brăghinoară, brăghioară, brăghiță, brăghinor, brăghinar. Braghina poate fi bătută, rară, mare, cu bobul mare, cu bobul mic, braghină de Drăgășani. Alteori, același strugure este numit roșioară, poamă roșie, strugure roș, vulpe bătută sau vulpe roșie bătută.

Crâmpoșie (crâmpei, crâmpoi, în Oltenia) definește un strugure alb-verzui sau ruginiu, cu boaba rară, lunguiață, asimilat în Moldova (Odobești, Cotnari, Huși, Copou) sub numele de viță crâmpoșie, crâmpoșie mică sau mare, poamă crâmpoasă, trosnitoare sau trăsnitoare (bobul trosnește între dinți), poamă cârligoancă (de la cârlig), clempușă, schimpoșie.

Tămăioasa (de la tămâie) se transformă, în Moldova, în busuioacă (miros de busuioc) de Moldova, albă, neagră, tămâioară, tămâiată, tămâiță, busuiociță, poamă tămâie, tămâie de butuc, busuioacă sau tămâioasă de Bohotin, tămâioasă vânătă (sau roșie) de Bohotin, joiana sau joienică (de la o plantă ce conține un suc gălbui).

Pentru soiurile hibride sunt o multitudine de denumiri „inventate“ de podgorenii satelor Moldovei, în funcție de mărimea, gustul și culoarea bobului, calitatea vinului: apoasă, bețivană, boscănată, crăpătoare, frumușică, malacă sau malagă, mălăioasă, mămăligoasă, neam rău, necăcioasă, țâșpoagă, vinoasă etc.

Denumiri după forma boabelor și a ciorchinilor

Soiul Băbească sau băbască (struguri rămuroși și boabe rotunde, rare, de culoare neagră-albăstruie) este denumit și crăcană, crăcănată, crăciță (Vrancea și Neamț), rară și răricică (Iași și Botoșani), rănțurată sau rășchirată (Galați și Vaslui), căldărușă sau căndeluță (de la planta cu același nume, Botoșani), cinci clopoței, rară neagră sau crăcană neagră, babă-crăcană (Iași și Botoșani).

Bășicata (bob alb, rotund, bășicat) este o denumire cu originea în podgoria Dealu Mare, preluată apoi în Moldova sub diverse forme: beșicată, bășicoasă, bășică, bășicuță, bășicată albă, neagră, acră, poamă acră, albă bășicată (Cotnari și Huși), poamă cu bășici, ghileșaie (de la o varietate arhaică de cireșe).

Berbecel (boabe mici, rotunde, dese, albe) este specific Olteniei, în Moldova fiind preluat peste tot și doar arar la Huși și Cotnari, sub regionalismele: poama berbecului, bărbăcuț, cucoană sau poama cucoanei (specific mai degrabă Argeșului), alb mărunțel, alb prăjit, albișoară, albuț, albitură, albuică etc.

Cruciulița (origine în Oltenia, derivat din cruce, care este și forma ciorchinuilui) a fost preluat în Moldova drept poamă cruciuliță, cruce întoarsă, poamă în cruci, poamă sfântă, sfântă bătută, cruce de strugure, neagră în cruci.

Țâța caprei (bob asemănător cu al soiului Coarnă) este un soi răspândit sub foarte multe denumiri populare, respectiv poama caprei, căprița, țâța caprei albă sau neagră, țâța oii, coada oii, poamă țâță, țâțche, poamă țâțari.

Țâța vacii (tot soi similar Coanei) este un soi cunoscut sub derivatele poama vacii, pulpa vacii, cornul vacii, ochiul vacii, văcărească.

Fetească (soi autohton, alb sau negru, care are la bază termenul fată + terminația esc) se întâlnește sub numele de festișoară, fetiță, poama fetei, poama albă sau neagră a fetei, rândunică, păsărească neagră sau albă, coada rândunicii, pădureață (Galați, Vrancea).

Grasa își are originea la Cotnari (Grasă de Cotnari), numindu-se și furmint, grasă românească, grasă de Cotnari, poama cea grasă, grasa cea mare, cotnăreancă, grăsuță, grăsulie, grăsană. Alteori, având în vedere că, în anumite condiții, pielița bobului crapă, i se mai spune plesnitoare, poamă crăpătoare.

Gordinul este unul dintre cele mai vechi soiuri, denumirea venind probabil de la varianta rusească a dârmozului. În Moldova este întâlnit sub numele de gordin țuguiat, mititel, păsăresc (boabe mici), alb, negru, mierliță, gordan, gorgan, băldoaie (via unei oarecare Băldioaiei).

Vulpe (struguri bifurcați la vârf, cu boabe negre, dese și rotunde) apare cel mai des ca hulpe, hulpoaică, vulpoșiță, vulpoaie, mierlesc, poamă mierlă, vulpe neagră, coada vulpii.

Zghihară (asemănătoare soiului Galbenă de Odobești) este un soi specific Hușilor, fiind atestat sub diverse alte forme precum chihoară, ghihară, zghihoară, zghiardă, chiharcă, zăsănească.

Maria BOGDAN

Acţiuni privind asigurarea statusului de sănătate, a normelor de protecție și bunăstare la animale în perioada de iarnă

Apropierea anotimpului de iarnă şi, totodată, trecerea treptată a unor specii de animale (bovine, ovine, caprine şi cabaline) la sistemul de creştere şi exploatare în stabulaţie permanentă impune crescătorilor de animale şi păsări să întreprindă şi să realizeze din timp o serie de acţiuni și lucrări prin care să se protejeze starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor care sunt crescute în exploataţiile comerciale sau în exploataţiile nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

În acest context trebuie cunoscut că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, elemente care reprezintă starea animalului la un moment dat în raport cu factorii tehnologici de exploatare, respectiv de asigurarea unui confort biologic, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă în decursul anului, factori oferiţi de către proprietarii de animale, prin:

  • asigurarea spaţiului vital indispensabil;
  • supravegherea zilnică a animalelor;
  • respectarea normelor tehnologice de exploatare, a parametrilor de microclimat, a ventilaţiei și a normelor de zooigienă;
  • asigurarea consumului necesar de furaje şi de apă;
  • aplicarea programelor de profilaxie a bolilor transmisibile sau a tehnopatiilor;
  • asigurarea conceptului de securitate alimentară şi trasabilitate.

Deși majoritatea fermierilor își cunosc acțiunile și responsabilitățiile privind pregatirea pentru iernare a animalelor de rentă, consider necesare unele recomandări plecând de la premisa că, pentru a obține producții superioare și de calitate, este nevoie de animale sănătoase.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor se recomandă ca pentru perioada de iarnă proprietarii de animale şi păsări să asigure:

Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să respecte densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, realizată prin:

  • remedierea, după caz, la adăposturi a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, a coeficientului de luminozitate, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală;
  • suprafaţa totală de adăpostire şi dimensiunea grupului pentru animale se determină în funcţie de specie, vârstă şi de alte caracteristici biologice;
  • la specia bovină, la viţei – 1,5 m, la tineret 1,8 la vacă în sistem legat patul cu L – 1,8 m, l – 0,8 m şi front de furajare 50 cm;
  • la ovine, densitatea în saivan trebuie să asigure 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţă minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel. În perioada fătărilor adăpostul se compartimentează în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei);
  • igienizarrea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii, deratizare, dezinsecţii şi zugrăvit, efectuate cu unități specializate.
  • Asigurarea apei la nivelul necesarului, verificarea şi protejarea surselor de apă, remedierea anumitor defecţiuni pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente şi indici de calitate, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Asigurarea condiţiilor optime de depozitare, păstrare şi administrare a stocurilor de furaje prin:
  • evitarea pășunatului pe suprafețele acoperite de brumă sau administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate, în perioada cu temperaturi scăzute, sau furaje depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni digestive grave;
  • menţinerea în stare de funcționare și igienă a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor şi a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea şi transportul furajelor şi evitarea oricărei surse de contaminare a acestora,
  • verificarea calităţii furajelor prin afuirea de probe la laboratorul de referinţă, respectarea recomandărilor menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi.

Respectarea normelor de biosecuritate în ferme prin:

  • funcționarea filtrului sanitar pentru personal și rutier la intrarea în fermă;
  • asigurarea condiţiilor de evacuare şi depozitare a dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare, astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor;
  • amenajarea unor spaţii pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la unitatea specializată.
  • Să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor (bovine, ovine, caprine şi porcine) existente în exploataţie.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în/din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale.
  • Să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi păsărilor din exploataţie.
  • Să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, tratamente antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

Precizăm că în această perioadă a anului sunt programate acţiuni de supraveghere prin măsuri specifice a unor boli transmisibile, respectiv TBC Blutonguie, ESB Scrapia la ovine, Gripa aviară, Salmonelele la păsări, vaccinarea antirabică a carnasierelor domestice, tratamente antiparazitare de necesitate etc.

Medicii veterinari, pe lângă verificările şi evaluările privind respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare în exploataţiile cu animale şi păsări, caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin informări reciproce cu problematica existentă, pentru a soluţiona operativ doleanţele şi solicitările acestora şi pentru aplicarea unor măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Alertă sanitar-veterinară în judeţul Suceava

În ultima perioadă, pe raza judeţului Suceava au fost depistate în gospodăriile populaţiei patru focare principale de pestă porcină africană. Primul focar a apărut la sfârşitul lunii octombrie în satul Strâmtura, comuna Vama, apoi la începutul lunii noiembrie au apărut alte două focare la Corocăieşti, comuna Vereşti, şi în satul Hreaţca, comuna Vultureşti, iar la diferenţă mică de timp probele de laborator au mai confirmat un alt caz de boală în satul Călineşti Enache, comuna Dărmăneşti, iar în satul Corocăieşti a mai fost descoperit un focar secundar.

Conform conducerii Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, se fac toate eforturile pentru ca virusul să nu se extindă. Au fost constituite zone de supraveghere şi zone de siguranţă, iar echipe mixte de control au început inventarierea tuturor efectivelor de porcine.

„Este foarte important ca oamenii să colaboreze şi să nu ascundă porcii, chiar şi dacă nu erau anterior înregistraţi sanitar-veterinar. Mesajul cel mai important care trebuie să ajungă la crescători este că porcii nu vor fi sacrificaţi dacă nu prezintă semne de boală. Animalele trebuie izolate, iar contactul cu acestea trebuie să îl aibă doar o persoană, cea care le aduce hrana“, a precizat doctorul Sorin Mihai Voloşeniuc, directorul executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare Suceava.

Pesta porcină africană (PPA) este o boală periculoasă, fără tratament sau vaccin, care afectează speciile domestice şi sălbatice de porcine Porcii care contractează virusul refuză hrana, pe corp apar pete roşiatic-violete, au secreţii nazale şi oculare de culoare roşie şi uneori se instalează diaree hemoragică. Decesul survine în 2-3 zile, boala fiind extrem de contagioasă şi virulentă. Din fericire, nu există risc de transmitere a virusului pestei porcine africane la om.

Cea mai mare piaţă din Moldova, închisă din cauza focarelor de pestă porcină africană

Din cauza evoluţiei pestei porcine africane, Centrul Local de Combatere a Bolilor Suceava a decis interzicerea desfăşurării activităţii pieţei din localitatea Vereşti, cea mai mare piaţă din Moldova, întinsă pe aproximativ şapte hectare de teren şi în care se face comerţ cu animale şi produse agricole. Decizia a fost luată în condiţiile în care piaţa se află în zona de supraveghere a focarului, fiind considerată un factor major de risc pentru răspândirea virusului, iar schimburile de animale în această locaţie se fac intens şi cu crescătorii din judeţul vecin – Botoşani.

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, cu sprijinul poliţiştilor şi jandarmilor, a început şi controale, inclusiv în trafic, pentru prevenirea răspândirii pestei porcine africane prin depistarea transporturilor de porcine.

La numai câteva zile de la declanşarea alertei sanitar-veterinare au fost depistate trei transporturi de porcine, două la Vereşti şi unul la Vicovu de Sus. Directorul executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare Suceava, doctorul Sorin Mihai Voloşeniuc, a declarat că, în cele trei cazuri, cei care făceau transporturile au fost amendaţi cu câte 3.000 de lei, fiind escortaţi totodată înapoi spre locurile de unde au venit cu animalele.

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava face apel la crescătorii de porci să înţeleagă perioada dificilă, să colaboreze pentru ca animalele să fie inventariate şi supravegheate şi, foarte important, să nu scoată din gospodării porci sau carnea provenită de le porcii sacrificaţi.

„Cu măsuri stricte, virusul ar putea fi ţinut sub control, iar cele cinci focare de acum ar putea fi închise“, precizează oficialii DSVSA.

Silviu BUCULEI

Povestea frumoasei ciobăniţe de 15 ani din Sânpetrul Mare

O ciobăniță de numai 15 ani reușește să-și împartă timpul între școală și oierit, la stâna părinților săi. Adolescenta, pe numele său Simona Rafailă, din comuna Sânpetrul Mare, judeţul Timiş, are în grijă 350 de oi, mai multe bovine, cabaline şi caprine, de câțiva ani buni, şi spune că majoritatea zilelor şi le petrece în fermă, în cizme de gumă.

O poveste care nu are o ultimă filă!

Simona Rafailă învață la Liceul Tehnologic Romulus Paraschivoiu, ca profil Industria alimentară, iar în fiecare

week-end şi în timpul vacanţelor devine ciobăniță acasă, în Sânpetrul Mare. Adolescenta provine dintr-o familie în care oieritul este o adevărată tradiție. „Ferma noastră este ca o poveste pentru noi, o poveste care nu are o ultimă filă. Nu îmi este ruşine de ceea ce fac, chiar mă mândresc pentru că în ziua de astăzi sunt puţini cei care se ocupă cu creşterea animalelor. Sărbători sau zile liberă nu există pentru că la ferma noastră nu ai cum să te plictiseşti, totul se lucrează în echipă; pot spune că majoritatea zilelor mi le petrec în fermă, în cizme de gumă. Animalele sunt hobby-ul meu, la care nu aş renunţa. Lucrez cu multă dragoste şi plăcere în preajma animalelor. Mulţi sunt cei care îmi spun că sunt mai ceva decât băieţii. Părinţii mei se ocupă cu creşterea animalelor încă de când erau tineri, practic de la vârsta de 20 de ani, iar eu am copilărit în preajma animalelor. Au început cu un efectiv destul de redus, de 6 vaci şi 50 de oi, dar cu timpul efectivul de animale s-a mărit, astfel am ajuns la 60 de capete de vaci, 350 de oi, 10 cai şi 25 de capre. Nu ne bazăm doar pe o singură rasă, de exemplu la ovine avem mai multe, de la ţurcane, oacheşe, bale, până la sârbeşti“, spune tânăra.

„Dacă există iubire, plăcere, pasiune şi bunăvoinţă, nimic nu are preţ, adaugă tânăra. Celor care doresc să-şi clădească un drum în creşterea animalelor le spun că nu vor da greş! Tatăl meu tot timpul îmi spune: «După soarele cu dinţi o să apară şi soarele care va lumina fiecare pas pe care îl vei face în viaţă!» Aceleaşi vorbe le spun şi eu tinerilor crescători. Planurile mele de viitor sunt destul de măreţe, aş putea spune, de la înfiinţarea unui magazin alimentar de lactate la acccesarea de fonduri europene şi la un efectiv de animale destul de numeros. Ferma noastră peste 5 sau 10 ani am să o văd altfel, nu ca pe o poveste, ci ca pe un basm pe care am să-l povestesc cu multă plăcere“, încheie Simona Rafailă.


„Furajele pentru animale le achiziţionăm de la Pecica, o parte din silozul de porumb şi borhotul de bere de la Timişoara, iar fânul şi porumbul le facem noi pe terenurile noastre. În ceea ce priveşte producţia de lapte de vacă, avem cisterna care vine să-l ia de la Braşov, iar din laptele de oaie realizăm brânză, caş, telemea şi o vindem în piaţa din Timişoara.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Fermă de vaci de lapte, de la 5 la 137 de capete

Ghidim Marian din Satul Mărgineni, sat vechi de la poalele Munţilor Făgăraş, are o întreprindere familială cu domeniu de activitate creșterea vacilor de lapte.

O afacere mică ce ia amploare

Ideea unei fermei de vaci „a încolțit“ în mintea domnului Ghidim după o discuție mai amplă avută cu un prieten care se pregătea să plece în Irlanda și își pusese spre vânzare grajdul. Atunci, Marian Ghidim, deja convins că este timpul să înceapă o afacere, a discutat cu familia și au hotărât împreună să-l cumpere. „Fostul proprietar m-a înțeles foarte bine, am făcut niște rate lunare la bancă și suma s-a achitat în 5 ani. Văzând că la bancă mi se puneau mai mult piedici, cereau fel și fel de garanții, omul a zis: «Uite care e treaba. Mai bine dobânda aia mi-o dai mie și socotim cât trebuie să mai plătești...» Și așa am pornit afacerea,“ după cum povestește fermierul.

Baza afacerii s-a pus cu primele 5 vaci. Apoi, pe proprietatea lui a construit încă două grajduri și a ajuns undeva la 30 de vite. În acele condiții, fermierul a considerat că la numărul respectiv de capete de animal nu poate face chiar „o afacere“. Așadar, ușor s-a extins. Pentru realizarea procesului de reproducție trebuie în primul rând alcătuit un plan al montelor și fătărilor și trebuie organizată urmărirea îndeplinirii acestuia în cursul anului. Planificarea montei vacilor și vițeilor se poate face numai cunoscând termenul optim pentru montă sau însămânțare, precum și sistemul de programare a montelor pe parcursul anului. În timp, vacile au fătat, iar Ghidim Marian a păstrat din vițelele proprii care au fost montate chiar de fiul lui, Sebastian Ioan, un montator de renume în zonă. „El se ocupă de montare și de furajare, de multe ori și de tratamente. Lucrează în colaborare cu dr. Gheorghe Rebedeu care este doctor de fermă. Avându-l și pe Sebi alături, treaba merge mai ușor“, spune fermierul, care își continuă povestea afacerii... „Între timp noi produceam, dădeam laptele la fabrica de lapte. Atunci te puteai folosi de valoarea prețului: era 1,20 lei litrul de lapte. Acum e 1,15 lei, altă valoare“, punctează domnul Ghidim.

Momentan ferma numără 137 de animale, cu tineret cu tot, iar ca rase sunt Bălțată Românească, Brune de Maramureș și Holstein pe negru. Media producției de lapte este undeva între 22-23 litri pe cap de animal. Acesta se vinde la cele 3 dozatoare de lapte din Piața Făgăraș, deținute de Ferma Mărgineni. Fermierul preferă brunele de Maramureș pentru calitatea laptelui și grăsimea aparte. „Dacă aceste animale sunt furajate și furajul este administrat așa cum se prescrie de medic, ajungem la o grăsime extraordinară. Procentul de grăsime la vacile brune este cuprins între 4,08% și 3,60% proteină, iar la cele din rasa Bălțată alb cu roșu ajungem la un procentaj de 4% grăsime și proteină, undeva la 3,60-3,69%. În special vacile din rasa Holstein alb cu negru sunt foarte bune pentru că au foarte mult lapte, față de celelalte, dar nu ajung la nivelul și calitatea grăsimii și proteinii brunelor“, explică fermierul.

De asemenea, acesta acordă o mare atenție hranei, mai ales pentru animalele care sunt în lactație. 70% din furaje le are deja în ferma proprie pe care le procesează și le dă spre consum animalelor, iar restul necesar cumpără.

Problemele pe care le întâmpină

De la înființarea afacerii și până în prezent, Ghidim Marian a întâmpinat dificultăți în găsirea forței de muncă optimă. „Oamenii se limitează la ajutorul social. Alții mai au doi-trei copii, alocația este mare, așa că preferă să stea la soare decât să vină să muncească la o fermă, cu toate că majoritatea fermierilor le oferă salarii destul de bune. Aproape că sunt plătiți la fel ca în străinătate. Știu ce vorbesc pentru că am fost în Germania, în Italia și în Elveția“, declară fermierul.

5 lactații pe cap

În ferma sa domnul Ghidim se bazează ca o vacă să aibă cel puțin 5 lactații pentru că abia atunci se observă dacă are randament bun la lapte; în caz contrar, vaca este eliminată din proces, fiind transferată la abator. Din spate, spune fermierul, „vine tineretul care, pe an ce trece, este tot mai bun atât ca producție de lapte, cât și de carne“.

Un alt domeniu de activitate în fermă este ocupat, într-un procent mai mic, de sectorul vegetal: siloz de porumb, porumb de boabe, soia, grâu și, de multe ori, borceag – ovăz cu măzăriche. Acestea se folosesc pentru furaje pentru animale. „Precizez că dăm la dozatoare tot laptele, ceea ce e foarte bine pentru noi... Din ce rămâne, diferența de lapte, facem brânză“, conchide fermierul.

Anca LĂPUȘNEANU

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Oul Hiperimun, unic în România

Știința a arătat că o găină infectată (inoculată) cu un agent patogen are capacitatea de a produce o imunoglobulină specifică numită IgY, adică un anticorp pe care îl transferă din sânge în ou pentru a-l proteja pe viitorul pui de respectivul agent patogen.

Imunoglobulinele Y din Oul Hiperimun de la Romvac, unice pentru imunitate

Pentru capacitatea lor de a acționa țintit împotriva a diferite bacterii, virusuri și fungi, în ultimii 10 ani specialiștii de la Romvac au dezvoltat cu succes, aceste imunoglobuline din oul obișnuit, făcându-le să acționeze specific în terapii profilactice și curative, prin produsele din gama Imunoinstant.

Astfel, Romvac este singura companie medicală din România și una dintre foarte puținele din lume care a ridicat oul convențional de la statutul său de aliment cu proprietăți nutritive și proprietăți terapeutice extrem de limitate, la cel de ou hiperimun care, prin anticorpii săi specifici, ajută la susținerea imunității organismului uman.

Doar imunoglobulinele Y specifice din Oul Hiperimun Romvac acționează împotriva factorilor biologici activi patogeni!

Imunoglobulina Y nespecifică din oul convenţional nu are capacitatea de a acţiona împotriva factorilor biologici agresivi pentru organismul uman. Imunoglobulina Y din oul obișnuit este limitată, adică va acţiona strict pe cele câteva microorganisme cu care pasărea a intrat în contact pe parcursul vieţii sale. Prin urmare, sub nicio formă o găină obişnuită, nevaccinată ca să producă răspuns specific, nu va produce anticorpi specifici şi mai ales pe tulpini care sunt patogene la om.

Mai clar, găina nu va produce niciodată anticorpi IgY specifici, adică anticorpi împotriva Staphylococcus aureus, HPV, Candida, Clostridium difficile etc., dacă nu va fi vaccinată împotriva acestora, adică dacă nu va fi inoculată cu antigene specifice. Aşadar, fără un stimul specific, nu poate exista răspuns specific.

În comparație, obținerea Ouălor Hiperimune polivalente sau monovalente, produse în România numai la Romvac, implică un proces extrem de complex ce cuprinde prepararea antigenelor pe medii de cultură selective, imunizarea găinilor cu antigene emulsifiante în adjuvant, evaluarea cantitativă și calitativă a anticorpilor IgY specifici prin teste imunologice: testul ELISA calitativ și cantitativ, testul de imunodifuzie în gel de agar. Apoi, imunoglobulinele IgY sunt condiţionate în soluţii buvabile, creme, spray-uri, geluri, soluţii pentru aerosoli, suspensii în produsele Imunoinstant, singurele din România care conţin atât anticorpii IgY specifici față de antigene bacteriene, virale și fungice, cât și proteinele imunologic active specifice din albuș.

Imunitatea pasivă indusă de cele 30 de imunoglobuline specifice din Oul Hiperimun Romvac asigură o protecție imediată față de infecții urinare, respiratorii, cutanate, gastrice etc. Acest fapt este posibil deoarece, în ciuda greutății lor moleculare mari, de 180 kDA, imunoglobulinele Y traversează mucoasa tubului digestiv după ingerare, fără a-și pierde proprietățile imunologice și menținându-și capacitatea de a rămâne biologic active în organism.

Romvac – primii şi singurii care produc imunoglobuline Y specifice

Prin urmare, specialiștii de la Romvac sunt singurii din România care fac diferența științifică dintre oul de consum și Oul Hiperimun Romvac, sursă unică și extraordinar de valoroasă de anticorpi IgY ce acționează preventiv și curativ față de agenți patogeni care pot evolua la om și care au dezvoltat sau nu rezistență la antibiotice.

Imunitate pentru toate vârstele

Oul Hiperimun Romvac și proteinele izolate din acesta pot fi utilizate de persoane de toate vârstele (copii, adulți, vârstnici) atât pentru susținerea imunității, cât și în lupta cu infecții provocate de un agent patogen față de care, în Oul Hiperimun, există anticorpi specifici.

Dr. Viorica CHIURCIU, director general - Romvac Company SA

Sfaturi de la un apicultor ieşean pasionat. Pregătirea albinelor pentru iarnă

Anul apicol 2020 a fost pentru apicultura ieşeană un an foarte dificil, unde au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase; drept rezultat, producţia de miere pe familii de albine a fost redusă sau chiar a lipsit, cum este şi cazul tânărului Sergiu Diaconu, din comuna Cozmeşti. Cu toate acestea, ieşeanul nu s-a lăsat deloc demoralizat şi ne va vorbi despre cum a pregătit el familiile de albine pentru iernare, dar şi cum s-a apucat de această ramură a agriculturii.

Ajutorul de minimis a salvat familiile de albine de la moarte

„De apicultură m-am apucat în anul 2010, când pasiunea mi-au stârnit-o doi colegi de serviciu. M-a fascinat acest domeniu interesant și am început cu două familii de albine; în următorii ani le-am înmulțit și am ajuns la 154 de familii“, îşi reaminteşte Sergiu.

Anul apicol 2020 a fost pentru apiculturii din judeţul Iaşi un an foarte dificil deoarece au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase, ne spune ieşeanul. „Au fost ploi ce au durat trei săptămâni, a plouat în fiecare zi, timp în care albinele nu au putut aduna mai nimic, chiar mureau de foame în stup, de aceea a fost nevoie să intervenim chiar și în timpul sezonului activ cu hrană artificială pentru a salva familiile de albine de la moarte. În acest sens, Guvernul ne-a ajutat cu o sumă mică, dar a fost bine-venită. Este vorba de ajutorul de minimis care ne-a adus 25 lei/familia de albine, ceea ce înseamnă 10 kilograme de zahăr și în felul acesta am putut pregăti, cât de cât, și salva familiile de albine pentru sezonul următor apicol deoarece de la 1 august 2020 începe următorul sezon apicol.“


„Anul acesta mă pot «lăuda» cu o producție de miere negativă de zero kilograme de miere pe familia de albine; aici la noi în zonă albinele nu au avut ce culege. În schimb pot spune că, în decursul celorlalți nouă ani, am obținut producții medii la familiile de  albine de 10, 15 până la 20 de kilograme. Am obținut această producție de miere pe staționar, nu în pastoral. Nu am mutat familiile de albine într-un loc în altul. Doar aici pe vatră, ce ne oferă zona, două culesuri mari și câteodată unul mai mic, un al treilea cules“, a mai spus Sergiu.


Despre cum se realizează pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă

apicultor

Pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă începe de la 15 august, cel târziu sfârşitul lunii august, şi se termină în octombrie. Constă în completarea rezervelor de hrană şi reorganizarea cuibului, scoaterea ramelor goale din stup, mai adaugă tânărul. „Familii de albine se pregătesc începând cu 1 august sau chiar de la 20 iulie pentru anul apicol următor. Se începe cu hrănirile de stimulare, de completare, aplicarea tratamentelor anti-varroa pentru a intra în iarnă cu familii sănătoase, deparazitate, familii puternice însemnând o populație generoasă de albine, cu cât sunt mai multe cu atât este mai bine peste iarnă și cu familii sănătoase. Odată cu scăderea populației de albine, cu cât sunt mai puțini indivizi în colonie cu atât trebuie redus și numărul de rame, nu trebuie să intrăm pe iarnă cu multe rame și puțină albină, ci cu puține rame și multă albină. Albinele funcționează ca o colonie, nu este important un individ, cât important este rolul său în colonie. Ele lucrează, se încălzesc în ghem și fiecare albinuță are rolul ei în acel ghem pentru a putea face față intemperiilor, pe care inevitabil le produce sezonul rece. Iarna în stup nu este indicat să se intervină; eu nu intervin iarna în familiile de albine, doar urmăresc iernatul în exteriorul stupului. Izolarea se face începând cu luna septembrie, când deja nopțile se lungesc și devin mai reci. Eu folosesc polistirenul care se utilizează în construcții; este un izolant foarte bun, numai că apicultorii mai tineri trebuie să știe că, dacă folosesc un astfel de material, trebuie să fie atenți la umiditatea pe care o produce acest material lângă familiile de albine, de aceea trebuie o ventilație foarte bună în stup pe timpul sezonului rece. Deocamdată voi rămâne la acest stadiu pentru că am și serviciu și, dacă aș mări numărul de stupi, mi-ar trebui și timp mai mult. Vreau să rămân cu acest număr, dar să am familii mai puternice“, încheie Sergiu Diaconu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Romsilva plantează peste 3,5 milioane de puieți forestieri în campania de împăduriri de toamnă

Peste 3,5 milioane de puieți forestieri vor fi plantați de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva în cursul campaniei de împăduriri de toamnă în fondul forestier administrat. În această campanie vor fi împădurite 1.081 hectare fond forestier, cu precădere în zonele cu altitudini mai mici, de câmpie și silvostepă, după ce în campania de împăduriri de primăvară au fost regenerate pădurile de la munte și deal.

Cele mai mari suprafețe vor fin împădurite în fondul forestier de stat administrat de direcțiile silvice Tulcea, 178 hectare, Dolj, 125 hectare, Brăila, 123 hectare, Galați, 119 hectare, și Călărași, cu 101 hectare.

Vor fi plantați peste 3,5 milioane puieți de stejar brumăriu și pendunculat, cer, gârniță, plopi albi și hibrizi, salcie sau salcâm, toți puieții forestieri fiind produși în pepinierele Romsilva.

În campania de împăduriri de primăvară s-au regenerat 10.789 hectare fond forestier de stat, din care 7.158 hectare prin regenerări naturale și 3.631 hectare prin lucrări de împăduriri.

Programul anual de regenerare a fondului forestier de stat administrat de Romsilva prevede, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, regenerarea a 12.531 de hectare, din care 8.073 prin regenerări naturale și 4.458 prin regenerări artificiale.

Programul anual de regenerare a pădurilor de stat se va realiza cu o investiție de 199,2 milioane lei.

Harta interactivă a tuturor șantierelor de împăduriri din fondul forestier de stat administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva poate fi consultată la următoarea adresă de internet: https://bit.ly/2V82PlF

În ultimii șapte ani, Romsilva a regenerat 111.554 hectare fond forestier de stat și a plantat, în acest interval, peste 200 milioane de puieți forestieri.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare fond forestier proprietatea publică a statului, aproximativ 48% din totalul pădurilor la nivel național.

Abonează-te la acest feed RSS