În cadrul unei excursii cu școala, am avut ocazia de a vizita una dintre cele mai frumoase zone ale țării noastre și anume, Dobrogea. De la Ostrov, la Adamclisi, până la cazinoul din Constanța și Mamaia, am luat la pas fiecare locșor reprezentativ.

Primul obiectiv a fost bacul, care, deși pentru prima dată mi s-a părut o experiență tare frumoasă, punctul de așteptare și de sosire nu era prea primitor. Era puțin trist și nerenovat, poate, de pe vremea părinților noștri. Ceea ce salvează locul sunt chiar Dunărea și natura care o întâmpină de pe ambele maluri.

Per total, trecerea cu bacul nu este anevoioasă, ba chiar destul de rapidă după părerea mea. Nefiind o zonă atât de circulată, nu văd o problemă atât de mare în a nu exista un pod.

Cu siguranță, zona aceasta care conturează coada peștelui merită mai mult. Am văzut că se poate cu proprii mei ochi. Așa câmpuri și mănăstiri nu văzusem până atunci. Deși casele comunității nu erau tocmai cele mai bogate, lăcașele de cult erau splendide... Mănăstirea Dervent, spre exemplu, este una dintre cele mai frumoase mănăstiri dobrogene, cu o bogată istorie în spate. Mai apoi, în sensul aceluiași drum sunt ogoarele viilor Ostrov, de pe care se vede cu ușurință cursul fâșneț al Dunării, printre rămuricile viei. Nu departe de acest loc se află și mausoleul Adamclisi (Tropaeum Traiani), refăcut în timpul regimului comunist, acesta datând de pe vremea războaielor daco-romane (105-106).

Toate acestea au o istorie îndelungată... Dar nu despre asta este vorba, ci despre cât de bine ar putea fi exploatată zona, care nu o duce extraordinar din punct de vedere economic, față de polul Constanța, care are multe beneficii, începând de la infrastructură, port și căile ferate, până la bugetul alocat orașului.

Am văzut un mare potențial neexploatat aici, aproape de vecinii bulgari, și sper ca, pe viitor, marii investitori din zonă și cei care vor veni să își lase amprenta în comunitate, prin atragerea turiștilor și fondurilor pentru investiții. Fiind o zonă pescărească în principal, se poate dezvolta turismul piscicol, la mare căutare în străinătate. Nu este mai puțin adevărat că poate funcționa la cote înalte chiar și turismul viticol, prin deschiderea de crame, o poveste atrăgătoare și, mai ales, o călătorie în România. Astfel, ne-am cunoaște pe noi înșine și chiar am cunoaște în detaliu istoria noastră ca popor, din cele mai vechi timpuri.

Trebuie știut că această zonă nu a fost niciodată de prisos, mai ales cea a orașului Constanța, și că marii împărați au căutat mereu să aibă o reședință aici. Numele Constanța, spre exemplu, vine de la fiica împăratului Constantin cel Mare, Constanția.

Sunt foarte multe de spus despre agricultură, cultură, turism și eficientizarea bogățiilor.

Am ajuns și pe malul mării, la Cazinoul din Constanța, de unde nu puteai vedea decât o mare minunat de albastră, infinită parcă, strălucind în razele soarelui.

Ce bucuros eram să văd un așa peisaj! Nu doar alții au mare, ci și noi avem, iar realitatea din teren ne arată cu capul sus că trebuie să ne mândrim cu ea.

Nu m-aș mai despărți de ea și, poate, nici ea de mine.

Noi nu avem prea mari bogății bănești, dar la natură.... ne clasăm destul de sus.

Aceasta a fost descrierea mea a ceea ce nu doar eu, ci și dumneavoastră, poate, am văzut în Dobrogea.

Alex OPREA-BANU (15 ani)