„Ce vremuri erau altădată!“ Aud adesea expresia asta rostită, cu o ușoară notă nostalgică, de către cei mai în vârstă, chiar și de către bunici și părinți, care au cunoscut, înțeleg, adevăratele valori ale omului, ale generațiilor din care fac parte.

Este firesc ca lucrurile să evolueze, iar viața să capete un alt curs în timp. Trist este însă, atunci când apar factori care bulversează bunul mers al lucrurilor, sau pur și simplu împiedică dezvoltarea individului și a lumii din care face parte.

Ca adolescent, observ în jurul meu diferențele de paradigmă în ceea ce privește comportamentul copiilor în mediul în care se desfășoară și între ei înșiși și realizez că, de cele mai multe ori, este urmarea a ceea ce văd și aud în familii, pe stradă, în diverse alte locuri.

Pe de altă parte, citind, ascultând, văzând cum evoluează lucrurile în jurul meu, realizez de ce vârstnicii au cum și de ce să facă ușor comparație între modul cum se descurcau în urmă cu 30-40 de ani față de zilele de-acum ori comportamentul tinerilor de astăzi și cei de acum trei, patru decenii.

Să saluți respectuos constituie pentru unii motiv de a-și da coate, să-ți exprimi sentimentele față de o persoană dragă pare un gest de-a dreptul deplasat, nicidecum elegant ca altădată, iar ajutorul cu greu îl mai găsești printre prieteni, ce să mai spui despre străini.

Libertatea, la rândul ei, a venit, totuși, cu o serie de inconveniente în viața socială. Am devenit mai nepăsători, mai ignoranți, drastici și inconștienți, având o gândire parcă din topor. Oare de ce nu ne mai ghidăm după moralitatea pe care o promovează, de pildă, multe dintre religiile lumii?

Este o întrebare căreia trebuie să i se răspundă pe măsură. Concret, așa cum spun marii jurnaliști, se vrea o dezbinare a oamenilor și prieteniei dintre aceștia, pentru că atunci când suntem singuri, devenim mai fragili din multe puncte de vedere. Unitatea a dat roade de foarte multe ori în istorie, iar acest lucru, cel mai probabil, îi supără pe mai-marii lumii.

Ce vreau să spun în legătură cu acest subiect este că nu trebuie să ne fie rușine de a face lucrurile pe care le simțim și care, de asemenea, exprimă moralitate și discernământ. Luând-o pas cu pas, noi, tinerii, am putea deveni cu adevărat o generație evoluată, care ar continua cu succes ceea ce înaintașii noștri ne-au dat pe mână. Învățând de la ei și adaptând la aceste vremuri, cu siguranță ar ieși lucruri extraordinare din mințile noastre, invenții și idei inovatoare care ar schimba fața unei comunități, țări sau chiar lumi.

Cum mulți deja au plecat în țările care se dau a fi prietenele noastre, nu ne rămâne decât să nu repetăm greșeala lor și să ne apărăm propriile interese: independența, tradițiile și ceea ce divinitatea ne-a lăsat pentru a ne bucura de ea – natura cu toate ale ei.

Poate când clasa politică se va schimba îi vom înțelege greșelile și vom găsi soluții, nu vinovați, cum se practică azi.

Alex OPREA-BANU