Folosirea terapeutică a miresmelor, a ierburilor și a uleiurilor aromatice era larg răspândită pe vremea Egiptului Antic, acum șase mii de ani, iar arheologia ne-a adus multe dovezi în acest sens. Spre exemplu, unul dintre cele mai faimoase manuscrise descoperit în Egipt, „Papyrus Ebers“, datat în jurul anului 2800 î.Hr, vorbește despre medicamentele aromatice, iar un altul, datat 800 ani mai târziu, conține rețete de „uleiuri fine și parfumuri alese“. Se știe că în 1922, când a fost deschis mormântul lui Tutankamon, au fost găsite 35 de borcane de alabastru ce conțineau esențe încă aromate de tămâie, smirnă, mirt, cedru, scorțișoară, cuișoare și galbanum. Aromaterapia a transcedentat timpul până în vremurile noastre și este o alternativă pentru toți cei care vor să încerce și alte remedii decât cele alopate. Diana Dragomir, vicepreședinte al Asociației Profesionale de Aromaterapie, ne-a vorbit despre beneficiile, dar și „rigorile“ aromaterapiei.

„Structura biochimică ne ajută să stabilim indicațiile și contraindicațiile de folosire“

Rep.: În comerț există o gamă foarte diversificată de produse pentru aromaterapie. Cum facem diferența între un ulei esenţial natural şi unul care conţine substanţe sintetice?

D.D.: În primul rând, citim eticheta! Un ulei esențial trebuie certificat ca pur, organic, complet, 100% natural, fără substanțe adăugate și fără alte substanțe sintetice, agenți diluanți, solvenți sau aditivi. Suntem atenți la denumirea plantei înscrise pe etichetă și la locul de proveniență a acesteia, la metoda de distilare (obligatoriu fără compuși chimici) și la partea de plantă din care este extras uleiul esențial. Și, nu în ultimul rând, luăm în considerare prețul. Un ulei esențial de iasomie sau de trandafir, spre exemplu, nu poate fi natural, complet, pur, organic, terapeutic, dacă costă doar 20 lei.

Rep.: Ce au în compoziţie uleiurile esenţiale?

D.D.: „Alchimie“ a Naturii. În esență, o structură moleculară formată din molecule foarte mici de hidrogen, carbon și, uneori, oxigen și sute de compuși chimici care determină proprietățile și efectele uleiului esențial. Structura chimică este cea care influențează modul în care substanțele sunt absorbite și metabo­lizate, precum și mirosul. Tot structura biochimică a unui ulei esențial este cea care ne ajută să stabilim indicațiile și contraindicațiile respectivului ulei esențial. Spre exemplu, monoterpenele care se regăsesc în toate uleiurile esențiale sunt cele care dau, printre altele, volatilitate uleiului esențial și proprietăți bactericide, antiseptice, antivirale, insecticide, stimulatoare etc. Le întâlnim în cantitate mai mare în uleiurile esenţiale din citrice, despre care știm că se evaporă mai repede, sunt tonice și stimulatoare, au aromă energizantă și susțin respirația, au activitate repelantă și termen de valabilitate mai mic.

Rep.: Când au început să fie folosite în România?

D.D.: Empiric, aș spune, dintotdeauna. Mai ales în satul tradițional, plantele aromatice sub formă de uleiuri şi miresme erau nelipsite din arsenalul de remedii al vracilor și al doftoroaielor care vindecau cu aburi, fumigene, inhalante, smocuri, loţiuni, comprese, picături, ape, parfumuri, băi, toate conținând o anumită doză de uleiuri esențiale.

„În România pot practica aromaterapia doar medicii și psihologii“

Rep.: În ce măsură există în România terapeuţi acreditati care practică această terapie?

D.D.: Aromaterapeutul este un specialist în uleiuri esențiale care are cunoștințe medicale și psihologice și care poate consulta pacienții, poate prescrie rețete cu uleiuri esențiale, poate diagnostica și poate monitoriza tratamente. În România, potrivit legislației actuale, pot practica aromaterapia doar medicii și psihologii. Acesta este motivul pentru care Asociația Profesională de Aromaterapie militează pentru crearea unei noi profesii liberale: Practician în Aromaterapie (echivalentul asistentului medical), care să permită folosirea uleiurilor esențiale în tratarea diferitelor afecțiuni fizice și psihice și de către persoane care nu sunt licențiate în medicină sau psihologie, dar care dobândesc cunoștințe temeinice în această materie. Astfel, după o formare adecvată, practicianul în aromaterapie va putea trata cu uleiuri esențiale, dar fără a pune diagnostic. Diagnosticul rămâne doar apanajul aromaterapeutului. În alte țări occidentale există și profesia de Aromatolog. Aromatologul este un specialist în uleiuri esențiale, la fel de bine pregătit ca aromaterapeutul în privința științei de a folosi uleiurile esențiale, dar fără pregătire medicală sau psihologică. El are competența să prescrie și să aplice un tratament sub îndrumarea unui medic, însă nu are dreptul de a pune diagnostic. În România, nici profesia de aromatolog nu este reglementată. În alte țări, mai este reglementată, în acest domeniu, și ocupația de consultant în arome. Acesta este specialist în biochimia uleiurilor esențiale și poate crea amestecuri simple din uleiuri esențiale pentru problemele care apar deseori în viața de zi cu zi. De exemplu, blenduri pentru imunitate în timpul sezonului virozelor, pentru îmbunătățirea stării emoționale, pentru rezolvarea leziunilor simple (tăieturi, vânătăi, arsuri minore, înțepături de insecte etc.). Însă nu poate prelua cazuri complexe care necesită diagnostic medical de specialitate. În România, nici profesia de consultant în arome nu este reglementată.

„Există o serie întreagă de criterii de care se ține cont: situația medicală, sensibilități și alte aspecte“

Rep.: Recomandările de folosire a uleiurilor sunt personalizate?

D.D.: Obligatoriu! Există o serie întreagă de criterii de care se ține cont atunci când se recomandă și se aplică un ulei esențial, în funcție de situaţia medicală a fiecărei persoane, de vârstă, de sensibilități și de multe alte aspecte. Uleiurile esențiale sunt medicamente naturale și, la fel ca și medicamentele sintetice, în funcție de substanțele pe care le conțin, declanșează reacții chimice în organismul uman. Acesta este principalul motiv pentru care uleiurile esențiale nu pot fi recomandate decât de persoane bine instruite și calificate.  Spre exemplu, în uleiul esențial de mentă determinantă este prezența mentolului, care conferă mentei proprietățile răcoritoare și de împrospătare. Și, din acest motiv, uleiul de mentă este recomandat în afecțiuni precum accidente vasculare cerebrale, vânătăi, dureri de cap și migrene. Mentolul activează termoreceptorii pielii, ceea ce duce la o analgezie profundă, dar și la ameliorarea proceselor de inflamație, durere și mâncărime, printre alte efecte. În același timp, însă, uleiul esențial de mentă este contraindicat în perioada de sarcină și alăptare, la copiii sub 6 ani, în epilepsie, în caz de obstrucție a căilor biliare sau în cazul în care există intoleranță la mentol. Și niciodată nu se aplică nediluat pe întreaga suprafață a corpului.

Laura ZMARANDA