Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 28 Nov 2021

Coada-șoricelului, „leacul tuturor relelor“

În vechile cărți despre plante medicinale, coada-șoricelului este numită „planta tuturor relelor“ și se poate folosi oriunde altceva pare să fie de prisos.

„Această plantă are o forță depurativă incredibilă și ajută la alungarea diferitelor boli care se instalaseră în organism de ani buni. Totul este să se facă încercarea“, scrie Maria Treben în cartea sa Sănătate din farmacia Domnului. Coada-șoricelului are o influență pozitivă și asupra măduvei osoase, stimulând acolo hematopoeza (formarea sângelui). „Ea (coada-șoricelului – n.red.) ajută în afecțiunile măduvei osoase, în care orice alt medicament clachează și chiar în osteoporoză, dacă se fac cure de ceai de coada-șoricelului, băi și frecții cu tinctură de coada-șoricelului. Această plantă medicinală este un mijloc hemostatic bun în oprirea hemoragiilor pulmonare și poate vindeca, împreună cu rădăcina de obligeană, cancerul pulmonar. Rădăcinile de obligeană sunt mestecate pe parcursul zilei, iar din ceaiul de coada-șoricelului se bea dimineața și seara câte o ceașcă, înghițitură cu înghițitură“, explică Maria Treben în cartea sa despre tratamente naturiste.

Hemoragii stomacale, răceli, dureri de spate sau reumatice

Potrivit fitoterapeutei Maria Treben, ceaiul din coada-șoricelului este ajutor rapid pentru hemoragii stomacale, pentru hemoroizii care sângerează puternic, pentru arsurile de stomac, în răceli, dureri de spate sau reumatice. Ceaiul trebuie băut în cantitate mare și cât se poate de fierbinte. De asemenea, acest ceai stimulează și activitatea renală regulată, înlătură inapetența, balonările și crampele stomacale, tulburările hepatice, inflamațiile traiectului stomacal și intestinal, stimulează activitatea intestinală, ajută în tulburări circulatorii și spasme vasculare și poate fi recomandat cu încredere inclusiv în anghina pectorală. Pentru tratamentul hemoroizilor se poate utiliza alifia din flori de coada-șoricelului.

Recomandată și pentru amețeli, grețuri, dureri de ochi

Ceaiul din coada-șoricelului este recomandat de dr. Lutze în cazul „congestiei cerebrale însoțite de dureri de parcă ar vrea craniul să pocnească, apoi împotriva amețelii, a grețurilor, a bolilor de ochi însoțite de lăcrimări, a durerilor acute de ochi și a hemoragiilor nazale“. Potrivit fitoterapeutei Maria Treben, ceaiul din coada-șoricelului ar trebui să fie consumat și de femeile aflate la menopauză deoarece acestea ar fi cruțate de „neliniștea interioară“ specifică acestei perioade.

În cartea sa, Maria Treben vorbește despre o tânără ce fusese diagnosticată cu un cancer la organele pelviene. I s-au prescris raze cu cobalt, iar rudele i-au fost înștiințate că boala este incurabilă. „M-am gândit la preotul Kneipp și la indicațiile sale în legătură cu organele pelviene și i-am recomandat fetei să bea atâta ceai din coada-șoricelului pe zi cât putea să suporte. Ce mirată am fost când am primit, nici trei săptămâni mai târziu, prin poștă, vestea că se simte excelent și că încet, dar sigur, a început să-și recapete greutatea normală!“.

Moduri de preparare

Infuzie: Se opărește o linguriță cu vârf la ¼ litru de apă și se lasă puțin în repaos. Tinctură: Florile de coada-șoricelului culese în soare se introduc, fără a le îndesa, într-o sticlă până la gât, peste care se toarnă rachiu de secară sau de fructe de 38-40%; se lasă să stea 14 zile în soare sau în apropierea unei mașini de gătit. Alifie de coada-șoricelului: Se înfierbântă bine 90 de grame de unt nesărat sau de untură de porc, se adaugă 15 grame de flori de coada-șoricelului proaspete și tocate mărunt și 15 grame de frunze de zmeură tăiate fin. Se lasă să sfârâie scurt în grăsime, se amestecă și se dă tigaia la o parte. Se încălzește totul ușor, se strecoară printr-o bucată de tifon și se pune în borcane uscate, pregătite dinainte. Este recomandat ca alifia să se păstreze la frigider. Băi de șezut: Se lasă 100 de grame de coada-șoricelului (planta întreagă) peste noapte în apă rece, iar a doua zi se dă în clocot și se adaugă în apa de baie.


Coada-șoricelului este o plantă medicinală căreia nu putem să nu-i rezervăm un loc în viața noastră. Deși aceasta constituie sprijinul nostru de bază în unele maladii grave, este considerată în primul rând o plantă de leac pentru femei. „De multe nenorociri ar fi cruțate femeile dacă ar recurge din când în când la coada-șoricelului!“, spune preotul Kneipp. Indiferent de vârstă, este bine să se bea ceai din această plantă medicinală care influențează în toate privințele în mod favorabil organele pelviene ale oricărei femei.

Planta crește în cantități mari pe câmpii și drumuri înguste de țară, pe la margini de păduri și lanuri de cereale. Florile sunt albe sau trandafirii și au în soare un parfum aromatic, ușor acrișor. Pentru a avea forță lecuitoare mai puternică, aceste flori trebuie culese în soare puternic deoarece atunci le crește conținutul în uleiuri volatile.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona Nicole DAVID

Mai multe din această categorie: « Rețete - Ciorbă de pește Practică sau teorie »