Cum sunt monitorizați sturionii de pe cursul Dunării

„Protecția și conservarea biodiversității reprezintă cel mai vast domeniu în care nivelul progresului la nivel european este descurajator. De aceea, începând cu anul 2011 institutul monitorizează sturionii sălbatici din Dunărea de Jos, zona din Uniunea Europeană în care se regăsesc cele mai multe exemplare din această specie.“ Așadar, sturionii, emblematici pentru Marea Neagră și Dunăre, au nevoie în continuare de protecție. Paralel cu măsurile de combatere a cauzelor care determină declinul speciilor de sturioni, se desfășoară o activitate științifică susținută de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului. Directorul general al INCDPM București, Gyorgy Deak, ne-a vorbit despre tehnica de monitorizare a sturionilor și despre informațiile obținute astfel.

Au existat 29 de specii, dintre care șase endemice Dunării

– De cât timp activează echipa INCDPM Sturgeon Monitoring Team?

– Acesta a fost înființată odată cu implementarea proiectului „Monitorizarea impactului asupra mediului a lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de navigaţie pe Dunăre între Călăraşi şi Brăila, km 375 şi km 175“ și are deja o experiență de peste 10 ani în acest domeniu. Echipa este formată din cercetători științifici cu specializări în domeniile biologie, ecologie, ingineria mediului și alte domenii conexe protecției mediului și are ca obiectiv marcarea cu emițătoare ultrasonice a exemplarelor de sturioni capturate și monitorizarea rutelor de migrație, a comportamentului și, nu în ultimul rând, asigurarea protecției lor împotriva acțiunilor de braconaj.

– Câte specii de sturioni există în lume și câte trăiesc în Dunăre?

– În lume existau 29 de specii de sturioni, dintre care șase se regăseau și în cursul Dunării (Acipenser nudiventris – viză, Acipenser sturio – șipul, Acipenser ruthenus – cega, Acipenser stellatus – păstruga, Acipenser gueldenstaedtii – nisetru și Huso huso – morunul). Însă în prezent, pe baza datelor furnizate de către Uniunea Internațională privind Conservarea Naturii (IUCN) și a datelor colectate de către institut, se confirmă prezența a doar patru dintre acestea, Acipenser sturio – șipul și Acipenser nudiventris – viza fiind catalogate ca specii dispărute. Sturionii din bazinul Dunării se împart în două categorii în funcție de tipul de migrațiune. Speciile anadrome realizează migrații din Marea Neagră pentru a se reproduce. Din această categorie fac parte speciile Acipenser stellatus – păstruga, Acipenser gueldenstaedtii – nisetru și Huso huso – morunul. Specii potamodrome sunt cele care realizează migrații lungi pe fluvii sau dintr-un râu în altul. Specia Acipenser ruthenus – cega face parte din această categorie. Astfel, habitatele naturale în care se regăsesc aceste specii sunt situate în Marea Neagră și în Dunăre. Procentul de înmulțire naturală este greu de estimat, dar în ceea ce privește condițiile necesare depunerii icrelor se cunoaște faptul că speciile de sturioni preferă anumite intervale de temperatură și zonele care prezintă gropi adânci ferite de mâlire cu un curent puternic al apei, care asigură oxigenarea embrionilor.

– Ce a condus la vulnerabilitatea speciilor de sturioni?

– Cauzele sunt multiple și complexe. Spre exemplu, lucrările de regularizare a fluviului Dunărea în scopul producerii de energie electrică au condus la fragmentarea habitatelor; pescuitul excesiv și irațional practicat în trecut este iarăși o cauză. Pescuitul ilegal sau braconajul a determinat această vulnerabilitate, dar și prezența unor agenți patogeni (bacterii, virusuri) care pot produce mortalitate în rândul alevinilor.

Exemplarele sunt măsurate, cântărite și le sunt prelevate probe ADN din înotătoare

– Ce presupune activitatea de marcare a sturionilor?

– Sturionii sunt capturați de pescari profesioniști verificați și aprobați de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, pentru a putea fi asigurat „materialul biologic“. Ulterior, exemplarelor le sunt introduse prin incizie chirugicală de mici dimensiuni emițătoarele ultrasonice în cavitatea abdominală. Incizia este apoi închisă cu fir chirugical resorbabil. Operația chirurgicală se realizează pe suprafața foarte bine dezinfectată cu o soluție pe bază de iod, sub stricta supraveghere a unui medic veterinar. Incizia este acoperită cu adeziv tisular care formează o peliculă în scopul protejării împotriva infecțiilor. Exemplarele sunt măsurate, cântărite și le sunt prelevate probe ADN din înotătoare în scopul analizării lor în laborator. Toate informațiile sunt înscrise într-un proces verbal de capturare-marcare-eliberare, încheiat în dublu exemplar de către inspectorul piscicol. Este metoda cea mai utilizată la nivel mondial, iar specialiștii din cadrul echipei INCDPM Sturgeon Monitoring Team o îmbunătățesc continuu în scopul reducerii la minimum a stresului exemplarelor supuse operației. Procedura de marcare, tehnica de monitorizare și baza de date au fost analizate și avizate de către o echipă de experți externi în cadrul Reuniunii Comitetului de Experți sub egida Ministerului Cercetării și Inovării, la care a participat și un expert în telemetrie ultrasonică din partea Statelor Unite al Americii.

– Ce informații vă oferă marcajele pe care aceștia le au?

– Emițătoarele ultrasonice utilizate în activitățile institutului au o durată de viață a bateriei de 10 ani și oferă informații despre temperatura apei și adâncimea de înot a exemplarelor. Pe baza sistemelor de monitorizare patentate la OSIM de către specialiștii INCDPM București și a tehnicii utilizate se pot obține informații despre rutele de migrație și habitatele prielnice hrănirii, iernării și chiar reproducerii sturionilor. De asemenea, tehnica folosită oferă informații despre exemplarele care au căzut pradă pescuitului ilegal.

Cel mai mare exemplar eliberat a aparținut speciei Huso huso – morun. Acesta a avut o lungime de 315 cm și o greutate estimată la 200 kg, fiind un exemplar din genul feminin provenit dintr-o acțiune a Poliției Române. Un alt exemplar din aceeași specie, capturat de către pescarii care efectuează pescuit științific, a avut 300 cm și 201 kg.

(D.Z.)