În numerele trecute ale revistei am început să detaliem modul în care pot fi extrase substanțele active din plante și care sunt beneficiile acestora, așa cum a explicat Maria Treben în cartea sa Sănătate din farmacia Domnului.

Una dintre plantele despre care am început să scriem în materialul anterior este nalba, indicată și în caz de secreție pulmonară abundentă, bronșite, tuse și răgușeală puternică (laringită), amigdalită și gură uscată. Dar acestea nu sunt singurele beneficii, autoarea Maria Treben descoperind cu mult mai multe. De pildă, nalba este benefică chiar și în alergiile tenului, provoacând mâncărimi și usturimi faciale. În aceste situații sunt eficiente spălăturile cu nalbă călduță. De asemenea, nalba este eficace în laringite și în cancerul laringian, mai scrie Maria Treben. Potrivit fitoterapeutei, pentru aceste afecțiuni se prepară un extrat rece, lăsând peste noapte cantitatea de plante necesarã dozei pe o zi să stea la macerat în 21/2 litri de apă (o lingurițã cu vârf de plante la ¼ litru de apă). Dimineața, maceratul se încălzește ușor și se ține într-un termos clãtit în prealabil cu apă fierbinte. Maria Treben explicã în cartea sa că acest macerat se bea pe parcursul zilei (câte 4 cești), încet, iar cu restul care rămâne se face gargară. „În cazul uscăciunii gurii, a gâtlejului și a nasului, care stârnește deseori o puternică nervozitate a bolnavului, se face tot gargară și se clătește gura de mai multe ori pe zi cu ceai de nalbă. Și contra uscăciunii ochilor se folosesc cu succes băi și comprese cu același ceai.“

Potrivit Mariei Treben, nalba este folosită, extern, pentru răni, abcese, picioare sau răni umflate provenite de pe urma unor fracturi sau a unor flebite. În aceste cazuri se prescriu băi de picioare sau de mâini. „Aceste băi au dat în practica mea rezultatele cele mai bune. Ele sunt foarte indicate tocmai după o fractură la picior, când acesta este mereu suprasolicitat și se umflă. În vecinătatea noastră locuia o femeie care-și rupsese cu niște ani în urmă glezna. Avea permanent probleme cu piciorul și într-o zi a trebuit să se interneze iarăși în spital. Am întâlnit-o după ce a fost externată, șchiopătând tare, iar piciorul era umflat până peste genunchi. Deși mergea cu baston, înainta într-un ritm de melc. Am luat împreună nalbe proaspete. A doua zi și-a început băile. Nu exagerez când povestesc că, după o săptămână n-a mai avut nevoie de baston și piciorul arăta din nou normal. La fel a fost și cu o altă femeie care-și fracturase încheietura mâinii drepte și aceasta o jena tot mereu. Ce gospodină și ce mamă își poate menaja mâna dreaptă? În fiecare noapte mâna îi zvâcnea și mult timp s-a umflat zilnic; întâlnind-o, am sfătuit-o să facă băi de nalbă. Și acest caz s-a ameliorat grabnic“, relatează autoarea în cartea sa devenită bestseller, Sănătate din farmacia Domnului.

Atenție: numai ca extract rece!

Maria Treben atrage atenția că ceaiul de nalbă se prepară numai ca extract rece prin adăugarea unei lingurițe cu vârf de plantă la ¼ litru de apă, se lasă să stea peste noapte la macerat, iar dimineața se încălzește ușor. Pentru băile de mâini și de picioare, fitoterapeuta ne sfătuiește să preparăm ceaiul lăsând două mâini de nalbă peste noapte în apă rece, într-un recipient de 5 litri. A doua zi se încălzește totul atât cât suportă mâinile și picioarele, pentru a nu ne opări. Durata unei astfel de băi este de 20 de minute, iar apa, reîncălzită, se poate folosi de încă 2 ori. Resturile de plante rămase după prepararea ceaiului nu se aruncă, ci se încălzesc ușor în puțină apă și se face un terci, amestecându-le cu făină de orz. Acest terci se pune pe o bucată de tifon și se aplică local, cât este cald, sub formă de compresă, acolo unde este nevoie.

Cu atât de multe beneficii, nalba, care creşte mai ales pe lângă gospodăriile ţărăneşti, este alungată tot mai mult în zilele noastre din aceste locuri. În strădania de a îndepărta umezeala şi murdăria şi de a da casei un aspect plăcut şi în exterior, se toarnă deseori o fâşie de beton în jurul casei sau un pavaj pentru scurgerea apei de ploaie. Atunci i se ia însă nalbei locul ei moştenit de generaţii. Aşa dispare tot mai mult acest mare ajutor al omenirii, pentru care n-avem cuvinte destule să-i mulțumim Domnului!

Deși plantele au puteri tămăduitoare incredibile, nu trebuie ocolit medicul. În cazul în care ne simțim rău, este recomandat să mergem la un consult de specialitate.

Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).

Simona Nicole David