Orice om, indiferent de vârstă, are propriile gânduri, idealuri, griji, în fine, propria poveste.

Totuși, ni se întâmplă de multe ori să-i judecăm pe cei din jurul nostru, uneori poate prea devreme, lipsindu-ne timpul, ori capacitatea de a-i înțelege, privind lucrurile doar prin prisma propriilor stări, supărări, de ce nu, chiar frustrări.

Pandemia, cu siguranță, ne-a determinat să fim tot mai individualiști, conservatori, să ne gândim doar la noi, fără să realizăm, să înțelegem că, mai devreme sau mai târziu, vom reveni și vom continua să trăim în aceeași comunitate.

Starea aceasta generală a creat controverse în rândul oamenilor, care au devenit tot mai reci, mai distanți, mai indiferenți și tot mai lipsiți de dorința de a simți o stare de plăcere atunci când ajută, îndeamnă ori fac, spun ceva care, în mod normal, te înveselește. Te face pur și simplu să râzi.

Această perioadă a creat suspiciuni, neînțelegeri și, totodată, foarte multe dezechilibre în rândul semenilor noștri, făcându-i să se teamă chiar și de cei mai apropiați sufletului lor, uitând că, fără oameni, nu vom mai fi oameni.

Omul este o ființă sociabilă, astfel că, nesocializând, este supus unor stări emoționale uneori greu de suportat în singurătate. Astfel de stări generează de cele mai multe ori o degradare a sănătății noastre, așa că multe din afecțiuni, spun specialiștii în domeniu, sunt cauzate de stres, de starea psihică și fizică, în general.

Așadar, să socializăm, să fim optimiști, înțelegători față de semenii noștri și, mai cu seamă, de cei mai apropiați nouă, să ne bucurăm de fiecare clipă trăită pentru a fi sănătoși, viguroși.

Nu cu mult timp în urmă, într-o carte pe care am citit-o cu mare plăcere, era inserat un motto din care am reținut că adevăratele povești sunt cele create și ascultate în timpul vieții, iar cele spuse de părinți sau bunici în timpul copilăriei au scopul de ne pregăti pentru cele pe care le vom crea chiar noi.

Prin noul mod de viață, fă ca povestea ta să fie una memorabilă!

Andrei Oprea-Banu