Distanța lasă de multe ori oamenii fără cuvinte. Tot aceasta îi unește sau îi desparte. Distanța pe care o creăm cu ajutorul puterii propriilor noastre gânduri ne poate face uneori să ne transpunem în viitor, în ceea ce am vrea să devenim.

Și totuși un vis, deşi pare uneori aproape de realitate, îl simţim în acelaşi timp la o distanță atât de îndepărtată încât pare a fi imposibil de realizat. Cu toții visăm, sau cel puțin încercăm să facem asta, dar puţini sunt cei care vor ori se străduiesc să facă pași reali spre a putea atinge acel ceva care cândva era doar o închipuire.

Tot un vis a fost să pot ajunge să scriu în această publicație și iată că, după ceva ani în care am tot visat, citit și gândit la cum aș arăta scriind, am ajuns să fac acest lucru pentru cei care gândesc ca mine sau poate chiar pentru cei care vor să cunoască gândurile unui adolescent.

Ceea ce vreau să transmit prin aceste cuvinte este că un vis îți dă putere, te face mai creativ, te face mai dedicat și mult mai încrezător în forțele proprii. Nu degeaba se spune că oamenii fără visuri sunt ca și morți... Mulți dintre noi încă nu au curaj să-și asume propriile gânduri, de teama marginalizării sau a modului diferit în care vor fi priviți de prieteni, colegi sau chiar familie. Poate că un vis, oricât de măreț sau nebunesc ar părea, ar trebui așternut măcar pe un colț de hârtie.  Poate peste ani cineva va vedea și va avea curajul să viseze îndeajuns de mult încât să ajungă transpus în realitate.

Trebuie să ne asumăm visurile, acestea fiind rodul minții noastre, ale unor nevoi sau pur și simplu pentru că așa simțim. Dar, punând lângă un vis o dorință puternică de a reuși și multă pasiune, putem transforma un vis în ceva tangibil, fără să-l mai simţim infinit de departe ori imposibil de realizat.

Aşadar, să avem curaj, să visăm şi să luptăm pentru ca visurile noastre să devină realitate. Să avem convingerea că nimic nu este imposibil și, dacă vrem, cu siguranţă şi putem.

Andrei OPREA-BANU