• Gustă România autentică la un pas de oraș

Ce ar putea avea în comun două generații diferite, cu preocupări la poluri opuse și stiluri de viață aparent incompatibile? În mod surprinzător dragostea pentru satul românesc. Câțiva tineri voluntari și-au propus să dea un chip modern și o voce puternică gospodăriilor tradiționale. Asociația „Creștem România Împreună“ a dezvoltat în ultimii doi ani un proiect extraordinar prin care s-a pledat pentru țăranul român.

– Hetti, asociația pe care o reprezinți, are o denumire foarte sugestivă, „Creștem România Împreună“. Ce proiecte ați derulat prin intermediul ei?

– „Creștem România Împreună“ este într-adevăr o denumire care mie mi s-a lipit de inimă din prima și după ce am cunoscut echipa mi-am dat seama că rezonez cu ceea ce fac ei și că  vreau să mă alătur lor. Împreună am demarat proiectul „Plantează în România“, care a avut un real succes pentru că am reușit să adunăm 5.000 de voluntari care au participat în primăvară la plantări. Această reușită a fost un plus motivațional și am zis că lucrurile trebuie să se dezvolte. Și așa a apărut „Adoptă un țăran“ care este proiectul meu de suflet.

– Ce v-ați propus prin acest proiect și cum funcționează?

– Ideea proiectului este aceea de a promova gospodarii care își scot marfa la poartă. Majoritatea gospodăriilor vizitate sunt de subzistență și ferme mici. Practic, vizităm gospodăriile, încercăm să aflăm dacă se folosesc sau nu chimicale, luăm și probe de sol pentru a ne asigura că este așa. Apoi punem preț pe metodele tradiționale prin care se obțin produsele, de preferat să se facă manual, fără mașinării complicate. Încercăm, pe cât putem, să oferim celor care vor să cumpere din gospodării siguranța că produsele sunt sănătoase. Practic, „Adoptă un țăran“ este o mică garanție. Facem poze în gospodărie și scurte interviuri, aflăm care sunt produsele pe care le oferă țăranii și apoi încărcăm toate aceste informații pe pagina de Facebook și site-ul nostru. Foarte mulți gospodari ne întreabă dacă această promovare costă ceva. Nu costă nimic. Noi nu suntem intermediari, nu preluăm producția ca să o vindem și să câștigăm ceva. Noi facem doar muncă de promovare și este 100% voluntariat. Prima gospodărie pe care am vizitat-o a fost la Întorsura Buzăului. Părinții mei cumpărau de acolo de șapte ani produse lactate, carne și legume. Am fost la ei, am văzut care sunt condițiile de producție, am făcut poze și un scurt interviu și am postat albumul pe Facebook. În 48 de ore a avut 1.500 de distribuiri. Atunci ne-am dat seama că lucrurile funcționează. Ideea a prins extraordinar de bine, iar proiectul ne-a luat-o înainte pentru că nu apucasem să vizităm prea multe gospodării.

– Nu v-ați rezumat însă doar la promovare.

– Într-adevăr, ne-am propus mai mult de atât. Prin „Adoptă un țăran“ am inițiat și un proces de educare prin care vrem să învățăm țăranii să treacă de la gospodăriile de subzistență la statutul de mic producător. Încercăm să acționăm și pe latura aceasta pentru ca astfel țăranii să reușească în piață cu produsele lor. Echipa noastră a avut cereri din partea marilor companii care voiau, spre exemplu, să cumpere hrană de la gospodari timp de o lună. Practic, poți să guști România autentică la un pas de oraș. Este foarte important pentru noi să se creeze o legătură mai profundă între gospodari și orășeni. De aceea o altă abordare a proiectului presupune voluntariatul în aceste gospodării. Și am organizat astfel de evenimente în care oameni de la oraș au venit în ferme și au muncit gratuit. Au văzut astfel ce înseamnă munca la țară și cum se obțin produsele pe care le cumpără.

– Aveți deja doi ani de experiență cu acest proiect. Care este dimensiunea realizărilor?

– Până în momentul de față am reușit să implicăm 100% cca 70 de gospodării din toată țara, însă pe lista de așteptare sunt aproape 1.000 de gospodării. Pentru că suntem o echipă restrânsă și pentru că ne dorim să vedem cu ochii noștri ce se întâmplă în acea gospodărie nu reușim să acoperim tot ce ne-am propus. Practic, avem o perioadă foarte scurtă pentru a vizita gospodăriile. Dacă ești producător de legume, spre exemplu, nu putem veni la tine în decembrie pentru că degeaba venim. Dacă am fi făcut asta într-un alt context decât cel de voluntariat, poate că lucrurile ar fi stat altfel.

— Are România nevoie de astfel de proiecte?

— Are mare nevoie. În cei doi ani de zile de când avem acest proiect ne-am dat seama că oamenii vor să știe aceste lucruri. Este o sete de a trăi la țară, de a reînvăța legătura cu pământul și de a consuma produse autentice. Cumva nu mai știm să facem diferența între ce este autentic și ce este chimic. Cu timpul lucrurile s-au denaturat, iar autenticitatea costă. Pentru a reuși să scoți un produs 100% natural este nevoie de resurse destul de mari. Producătorii nu își permit să producă și nici cumpărătorii să cumpere și atunci încercăm să identificăm gospodarii care fac lucrurile din pasiune, fără a interveni cu diverse chimicale în producție. România are nevoie de asta și trebuie să dovedim că putem să adunăm oamenii nu doar la concerte, ci și în natură. Este foarte important.

Hetti Bendek: „Este foarte important nu doar ca țăranul român să rămână la locul lui, ci și ca munca lui să fie continuată și de generațiile următoare. Doar așa putem păstra hrana autentică și semințele din generație în generație. Este foarte important pentru sănătatea noastră psihică să ne conectăm cu pământul. Dacă se mută toate gospodăriile în mall-uri sau în fabrici s-ar putea să nu mai înțelegem ce înseamnă să trăiești efectiv.“

Hetti Benedek: „Ne-am propus ca în fiecare an să avem o lună în care să derulăm proiectul «Consumul sănătos». Ne dorim să învățăm oamenii să cumpere produse sănătoase, în cantitățile de care au nevoie și nu mai mult, să aleagă produse la vrac și să aibă la cumpărături punga lor de acasă pentru a reduce consumul de plastic. Este un proiect care le îmbină pe toate. O să organizăm și workshop-uri în cadrul cărora vom prezenta, spre exemplu, rețete pe baza produselor autohtone ce se găsesc în țară și pe timpul iernii. Mergem pe ideea de produse românești, pe cât posibil. Nu vrem să ajungem la un extremism de genul totul românesc, pentru că este absurd și nu se mai poate.“

Laura ZMARANDA