Adama 04 mai 2020
update 4 Jun 2020

Radarul Pădurilor - o armă „mortală“ pentru braconieri

De peste 20 de ani pădurile din România au cunoscut un jaf sistematic. Sute de mii de hectare au fost distruse şi aproape nimeni nu a fost niciodată tras la răspundere. Situaţia părea disperată până acum o lună, când a intrat în vigoare un sistem care va scoate braconierii din joc: Radarul Pădurilor.

Sistem informatic complex

Radarul Pădurilor este de fapt nu un radar, aşa cum îl cunoaşte lumea, ci un sistem informatic complex care permite monitorizarea traseului lemnului de la plecarea din pădure şi până la prelucrarea sau ieşirea din ţară, în timp real. Printr-o hotărâre de guvern s-a stabilit că începând din prima săptămână a lunii octombrie toate transporturile de lemn, cu excepţia lemnului „pentru foc“, în volum de până la trei metri cubi, transportat cu atelaje, să se facă obligatoriu folosind acest sistem informatic. Astfel, la fiecare transport de lemn lucrătorul silvic sau firma care a cumpărat lemnul respectiv trebuie să se înscrie în sistemul informatic SUMAL, pe care îl accesează de pe un telefon inteligent (smartphone). Apoi, datele de pe avizul de însoţire a transportului vor fi verificate de sistem şi, dacă sunt corecte – avizul a fost procurat legal, cantitatea respectivă de lemn a fost recoltată legal, sistemul va emite un cod unic de înregistrare (CUI), care trebuie înscris în avizul de însoţire. În cazul în care datele înscrise pe aviz nu sunt corecte, aplicaţia nu generează codul unic, drept urmare serverul central emite un mesaj de avertizare pentru utilizator şi o alertă către organele de control. Odată plecat din pădure, în cazul unui control, transportatorul trebuie să prezinte avizul cu cod unic. Legalitatea trans­portului se poate verifica şi fără oprirea maşinii, căutând datele avizului în sistemul informatic după numărul de înmatriculare. Odată ajuns la destinaţie, lemnul nu poate fi recepţionat până când cei din depozit nu verifică în sistemul informatic corectitudinea codului unic. Oriunde pleacă mai departe lemnul, la un alt depozit, la fabrică sau la vamă, trebuie făcută aceeaşi verificare. Toate depozitele de lemn trebuie amplasate obligatoriu în zone cu semnal. Potrivit autorităţilor, în acest fel, în afara transportului cu atelaje al lemnului de foc, totul va fi monitorizat.

Jaful nu mai putea continua

Statisticile neoficiale arată că, până în acest moment, paguba produsă fondului forestier din România este de peste opt miliarde de euro, prin distrugerea a circa 400.000 de hectare de pădure, la un preţ mediu de 20.000 de euro pe hectar. Potrivit reprezentanţilor Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor, până în prezent circa 400.000 de hectare de pădure au fost distruse şi alte sute de mii de hectare sunt expuse distrugerii, având în vedere că 500.000 de hectare nu sunt nici păzite şi nici administrate. „Federaţia noastră salută orice măsură care poate împiedica distrugerile de păduri, pentru că acest jaf nu mai poate continua. Radarul Pădurilor este o măsură importantă, dar care trebuie completată de respectarea Codului Silvic, respectiv acordarea subvenţiilor pentru administrarea pădurilor particulare de până la 30 ha“, ne-a declarat Marian Stoicescu, preşedintele Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor. Potrivit lui Stoicescu, „aceste subvenţii sunt foarte importante dacă ne gândim că, din totalul de 6,4 milioane de ha de pădure din România, doar 3,1 milioane ha sunt administrate de stat. Tot statul administrează şi 1,1 milioane ha păduri din sectorul privat. Deci acest sector are o pondere uriaşă în totalul suprafeţei de pădure şi de aici şi problemele care au fost cu tăierile ilegale.“

Primele efecte, scăderea drastică a braconajului

De controlul transporturilor de lemn se ocupă deja poliţişti, angajaţi ai inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare şi vameşii. Iar primele efecte ale programului Radarul Pădurilor se văd deja. „Sistemul produce deja efecte serioase pe piaţă şi estimez că în ultima lună tăierile ilegale de pădure s-au redus cu până la 50%“, ne-a declarat Cătălin Tobescu, vicepreşedintele Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România. „Efectele se văd deja în piaţă prin creşterea volumului de material lemnos, dar şi prin creşterea preţului la cherestea în depozite. Iar acesta este primul semn că sistemul este eficient, demonstrând totodată, dacă mai era nevoie, că pe aceste pieţe era lemn la negru. Acum totul iese la suprafaţă“, explică Cătălin Tobescu. În privinţa Poliţiei Române, aceasta arată într-un document că „prin implementarea acestui sistem se doreşte stoparea tăierilor ilegale de lemn şi combaterea evaziunii fiscale în domeniu (...) şi că toate transporturile de lemn, cu excepţia lemnului în volum de până la 3 m.c., transportat cu atelaje, se fac obligatoriu folosind sistemul informatic Radarul Pădurilor“.

Mai mulţi „NU“

În concluzie, nu se vor mai putea încărca materiale lemnoase şi implicit transporta cu acelaşi aviz de însoţire de mai multe ori, nu se vor mai putea legaliza materiale lemnoase tăiate ilegal întrucât se va memora locul de unde s-a încărcat materialul lemnos, nici nu va mai fi posibilă modificarea cantităţilor înscrise pe avizele de însoţire, după valorificarea acestora pe piaţă. Nu se vor mai putea transporta materiale lemnoase fără provenienţă legală fără ca organele de control să nu ştie, nu se vor putea transporta cantităţi mai mari decât cele care au fost procurate în condiţii legale. Nu va mai putea fi posibil ca un utilizator să vândă sau să transmită avize către un alt utilizator, pentru că acestea nu vor putea fi folosite. Într-un astfel de caz sistemul va genera o alertă care va fi comunicată organelor de control, acestea fiind obligate să dispună măsurile legale. Aceste alerte sunt memorate şi pot fi verificate oricând. Şi încă ceva... Radarul Pădurilor poate fi apelat şi prin numărul naţional de urgenţă 112, acest lucru însemnând că practic orice cetăţean care doreşte să fie verificat un mijloc de transport lemn „suspect“ poate apela serviciul comunicând numărul maşinii de transport al materialului lemnos.

Woodtracking şi Iwoodtracking

Aplicaţia Radarul Pădurilor are două componente informatice. Prima componentă, care este denumită Woodtracking, este destinată atât ocoalelor silvice, de stat sau private, cât şi operatorilor economici care exploatează, transportă şi comercializează material lemnos. În momentul încărcării materialelor lemnoase în mijloacele de transport operatorii vor introduce în sistem datele înscrise pe avizul de expediţie, inclusiv coordonatele geografice ale punctului de încărcare. Cea de-a doua componentă a aplicaţiei este Iwoodtracking. Aceasta este destinată organelor de control, respectiv tuturor celor care au atribuţii legale de control al circulaţiei materialului lemnos.

Bogdan Panţuru

Alte 90.000 ha de pădure distruse de topor

„Codrul, frate cu românul!“. A fost odată, ca niciodată. Cu adevărat românii au avut vocaţia civilizaţiei lemnului. Viaţa lor s-a petrecut, vreme de milenii, în perimetrul primitor al lemnului închipuind trecerea lui prin lume. De la pruncie, prin viaţa cea de fiecare zi a gospodarului, de la icoane la magistrala porţilor maramureşene, de la bisericile sfinţite de lemnul dăruit de Dumnezeu la culele oltene legătura de suflet a românilor a fost vegheată de materia caldă a minunilor coborâte din oceanele de clorofilă.

Pădurea i-a fost adesea românului şi masă şi casă ori scut de apărare în calea viscolelor păgâne.

Viaţa codrului, în preaplinul ei, alcătuia cel mai perfect ecosistem străjuind înaltul cerului cu aerul tare dătător de sănătate şi speranţă.

A reteza un pom închipuia pentru români o crimă nelegiuită dacă fapta nu era urmată de răsădirea altor câţiva.

Liniştea codrului era doar arareori tulburată de chipul ori glasul omului. Pădurea se oferea lumii ca o veritabilă minune în care doar păsărilor cântătoare ori animalelor în sălbăticie le era permis să-şi dea măsura frumuseţii lor veşnicită întru belşugul planetei albastre.

Dar vremea a vremuit şi omul a îndrăznit să sfideze lucrarea dumnezeiască a naturii.

Cântecul s-a prefăcut în scrâşnet de drujbă ori ritm de topor mânuit în lăcomie, codrul fiind prădat de hoţii dedulciţi la torente de bănet.

România s-a lăsat sluţită şi batjocorită tocmai de feciorii celor care-i închipuiseră frumuseţea, dând cu tifla tradiţiilor şi obiceiurilor care au purtat-o prin milenii.

Nu-ţi vine a crede ochilor ce hulpavă e setea de înavuţire cu orice preţ a unor samsari care mai îndrăznesc să-şi spună oameni şi, încă mai batjocoritor, români.

Unde sunt pădurile de altădată?

Au fost izgonite în bejenie, lăsând în urma lor răni greu de tămăduit.

Dacă în Europa, de pildă, media terenurilor împădurite bate binişor peste 30-35% din teritoriul suratelor noastre continentale, România abia de mai atinge 20% şi asta, fără îndoială, după statistici depăşite deja de realităţile prezente.

Numai dintr-o ochire, iată, mai zilele trecute, Curtea de Conturi constata – ce dureros! – că peste 90.000 ha de pădure au fost prădate samavolnic, vreo 43.000 numai în Bacău şi Suceava.

Tot statisticile arată că la fiecare trei minute un hectar de pădure cade secerat precum fâneaţa.

Odinioară, aşa era obiceiul, codrul era curăţat dinspre vârful muntelui ori dealului, căzătura pricinuită de vântul înălţimilor fiind adusă cu precădere către vrednicia gaterelor.

Pe atunci, la noi, precum acum în Europa, împăduririle erau o datorie sfântă a întregii naţii, ştiut fiind că plămânul codrului e cel care ţine în viaţă viaţa însăşi.

Se dovedeşte acum că legea retrocedărilor silvice e una păguboasă. Cel puţin aşa cum e făptuită în viaţa reală.

Afacerile cu lemn au prosperat, aşa că vulturii s-au aruncat asupra prăzii. Se retează copaci falnici, calea lor către pieire fiind sub forma buştenilor la preţ de nimic.

Europa cumpără tot ceea ce i se oferă.

Asta fiindcă judecata dreaptă a decidenţilor o protejează de la pieire.

Şi atunci?

Atunci cară pe costuri de ocară pădurile României.

Cine le vinde? Cei puşi s-o apere! Este cel mai fertil loc de exprimare a influenţelor politice.

Într-un târziu au reacţionat şi cei îndriduiţi să stea de strajă dreptăţii.

Măsurile sunt însă şi timide, şi înveninate de lăcomia puternicilor zilei.

Adică la noi ca la noi. Se fură ca în codru!

Legea e doar pentru cei sărmani.

Vine iarna, iau un caz. Nu se pot lua lemne după lege fiindcă lipsesc tipizatele. Un fel de „paşapoarte“ pentru lemnul de foc.

Aşa că, în virtutea stricteţii ordinului de transport pentru lemnul destinat exportului, a fost stopat drumul carelor pentru nevoile sătenilor.

Şi, în sfârşit, o imensă nedumerire. Pentru mine, cel puţin! De ce am pus pe foc fabricile de mobilă româneşti, recunoscute pentru frumuseţea şi calitatea produselor lor?

Fiindcă, blegiţi de setea banilor, n-au băgat de seamă samsarii români că, în fapt, clienţii lor de pe aiurea întâi le-au luat cuţitul ca să poată fura pâinea pe de-a-ntregul.

Gheorghe VERMAN

Defrişarea pădurilor, factor agravant în producerea inundaţiilor

După valurile de inundaţii din acest an, cu pierderi de vieţi omeneşti şi însemnate distrugeri materiale, în spaţiul public au fost lansate o mulţime de păreri, cele mai multe fără niciun fundament ştiinţific, cu privire la cauzele pentru care se produc cu o frecvenţă crescândă revărsări de apă, chiar şi atunci când volumul de precipitaţii nu se încadrează în ceea ce specialiştii numesc recorduri istorice. Am dezvoltat şi noi acest subiect, atât cât se poate în limitele unui articol de presă, cu secretarul ştiinţific al Secţiei de ştiinţă a solului, îmbunătăţiri funciare şi protecţie a mediului din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, dr. ing. Mihai Toti.

– Dle Mihai Toti, cei care avem o oarecare pregătire în domeniu ştim că nu-i aşa, dar vă pun totuşi întrebarea, pentru a limpezi lucrurile. În spaţiul public s-au vehiculat felurite teorii cu privire la producerea mult prea des a inundaţiilor pe teritoriul României. În afară de defrişări, s-a vorbit despre modificarea mediului natural de pe cursul râurilor în scopul redării terenurilor în circuitul agricol, efecte secundare ale folosirii sistemului antigrindină etc.

– Am auzit şi eu toate aceste supoziţii. Din ceea ce aţi enumerat, în afară de defrişări, care sunt un factor agravant, dar nu determinant, restul sunt simple speculaţii, nesusţinute de nicio teorie ştiinţifică. Ah, că ele încap ca informaţie în spaţiul public, n-avem ce face!

– Care ar fi, după părerea dvs. avizată, cauzele reale pentru care România se confruntă totuşi mult prea des cu inundaţii, cel puţin în ultimii 10 sau 15 ani?

– Sunt două cauze, una care ţine de condiţiile generale ale regimului climatic din Europa, iar alta, care priveşte România, se referă la intervenţiile care au afectat menţinerea apei în albia râurilor şi păstrarea apei în sol. Vorbind despre schimbările climatice, potrivit datelor Organizaţiei Meteorologice Mondiale a ONU, anul 2011 a încheiat un deceniu care deţine recordul de cel mai călduros înregistrat vreodată, cu o creştere a temperaturii medii globale cu 2 - 2,4 grade Celsius. În Europa, în acest interval, temperatura suprafeţei terestre a fost cu 1,3 grade Celsius peste media de creştere planetară. Fenomenele meteo extreme s-au intensificat şi, atenţie, aşa va fi de aici înainte, cel puţin pentru o perioadă de timp, fie că vorbim despre valuri de căldură, fie de precipitaţii istorice. Strategia europeană a fost fundamentată pornind de la o analiză-prognoză pe termen lung: precipitaţii puternice şi inundaţii în nord-estul Europei, o accentuare a vulnerabilităţii în bazinul mediteraneean, zonele de munte, zonele inundabile dens populate, zonele costiere, regiunile periferice şi zona arctică. Toate aceste efecte se produc deja, fie şi dacă ne referim doar la ceea ce s-a petrecut în 2014 în Anglia, Italia, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, România, Polonia ori, în anii trecuţi, în Franţa, Germania şi Austria. Pe acest fond, al încălzirii globale, însoţită de intensificarea fenomenelor extreme, România are mai mulţi factori agravanţi: defrişarea pădurilor, activităţi necontrolate în albia râurilor (balastiere), neîntreţinerea canalelor, obturarea podurilor cu resturi vegetale aruncate în albia cursurilor de apă, neîntreţinerea digurilor, colmatarea sistemelor de canalizare, construirea în perimetre inundabile etc.

– Dacă n-am fi avut aceşti factori agravanţi, ce s-ar fi întâmplat?

– Inundaţiile generate de volumul mare de precipitaţii căzute în interval scurt de timp s-ar fi produs oricum. Iar anul acesta au fost consemnate cantităţi istorice nu doar pe teritoriul României, ci în tot sud-estul Europei. Probabil că ele n-ar fi avut o asemenea amploare şi cu atâtea distrugeri dacă celelalte lucruri ar fi fost în regulă.

– La noi, lucru lesne observat, aproape orice ploaie intensă de vară produce undeva viituri, inundaţii, iar aici parcă n-ar fi vorba despre factorii climatici, ci tocmai despre defrişarea masivă a pădurilor şi alţi factori numiţi de dvs. agravanţi.

– Ecosistemele în general şi cele forestiere, pentru că la ele ne referim, sunt supuse unor presiuni determinate de schimbările climatice. Ritmul schimbărilor depăşeşte capacitatea naturală a ecosistemelor de a se adapta modificărilor climei. Încălzirea globală ridică pe plan mondial probleme grave, cărora omenirea trebuie să le răspundă. Aşadar sunt dificultăţi care survin natural şi fără să creăm noi altele. Că noi, oamenii, mai punem o sarcină extraordinară pe mediu prin aceste defrişări este o inconştienţă pe care o plătim deja, odată prin creşterea temperaturii determinată inclusiv de despădurirea netă a Terrei, a doua oară, referindu-ne la România, prin viiturile despre care vorbiţi, apa nemaiavând nicio stavilă, ca să nu mai vorbim despre alunecările de teren.

– Toţi factorii agravanţi sunt cunoscuţi de mult timp, dar tot de mult timp nimeni nu umblă la cauze. Adică să începem să facem ceva ca să oprim defrişările, să reluăm marile proiecte de îmbunătăţiri funciare etc.

– În opinia mea, e nevoie un program naţional, pe care toată lumea să-l respecte, să-l continue, indiferent cine vine la guvernare. Marea noastră problemă este că, la fiecare patru ani, puterea care vine abandonează lucrurile începute de predecesori şi începe altele, pe care nu le termină. Dacă o fi mai dificil să stopezi despădurirea, câtă greutate credeţi că ar fi fost, de exemplu, să se interzică ridicarea construcţiilor de locuit în perimetrele inundabile? Sau cât efort ar fi necesitat o politică, fie ea şi coercitivă, de conştientizare a populaţiei privind pericolul pe care-l reprezintă depozitarea deşeurilor pe albiile râurilor? Cât de greu o fi să se întreţină banalele şanţuri din faţa casei? Pe urmă, balastierele care au afectat piciorul podurilor au schimbat cursul de apă, au fost şi ele autorizate de cineva, deci e un rău provocat, ca să spun aşa. Cât despre lucrările de îndiguire a râurilor ori alte lucrări specifice, ele s-au mai făcut, dar mult sub necesar.

– Pe dvs., cei de la ASAS, v-a întrebat cineva vreodată de ceva, vi s-a cerut ajutorul?

– Nu. Noi am emis un proiect privind îndiguirile în bazinul Dunării, l-am depus la ministerele Mediului şi Agriculturii şi atât. La nivel european, strategiile privind efectele încălzirii globale sunt atent formulate şi aplicate. Ca să avem o comparaţie, pagubele provocate de inundaţii în Europa se cifrează la o medie de circa 4,9 miliarde de euro anual, dar în 2013, din cauza unui episod important în Germania, Cehia, Polonia, Austria, această cifră a atins 12 miliarde de euro. Nici nu vreau să-mi imaginez ce pierderi sunt în 2014 cu inundaţiile istorice din sud-estul continentului. Nu cred că trebuie să ne mai permitem amatorismul în materie de intervenţie pe segmentul pe care-l putem corecta fără prea multe cheltuieli: reîmpăduririle, interzicerea tăierilor ilegale sau chiar şi legale, dar care conduc la defrişări, decolmatarea şi regu­larizarea râurilor, lucrări de îmbunătăţiri funciare, întreţine­rea sistemelor de colectare a apelor etc. Altfel, o să vedem în fiecare an de aici înainte imaginile din 2014, cu pierderi de vieţi omeneşti, case şi infrastructură distruse, iar îndepărtarea efectelor inundaţiilor este infinit mai costisitoare decât măsurile pentru a elimina factorii agravanţi.

Maria BOGDAN

Cum rămânem fără păduri? Infracţiunea comisă fără martori rămâne nepedepsită

Era o vorbă: „România – frumoasă ţară, păcat că e locuită“. O vorbă aruncată de străini şi care jigneşte orgoliul multor români. Şi totuşi, ştim bine că singuri ne aruncăm în derâdere pentru că de multe ori deciziile se iau fără cap şi, aşa cum spune înţelepciunea populară, „acolo unde nu-i cap, vai de picioare“. În cazul nostru, vai de talpa ţării, de oamenii mulţi care sunt nevoiţi să trăiască după reguli negândite, asistând uneori neputincioşi la distrugerea şi dispariţia aurului verde – pădurile.

Trecând prin mijlocul ţării, ne-am abătut pe la Direcţia Silvică Braşov pentru a schimba câteva vorbe cu directorul acestei instituţii, ing. Dan Runceanu. Am ţinut în mod deosebit să purtăm discuţia noastră în natură, pentru că zona este absolut mirifică. Ne-am minunat de peisaj încă de la oprirea motorului maşinii, pentru că ne aflam pe un platou, chiar între Munţii Bucegi şi Piatra Craiului. Ambele masive sunt încă îmbrăcate în frumoase păduri administrate atât de Regia Naţională a Pădurii, cât şi de ocoale silvice private, acolo unde terenurile aparţineau primăriilor sau composesoratelor.

Ne întrebăm cât timp ne vom mai bucura de imaginea atât de optimistă a verdelui pădurilor pentru că, în urma retrocedărilor, aici, la Braşov, din 185.000 ha RNP administrează azi doar 22.000 de ha, restul intrând în grija ocoalelor publice locale, ale primăriilor. „N-ar fi aceasta problema cea mai mare, pentru că în aceste unităţi lucrează colegi care provin tot din Direcţia Silvică, şi nici legislaţia, pentru că ea există şi se aplică, dar uneori este greu să demonstrezi în justiţie o infracţiune“, a declarat Dan Runceanu.

Afirmaţiile domniei sale au stârnit şi mai mult interes discuţiei noastre şi, firesc, am cerut lămuriri. „Vă dau un exemplu. Sunt situaţii în care noi pierdem în justiţie, deşi există procese verbale de infracţiune sau de contravenţie, pentru că nu am avut martor. Or, de unde să ai martor în vârful muntelui?“

Bună întrebare! Dar mă întreb şi eu, la rându-mi: oare aceasta este legislaţia cu care vrem să stopăm defrişarea abuzivă, furtul şi degradarea zonelor muntoase? „Se pare că nu este suficient că pădurarul descoperă infracţiunea în patrularea lui, trebuie să aibă un martor“, ne lămureşte directorul DS Braşov.

Se tot vorbeşte de programe de împădurire care să ne aducă mai aproape de media europeană, însă întregul proces propus de autorităţi cu greu se materializează în teren.

„Există dorinţa de a prelua anumite suprafeţe limitrofe pădurii, terenuri aflate sub pericolul eroziunii, de la persoane fizice sau primării, pentru a fi împădurite, pentru că suntem încă sub media europeană, dar este greu să convingi proprietarul să le împădurească, chiar şi în condiţiile în care noi îi asigurăm materialul săditor şi asistenţa necesară. Poate ar fi mai uşor dacă ar exista o anumită facilitate, o scutire de impozit sau o altă modalitate prin care omul să fie tentat să împădurească“, mărturiseşte Dan Runceanu.

Aşa stând lucrurile, te gândeşti cine o fi mai „catâr“: proprietarul care nu înţelege importanţa pădurii sau autorităţile care nu ştiu sau nu vor să se impună pentru a rezolva problema dispariţiei pădurilor despre care scriem de atâţia ani?

Patricia Alexandra POP

Învăţăm să aducem plusvaloare lemnului

Interviu cu Nicolae Ţucundel, preşedintele Asociaţiei Forestierilor din România

– Frumos că există o asemenea asociaţie! V-am văzut zilele trecute participant la o întâlnire a silvicultorilor, mi se pare că era a 24-a ediţie a Zilei silvicultorului. Acolo aţi transmis un mesaj foarte interesant. V-aş ruga să-l repetaţi.

– În primul rând vreau să vă spun că această Asociaţie a Forestierilor a fost înfiinţată în 1994. Iată că şi noi aniversăm 20 de ani. Corpul silvic din România cuprinde o mare familie. Sunt aici cei care fac gospodărirea pădurii, administrarea ei şi apoi o pregătesc pentru a fi valorificată.

– Adică o exploatează şi o trimit spre procesare?

– Nu, la exploatare venim noi, cei care facem parte din această asociaţie a celor care fac exploatare şi a prelucrării primare a lemnului. Pentru că pădurea este, totuşi, un element biologic şi asta trebuie să înţelegem cu toţii. Un element biologic, cu o anumită durată de viaţă, ce trebuie reînnoit. Vine sorocul, la un moment dat, ca cea care şi-a îndeplinit misiunea să iasă din scenă, să fie valorificată ca bunuri de larg consum şi de folosinţă îndelungată, lemnul fiind la baza multor elemente care ne înconjoară şi fac viaţa noastră mai plăcută. Urmează apoi o nouă generaţie.

Mesajul meu, la care făceaţi referire, a avut o temă exprimată într-un cuvânt: colaborare. Noi, cu toţii, cei care suntem în acest domeniu forestier, avem în faţă, la acest moment, foarte multe provocări. Legate de legislaţie, de o nouă modalitate de administrare a pădurilor, de o creştere a competitivităţii noastre economice.

– Dar spuneaţi ceva şi despre a proceda de aşa manieră încât să aducem plusvaloare în România. Ce anume trebuie făcut pentru asta? Pentru că ştim ce se întâmplă: se exploatează (uneori iraţional) şi, din păcate, nu se prelucrează în România, astfel plusvaloarea se regăseşte în alte ţări.

– Adevărat, pentru că această resursă excepţională care este lemnul poate fi mult mai bine valorificată. Aceasta înseamnă să facem o prelucrare mai „adâncă“, cum spunem în limbaj popular, a ceea ce înseamnă acest lemn. Şi o putem face pe tot lanţul, de la prelucrare primară până la mobilă.

Toţi aceşti agenţi economici cuprinşi în acest lanţ, fiecare pe bucăţica lui, pot aduce un plus de valoare lemnului, astfel încât să urcăm încă de la ceea ce avem acum – cca 285 euro/mc, acela care stă în pădure, pe picior. Văzând tot ceea ce creează cei care exploatează, cei care-l prelucrează primar şi mobila, realizăm undeva la 285 euro/mc.

Resursele însă ne arată, şi chiar comparativ cu ceea ce este în lume, că am putea încă să urcăm cel puţin 100 euro/mc, deci încă 30-40 de procente prin această prelucrare mai adâncă.

– Membrii asociaţiei pe care o reprezentaţi cu ce se ocupă şi cât de mult contribuie la a aduce plus valoare lemnului?

– Am să vă dau câteva exemple concrete. Cei care fac cherestea de răşinoase. Nu o mai vindem aşa, la mc, pe diverse dimensiuni, ci o prelucrăm pe ceea ce are nevoie consumatorul. Vrem să facem un acoperiş, o şarpantă, furnizăm clientului acea şarpantă chiar cu lemn rindeluit, finisat, doar să pună acoperişul şi în câteva zile să fie gata şi să rămână şi aparent, pentru că dă acea ima­gine rustică de căldură, de natural. Sau trepte de scări. De ce să fac în casă atâta beton, să folosesc un material energofag, când pot să vin cu un produs pe care natura l-a creat în timp?

– Intraţi un pic în contradicţie cu natura şi cu echilibrul natural, în ceea ce priveşte menţinerea unei suprafeţe şi a unei păduri bine încheiate, ca suprafaţă vorbesc, la nivel naţional.

– Deloc.

– Nu întâmplător spun asta. Pentru că, ştiţi, s-a exploatat pădure, şi se spune că mult. Sigur că ea trebuie să fie şi regenerată (şi avut grijă să fie regenerată natural), aici trebuie umblat şi, probabil, asociaţia dvs., împreună cu cei care administrează pădurile, trebuie să facă mai mult.

– Copacul este un element biologic, natural, care are un ciclu de viaţă. Când ciclul s-a încheiat el trebuie preluat şi transformat în bunuri folositoare omului. Eu compar copacul, care are un ciclu de viaţă de o sută şi ceva de ani, cu omul, cu ciclul de viaţă de 75-80 de ani.

– Bun, dar atunci trebuie făcută exploatarea într-un asemenea ritm încât să menţinem acel echilibru la care eu mă refeream.

– Aici poate fi o problemă, deoarece poate nu se respectă peste tot un regim silvic. Noi vorbim de un regim silvic şi vorbim de nişte reguli precise, spuse foarte clar în amenajamentul silvic, acesta fiind ca şi Noul Testament, este cartea de căpă­tâi a fondului forestier. Aici se spune clar ce ai de făcut, la fiecare 10 ani se reînnoieşte şi, în funcţie de ce se întâmplă în natură, face o îmbunătăţire a acestui proiect pe termen lung care înseamnă dezvoltarea durabilă a pădurilor şi valorificarea produsului.

– Dar vedeţi că acest amenajament silvic, acest regim de exploatare nu se respectă întotdeauna. Pe mine, ca om care admir pur şi simplu natura, nu o exploatez, nu o gospodăresc, parcă mă doare când văd că există totuşi un dezechilibru între ceea ce se face şi ce ar trebui făcut de fapt. Încă sunt lucruri care nu funcţionează, nu se respectă regimul silvic.

– Nu putem spune că nu se respectă, ci că nu se respectă în totalitate. Instituţiile abilitate ale statului trebuie să funcţioneze, pentru că legi avem, reguli avem, totul este reglementat (chiar dacă mai umblăm la Codul Silvic, e necesar din când în când) însă, cum spuneam, instituţiile trebuie să funcţioneze. Ca în toate domeniile (şi e păcat că este aşa), unii oameni cred că lucrurile se pot întâmpla după voia lor, nu după voia legii. Aici este conflictul.

– Corect, la asta mă refeream eu şi mă bucur că gândiţi aşa – sunteţi, practic, procesatori de material lemnos – deşi interesul economic al asociaţiei ar fi să proceseze cât mai mult, astfel câştigând mai mult.

– Interesul nostru este să fie ordine.

– Şi să aveţi tot timpul ce exploata raţional şi apoi valorifica.

– Şi nu numai noi, ci şi copiii noştri pentru că avem ani mulţi în spate de meserie în pădure, îi ştim şi secretele şi viaţa şi nu putem gândi decât aşa: am găsit pădurea aici, aici o lăsăm. Cum vă spuneam, ciclul nostru de viaţă este de 75-80 de ani, al pădurii este de 100-120 de ani. Ne naştem cu pădurea lângă noi, o părăsim şi ea încă mai este acolo. Are şi ea apoi, după ce şi-a îndeplinit menirea de protecţie a mediului, şi nu numai, scopul final – valorificarea. Nu o lăsăm să putrezească, aşa cum nu lăsăm toamna în câmp cartoful, porumbul sau sfecla.

Ion BANU

Strategia RNP pe termen mediu (2012-2017), reactualizată

Apariţia Strategiei forestiere a Uniunii Europene, la sfârşitul anului trecut, a determinat Regia Naţională a Pădurilor (RNP) – Romsilva să reactualizeze şi să adapteze la noile cerinţe Strategia RNP pe termen mediu (2012-2017). Aceasta a fost prezentată recent, în cadrul Simpozionului internaţional cu tema „Strategii forestiere în ţări din Europa“. Au fost expuse şi analizate aspecte privind situaţia pădurilor din câteva state europene şi strategiile lor.

Evenimentul a fost organizat la Bucureşti, de Regia Naţională a Pădurilor (RNP) – Romsilva, Con­federaţia Sindicatelor Silvicultorilor din România – Consilva şi Grupul de Consultanţă al Experţilor Forestieri din Europa (AGFEE).

Au participat reprezentanţi ai forestierilor din Bosnia, Ungaria, Republica Moldova, Ucraina, Serbia şi România. A fost de faţă Doina Pană, ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură.

În deschiderea manifestărilor, Adam Crăciunescu, directorul general al RNP, a urat bun venit celor prezenţi. De asemenea, a prezentat pe scurt evenimentul. Astfel, în prima parte a întâlnirii, a avut loc ceremonia de decernare a Diplomei de Merit şi a Trofeului de Cristal din partea AGFEE unor personalităţi din presă, care s-au remarcat în ţările lor, prin promovarea şi susţinerea intereselor pădurii, a rolului şi importanţei activităţii silvicultorilor.

Pentru ţara noastră, Diploma de Merit şi Trofeul de Cristal au fost acordate (pe merit!) cunoscutului gazetar George Nuţă de la Radio România Actualităţi.

Strategie proprie pentru dezvoltare

Nu insistăm pe strategiile altor state europene şi ne vom rezuma la Strategia RNP pe termen mediu (2012-2017). Aceasta a fost concepută şi pusă pe hârtie de dr. ing. Adam Crăciunescu şi de dr. ing. Ion Machedon. Se numeşte Strategia de dezvoltare a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva. A fost prezentată de Ciprian Pahonţu, consilier RNP.

„Regia Naţională a Pădurilor şi-a elaborat propria strategie pe termen mediu, pentru dezvoltarea organizaţiei. Această strategie, apreciată ca având un impact major, de natură să asigure o orientare clară pentru dezvoltarea ulterioară, a fost aprobată de către Consiliul de Administraţie al Romsilva, prin Hotărârea nr. 9/2012, şi a fost transmisă tuturor unităţilor teritoriale ale Regiei“ –, a spus Pahonţu.

Conform afirmaţiilor sale, pentru monitorizarea aplicării strategiei, la nivel central, a fost constituit un grup de lucru, prin decizia directorului general. Strategia a trebuit să fie reactualizată, pentru a fi pusă în concordanţă cu Strategia forestieră a Uniunii Europene, adoptată la finalul anului 2013, precum şi cu obiectivele prioritare din Programul de administrare pe următorii patru ani, al Consiliului de Administraţie al Romsilva.

„Obiectivul principal al Strategiei a fost identificat şi definit ca fiind Creşterea competitivităţii Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, în condiţiile gestionării durabile a fondului forestier administrat şi ale valorificării superioare a produselor pădurii“ – a explicat consilierul RNP.

Domnia sa a precizat că au fost identificate 27 de obiective strategice principale şi 81 de măsuri şi acţiuni pentru aplicarea acestora, structurate pe principalele domenii de activitate ale Regiei. În continuare au fost prezentate măsurile şi acţiunile specifice, în vederea realizării fiecărui obiectiv în parte, în condiţii optime. Din păcate, este un document mult prea stufos, pentru a-l prezenta în totalitate.

CE nu are o autoritate forestieră

Marian Stoicescu, preşedintele AGFEE, a prezentat Studiu privind cadrul instituţional al organizaţiilor mondiale şi europene de elaborare a obiectivelor generale şi a strategiilor forestiere. A afirmat că, încă de la înfiinţare, în anul 2011, Consiliul Silvicultorilor Europeni şi Grupul de Consultanţă al Experţilor Forestieri din Europa au solicitat Comisiei Europene şi Parlamentului European înfiinţarea unei autorităţi forestiere în cadrul Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Menirea autorităţii ar fi elaborarea şi coordonarea strategiilor forestiere, politicilor forestiere şi activităţii din domeniul forestier.

„Răspunsul primit din partea instituţiilor europene se rezumă la asigurări că o autoritate forestieră va fi creată după completarea Actului de constituire a Uniunii Europene cu termenul păduri“ – a declarat Stoicescu. Menţionăm că, la nivel european, funcţionează un cadru instituţional pe domeniu, Forest Europe, iar la nivelul Uniunii Europene strategiile şi politicile comune forestiere sunt elaborate de Comisia Europeană. În schimb, la nivel global, Organizaţia Naţiunilor Unite a creat instituţii care, reconsiderând rolul şi importanţa pădurilor, au ca obiective cooptarea tuturor statelor membre în procesul de conservare şi dezvoltare durabilă a pădurilor.

Stoicescu a adăugat că, în ultimele decenii, s-a constatat interesul organizaţiilor mondiale şi europene de a se implica în dezvoltarea durabilă a pădurilor, iniţiind în acest sens strategii forestiere. Necesitatea elaborării strategiilor forestiere şi aplicării politicilor forestiere la nivel global şi european este determinată, printre altele, de adâncirea crizei energetice, iminenţa crizei apei şi a hranei şi de potenţialul pădurilor de a atenua aceste crize.

Apel către instituţii internaţionale

La încheierea lucrărilor, participanţii au prezentat câteva concluzii care urmau să fie trimise instituţiilor Naţiunilor Unite, Forest Europe şi Uniunii Europene.

De exemplu, în apel se spune că rolul, activitatea şi expertiza silvicultorilor, a organizaţiilor regionale, naţionale sau internaţionale ale silvicultorilor în domeniul silvic trebuie luate în considerare la elaborarea strategiilor şi politicilor forestiere la nivel naţional şi internaţional.

De asemenea că propunerile silvicultorilor europeni către instituţiile şi autorităţile naţionale şi internaţionale sunt pentru a se asigura un management durabil forestier tuturor pădurilor şi să se ia în considerare, în egală măsură, funcţiile ecologice, sociale şi economice ale pădurilor.

În opinia forestierilor europeni, domeniul silvic, prin gospodărirea durabilă a pădurilor, poate să asigure locuri de muncă pentru toate categoriile socio-economice care au activitate în acest domeniu.

Nu în ultimul rând, învăţământul şi cercetarea forestieră trebuie consolidate prin strategii forestiere la nivel naţional şi internaţional, având în vedere contribuţia acestora la viitorul pădurilor.

Traian Dobre

WWF trage semnalul de alarmă. Pădurile României sunt condamnate

Pădurile reprezintă aproximativ 27% din suprafaţa României. Rolul lor este vital, mai ales pentru viaţa şi bunăstarea comunităţilor rurale. Şi totuşi, prin actuala propunere de alocare a fondurilor europene în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) pentru perioada 2014-2020, pădurile sunt critic subestimate. Propunerea nu include absolut nicio măsură pentru păduri, pentru serviciile de mediu pe care le oferă şi pentru biodiversitatea pe care o adăpostesc.

Ani de zile au apărut reportaje şi am întâlnit nenumărate articole despre degradarea pădurilor din România. Au fost analizate efectele, dar ne-am aplecat prea puţin asupra cauzelor. Am căutat vinovaţi, nu neapărat soluţii. WWF atrage atenţia asupra cauzei care va duce la distrugerea pădurilor în următorii 7 ani şi transmite un grav semnal de alarmă autorităţilor.

Pădurea nu este doar un furnizor de lemn

Pădurea este un sistem viu, dinamic, răspunde la nevoi umane şi are dimensiuni sociale, ecologice şi economice importante. Pădurile României încă reprezintă una dintre principalele „rezerve“ de biodiversitate din Europa. Sunt inima verde a Europei. Biodiversitatea, în lume, înseamnă recunoaştere, finanţare, sănătate, cultură. Din păcate, însă, în România pădurea este văzută doar ca un furnizor de resurse, fără a se ţine cont de nevoile ei şi de faptul că, odată declanşat fenomenul de degradare, acesta devine ireversibil. Este inexplicabil cum, după şapte ani de experimentare a lipsei de finanţare a sectorului forestier, nu s-a înţeles importanţa susţinerii acestuia. Efectele le vedem cu toţii: tăieri ilegale, desfiinţarea locurilor de muncă, degradarea serviciilor de mediu pe care ar trebui să le asigure pădurile.

Tăierile ilegale

Cea mai gravă dintre problemele gestionării pădurilor din România, tăierea ilegală, nu poate fi stopată doar prin emiterea unor legi mai aspre. E nevoie de investiţii şi politici de susţinere a celei mai defavorizate categorii de proprietari din România – proprietarii de păduri. Se vorbeşte tot mai des despre tăierile ilegale din pădurile României, fără să se înţeleagă că acestea sunt doar efectul unei cauze mai complexe.

Ne confruntăm cu lipsa unei strategii coerente, adaptate la nevoile şi posibilităţile României şi, cel mai important, de lipsa de compensaţii pentru restricţiile impuse, mai ales pentru proprietarii unor suprafeţe mici de pădure. Din păcate, lipsa compensaţiilor şi taxele suplimentare generează un sistem ineficient al gestionării pădurilor, în care câştigul economic pe hectar este infim comparativ cu alte sectoare, situaţie care îi determină pe proprietari să-şi vândă pădurile sau să recurgă la tăieri ilegale, cu efecte ireparabile pe termen lung asupra dezvoltării durabile a comunităţilor locale.

Alături de WWF, susţinem eforturile proprietarilor de păduri din România şi solicităm o strategie PNDR corect adoptată, orientată spre nevoile reale ale comunităţilor locale, prin intermediul căreia pădurile pot primi sprijinul necesar supravieţuirii ca furnizor permanent de resurse, creând astfel premisa dezvoltării durabile a comunităţilor locale şi supravieţuirea unui întreg sector forestier.

Sorin STAICU

O nouă campanie de împăduriri. Încă o speranţă pentru codri

Marcarea debutului Lunii Plantării Arborilor, desfăşurată în perioada 15 martie – 15 aprilie, a avut loc pe raza Ocolului Silvic Bolintin (Direcţia Silvică Giurgiu). Invitaţi de seamă au fost Doina Pană, ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, şi Nina Carmen Crişu, prefectul Judeţului Giurgiu.

„Anul acesta codrii noştri vor fi refăcuţi pe 29.740 ha din fondul forestier naţional, din care 16.050 ha terenuri ale statului şi 13.690 ha particulare“, a afirmat Pană. Suprafaţa totală este de apreciat, dar nu este foarte mare, în contextul în care România are 27% din teritoriu acoperit cu păduri, în timp ce media europeană este de 32%.

Adam Crăciunescu, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva, a precizat că, anul acesta, plantarea puieţilor a început cu două săptămâni înainte de deschiderea oficială a campaniei de împăduriri, pentru că timpul a fost favorabil. Dacă se întârzia, exista riscul să nu se mai poată lucra în unele şantiere, pentru că puieţii ar fi intrat în vegetaţie. Cu această ocazie, Crăciunescu a făcut un apel către toţi cetăţenii să contribuie la înverzirea României!

Viorel Mitroi, liderul Direcţiei Silvice Giurgiu, ne-a informat că şantierul de împăduriri Suseni, cu suprafaţa de 0,5 ha, face parte din trupul de pădure Căscioarele – Malu Spart. În această zonă specia de bază este stejarul pedunculat, în proporţie de 36%. Mai există tei (15%), cer (26%), la care se adaugă diverse specii tari şi moi.

Şantierul voluntarilor

Şantierul de împăduriri Suseni a fost destinat voluntarilor, ziarişti şi o clasă a VII-a cu 30 de copii de la Şcoala Gimnazială „Nicolae Crevedia“ din localitatea Crevedia, însoţiţi de profesori de biologie.

Prof. Valentina Antonescu ne-a declarat că, în mediul rural, se pune accent pe educaţia ecologică a elevilor. În acest scop, există un parteneriat între şcoală şi Romsilva.

Adam Crăciunescu a adăugat că RNP doreşte să se implice în educaţia ecologică a tuturor copiilor din ţară. De aceea vor fi create nuclee la nivelul ocoalelor silvice, în cadrul cărora elevii se vor putea implica direct în viaţa pădurii.

Lecţia de plantare

Ionel Predan, şeful Ocolului Silvic Bolintin, a prezentat pe scurt unitatea pe care o conduce. Apoi, a explicat paşii care trebuie făcuţi, tehnologia necesară pentru a planta puieţii în bune condiţii.

Compoziţia de împădurire adoptată: şase rânduri de stejar (specie principală), două de frasin (specie principală de amestec), unul de arţar tătăresc şi altul de sânger (ambele, specii ajutătoare).

Schema de plantare: distanţa între rânduri de 2,2 m, iar între puieţi, 0,7 m. Pe 0,5 ha, numărul total de puieţi a fost de 3.350 (6.700/ha). Plantarea puieţilor se face cu 2 cm deasupra coletului. Pământul mărunţit se pune în groapă peste rădăcini şi se presează cu piciorul.

După ce am fost învăţaţi cum să plantăm, Adam Crăciunescu a dat „tonul“ şi toată lumea a trecut la munca „de jos“, fără excepţie, în frunte cu conducerea Romsilva. Sub atenta observare a specialiştilor silvici, voluntarii au pus mâna pe lopeţi şi au început plantarea. Un rând, două, trei... După vreo oră, suprafaţa pregătită cu migală de pădurari era împânzită de puieţi.

Cu satisfacţia că am dat viaţă unui petic de pădure, noi, gazetarii, ne-am retras pentru a participa la o conferinţă de presă.

Extinderea suprafeţei împădurite

Adam Crăciunescu a declarat că, pentru întregul an 2014, programul de regenerare a pădurilor are prevăzută pe terenurile statului o suprafaţă de 16.050 ha, dintre care 10.025 ha sunt regenerări naturale şi 6.025 ha împăduriri. De asemenea, se au în vedere lucrări de completări curente pe 2.686 ha şi refacerea plantaţiilor afectate de calamităţi pe 855 ha.

În primăvară, RNP va regenera pădurile pe 11.103 ha, adică 69,2% din programul anual, dintre care 7.242 ha prin regenerare naturală, iar 3.861 ha prin împăduriri.

„Necesarul de puieţi forestieri pentru lucrările ce se vor executa în campania de primăvară este de 31,3 milioane de bucăţi. Toţi provin din pepinierele Regiei, unde se găsesc peste 48 milioane de puieţi forestieri, obţinuţi pe plan local“ – a spus Crăciunescu.

Valoarea fondurilor necesare realizării lucrărilor de împăduriri integrale, completări şi refaceri în această primăvară este de 31,2 milioane lei din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor şi de 2,1 milioane lei din fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică.

„Consiliul de Administraţie al Regiei a aprobat ca unităţile teritoriale să acorde, prin sponsorizare, un milion de puieţi din diverse specii şi să livreze, contra cost, încă circa două milioane de puieţi forestieri şi ornamentali, pentru satisfacerea solicitărilor unor persoane fizice sau juridice, în vederea plantării“ – a menţionat directorul general.

Domnia sa a adăugat că, în premieră, anul trecut, Romsilva a preluat în administrare câteva terenuri ale unor persoane fizice, pe care le va împăduri în 2014 pentru că masa lemnoasă a fost recoltată integral. Este vorba de peste 700 ha. De exemplu, în judeţul Suceava vor fi împădurite vreo 400 ha ale persoanelor fizice. Mai sunt vizate şi alte suprafeţe, pentru care RNP aşteaptă să primească acordul proprietarilor.

Perdele forestiere, la toamnă

Aşa cum era de aşteptat, în cadrul discuţiilor care au urmat gazetarii au ridicat problema perdelelor forestiere, a căror plantare ar fi trebuit să înceapă în această primăvară.

Crăciunescu a explicat că au existat cauze obiective care au dus la amânarea acestor lucrări până la toamnă. Astfel, a fost pregătită o hotărâre de guvern care nu a putut fi semnată pentru că suprafaţa proprietate publică a statului, de aproape 24 ha, nu a avut cadastru şi intabulare, deci nu a putut fi dezmembrată pentru a fi predată la Romsilva. Cum chestiunea cadastrului e boală lungă, în ultimul moment s-a hotărât ca acea suprafaţă să fie aprobată în Guvern, urmând să se facă ulterior dezmembrarea.

Pană a mai precizat că, până acum, subvenţiile acordate pentru împădurirea terenurilor agricole nu acopereau cheltuielile de înfiinţare şi nici pierderile de producţie agricolă. Însă, în viitorul PNDR 2014-2020, este posibil să apară o măsură sau submăsură care să acopere integral aceste cheltuieli, stimulând astfel refacerea unor păduri şi înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a culturilor de câmp, precum şi a localităţilor din mediul rural.

Traian DOBRE

Paulownia - o posibilă soluţie pentru salvarea pădurilor

„Copacul minune“ despre care se spune că este „arborele cu cea mai rapidă creştere din lume“ a fost plantat, cu succes, în satul Radu Negru din comuna Modelu, la câţiva km de municipiul Călăraşi, de „grădinarul“ de 42 de ani Dănăilă Marian.

Totul a pornit de la ideea de a cultiva cele câteva hectare pe care nu le folosea la grădinărit cu salcâm. A fost la Ocolul Silvic din Călăraşi pentru a afla cum să facă această investiţie. Era destul de complicat. Trebuia să scoată terenul din circuitul agricol, ceea ce ar fi însemnat o lungă cale de a obţine tot felul de aprobări şi avize de la tot felul de organe şi comitete. Ca pe la noi. Totuşi, nu a făcut drumul degeaba la Ocol. Un tehnician forestier, om cu scaun la cap, i-a oferit un pliant cu arborele paulownia şi i-a recomandat să încerce această variantă.

După câteva telefoane şi un consiliu de familie, unde, ca de obicei, femeia are un cuvânt greu de spus, cei doi soţi s-au hotărât să cultive nu un hectar, cum voia „stăpânul“, ci două, cum a „sugerat“, cu delicateţe de femeie, consoarta. De altfel au decis să mai cultive alte două hectare anul viitor. Pentru aceasta au bătut palma cu cei de la Paulownia Grenne, o firmă care prestează toate serviciile, de la analizele de sol (pH între 5,1- 8,9), aducerea răsadului, plantare, garantarea prinderii răsadului în proporţie de 100% până la comercializarea produsului (totul în baza unui contract). Într-un final investiţia a fost de 4.200 de euro/ha şi prognoza de câştig făcută de cei de la Paulownia Grenne, prin contract, este de 99.000 de euro/ha pe o durată medie de exploatare de 10 ani. Adică 10.000 de euro/ha/an. Vorba „grădinarului“ (are pregătire de horticultor), ar fi bine să fie şi 5.000 de euro net pe ha/an, un venit echivalent cu cel mai bun an de cultivat pepeni. Zis şi făcut! Pe 2 mai, anul acesta, s-a făcut plantarea după o arătură de 40 cm şi o mărunţire „ca pentru pusul cepei“, fiind un teren agricol lucrat. Pentru un teren nelucrat este recomandată pregătirea cu un scarificator, la 60 cm. Distanţa dintre rânduri este de 4 m, la fel ca şi cea dintre viitorii copaci, deci un 4x4 m. Puieţii de paulownia erau la dimensiunea unui răsad de roşii pe 2 mai, la plantare, iar după şase luni aveau peste trei metri înălţime şi un diametru mediu de 7-8 cm. S-a folosit unul dintre cei doi hibrizi dezvoltaţi de un laborator din Spania prin încrucişarea a două specii de paulownia, Fortunei şi Elongate, botezat cu numele de Paulownia Cotevisa 2. Un hibrid care are un ciclu de creştere scurt, cu regenerare pe cale vegetativă – de minimum 3 ori, cu aceleaşi calităţi şi rezistent la ger (până la -25°C), dar şi la temperaturi înalte (până la 45°C). Cele două hectare cultivate de către Dănăilă Marian au trecut prin grindină şi, deşi ar fi trebuit să fie îngrijiţi cu atenţie în primele 30 de zile de la plantare (udaţi din 5 în 5 zile şi asigurarea unui spaţiu „curat“, adică fără buruieni, de 70 cm în jurul puietului), din cauza unui eveniment neprevăzut, decesul tatălui fermierului călărăşean, aceste lucrări au fost neglijate.

Totuşi, stadiul culturii de paulownia este peste estimările firmei, ceea ce promite o recoltă bună. Exploatarea lemnului se face în anul patru de la cultivare şi apoi din trei în trei ani, până în al zecelea an, fără altă plantare. Abia după anul zece, dacă se consideră necesar, se scot rădăcinile şi se face o altă replantare. Firma asigură un preţ mediu de 50 de euro pentru fiecare trunchi din cele 600 câte se găsesc pe un hectar de paulownia cultivat pentru cherestea. Mai este şi varianta culturii energetice cu o densitate dublă, de 1.200 puieţi/ha. Procentul de lemn pentru cherestea obţinut din plantaţie este de 70%, restul fiind folosit ca biomasă. 

Paulownia este cunoscut şi sub denumirea de „Copacul Păsării Phoenix“ (pentru puterea sa de regenerare – prin drajonare) sau „Copacul Prinţesei“ în zonele subtropicale din China, acolo unde acest arbore-minune se cultivă de peste 3.000 de ani. În Europa a fost plantat prima dată în parcurile din Franţa, ca plantă decorativă, pe la anul 1800. Cam în aceeaşi perioadă este cultivat şi în SUA, tot ca arbore decorativ. S-a încercat adaptarea lui şi în România, prin anii şaptezeci, de unele institute de cercetării pomicole, dar nu s-a reuşit crearea unui soi rezistent la condiţiile pedoclimatice de la noi.

Cele mai cunoscute specii de paulownia sunt: P. Tomentosa, P. Elongate, P. Fortunei, P. Fargesi, P. Taiwania, P. Giabrata şi Kiri, fiecare soi în parte având calităţile lui specifice (creştere rapidă, calitate cherestea, putere calorică, rezistenţă la frig sau putere meliferă) în funcţie de necesităţile celor care îl cultivă. Este un copac melifer, din acest punct de vedere asemănător salcâmului, şi are frunze mari (ajung şi la 60 cm în diametru). Se spune că nu face casă bună cu ţânţarii, aşa că ar putea fi şi un bun copac pentru grădinile orăşenilor.

Nu ştim încă părţile slabe ale acestui „arbore minune“, dar vom urmări cu interes evoluţia acestei plantaţii care, dacă va merge cum a fost prognozată, ar putea fi o soluţie atât pentru cherestea cât şi pentru biomasă (lemnul de paulownia are o putere calorică de 3.680 kcal/kg, la un indice de 20% umiditate).

Tudor CALOTESCU

Pădurea, la cheremul hoţilor

Interviu cu Adam Crăciunescu, dir. gen. Romsilva

Distinsul om de ştiinţă Marin Drăcea, întemeietorul silviculturii moderne, spunea: „Lemn se poate cumpăra, dar pădure nu“, un îndemn indirect la a proteja pădurea, aurul verde al unei naţiuni.

– Domnule director, cum asigură RNP protecţia pădurilor pentru că, ştiţi, pădurile sunt defrişate în masă pe unele suprafeţe?

– RNP şi-a luat nişte măsuri de autoapărare. Şi eu am constatat, în controalele dispuse, că în ultima perioadă s-au sustras cantităţi importante de masă lemnoasă din pădurile statului, fără documente legale. Am făcut demersurile necesare, plângere la instituţiile abilitate să facă cercetări, tocmai pentru a frâna această tendinţă. Sunt şi situaţii, în zone cu grad de sărăcie ridicată, unde mai atacă, dar nu acestea sunt problemele mari, ci faptul că din fondul forestier naţional, nu numai al Romsilva, se extrage lemn, uneori fără să se respecte regimul silvic. Eu sper că, prin înfiinţarea în cadrul Jandarmeriei Române a unei structuri specializate de jandarmerie forestieră (potrivit unei modificări a Codului Silvic), se va găsi o soluţie de a se reduce substanţial aceste sustrageri.

– O foarte mare suprafaţă din domeniul public, din domeniul statului – mă refer la suprafeţele de păduri – a fost retrocedată, a intrat în sectorul privat. Aceste suprafeţe trebuie sau nu exploatate în regim silvic?

– Normal. Tot fondul forestier naţional, care-l cuprinde şi pe cel de stat, şi pe cel privat.

– Ce trebuie să facă un proprietar de pădure în acest sens?

– În primul rând trebuie să aibă un proiect de amenajare care stabileşte regulile de respectare a regiunii. Aceste proiecte sunt realizate de firme specializate, inclusiv de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Proprietarii sunt obligaţi prin lege să facă aceste proiecte. Sunt obligaţi, în primul rând, să dea terenul în pază sau în administrarea unui structuri silvice, aceasta având acces la o asemenea firmă pentru a realiza proiectul.

– Ce i se poate întâmpla unui cetăţean care are în proprietate hectare de pădure şi taie din proprie iniţiativă?

– Aici este problema. Practic nu are voie să taie din proprietatea lui, pentru că trebuie respectat regimul silvic. În timp am întâlnit situaţii – şi pădurile se duc – în care, chiar ajunşi în instanţă, proprietarii aveau câştig de cauză declarând că ei au tăiat de pe proprietatea lor. Dar noul cod silvic va reglementa toate aceste situaţii.

Ştim foarte bine că, odată cu Legea nr. 1, când s-au retrocedat cca 500 mii ha, erau, la un moment dat, vreo 380 mii ha tăiate. O parte s-a regenerat natural, dar o parte…

– Să vorbim şi despre faună. Aţi discutat şi se discută despre protecţia zimbrilor. De ce numai a zimbrilor şi nu şi a altor specii care sunt ocrotite de lege şi chiar pe cale de dispariţie?

– Ştiţi, zimbrul este un brand pentru România. El este în captivitate şi s-a pus problema să extindem numărul exemplarelor pentru a fi recoltate prin împuşcare. Dar pentru că este specie protejată nu e supusă Legii nr. 407, căci e în captivitate, nu avem nicio reţinere privind gestionarea durabilă a acestor populaţii. Practic, Regia Naţională face un efort financiar deosebit să menţină aceste efective în regim de captivitate. Sunt şi situaţii în care apar animale îmbătrânite, bolnave, care trebuie extrase din populaţia respectivă pentru a nu crea probleme. Toate acestea sunt lucruri care se fac normal, sub protecţie sanitar-veterinară, într-o populaţie crescută în captivitate. Mulţi consideră că dacă această extragere se face prin tranchilizarea animalului folosind o armă aceasta înseamnă împuşcare. Împuşcarea, respectiv vânarea, definită în Legea vânătorii, înseamnă urmărire, capturare şi ucidere. Dar nu neapărat o tranchilizare. Nu e vânătoare. Asta nu s-a înţeles, au fost tot felul de speculaţii în presă, dar sper că se vor lămuri lucrurile.

– De ce nu şi la alte specii care sunt pe cale de dispariţie? Ursul brun, lupul, pisica, râsul?

– Aceste specii se extrag numai prin aprobare specială, prin ordin de ministru. Sunt în monitorizare şi normal că trebuie să ţinem populaţiile acestea sub control, pentru că avem de-a face cu multe situaţii de braconaj, ceea ce pune în pericol anumite specii aflate, cum spuneaţi, pe cale de dispariţie.

Ion BANU

Romsilva a obţinut un profit de trei ori mai mare decât cel estimat

Realizările tehnice şi economice ale Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva în anul 2013 şi perspectivele pentru 2014 au fost prezentate de Adam Crăciunescu, directorul general al acestei instituţii, în cadrul unei recente conferinţe de presă. Pe lângă subiectele anunţate, presa a fost interesată şi de alte aspecte, cum ar fi discuţiile purtate la nivel european în Finlanda, investiţiile în administrarea ariilor protejate sau tăierile ilegale.

Cheia succesului

„Anul 2013 a fost benefic pentru Romsilva. Chiar dacă nu avem încă toate cifrele finale, pot să vă spun că avem o cifră de afaceri cu depăşire de peste 115%, iar profitul este de trei ori mai mare decât fusese estimat iniţial. Acest lucru a fost posibil datorită reducerii cheltuielilor. (...) La împăduriri planul a fost depăşit cu 108%, fiind împădurite în toamnă 1.780 ha“, a declarat Crăciunescu.

În continuare domnia sa a explicat că buna organizare a licitaţiilor de masă lemnoasă, începută în toamna anului 2012, a constituit cheia succesului, fiind principalul element care a dus la creşterea economică. Astfel, s-a obţinut un coeficient de creştere a preţului la lemn de 1,23%. În acest fel, în 2014 apare perspectiva exploatării unei cantităţi mai mici de masă lemnoasă, dar cu obţinerea unor venituri mai mari decât cele planificate.

Directorul general a menţionat că ideea valorificării superioare a masei lemnoase a fost discutată la Săptămâna forestieră, organizată în toamna anului trecut în Finlanda. Aici s-a pus un mare accent pe rolul materiei prime în economie. În cazul lemnului, resursă regenerabilă existentă din belşug în Europa, acesta este de preferat să se folosească mai mult în construcţii şi în alte domenii. La întrunire s-a stabilit ca toate ţările membre să creeze o bază comună de date, pentru a se şti ce se întâmplă la nivelul managementului forestier în Uniunea Europeană.

Nu vom insista asupra altor detalii economice, întrucât cele mai importante au fost publicate într-un număr anterior al revistei.

Sustragerea de lemn, neclară?

În timpul conferinţei de presă a apărut o neclaritate referitoare la tăierile ilegale. Chestiunea s-a învâr­tit în jurul cantităţii de masă lemnoasă şi a perioadei în care a fost furată.

„În ultimul timp s-au sustras cantităţi însemnate de lemn atât din pădurile statului cât şi din cele private. Cred că am reuşit să facem ordine şi în această problemă. În acest sens am ordonat efectuarea unor controale, în urma cărora cei care au greşit răspund în faţa legii. Este vorba de 114 plângeri penale şi 834 de sancţiuni“, a afirmat Crăciunescu. În opinia sa, în anii 2011-2013 tăierile ilegale au însumat 71.000 de metri cubi din pădurile statului (245 de milioane de hectare) şi 24.000 mc din pădurile particulare administrate de Romsilva (1,1 mil ha).

În schimb, presa a scris că ar fi vorba de 840.000 mc sustraşi numai în 2013. Menţionăm că această valoare a fost prezentată cu puţin timp înainte de Lucia Varga, ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, în cadrul unei întâlniri cu gazetarii. Datele au provenit de la inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare (ITRSV).

Directorul general al RNP nu a contestat evaluarea doamnei ministru, dar a menţionat că acel volum de lemn a fost tăiat ilegal într-o perioadă mai lungă, începând cu anul 2005, nu doar în 2013.

Costuri mai mici cu înfiinţarea pădurii

Crăciunescu a declarat că suprafeţele de pe care s-a sustras masă lemnoasă în anii precedenţi au fost identificate şi urmează să fie împădurite în 2014 şi 2015. Pentru a asigura puieţii necesari au fost extinse suprafeţele însămânţate în 2013.

În acest scop au fost demarate trei proiecte mari, unul în zona Banatului, altul în Zona de Sud, iar al treilea în arealul Bucovina-Suceava, unde se produc – în premieră – puieţi la container.

„Este o tehnologie mai eficientă, care reduce foarte mult pierderile în urma plantării. Aceasta se practică în Europa, iar noi am adoptat-o, pentru a nu ne mai complica cu completările rezultate în urma uscării naturale a unora dintre puieţii plantaţi“ – a menţionat directorul general.

În urma intervenţiei noastre, domnia sa ne-a explicat că însămânţarea se face într-un fel de eprubetă mare din plastic, în care se formează rădăcina viitorului arbore. Când puietul poate fi plantat este pus în pământ cu acel container care este biodegradabil.

Avantajul este că rădăcinile nu mai sunt afectate, iar prinderea este garantată 100%. De aici rezultă costuri mai mici cu înfiinţarea unei păduri.

Investiţii realizate integral

Conform celor spuse, în 2013 Romsilva a realizat integral investiţiile propuse, inclusiv în domeniul infrastructurii. „Ca şi în 2012, am reuşit să folosim toţi banii alocaţi pentru drumuri. Nu au fost foarte mulţi. Însă, prin efortul Regiei, am avut aproximativ 60 de milioane de lei. În 2014 vom mări această sumă datorită rezultatelor financiare bune din anul anterior. Pentru alte investiţii, tot din resurse proprii, am beneficiat de circa 50 de milioane de lei care au fost direcţionaţi către diferite obiective începute cu ani în urmă şi nefinalizate“, a adăugat Adam Crăciunescu.

Totodată, a afirmat vorbitorul, RNP a fost interesată de achiziţia de maşini şi utilaje destinate recoltării masei lemnoase. De asemenea, mecanizarea ajută ocoalele silvice şi la regenerarea naturală, fără a deranja producţia seminceră.

O altă investiţie importantă a fost modernizarea reţelei informatice rămase la nivelul anului 2005, pentru un sistem informatic integrat. Este vorba de echipamente, servere, staţii de comunicare pentru întreaga rază de activitate a Regiei.

Crăciunescu a afirmat că Romsilva investeşte anual aproximativ 12 milioane de lei pentru administrarea celor 23 de parcuri naturale aflate în structura sa. La aceşti bani se adaugă fondurile europene.

„În mai puţin de 10 ani s-au accesat peste 100 de milioane de euro, s-a creat o infrastructură în aceste administraţii, dar mai sunt şi zone în care nu mai avem păduri ale statului. De exemplu, în Parcul Munţii Rodnei toate pădurile sunt private sau proprietăţi ale UAT (unităţi administrativ teritoriale – n.n.). În aceste condiţii, nu mai avem interes să investim. Deocamdată aşteptăm să vedem cum va ieşi, în 2014, actul normativ privind ariile protejate“ – a conchis directorul general.

RNP, certificată FSC

În anul 2013 Romsilva a obţinut certificatul FSC pentru managementul durabil al exploatării masei lemnoase pentru 2,38 de milioane de hectare de pădure. Astfel a fost îmbunătăţită activitatea RNP pe piaţa lemnului, deci s-au obţinut preţuri superioare în cadrul licitaţiilor organizate de Regie. Menţionăm că FSC (Forest Stewardship Council) este o organizaţie independentă, neguvernamentală şi nonprofit apărută în anul 1993, cu sediul la Bonn (Germania). Prin cumpărarea de produse din lemn independent certificate se garantează că lemnul utilizat în produsul respectiv provine din păduri gestionate durabil, pe criterii sociale, economice şi ecologice.

Traian Dobre

Păduri regenerate pe 14.840 ha

Încheierea campaniei de plantare a puieţilor forestieri a fost marcată recent de Regia Naţională a Pădurilor (RNP) – Romsilva, pe şantierul de împădurire Gruianca, situat pe raza Ocolului Silvic (OS) Snagov, care aparţine de Direcţia Silvică (DS) Ilfov.

După „munca de jos“, Adam Crăciunescu, directorul general al RNP, a susţinut o conferinţă de presă, în care a făcut un scurt bilanţ al împăduririlor în anul 2013.

Totodată, au fost prezentate date referitoare la controalele efectuate în mai multe zone silvice din ţară, inclusiv la OS Gârda. În plus, presa a cerut informaţii despre noul Cod Silvic. Aceste aspecte le vom prezenta în numărul viitor al revistei.

O nouă pădure cu stejari

În plin câmp, evenimentul a fost deschis de gazdele noastre, Dumitru Voicu, directorul DS Ilfov şi Liliana Badea, şefa OS Snagov. Au fost oferite câteva elemente tehnice şi despre locul în care noi, jurnaliştii, asistaţi de pădurari, urma să plantăm puieţi forestieri. Apoi, după ce ni s-a explicat tehnica de plantare, cu mic, cu mare, am pus mâna pe lopeţi, cazmale şi am trecut la „munca de jos“, sub îndrumarea directă a pădurarilor.

Suprafaţa plantată, în bună parte de gazetari, a fost de 2 ha. Formula de împădurire a fost: 60% stejar, 20% frasin şi 20% măr pădureţ. S-au folosit 6.700 de puieţi/ha. L-am întrebat pe Adam Crăciunescu de ce trebuie plantaţi meri pădureţi lângă stejar.

„În primii ani, mărul şi frasinul se dezvoltă mai repede decât stejarul. În acest mod, specia principală este forţată de concurenţa speciilor de ajutor să crească mai repede. Apoi, în aceste păduri există vânat, de exemplu căprior şi mistreţ, care con­sumă merele. În lipsa lor, există riscul ca animalele sălbatice să distrugă puieţii de stejar. De asemenea, mărul pădureţ este important şi pentru ameliorarea solului“ – ne-a spus directorul general.

Păduri regenerate în 17 judeţe

După ce am plantat aproape jumătate din suprafaţa pregătită de pădurari, a „sunat adunarea“şi i-am lăsat pe profesionişti să termine ceea ce am început noi.

„Aici, la Ştubeu (canton silvic – n.n.), se află pepiniera în care au fost crescuţi puieţii plantaţi astăzi“ – a declarat Crăciunescu, în deschiderea conferinţei de presă.

Domnia sa a explicat că, în toamnă, campania de împăduriri a fost întârziată ca urmare a vremii calde, care nu a permis recoltarea puieţilor. În campania de primăvară, la nivel naţional, au fost plantaţi peste 30 de milioane de puieţi, iar în toamnă aproximativ 14 milioane, toţi proveniţi din pepinierele Romsilva.

„Programul de regenerare a pădurilor în anul 2013 a prevăzut realizarea unor lucrări specifice pe suprafaţa de 14.840 ha, din care 9.040 ha (60,9%) prin regenerări naturale şi 5.800 ha (39,1%) prin regenerări artificiale. În campania de împăduriri din primăvară s-au efectuat lucrări de regenerare pe 11.854 ha (113,7% din programul campaniei), din care regenerări naturale pe 7.550 ha, iar regenerări artificiale pe 4.304 ha“ – a afirmat directorul general al RNP.

Conform domniei sale, în această toamnă, în 17 judeţe, pădurile au fost refăcute pe 3.518 ha, astfel: 1.807 ha pe cale naturală şi 1.711 ha prin plantări. De asemenea, au fost prevăzute completări pe 590 ha în plantaţii existente şi 695 ha lucrări de refacere a plantaţiilor afectate de calamităţi.

Valoarea tuturor lucrărilor din toamnă s-a ridicat la 24 milioane de lei din fondul de conservare şi regenerare.

Traian Dobre

România poate rămâne fără păduri, în 10-20 de ani,dacă se continuă tăierile ilegale și exploatările în ritmul actual

România poate rămâne fără păduri, în maximum 10 - 20 de ani, dacă se continuă tăierile ilegale și exploatările în ritmul actual, a avertizat, joi, ministrul delegat pentru Păduri, Lucia Varga.

'În maximum 10 — 20 de ani, pădurile din România vor ajunge către epuizare, dacă continuăm acest mod irațional de exploatare', a spus Varga, care a precizat că pe lângă cele 14 milioane de metri cubi de lemn, care se recoltează legal, anual, din pădure, o cantitate de peste un milion de metri cubi de masă lemnoasă este exploatată ilegal.

Ministrul a arătat că, din cele 6,5 milioane de hectare de pădure existente în România, peste 600.000 de hectare de pădure sunt afectate de tăieri ilegale.

Varga a precizat că o bună infrastructură, care să permită un mai bun acces și control în păduri, ar ameliora această situație.

'Nu este necesară o limitare a tăierilor legale. Este necesară o accesibilizare la masa lemnoasă, o infrastructură corespunzătoare', a arătat Varga.

Ministrul consideră că exploatarea necontrolată, masivă, a lemnului și fără un control adecvat, poate afecta grav sectorul forestier.

'Nu exclud cazurile de lobby', în neaprobarea anumitor elemente ale noului Cod Silvic, a spus Lucia Varga, referindu-se la marile societăți străine prezente în sectorul forestier din România.

'Asistăm la o tendință de formare a unui monopol și pentru care Consiliul Concurenței ar trebui să se sesizeze', consideră ministrul Varga.

AGERPRES

Pădurea este o capodoperă

„Când pădurea a-nverzit
Iubitul meu mi-a şoptit;
Vin, să stăm şi noi, fetiţă,
Sub bolta verde de viţă.“
(cântec vechi)

Adevărat, pădurea este o capodoperă în care frumuseţea se îmbină cu ingeniozitatea. Copacii maiestuoşi sunt, de obicei, membri de onoare ai pădurii. Printre ei cresc o sumedenie de ferigi, muşchi, plante agăţătoare, arbuşti şi plante erbacee, fructe de pădure dintre cele mai diverse, ciuperci, plante medicinale şi multe alteIe. Toate acestea depind de mediul creat de copaci, crescând la umbra acestora şi absorbind umezeala pădurii.

Pădurile acoperă o treime din suprafaţa de uscat a pământului, dar arealul acestora se restrânge din ce în ce mai mult.

Numai în ţările în curs de dezvoltare sunt defrişate anual circa 4 milioane de hectare de pământ, o suprafaţă alarmant de mare.

Pădurile tropicale îşi oferă serviciile întregii omeniri, printre altele absorb şi reţin dioxidul de carbon (un gaz care amplifică efectul de seră), previn eroziunea solului şi inundaţiile, menţin mecanismele de conservare a nutrienţilor, regularizează precipitaţiile şi asigură un habitat animalelor aflate pe cale de dispariţie şi culturilor sălbatice. Pădurile protejează, menţin şi purifică rezervele de apă dulce ale omenirii. De asemenea, copacii împrospătează aerul. Prin intermediul uimitorului proces al fotosintezei, celulele frunzelor transformă cu ajutorul luminii solare bioxidul de carbon, apa şi mineralele în substanţe nutritive şi oxigen.

În unele luni ale anului, copacii din anumite regiuni ale globului se îmbracă în nuanţe aprinse de roşu, portocaliu şi galben. S-ar zice că pădurea este în flăcări.

Să nu uitaţi să vă bucuraţi de razele soarelui care se strecoară printre copacii falnici, să ascultaţi foşnetul frunzelor legănate de vânt şi să nu ignoraţi concertele date de păsări, să profitaţi de liniştea şi de sănătatea dată de acest miracol care este pădurea. Referindu-ne la legătura dintre pădure şi viitorul omenirii, este firesc să ne întrebăm dacă astăzi se mai poate ridica o asemenea problemă.

O analiză de fond a lucrurilor evidenţiază adevărul că problema raportului dintre pădure şi viitorul omenirii, al popoarelor rămâne în actualitate, dobândind chiar noi dimensiuni odată cu accentuarea proceselor de industrializare, informatizare, urbanizare şi mai ales de creştere a numărului populaţiei.

Braţele de fier ale industriei tind să atace puternic la hotarele codrilor; plămânii ei uriaşi revarsă în interiorul pădurilor nori grei, întunecoşi sau invizibili de noxe aducătoare de moarte.

Lăcomia, rapacitatea, câştigul rapid şi sigur, indiferenţa şi indolenţa lovesc mişeleşte în viaţa de azi, dar mai ales în generaţiile viitoare.

Pădurea este ca o mireasă în toate anotimpurile. Să nu uităm toamna, în unele păduri cu frunze căzătoare se pot aşterne pe un singur hectar aproximativ 25 milioane de frunze.

Ce se întâmplă cu acestea? Insectele, ciupercile, viermii şi alte organisme vii transformă materialul vegetal în humus, indispensabil fertilităţii solului. Indiferent ce zic unii şi alţii, într-adevăr nimic nu se pierde, deoarece aceşti lucrători tăcuţi pregătesc solul pentru viitoarele plante, pentru un nou ciclu.

Sub frunzele moarte, solul pădurii freamătă de viaţă. Pe o suprafaţă de 30 de centimetri pătraţi şi la o adâncime de 2,5 centimetri pot fi găsite 1.350 de vietăţi, fără a mai lua în calcul miliardele de micro­organisme dintr-un singur pumn de pământ.

În plus, pădurea mişună de reptile şi păsări, de insecte şi de mamifere. Unele animale au fost înzestrate cu uimitoarea capacitate de a hiberna şi de a suporta iernile aspre şi lipsa îndelungată a hranei.

Chiar şi în toiul iernii poţi vedea câte o turmă de căprioare sărind pe câmp. Căprioarele nici nu hibernează, nici nu-şi fac provizii. Ele caută hrană, rupând rămurele şi muguri fragezi, pe alocuri mai sar şi oamenii în ajutor – silvicultorii.

Dintre cele 9.000 de specii de păsări cunoscute, aproximativ 5.000 sunt păsări cântătoare, care rup tăcerea pădurii cu cântece vesele, virtuozi ai cântului care te cuceresc cu nuanţele lor de gri, de galben, de verde oliv, uimitor combinate.

Să nu uităm de pomii şi arbuştii care se trezesc din somnul lor hibernal, de florile minunate şi frumos mirositoare care înfloresc timpuriu în primăvară, înaintea multor altora, cu aceeaşi importanţă şi eleganţă. Indiferent de amploarea bogăţiilor de care ar dispune prin industrializare şi agricultură ori prin informatizare şi robotizare, omul nu va putea trăi fără verdeaţă, răcoarea şi oxigenul pădurilor, fără apa şi măreţia munţilor împăduriţi, fără mediul natural echilibrat faţă de care s-a adaptat întregul lui organism.

Fără păduri autentice îşi suficiente omenirea s-ar sufoca în atmosfera poluată, ar îndura setea ori inundaţiile provocate de dereglaje hidrologice, ar suporta sărăcia solurilor erodate, nu s-ar putea adapta la modificările imprevizibile ale climei şi s-ar deregla psihic în monotonia lumii create de ea însăşi. Într-o astfel de gândire se va înţelege că omul va supravieţui pe Terra numai în alianţă cu pădurea, fără de care va pierde mai întâi controlul asupra naturii, apoi controlul asupra sistemului social-economic.

Au fost date legi drepte şi bune, dar, cu toate acestea, ca toate legile, nu s-au respectat şi nu se respectă, nu se aplică sau se aplică trunchiat şi asta numai de unii şi alţii, în funcţie de interese, afaceri şi şpăgi, nepotisme şi politicisme, plus că meseriaşii, speciaIiştii, şcolile de toate gradele nu mai pregătesc oameni pentru viitor, se aşteaptă totul de la UE, de la extratereştri, de oriunde, să vie cu bani, dar să vină şi să muncească şi să gândească în locul nostru...!

Printre arborii de mare longevitate care semnifică, deopotrivă, soliditate şi durată, se numără şi stejarul, copac îndrăgit şi ocrotit de om pentru marea lui frumuseţe, dar şi pentru extraordinara-i rezistenţă.

Octavian Goga a umanizat stejarul, făcând din el un visător:

„Pe vârf de deal, în largul de zăpadă,
Bătrân stingher, stejarul e de pază,
Sub bolta lui vin corbii de s-aşază
Când umbrele-nserării prind să cadă.

Jur-împrejur e gol, e frig, e groază...
Ş-a lupilor flămândă serenadă
Din când în când, în noaptea-i dă dovadă
Că-n depărtare ura mai veghează
El, mut şi blând, stă fără să se-ncline,

Acolo unde-n vifor şi urgie
Blestemul rădăcinilor îl ţine...
Cu împăcare înfruntând povara,
Înfăşurat în vechea lui mândrie,
E neclintit; visează primăvara.“

V. ALEXANDRU

Forma finală a Codului Silvic nemulţumeşte proprietarii de păduri

După ce a fost retras din Parlament, proiectul viitorului Cod Silvic a intrat într-un nou proces de completare şi modificare. Ultima dezbatere publică a avut loc recent, la Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, la care au fost invitate numai organizaţiile neguvernamentale de mediu. Din păcate, proprietarii de păduri sunt nemulţumiţi în continuare, pentru că multe articole de lege au fost neglijate, chiar dacă vizau reducerea tăierilor ilegale.

„Am finalizat dezbaterea publică a Codului Silvic şi cred că forma actuală va avea şi votul Parlamentului. Au fost dezbateri dificile. De multe ori am primit propuneri constructive şi le-am luat în considerare. Pe de altă parte, am avut şi situaţii în care cei care beneficiau de actuala legislaţie, ambiguă şi permisivă, s-au opus modificării Codului Silvic. Lupta cu sistemul este complicată, pentru că acesta se auto­protejează, împiedică luarea de măsuri care să-i afecteze pe angajaţii silvici incorecţi şi blochează toate tentativele de a face curăţenie. Dezbaterea publică de azi, cu ONG de mediu, organizată la propunerea premierului, este ultima înainte de promovarea documentului către Guvern şi Parlament. Proiectul a fost discutat în Guvern, dar nu a fost încă aprobat“ – a declarat Lucia Ana Varga, ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură.

Anterior, dezbateri au avut loc şi cu asociaţiile de proprietari de păduri, cu sindicatele din silvicultură, organizaţiile patronale, primării şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva. Astfel, forma iniţială a actului normativ a fost modificată, prin preluarea observaţiilor făcute în timpul dezbaterilor publice.

Stoparea furtului de lemn, prioritară

Ministrul delegat a afirmat că, din martie şi până în prezent, au fost organizate peste 40 de dezbateri publice referitoare la modificarea Codului Silvic. În momentul de faţă, există cele 13 avize de la ministerele implicate şi câteva zeci de amendamente introduse la propunerea ONG, a asociaţiilor de proprietari, de administratori sau profesionale. Urmează ca proiectul să fie analizat de comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor şi Senat. Însă nu se ştie dacă documentul se va finaliza printr-o ordonanţă de urgenţă sau printr-un proiect de lege, aceasta fiind o decizie a Guvernului.

„Sunt convinsă că Parlamentul va susţine actuala formă care urmăreşte, cu prioritate, stoparea furtului de masă lemnoasă din păduri“ – a menţionat Varga. Domnia sa a subliniat că principalele modificări aduse Codului Silvic se referă la interzicerea vânzării lemnului pe picior, adică în baza unor estimări grosiere, responsabilizarea personalului silvic, pentru că există situaţii în care angajaţii favorizează furtul de lemn şi nu pot fi imediat sancţionaţi, paza gratuită a micilor proprietăţi silvice asigurată de către RNP - Romsilva şi, nu în ultimul rând, dreptul de preemţiune al producătorilor de mobilă la vânzarea masei lemnoase, pentru a încuraja valorificarea acestei în România.

Lucia Varga a adăugat că noua legislaţie silvică va reforma total inspectoratele silvice, deoarece mulţi dintre angajaţii acestora favorizează furtul de material lemnos şi, ca urmare, trebuie întărit controlul la bază.

Câteva prevederi ale proiectului legislativ

Una dintre noile prevederi ale Codului Silvic va interzice vânzarea lemnului pe picior şi accesul comercianţilor de masă lemnoasă în pădure. Aceasta este o măsură contestată deja de cei care au câştigat milioane de euro de pe urma exploatării iraţionale a arborilor.

Conform noului Cod Silvic, de la 1 ianuarie 2014 jumătate din masa lemnoasă nu se mai vinde pe picior, direct din pădure, urmând ca, de la 1 ianuarie 2016, toată masa lemnoasă să fie măsurată, fasonată şi vândută numai din spaţii special amenajate, rampe şi depozite.

Varga a spus că evaluarea actuală a masei lemnoase favorizează ilegalităţile (tăieri necontrolate, ilegale, defrişări), cu sprijinul unor autorităţi locale şi chiar centrale. Aşa s-a ajuns la versanţi de munte şi dealuri fără păduri, cu urmări grave, cum ar fi alunecările de teren.

Din acest motiv, viitoarea legislaţie din domeniu va conţine patru soluţii considerate radicale: exploatare raţională; înăsprirea pedepselor pentru furtul de lemn (se va aplica Codul Penal, pentru orice cantitate de lemn fără acte); gestionarea eficientă şi durabilă a micii proprietăţi (asigurarea unui sistem de pază şi administrare); pârghii economice pentru descurajarea exportului de buşteni şi prelucrarea lemnului în România (?).

„La cererea proprietarilor de păduri, care nu au posibilitatea administrării proprietăţii, Romsilva va administra gratuit acele suprafeţe de pădure. Astfel, cei peste 700.000 de mici proprietari vor beneficia de un sprijin real, nemaifiind obligatorie plata pazei pădurii“ – a adăugat Varga.

Alte noutăţi se referă la introducerea alin.(9) şi (10) la art. 11 pentru clarificarea reprezentării în instanţe a reprezentantului statului şi a administratorului fondului forestier proprietate publică a statului. La art. 10 alin.(2) şi (3) şi art.11 alin.(1) a fost precizată şi Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat ca administrator de fond forestier de stat, dar numai cu un ocol silvic. Este prevăzut la art.10, alin.(3) faptul că ocolul silvic propriu al RA-APPS poate asigura administrarea sau serviciile silvice numai pentru fondul forestier pe care îl are în administrare proprie.

De asemenea, s-a propus retragerea autorizaţiei de funcţionare a ocolului silvic care nu are şef de ocol numit în condiţiile legii, deoarece acesta trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a fi numit în această funcţie şi este responsabil direct de gestionarea dispozitivelor speciale de marcat şi de programul SUMAL, fără de care nu se poate desfăşura activitatea ocolului. Tocmai pentru a nu se retrage foarte uşor autorizaţia ocolului, s-a dat un termen de 45 de zile pentru numirea unui şef de ocol şi nu s-a propus retragerea autorizaţiei în momentul în care şeful de ocol a demisionat, s-a pensionat sau a fost revocat din funcţie. Şi exemplele pot continua…

Proprietarii de păduri, neglijaţi?

Bineînţeles, nici varianta finală nu mulţumeşte pe toată lumea.

Magor Csibi, directorul WWF România, care a insistat foarte mult asupra unor modificări, s-a declarat de acord cu ultima variantă a noului Cod Silvic, considerând că a fost o dezbatere deschisă, benefică viitorului act normativ.

În schimb, Bogdan Ioan Tudor Todoran, preşedintele Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România (FPPPR) – Nostra Silva, s-a arătat nemulţumit.

„Modalitatea de organizare a ultimei dezbateri este specifică pentru toate dezbaterile organizate de minister. Invitaţiile s-au făcut în jurul orei 12, pentru dezbaterea care urma să aibă loc la ora 16. Nici Federaţia Proprietarilor de Păduri şi nici alte organizaţii, cu excepţia celor de mediu, nu au fost invitate, chiar dacă a fost vorba de prezentarea formei finale a Codului Silvic. A fost o pseudo-dezbatere, pentru că au fost invitate numai ONG care au susţinut proiectul de lege. Noi am avut observaţii concrete asupra a zece puncte, dintre care opt au rămas în divergenţă, iar pentru două am avut promisiunea că se vor introduce în viitoarea lege. Acum aceste puncte nu se regăsesc. În principal, este vorba de protecţia formelor asociative“ – a afirmat Todoran.

Conform celor spuse, unul dintre punctele rămase „în aer“ se referă la monitorizarea transportului de buşteni, prin GPS, pentru a se evita efectuarea mai multor transporturi, cu acelaşi document, adică pentru a se evita furtul de masă lemnoasă.

În ciuda importanţei, acest punct nu apare în forma finală a actului normativ. Motivul invocat este că acest sistem nu poate fi implementat, pentru că Ministerul Mediului nu dispune de fonduri. Apoi, fondurile europene pentru agricultură şi silvicultură, aferente perioadei 2014-2020, sunt comune. Agricultura primeşte 21 miliarde de euro, iar silvicultura numai 200 milioane de euro, total inechitabil, atât timp cât în România există 6,3 milioane ha de pădure şi 9,5 milioane ha de teren arabil.

Însă Todoran a recunoscut că, la propunerea FPPPR, s-a reformulat art. 95, alin. (2), s-a introdus la art. II, alin. (9), partea 35 din proiect, ultimul paragraf, un articol referitor la certificatele de carbon.

Totodată, acum răriturile sunt considerate lucrări de îngrijire a pădurii, iar taxa de administrare pentru proprietarii care nu aveau contracte de pază a fost scoasă.

„Mai sunt şi alte mici modificări, dar şi multe propuneri majore, pentru care mai avem de luptat. Din păcate, nu se puteau rezolva în Codul Silvic aspectele legate de fiscalitate, care ţin de Codul Fiscal şi trebuie să avem discuţii şi la alte ministere“ – a precizat preşedintele FPPPR.

Traian Dobre

Noul Cod Silvic nu salvează pădurile de la distrugere

Modificarea Legii silviculturii nr. 46/2008 (Codul Silvic) nu va putea să salveze pădurile, au declarat specialiştii din domeniu cu ocazia recentei conferinţe de presă, organizată de Federaţia pentru Apărarea Pădurilor (FAP). La eveniment a fost prezent şi Aurel Ungur, secretar general al Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din România şi vicepreşedinte al FAP.

Motivul este că noul act normativ, propus de Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, nu este în măsură să protejeze sectorul silvic de la noi. Proiectul de lege nu creează un cadru legal de implementare a managementului forestier durabil în toate pădurile, indiferent de natura proprietăţii lor, condiţie impusă de organismele internaţionale şi însuşită de Uniunea Europeană. Acest cadru legal nu va putea să oprească distrugerea pădurilor private şi va crea dificultăţi în administrarea celor de stat.

Preţul jafului din păduri: 8 miliarde de euro!

Conform preşedintelui FAP, Marian Stoicescu, paguba produsă fondului forestier din România, prin distrugerea a aproximativ 400.000 de hectare de pădure, valorează peste opt miliarde de euro.

„Preţul mediu pentru un hectar de pădure este de 20.000 de euro, iar până în prezent circa 400.000 de hectare de pădure au fost distruse şi alte sute de mii de hectare sunt expuse distrugerii, având în vedere că 500.000 de hectare nu sunt păzite şi nici administrate“, a afirmat Stoicescu.

Domnia sa a menţionat că în Proiectul de lege nu se regăseşte nicio prevedere pentru consolidarea Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva. Mai mult, se constată unele prevederi care pot împiedica buna desfăşurare a activităţii de administrare a pădurilor sau de înregimentare politică a personalului angajat, care ar trebui să îndeplinească unele criterii stabilite prin ordin de ministru.

Cea mai importantă măsură de stopare a distrugerii pădurilor ar fi intervenţia statului, prin preluarea în administrare de către RNP a pădurilor particulare distruse sau expuse distrugerii, prin nerespectarea amenajamentelor silvice ori neadministrate. Efortul Romsilva de a prelua în administrare păduri din sectorul privat, ai căror proprietari nu au posibilitatea să le întreţină administrarea, ar putea fi susţinut de stat prin reducerea de taxe. În opinia sa, fenomenul de distrugere nu se poate stopa doar prin înăsprirea unor pedepse care li se cuvin infractorilor surprinşi furând lemn din pădure.

Legislaţia europeană, încă nedefinită

Stoicescu a spus că, la nivelul Uniunii Europene şi al Consiliului Europei, termenul de management forestier durabil este însuşit de toate ţările membre. Mai mult, se doreşte încheierea unui acord legal şi obligatoriu pentru pădurile Europei, care să fie semnat de toţi miniştrii pe domeniul forestier.

Potrivit explicaţiilor sale, management forestier durabil înseamnă gestionarea şi folosirea pădurilor şi terenurilor împădurite într-un mod şi la o rată care să le menţină biodiversitatea, productivitatea şi capacitatea de regenerare.

„Pădurea nu trebuie privită numai din punct de vedere economic şi trebuie să i se recunoască şi să i se respecte, în aceeaşi măsură, toate cele trei funcţii pe care le are – economică, ecologică şi socială. Nici vechiul şi nici noul Cod Silvic nu constituie cadrul legal necesar respectării, evaluării şi valorificării funcţiei ecologice şi celei sociale. Din contră, se pune un accent şi mai mare pe funcţia economică, ceea ce i-ar avantaja pe cei interesaţi în valorificarea intensivă a masei lemnoase şi i-ar dezavantaja pe beneficiarii majori ai pădurilor, actualele şi viitoarele generaţii“ – a precizat Stoicescu.

În consecinţă, FAP solicită Guvernului României să nu dea curs Proiectului de modificare a Legii nr. 46/2008.

Traian Dobre

Retrocedarea pădurilor trebuie finalizată

• Interviu cu Adam Crăciunescu, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

La ora actuală, retrocedarea pădurilor, tăierile ilegale de masă lemnoasă, elaborarea noului Cod Silvic, schimbarea legislaţiei în acest domeniu reprezintă chestiuni considerate controversate. În multe situaţii s-a spus că lipsa de voinţă politică distruge pădurea ori că Romsilva s-ar opune reîntregirii proprietăţii particulare. Într-adevăr, Regia apără interesul statului în acest domeniu. Însă, în acelaşi timp, îşi dă concursul pentru rezolvarea legală a retrocedărilor, acolo unde există documente care să ateste dreptul de proprietate.

– Domnule Adam Crăciunescu, sunt voci care susţin că la Romsilva ar lucra unii oameni care se opun retrocedării pădurilor. Cum comentaţi acest lucru?

– Este o afirmaţie neadevărată. Eu consider că este momentul istoric să se finalizeze odată problema retrocedărilor. La nivelul fondului forestier naţional, au avut loc retrocedări. Că au fost justificate sau nu, eu nu le pot comenta, dar e normal ca cei care au dreptul să primească să li se dea terenurile respective. Aceasta este linia generală a Romsilva.

Cu toate intervenţiile care se fac, acolo unde moştenitorii legali au avut acest drept, să ştiţi că RNP a avut disponibilitatea de a le pune la dispoziţie terenurile respective.

– În noua lege apare noţiunea de teren forestier în loc de pădure. Vă rog să explicaţi ce înseamnă această nouă noţiune.

– Aşa este. Noţiunea de teren forestier include păşuni împădurite, islazuri şi alte terenuri care sunt ale administraţiilor locale şi pot fi retrocedate. Deci, nu orice teren forestier înseamnă pădure. Din acest motiv, celor care au dreptul să primească terenuri forestiere nu trebuie să li acorde numai pădure.

Jumătate din păduri sunt private

– Ce suprafaţă a fost retrocedată până acum?

– S-a retrocedat foarte mult. Astfel că, din 6.470.000 ha, mai avem 3.248.000 ha. Apoi, mai sunt încă procese pe rol şi solicitări în jur de 450.000 ha. În aceste condiţii, dacă am da tot şi ar avea toţi dreptate, vom rămâne cu fond forestier de stat, sub suprafaţa existentă în 1948.

– Adică solicitările au depăşit suprafaţa particulară iniţială?

– În mod normal, noi trebuia să avem un plus de terenuri forestiere, pentru că nu toţi proprietarii care au pierdut proprietăţile imediat după război au mai depus cereri. Dar, vedeţi, sunt tot felul de litigii, din care unele sunt susţinute cu documente, altele nu, iar reprezentanţii RNP sunt puşi într-o situaţie foarte delicată în comisiile locale, atunci când trebuie să pună la dispoziţie aceste terenuri.

– Care ar fi cea mai mare suprafaţă ce ar trebui scoasă din proprietatea statului pentru a fi restituită?

– În primul rând, avem situaţia cu fondurile bisericeşti. Acolo este suprafaţa cea mai  mare, dar nu pot comenta acest lucru, pentru că solicitările respective sunt în instanţă şi vom vedea ce decide aceasta.

Tăieri mai mari decât regenerări

– Dacă ar fi să facem un raport între ceea ce s-a tăiat mai mult sau mai puţin legal şi ceea ce se regenerează, care ar fi acest raport? Ar fi unul pozitiv spre regenerare sau mai mult spre tăieri?

– La nivelul Regiei, acest act de reîntinerire a pădurilor este prezent şi suprafeţele de pe care s-a tăiat sunt împădurite sau în curs de împădurire. Problema mare este la nivelul pădurilor private, unde proprietarii au extras masa lemnoasă de pe suprafaţa respectivă şi nu întotdeauna au găsit de cuviinţă să o împădurească. Astfel au rămas suprafeţe neîmpădurite sau care s-au regenerat natural, dar cu specii mai puţin productive şi ajungem să avem în fondul forestier naţional suprafeţe cu păduri cu arborete degradate din punct de vedere tehnic.

A consemnat Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Codrii României, lăsaţi la îndemâna hoţilor

Abia acum, în ceasul al 12-lea, autorităţile statului s-au trezit din somnolenţă şi au ajuns la concluzia că, din cauza lipsei unei legislaţii coerente, „pădurile au fost lăsate la îndemâna hoţilor“, iar „tăierile ilegale constituie un fenomen la nivel naţional“. Aceste adevăruri triste au fost exprimate de Lucia Ana Varga (foto), ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, în timpul unei recente conferinţe de presă, cu tema „Situaţia silviculturii din România“. Cu această ocazie, au fost prezentate măsurile întreprinse, rezultatele unor controale şi noul pachet legislativ, menit să descurajeze furtul de masă lemnoasă, cu sau fără acte.

Prioritatea zero, ordine în păduri

După preluarea mandatului, Varga  a demarat analizarea situaţiei tăierilor pădurilor din România, ca urmare a numărului mare de sesizări şi reclamaţii, venite atât din partea presei, cât şi a unor autorităţi locale ori a cetăţenilor. Astfel s-a descoperit că tăierile ilegale nu sunt infracţiuni izolate, ci au devenit un fenomen la nivel naţional, fapt confirmat şi de raportul Curţii de Conturi de la începutul lunii martie. Majoritatea sesizărilor verificate erau întemeiate şi au arătat practic că, în multe zone, pădurile au fost lăsate la îndemâna hoţilor.

„Îmi propun să ajungem la o stare de normalitate, să avem cadru legal şi instituţii de control şi o administrare prin care pădurile din România să rămână moştenire generaţiilor viitoare. Prioritatea zero a mandatului meu este să fac ordine în păduri“ – a declarat ministrul delegat.

În opinia sa, în acest moment există o stare de anormalitate, o situaţie critică. De aceea sunt necesare măsuri speciale pentru a salva în ultimul ceas pădurile din România de la acest proces de distrugere.

Cauzele principale identificate sunt legislaţia permisivă, ambiguă care a fost chiar modificată de-a lungul timpului, pentru a permite furtul de lemne şi instituţiile de control şi administrare ineficiente care au închis ochii la tăierile ilegale. „Am cerut Regiei Romsilva, încă din luna martie, să îşi facă ordine în păduri. Conducerea instituţiei a demarat, în toată ţara, controale ample la direcţii şi ocoale silvice, rapoartele acestora fiind în curs de finalizare. Eu însămi verific situaţia în teren prin sondaj. Am cerut aplicarea drastică a cadrului legal existent. Pe măsură ce rapoartele vor fi finalizate, le vom face publice. Din nefericire, actualul cadru legal face dificilă sau chiar imposibilă luarea măsurilor necesare ce se impun“ – a menţionat Varga.

Tăierile depăşesc regenerările(!)

Una dintre constatările Departamentului Ape, Păduri şi Piscicultură este că rata tăierilor necontrolate de pădure este de două ori mai mare decât cea a regenerărilor naţionale sau a plantărilor, prin finanţările de la buget. De aceea, din această toamnă va începe un program masiv de împădurire.

„Avem 40 milioane de lei în fondurile de ameliorare, pe care îi vom folosi pentru împăduriri“ – a spus ministrul delegat.

Conform domniei sale, judeţele „fruntaşe“, în care au fost rase sute de mii de hectare de pădure, sunt Alba, Cluj, Maramureş, Suceava, Bihor, Argeş şi Vrancea, dar mai există probleme destul de mari şi în Giurgiu şi Dolj. În aceste două judeţe, unde suprafaţa împădurită este redusă, de numai 6-10%, tăierile masive, fără regenerare (aproape 40 ha în Giurgiu), creează mari probleme.

În acest context, Lucia Varga a precizat că departamentul pe care îl conduce lucrează la o strategie pentru împădurirea terenurilor degradate, în viitorul apropiat urmând să fie prezentate şi zonele unde vor avea loc astfel de lucrări.

Deocamdată, se ştie că va fi împădurită Lunca Dunării şi vor fi plantate perdele pentru refacerea coridoarelor forestiere de-a lungul cursurilor de apă. De asemenea, vor fi împăduriţi versanţii pentru reducerea riscului la inundaţii.

Prejudiciu de 8,9 milioane de euro

În ultimul timp a fost pusă sub semnul întrebării activitatea unor angajaţi ai inspectoratelor silvice. Din acest motiv, se realizează controale încrucişate şi supracontroale pentru a identifica persoanele care încă mai închid ochii la furtul de lemn în loc să aplice legea.

„Este necesară reorganizarea acestor instituţii de control, reorganizare care va curăţa această instituţie. Şi la nivelul Ministerului, prin concursul organizat, în Direcţia de Control a rămas numai personal pregătit profesional care doreşte să aplice legea în interesul pădurii“ – a adăugat Varga.

Din sinteza activităţii de control, desfăşurate de inspectoratele teritoriale de regim silvic şi vânătoare (ITRSV), în primele şase luni din 2013,  la nivelul întregii ţări, reiese că au fost efectuate 7.609 controale.

În urma acestora, numărul de sesizări penale este de 427, iar prejudiciul se ridică la 39,9 milioane de lei, adică aproape 8,9 milioane de euro. Numărul de contravenţii s-a ridicat la 2.076, iar valoarea acestora, la 7.265.300 lei. Volumul de arbori tăiaţi ilegal a fost de 179.950 metri cubi, iar numărul de reclamaţii şi de sesizări soluţionate, 782.

Noua legislaţie, pe scurt

După o dezbatere publică de trei luni, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a elaborat câteva modificări legislative. În acea perioadă au existat întâlniri publice în 20 de judeţe cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, ocoalelor silvice de stat şi private, composesoratelor, asociaţiilor patronale, sindicatelor, organizaţiilor neguvernamentale şi ai proprietarilor de păduri private. De asemenea, la aceste dezbateri au participat mediul academic şi parlamentari. 

Principalul act legislativ, Codul Silvic, a fost modificat şi supus dezbaterii publice. În aceste zile se află în circuitul de avizare interministerial, urmând ca, la sfârşitul lunii august, să fie pus pe masa Guvernului, la pachet cu şase acte normative subsecvente.

Dintre acestea menţionăm: Hotărârea de Guvern (privind provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, a lemnului şi produselor din lemn), a cărei principală prevedere este reducerea riscului intrării pe piaţă a lemnului recoltat ilegal. De exemplu, avizele de însoţire a lemnului vor fi eliberate de către administrator şi nu de către cel care exploatează masă lemnoasă (până acum cel care exploata îşi întocmea singur avizele de însoţire a lemnului). Numărul emitenţilor scade de la 9.000 la 440, ceea ce asigură un control mai eficient al transportului de lemn. 

Hotărârea de Guvern privind acordarea compensaţiilor proprietarilor care au păduri în arii protejate este alt act legislativ, care vizează aproximativ 180.000 ha. Se vor acorda proprietarilor de păduri compensaţii între 40 şi 200 de euro pe an, pe hectar.

Prin legea contravenţiilor silvice, se clarifică cadrul legislativ, se interzice transportul lemnului pe timp de noapte şi se măreşte cuantumul sancţiunilor existente, de două până la cinci ori.

Hotărârea de Guvern de reorganizare a ITRSV are ca principal scop întărirea actului de control. Prin legea privind statutul personalului silvic se stabilesc cazurile de incompatibilitate în exercitarea funcţiunii. În prezent sunt cazuri în care unii angajaţi silvici păzesc pădurea ziua, deşi aceleaşi persoane deţin utilaje de exploatare şi transport al lemnului pe care folosesc în interes propriu, seara. 

Varga consideră că aceste modificări legislative vor duce la o gestionare durabilă a pădurilor, la diminuarea furturilor din pădure, prin întărirea actului de control şi clarificarea normelor de reglementare.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Exploatarea abuzivă a pădurilor continuă cu „îngăduinţa“ statului

Cioturi! Doar cioturi au mai rămas pe 100 ha dintr-o fostă pădure privată, cândva cu fagi falnici, seculari. Am început să urcăm, în timp ce ploua şi ploua... În lipsa arborilor, se formaseră deja torenţi care ameninţau o colonie de ţigani rudari, comunitate care aparţine de comuna Sălătrucu, judeţul Argeş. Aceasta este situată pe malul râului Topolog, la poalele Munţilor Făgăraş.

După câteva minute bune de ascensiune şi slalom printre ape, murdari de noroi, am ajuns pe un platou care se întindea pe sute de mii de metri pătraţi. Abia aici am înţeles dimensiunea dezastrului. Am rămas muţi, incapabili parcă să ne manifestăm indignarea, văzând cum o suprafaţă atât de mare a fost tăiată ilegal.

Printre cei prezenţi s-au aflat Lucia Ana Varga, ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, reprezentanţi ai Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV), ai Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva, ai autorităţilor locale şi doar câţiva ziarişti.

După primele cercetări a rezultat că la Sălătrucu s-a produs o fraudă cu complicitate între proprietarul pădurii, administratorul privat şi organul de control.

Legea protejează ilegalităţile din domeniul privat

Povestea locului ne-a fost relatată de Armand Chiriloiu, directorul Direc­ţiei Silvice (DS) Argeş, din cadrul RNP. Astfel am aflat că proprietarul pădurii este, în acelaşi timp, patronul unei firme de exploatare a masei lemnoase. Acesta a tăiat ilegal toţi copacii, cca 25-30 de mii de metri cubi, de pe urma cărora a obţinut aproximativ 4 milioane de lei.

Până în anul 2011, pădurea de la Sălătrucu s-a aflat în paza Ocolului Silvic (OS) Şuici. Numai că pădurarii statului nu au satisfăcut dorinţa proprietarului, de tăiere masivă a lemnului. Din acest motiv, administrarea acestui fond forestier a fost mutată la un OS privat. Noul administrator a acceptat marcarea tuturor arborilor de pe cele 100 ha şi a început exploatarea abuzivă. La sfârşitul toamnei trecute nu mai rămăseseră decât cioturi.

„Din păcate, RNP nu are drept de control şi nu poate interveni în astfel de situaţii, pentru că nu există un cadru legal. Legea nu permite statului impunerea unor restricţii silvice, pe domeniu privat. Nu am putut decât să semnalăm tăierile ilegale, să întocmim rapoarte, pe care le-am trimis la Bucureşti“ – ne-a declarat Chiriloiu.

Domnia sa a afirmat că, teoretic, proprietarul are acum obligaţia să reîmpădurească toată zona de pe care a tăiat arborii. Doar teoretic, pentru că în realitate se aplică consfinţirea dreptului de proprietate, potrivit căreia statul nu se poate implica pe terenuri particulare. Deci, fiecare face ce vrea.

Pedepsirea proprietarului, pentru că a tăiat ilegal 100 ha de pădure, poate fi materializată cel mult într-o amendă, pentru nerespectarea regimului silvic.

Conform celor spuse de Chiriloiu, procurorii întocmesc un dosar penal. Însă, pentru a putea fi judecat acel dosar, trebuie stabilit un prejudiciu. Care prejudiciu? Acesta nu există, pentru că proprietarul nu reclamă nicio pierdere! Aşadar, nimeni din domeniul silvic privat nu poate fi judecat şi condamnat. Poate că, după modificarea Codului Silvic, astfel de abuzuri vor putea fi pedepsite drastic.

Pedepse de la stat la stat

Deocamdată vor avea de suferit numai salariaţii de la stat, care nu au făcut nimic pentru a opri ilegalităţile. Lucia Varga spune că inspectorii ITRSV Ploieşti, de care aparţine zona „rasă“, ar fi trebuit să intervină imediat după ce au început tăierile de arbori, mai ales că ilegalitatea a fost semnalată din timp.

„Nu este cu putinţă ca un organ de control (ITRSV – n.n.), plătit din banii statului, să permită distrugerea integrală a unei păduri. Dosarul va fi înaintat Poliţiei, pentru cercetări penale. Dar, până atunci, eu voi lua măsuri administrative. Îi voi demite pe cei de la ITRSV Ploieşti, care trebuiau să efectueze controale şi să ia măsuri, dar nu au făcut nimic. De asemenea, voi lua măsuri împotriva ocolului silvic privat care a permis tăierea totală a pădurii şi îi voi ridica avizul de funcţionare dat de Ministerul Mediului“ – a spus Varga.

Ministrul delegat susţine că, prin noul Cod Silvic, se vor introduce autorizaţiile de practică, iar pădurarii care vor permite tăieri ilegale îşi vor pierde dreptul de practică a meseriei, deci nu-şi vor mai încasa leafa timp de şase luni. În cazul unor fraude mari, precum cea de la Sălătrucu, vor fi sancţionaţi şi şeful ocolului silvic şi directorul silvic regional, care administrează pădurea.

„Pentru a impune noul Cod Silvic aştept sprijin de la dumneavoastră (ziarişti – n.n.), de la societatea civilă, de la oameni simpli, care nu sunt atât de vocali precum cei ale căror interese le vom atinge. Pe de o parte vom înăspri pedepsele, iar pe de altă parte vom întări controalele, astfel încât să punem ordine în sistem“ – a menţionat Varga.

Peste 3.000 ha „rase“

În Argeş există şi alte zone, precum Aninoasa, în care se fac tăieri ilegale, pe suprafeţe mult mai mari decât la Sălătrucu. Ar fi în pericol cca 2.000 de hectare. Armand Chiriloiu a recunoscut că a descoperit zone întinse, precum Domneşti, Aninoasa, Câmpulung sau Rucăr, unde au fost „rase“ peste 3.000 de hectare.

Conform calculelor sale, în medie se pot recolta aproximativ 300 mc/ha de masă lemnoasă. De aici rezultă un volum de circa 1 milion mc. Cum valoarea actuală a unui metru cub este de 150 de lei, înseamnă că tăierile ilegale însumează vreo 150 milioane de lei.

Precizăm că, la nivel naţional, masa lemnoasă exploatată ilegal s-a ridicat la peste 5 miliarde de euro.

Quid prodest?

„În perioada următoare controalele se vor intensifica şi unde se vor găsi ilegalităţi vor fi întocmite dosare penale. Vor fi vizate inclusiv amenajamentele silvice falsificate. Toţi cei care au fost părtaşi la furtul de masă lemnoasă trebuie să plătească“ – a afirmat Varga.

Mai mult, a adăugat ministrul delegat, se vor efectua controale încrucişate, cu organe de control aduse din alte judeţe, pentru a fi scoasă în evidenţă realitatea din teren, complicitatea locală. Pe lângă inspectorii ITRSV, vor participa reprezentanţi ai Poliţiei şi ai Parchetului.

Frumoase intenţii, doar că răul a fost deja făcut. În opinia noastră, din cauza lipsei unei legislaţii severe, controalele nu reprezintă decât un gest de imagine, iar tăierile ilegale vor continua nestingherite!

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

Managementul forestier durabil, omis în noul Cod Silvic

Noul Cod Silvic a ajuns la o formă considerată finală, care urmează să primească semnăturile altor ministere. Din păcate, unele aspecte deosebit de importante au fost uitate sau pur şi simplu neglijate de autor, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC). Federaţia pentru Apărarea Pădurilor (FAP) consideră necesar noul act legislativ, iar iniţiativa conducerii MMSC pentru elaborarea acestuia, binevenită. Doar că...

S-a urmărit numai interesul economic

„Din proiectul de Cod Silvic lipsesc prevederile privind asigurarea unui management forestier durabil în toate pădurile, indiferent de natura proprietăţii lor. La nivelul Comisiei Europene şi al Consiliului Europei, termenul de management forestier durabil este însuşit de toate ţările membre. Mai mult, se doreşte încheierea unui acord legal şi obligatoriu pentru pădurile Europei“ – a declarat Marian Stoicescu, preşedintele FAP, într-o recentă conferinţă de presă.

În opinia sa, în baza acestui acord trebuie asigurată aplicarea unui management forestier durabil pentru toate pădurile. Conform definiţiei date de toate cele 46 de ţări europene, management forestier durabil înseamnă gestionarea şi folosirea pădurilor şi terenurilor împădurite într-un mod şi la o rată care să le menţină biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, acum şi în viitor.

„Nici actualul Cod Silvic şi nici noul proiect nu constituie cadrul legal necesar respectării, evaluării şi valorificării funcţiilor ecologice şi sociale ale pădurii. Din contră, se pune un accent şi mai mare pe funcţia economică, ceea ce i-ar avantaja pe cei interesaţi în valorificarea intensivă a masei lemnoase din pădurile României, dar i-ar dezavantaja pe beneficiarii majori ai pădurilor, actualele şi viitoarele generaţii ale ţării“, a afirmat Stoicescu.

Domnia sa a spus că statele avansate din Europa, precum Germania, investesc fonduri de la buget pentru gestionarea durabilă a pădurilor, indiferent de proprietarul lor, ştiind că funcţiile ecologice şi sociale ale acestora compensează eforturile financiare pentru menţinerea pădurilor.

De ce nu intervine statul?

„Proiectul de Cod Silvic nu creează cadrul legal necesar şi suficient pentru oprirea distrugerii pădurilor. România este în criză forestieră din 1991. Aceasta s-a accentuat în ultimii ani. În prezent, aproximativ 400.000 ha de pădure au fost distruse, iar alte sute de mii sunt expuse distrugerii, având în vedere că 500.000 ha sunt lăsate de izbelişte, nu sunt păzite şi nici administrate“ – a menţionat preşedintele FAP.

Potrivit celor prezentate, noua legislaţie forestieră trebuie să cuprindă şi măsuri de protecţie socială, de susţinere a comunităţilor din localităţile limitrofe pădurii, unde rata şomajului este foarte mare şi nivelul de trai, sub limita pragului de sărăcie.

Stoicescu este de părere că cea mai importantă măsură de stopare a distrugerii pădurilor, care ar trebui să se regăsească în proiectul de lege, este intervenţia directă a statului, prin preluarea în administrare, de către RNP – Romsilva, a pădurilor particulare distruse şi/sau expuse distrugerii prin nerespectarea amenajamentelor silvice ori neadministrate.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS