cemrom iulie 2018
update 14 Nov 2018

Stejarul pedunculat secular din Cajvana candidează la titlul „Arborele european al anului“

V-ați fi gândit că, la nivel național și internațional, există un concurs prin care, anual, este desemnat arborele românesc și european al anului? În România competiția a fost organizată de către Centrul de cercetare „Analize Regionale în Turism, Mediu și Dezvoltare Durabilă“ (CARTEDD), din cadrul Facultății de Geografie – Universitatea București. În Europa concursul este găzduit de Environmental Partnership Association (EPA), un consorțiu cu sediul în Cehia, format din șase fundații din Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România și Slovacia, care sprijină proiecte bazate pe comunitate și al căror scop este protejarea mediului și sprijinirea comunităților locale și a societății de a dezvolta o anumită atitudine față de mediu. Competiția internațională anuală Arborele european al anului (European tree of the year) beneficiază de susținerea directă a Comisiei Europene.

De ce să fie necesară o asemenea acțiune, să recunoaștem, unică și în același timp deosebită în peisajul românesc? Răspunsul îl avem chiar de la echipa inițiatorilor: conf. univ. dr. Gabriela Manea, prof. univ. dr. Elena Matei, conf. univ. dr. Iuliana Vijulie și lector univ. dr. Roxana Cuculici, din cadrul Centrului de cercetare „Analize Regionale în Turism, Mediu și Dezvoltare Durabilă“, cu sprijinul Facultății de Geografie din cadrul Universității București, decan-prof. univ. dr. Laura Comănescu. Conf. univ. dr. Gabriela Manea: „Scopul concursului „Tree of the year“ și al altor activități pe probleme de mediu inițiate de EPA rezidă în sensibilizarea comunităților, în consolidarea relațiilor dintre oameni și conștientizarea lor față de mediul în care trăiesc, față de serviciile ecosistemice de suport, de reglare, economice și culturale oferite de pădure, în general, și de arborii seculari, unici și/sau cu valoare cultural-istorică, deosebită, în particular“.

stejar harta tarilor

Valoarea patrimonială a pădurilor românești

Și, vorbind despre pădure, directorii centrului de cercetare, prof. univ. dr. Elena Matei și conf. univ. dr. Gabriela Manea, ne spuneau: „Conform datelor Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Silvică, în 2016 România deținea o suprafață totală de pădure de 7,046 milioane de hectare, cea mai mare întindere regăsindu-se în Transilvania (sursa: Inventarul Forestier Național). În prezent, zona montană din România este acoperită cu pădure în proporție de aproximativ 65% (sursă - http://www.green-report.ro/cate-hectare-de-padure-mai-romania). Din păcate, pădurile României continuă să se confrunte cu o exploatare adesea dificil de controlat, ceea ce face ca datele statistice referitoare la suprafața împădurită să fie foarte dinamice. Pe de altă parte, informațiile cu privire la exploatarea pădurilor României au un anumit grad de subiectivism, astfel încât suprafețele împădurite actuale sunt dificil de apreciat cu exactitate. Este de notorietate însă faptul că România încă deține suprafețe importante de păduri virgine și cvasivirgine, însă o mare parte a populației locale nu le cunoaște nici istoria și nici valoarea economică și ecologică actuală și de perspectivă. Recunoscută și confirmată de specialiștii în silvicultură cu decenii în urmă, valoarea incontestabilă a pădurilor virgine ale României a fost relevată din prima jumătate a al secolului XX-lea. Studiile publicate pe tema pădurilor oferă informații cu privire la valoarea funcțională, estetică și patrimonială a pădurilor României, în general, și a pădurilor virgine și cvasivirgine, care încă se conservă în țara noastră, în special.“

România s-a reînscris în competiție

Valoarea patrimonială a arborilor nu doar la nivel național, ci în întreaga lume este cea care a stat la baza ideii de a organiza competiția „Tree of the year“. România a participat pentru prima dată la acest concurs în anul 2011 când țara noastră a câștigat marele premiu „Tree of the year 2011“, cu teiul (Tilia cordata) din localitatea Leliceni (județul Harghita). Exemplarul a fost premiat la Bruxelles, în cadrul Galei de la Parlamentul European. După 7 ani de absență, în 2017, România a reintrat în competiția europeană pentru desemnarea copacului anului 2018. Concursul național a fost organizat de CARTEDD (detalii pe http://cartedd.cc.unibuc.ro) și tot Centrul, cu sprijinul Facultății de Geografie a Universității din București, l-a înscris în competiția europeană organizată de Environmental Partnership Association, unde CARTEDD este membru fon­dator. Arborele național al anului 2018 a fost desemnat stejarul pedunculat secular din localitatea Cajvana, județul Suceava, nominalizat de directorul Liceului Tehnologic „Ștefan cel Mare“ Cajvana, profesorul Nicolae Robu.

Povestea stejarului multisecular din Cajvana

stejarul pedunculat bis

Recomandarea arborelui multisecular a fost însoțită de următoarea descriere: „Stejarul pedunculat (Quercus robur L.) de la Cajvana are o istorie îndelungată, care s-a transmis pe cale orală din generație în generație de către locuitorii zonei. Se afirmă că, în anul 1476, însuși domnitorul Ștefan cel Mare, însoțit de oștenii săi, ar fi poposit la umbra acestui arbore, unde a fost ospătat cu caș din vană de lemn, de unde și denumirea localității Cajvana. Dar istoria stejarului ar fi mult mai veche. Locuitorii zonei cred că el ar data din timpul marii invazii tătare din anul 1241, când toți bărbații localnici au pierit în bătălie. Ei ar fi fost îngropați într-o mare groapă comună, la baza căreia a fost plantat spre amintire un stejar. Acesta ar fi stejarul secular de astăzi, care străjuiește centrul orașului Cajvana.“ În ceea ce ne privește, mai trebuie să spunem că desemnarea arborelui european al anului se realizează pe baza voturilor primite de fiecare dintre arborii câștigători ai țărilor participante. Inițiatorii proiectului speră ca, prin această acțiune anuală, comunitățile locale să continue să păstreze elementele deosebite de vegetație, să fie mai active în conservarea pădurilor din România și să utilizeze elementele de patrimoniu forestier în dezvoltarea turistică, educația pentru mediu și promovarea imaginii României în cadrul Uniunii Europene.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Mediu

Mii de hectare de pădure afectate de fenomenele meteorologice extreme din ultima săptămână

Fenomenele meteorologice extreme înregistrate, în ultimele zile, în mai multe județe din vestul țării, au produs pagube semnificative în pădurile proprietatea publică a statului, administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva.

Astfel, din primele date provizorii centralizate, a rezultat un volum cumulat al arborilor rupți sau doborâți de aproximativ 460.000 de metri cubi, din care 246.000 de metri cubi sunt doborâturi în masă, adică întreaga suprafață de pădure a fost afectată. La un volum mediu de 300 de metri cubi la hectar, specialiștii Romsilva estimează că peste 700 de hectare de pădure au fost doborâte complet.

Datele sunt provizorii, având în vedere că inventarierea arborilor afectați este îngreunată de blocarea căilor de acces.

Cele mai mari pagube au fost înregistrate la Direcția Silvică Bihor, cu aproximativ 200.000 de metri cubi, Direcția Silvică Arad, cu 85.000 de metri cubi și Direcția Silvică Maramureș, cu 70.000 de metri cubi.

Echipe ale Romsilva acționează în continuare pentru deblocarea căilor de acces și inventarierea arborilor doborâți.

Conform normelor silvice, suprafețele vor fi refăcute de silvicultori, în cazul doborâturilor în masă, unde distrugerile sunt complete, după obținerea aprobărilor legale și după evacuarea lemnului afectat, terenul fiind reîmpădurit în cel mult doi ani.

Reamintim că în primul semestru al acestui an, în urma fenomenelor meteorologice extreme au fost afectate alte 82.750,79 de hectare aflate în proprietatea publică a statului, administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Din acestea, 136,4 hectare au fost doborâturi în masă.

Anul trecut, fenomenele meteorologice extreme au afectat, în total, în pădurile de stat administrate de Romsilva, o suprafață cumulată de 204.687 de hectare, volumul total de produse accidentale fiind de 1.347,8 mii metri cubi.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare de pădure aflate în proprietatea publică a statului și asigură servicii silvice, pe baze contractuale, pentru încă un milion de hectare aflat în proprietatea unităților administrative sau în cea privată.

Sursa: RNP-Romsilva

Bătrânii giganți din vecinătatea Capitalei

Urmele trecutului au exercitat întotdeauna o stranie fascinație asupra oamenilor. Iar această fascinație crește exponențial când aceste semne ale trecerii timpului sunt vii. Așa se face că bătrânii sunt priviți și ascultați cu o venerație direct proporțională cu vârsta lor atunci când vorbesc despre trecut. Dar când jaloanele trecerii timpului sunt arbori seculari, lucrurile merg și mai departe, ajungând până la atribuirea unor puteri magice. Povestea unor astfel de stejari, care au înfruntat secolele, o vom spune în cele ce urmează.

Cum au dispărut pădurile giurgiuvene

„Acum o sută și ceva de ani, aproximativ 55-60% din suprafața actualului județ Giurgiu era acoperită de păduri, ne povestește dl ing. Romeliu Păun, șeful Ocolului Silvic Ghimpați, în timp ce ne arată pe hărți datând din perioada 1863-1932 cum stăteau lucrurile pe atunci. Farmecul vechilor hărți mă învăluie. Denumiri pe care acum doar bătrânii le mai știu se înșiruie pe bătrânele planuri. Parcă printr-o vrajă simplă, când am desfășurat vechile suluri și timpul s-a întors. Dar numai pentru o clipă: „Acum doar 8% din suprafața județului mai este acoperită de păduri“, sparge vraja explicația lucidă a celui care are grijă de pădurile din zonă. Și începe să arate pe hartă pădurile dispărute în ultimii 150 de ani. Suprafața este impresionantă. Dar asta nu impresionează pe nimeni. Pe locul lor acum se întind terenuri arabile, de bună calitate. De producția de pe ele avem nevoie cu toții. La fel de mult sau la fel de puțin ca de umbra și lemnul pădurii? Există oare cineva care să poată judeca nepărtinitor acest aspect? Și cercul se închide!

Baba Groasa, povești și mister pe malul Neajlovului

Principalul motiv pentru care am ajuns la Ocolul Silvic Ghimpați nu a fost însă dorința de a cunoaște situația pădurilor din zonă. Adevărata pricină era mai tainică și, de ce să nu recunosc, mai romantică. În comuna Bulbucata, care se află la aproximativ 30 km de Capitală, am auzit vorbindu-se despre un misterios stejar secular. Misterios prin trecutul său, căci altfel este o prezență vie în comunitate. Deși se află într-un loc nu foarte accesibil, este una dintre destinațiile preferate ale tinerilor amatori de plimbări prin pădurile zonei. Ba chiar și cei mai în vârstă, măcar o dată în fiecare vară se duc cu căruța, cu bicicletele sau pe jos până la Baba Groasa. Căci așa a fost botezat stejarul.

Ca fiecare loc care marchează reperele unei comunități, a primit și el un nume. Specialiștii cu care am vorbit consideră faptul că i s-a atribuit apelativul „Baba“, deci unul feminin, un semn că cei care l-au botezat vedeau în el o forță protectoare, asemănătoare cu a unei bunici sau a unei mătuși. Desigur că vârsta respectabilă îndreptățea apelativul de „babă“. Cât privește cealaltă componentă a numelui, se trage, fără îndoială, de la dimensiunile sale respec­tabile.

În ceea ce privește vechimea numelui, nimeni n-a putut să o stabilească. Cert este că Nichifor Crainic pomenește în mai multe rânduri, în scrierile sale, acest stejar. Așadar, putem trage concluzia că însuși numele este secular.

Loc de horă și ajutor pentru haiduci

„Pe vremuri, când eram tânăr, aproape de Baba Groasa era un pod peste Neajlov. Copacul nu se afla în pădure, ci la o distanță destul de bună de ea. Cu ocazia unor sărbători, acolo se strângea lumea din trei sate. În jurul stejarului se juca hora“, își amintește Nea Marin al lui Mârciu, unul dintre bătrânii comunei, în vârstă de aproape 90 de ani.

„Îmi povestea mamaie, când eram copil, că pe la Baba Groasa trecea o potecă secretă, care pe urmă intra în pădure, pe care o știau doar haiducul Gheorghe Tunsu și ceata lui. Pe acolo fugeau și scăpau de potere, de nu îi mai găsea nimeni. Cine voia să îi urmărească se rătăcea în pădure, că nu știa poteca“, istorisește Țața Lica, o altă localnică.

Dincolo de tradițiile orale, am căutat realitatea obiectivă. Împreună cu unul dintre pădurarii din zonă am mers la stejar. Încă de departe coroana lui se poate zări deasupra pădurii înconjurătoare. Crengile stejarului se ridică cu cel puțin zece metri deasupra celorlalți copaci. Drumul până acolo este frumos, urmând marginea pădurii. Norocoșii pot vedea câte o căprioară sau un iepure ieșind dintre copaci, în drum spre câmpurile cultivate din vecinătate. Pe jos, drumul durează o oră și jumătate, poate chiar două. Cu o căruță, doar vreo 40 de minute. Un vehicul cu tracțiune integrală ajunge și în 20 de minute.

Și iată-l! Copacul este impresionant. După cum ne spune pădurarul, înălțimea lui este de aproximativ 35 de metri (cam cât un bloc de zece etaje), iar circumferința măsoară aproape 8,5 metri (cât să-l cuprindă cinci bărbați). Vârsta lui este estimată la 600 – 650 de ani. Eternul mister al copacilor: nu le afli cu exactitate vârsta decât după ce îi tai...

La vreo 30 de metri mai încolo curge liniștit Neajlovul. În albia sa se mai văd încă picioarele vechiului pod despre care povestesc bătrânii. Podul în sine a fost distrus în timpul ultimului război. Nimeni nu s-a mai ocupat de refacerea lui, căci, între timp, au apărut noi drumuri.

Pe drumul vechilor pelerini, din 1380

Poate că spiritul bătrânei stăpâne a pădurii, Baba Groasa, m-a îndemnat ori poate că a fost doar gura proaspătă de aer de pădure, dar m-am reîntors la vechile documente. Și surprizele nu au întârziat să apară. În monografia comunei Bulbucata, întocmită de profesorul Cornel Andrei, se pomenește despre menționarea satului Velea, aflat în com­ponența comunei, într-un document medieval. Este vorba despre așa-numitul „Itinerar de la Bruges“, document întocmit între 1380 și 1390, actualmente aflat în colecțiile bibliotecii Universității din Gant. În artefact este descris drumul pe care pelerinii care plecau din vestul Europei trebuiau să îl urmeze pentru a ajunge la Constantinopol. La un moment dat, trebuiau să treacă râul, spre satul Velea. Iar reperul pe care îl indica ghidul era „un stejar singuratic, aproape de malul râului“. Așadar, putem spune, bazându-ne de această dată pe documente, că Baba Groasa are cel puțin 650 de ani.

Și pe alte hărți, mai recente, stejarul este marcat ca un reper. Acest fapt dovedește importanța poziției sale pentru orientarea călătorilor. Trebuie să mai adăugăm că pe la poalele sale cândva se intersectau drumul de la Târgoviște la Giurgiu cu cel de la București la Zimnicea. Astăzi, cum am spus, doar localnicii și rari turiști mai vin la umbra bătrânului rege al pădurii.

Încă doi stejari seculari veghează singuratici

La câțiva kilometri de Baba Groasa, mai aproape de Ghimpați, am mai găsit doi stejari seculari. Despre ei nu există nici legende, nici documente. Dar pădurarii, ca și localnicii din Letca Veche și Letca Nouă îi cunosc bine. Accesul până la ei este lesnicios. Pe șoseaua ce merge prin pădure, între Letca Veche și Letca Nouă, se văd la doar câțiva metri de panglica asfaltului, la intersecția cu un drum forestier. După spusele pădurarului, înălțimea lor depășește 30 de metri, iar circumferința este de aproximativ 8 m. Vârsta le este estimată la 550 – 600 de ani. Din păcate, unul dintre ei a început să putrezească. În iarnă, mai multe crengi s-au rupt sub greutatea zăpezii. De vizitat nu îi vizitează decât pădurarii, vânătorii și copiii din cele două sate când, în „Săptămâna altfel“, vin aici cu profesorii.

Poate, dacă am zăbovi un timp la umbra bătrânilor giganți, ne-ar povesti măcar un dram din cele la care au fost martori? Nu știu, dar cred că merită o încercare. Și, dacă nu înțelegem nimic din foșnetul frunzișului mereu întinerit, cel puțin câștigăm o gură bună de aer de pădure.

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Turism

Două păduri românești, în patrimoniul UNESCO

Țara noastră se numără printre puținele din această parte a Europei care se poate mândri cu păduri virgine sau cvasivirgine. Contrar imaginii, care tinde să se generalizeze, cum că pădurile noastre sunt exploa­tate sălbatic, mai există încă și codrii în care prezența omului este accidentală.

Deși în ultima perioadă mulți arbori au fost tăiați ilegal, iar în ultimul sfert de secol păduri valoroase, de stejar sau fag, au fost înlocuite cu păduri de tei și salcâm, esențele tari și valoroase fiind mult rărite ca desime, încă mai există și codri bătrâni, de o valoare inestimabilă. Probabil că mulți dintre aceștia își datorează existența mult-hulitei absențe a infrastructurii. Căci, în absența unor drumuri, nu are niciun rost să tai lemne pe care nu le poți transporta...

Un codru virgin presupune, pe lângă arbori uriași și peisaje mirifice, un întreg ecosistem, aparte de cel întâlnit în păduri mai tinere sau mai circulate. Pentru că, întotdeauna, intervenția omului, chiar minimală și lipsită de intenții distructive, implică schimbări, adesea majore. Spre exemplu, hrănirea animalelor sălbatice de către pădurari, chiar și doar în timpul sezonului rece, determină schimbări destul de însemnate în echilibrul ecologic. Tocmai de aceea, pe lângă valoarea economică, o pădure virgină reprezintă și o valoare științifică de neestimat.

Recent, specialiștii Romsilva au propus înscrierea a două astfel de păduri în Patrimoniul UNESCO. Este vorba despre Pădurea Cozia, cu o suprafață de 2.286 hectare, și pădurea Lotrișor, de 1.103 hectare. Amândouă sunt păduri seculare, virgine sau cvasivirgine de fag și amestecuri de fag și foioase. Ele sunt integrate deja în zona de protecție, de aproape 8.500 de hectare, a Parcului Național Cozia, administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Intervenția umană în această zonă este strict interzisă.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a inițiat demersurile pentru includerea celor două păduri în Patrimoniul Mondial Natural al UNESCO anul trecut, iar în luna septembrie o echipă de specialiști ai Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) și ai Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) le-a evaluat în teren.

Celor două păduri, care adăpostesc exemplare de arbori cu o înălțime de peste 50 de metri și diametrul de 2 metri, au evoluat de-a lungul timpului fără intervenția umană. Aici trăiesc și se dezvoltă mai multe specii de animale și plante care au fost declarate, prin directive europene, drept specii protejate. Printre ele, cele mai importante sunt ursul brun, lupul, râsul, trei specii de liliac, tritonul cu creastă și ivorașul cu burta galbenă. Alte trei specii de pești și mai multe nevertebrate, precum rădașca, cosașul transilvan, o specie endemică de greiere și una de cărăbuș, își găsesc sălaș la umbra copacilor seculari. De asemenea, mai multe plante rare cresc în aceste păduri.

În acest moment, procesul de includere în Patrimoniul Mondial Natural al UNESCO este în derulare. Menționăm, de asemenea, că, anul trecut, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a inclus alte aproape zece mii de hectare de pădure în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 45

Peste 350 de varietăţi de arbori şi arbuşti ornamentali la pepiniera Silvică Salcea

De câţiva ani, Pepiniera Silvică Salcea, subunitate în cadrul Direcţiei Silvice Suceava, nu se mai limitează să livreze doar puieţi pentru reabilitarea fondului forestier. Silvicultorii au devenit şi horticultori prin diversificarea ofertei pentru cât mai mulţi oameni doritori să aibă curţi şi grădini amenajate cu plante ornamentale. La Salcea cresc, de la stadiul de sămânţă şi până la cel de puiet, arbori şi arbuşti care pot să înfrumuseţeze un spaţiu sau să contribuie la regenerarea fondului forestier.

Înfiinţată în anul 1962, Pepiniera Silvică Salcea administrează o suprafaţă de 55,1 hectare de teren destinat culturilor horticole şi forestiere.

„La început se lucra numai cu forţă umană, apoi am început să ne tehnologizăm, iar în prezent, pe lângă utilaje specifice sectorului agricol, avem utilaje proprii domeniului horticol şi dedicate lucrului în pepinieră. În anii ’60, pepiniera a fost proiectată impecabil, meticulos, ţinându-se cont de tot ce este necesar desfăşurării unei activităţi de acest gen. S-au săpat puţuri de 25 de metri adâncime din care şi astăzi se scoate apă, care se depozitează în bazine de preîncălzire şi este folosită la irigaţii. Deşi au trecut 55 de ani, toate funcţionează impecabil“, începe ing. Andi Butnaru, şef subunitate, povestea pepinierii. Ne prezintă cu nostalgie câteva albume cu fotografii obţinute de la cei care şi-au desfăşurat activitatea aici, colegi faţă de care are o admiraţie deosebită pentru ceea ce au făcut.

Una dintre cele mai mari pepiniere din ţară

Pepiniera Silvică Salcea este una dintre cele mai mari pepiniere ale Regiei Naţionale a Pădurilor, iar în judeţ este cea mai mare. Iniţial a fost înfiinţată pentru a produce numai puieţi forestieri, existând o cerinţă foarte mare la vremea respectivă. Prin modificări legislative, ţinând pasul cu evoluţia pieţei materialelor forestiere şi a plantelor ornamentale, pepiniera şi-a modificat structura de producţie, trecând de la producerea puieţilor forestieri la producerea răchitei pentru împletituri, a puieţilor ornamentali şi rulourilor de gazon.

„În momentul de faţă segmentul arborilor şi arbuştilor ornamentali este singurul care aduce profit subunităţii. Ca specii producem o gamă foarte mare de puieţi, totalizând un număr de peste 350 de varietăţi, preponderente fiind varietăţile de tuia, ienuperi, bucsus, iar din gama răşinoase, varietăţile de molid şi brad. Pepiniera este deservită de 18 angajaţi, dintre care 14 sunt muncitori direct productivi. În general producem specii foarte bine adaptate condiţiilor climatice din judeţul nostru pentru a avea pierderi minime atât noi, cât şi cei care le achiziţionează. Puieţii îi producem din sămânţă şi din butaşi, în solarii îi ţinem un an, maximum doi, apoi îi mutăm în câmp şi astfel plantele sunt călite şi adaptate condiţiilor din zona noastră“, ne-a spus ing. Andi Butnaru, şef subunitate.

Sfaturi utile pentru plantare

Perioada optimă de plantare a arbuştilor ornamentali este după ce se dezgheaţă solul, în lunile martie – aprilie. Pentru cei care doresc să planteze puieţi de arbori, sfatul specialiştilor este să vină să îi achiziţioneze şi să-i planteze tot din momentul dezgheţării solului până când încep să înmugurească, iar în toamnă, după ce cade o brumă mai puternică sau după ce încep să cadă frunzele. În afara sezonului de vegetaţie, plantele sunt livrate de pepinieră numai în ghiveci, dar nu se recomandă plantarea. Cei interesaţi se adresează direct pepinierii, se poartă o discuţie privind spaţiul, tipul solului şi ce arbori sau arbuşti doreşte clientul, li se prezintă oferta care se pretează situaţiei din teren, iar după ce se hotărăsc, doritorii merg în câmp şi văd produsele care apoi sunt recoltate de personalul pepinierii şi livrate în condiţii optime.

„Pentru cei care doresc să-şi planteze în gospodărie arbori şi arbuşti, în primul rând se ţine cont de spaţiul disponibil şi tipul de sol, apoi se aleg speciile în funcţie de înălţimea care se doreşte a o avea plantele la maturitate şi de alte solicitări care reies în urma discuţiilor. După ce sunt stabilite plantele, cei care le achiziţionează sunt consiliaţi privind tehnica de plantare, tehnica de întreţinere, toaletarea care trebuie făcută ulterior, lucrările solului necesare la plantare şi alte lucrări de întreţinere. După ce omul a plecat din pepinieră cu plantele, noi oferim consultanţă pentru orice problemă prin telefon, prin email şi prin alte mijloace moderne“, a precizat ing. Andi Butnaru.

Respectarea tehnologiilor de plantare este foarte importantă

De multe ori combinaţiile de flori, arbuşti ornamentali, arbuşti fructiferi şi arbori nu sunt cele mai reuşite pentru că nu se respectă tehnologiile la plantare şi nu se lasă în jurul tulpinilor plantelor o zonă neplantată suficientă dezvoltării corespunzătoare plantei. Specialiştii recomandă ca, înainte de plantare, să ne informăm de dimensiunile arborelui sau arbustului la maturitate, pentru a nu bloca lumina plantei din vecinătate. Pentru spaţii mici din curte sau din grădina destinată agrementului se recomandă alegerea pomilor ornamentali care nu cresc prea înalţi sau care se pot modela uşor şi care oferă umbra necesară grădinii din primăvară şi până toamna.

„Cei care doresc ca în grădină să facă combinaţii de arbuşti ornamentali şi flori nu respectă întotdeauna regulile de convieţuire a speciilor. Sunt clienţi care vor plante de dimensiuni mai mici, între 50 – 100 cm, pe care le pun des. Recomandarea este să lase un anumit spaţiu în funcţie de specie pentru că, în momentul în care încep să crească, se suprapun şi îşi iau din spaţiul vital, nu mai au o formă corespunzătoare, iar rădăcina arbustului sau arborelui riscă să fie sufocată de rădăcinile altor plante prea apropiate. În perioadele călduroase şi secetoase arbuştii se udă abundent, pentru plante apropiate nemaifiind asigurat necesarul de apă. Anul acesta nu au fost probleme din cauza gerului, dar în ultimii ani au fost probleme din cauza secetei“, ne-a precizat ing. Andi Butnaru.

Silvicultorii recomandă ca lianele gen caprifoi să fie protejate cu tutori împotriva vântului sau vijeliei, coniferele proaspăt plantate să fie protejate de razele soarelui în primele săptămâni după plantare, iar coniferele mai mici ca dimensiuni, cum sunt varietăţile de tuia sau ienupăr, să aibă legate crengile de-a lungul trunchiului pe timpul iernii pentru a nu fi deformate de greutatea zăpezii. Tot coniferelor nu trebuie să le lipsească apa, pe timp de secetă udându-se abundent şi la fel toamna, înainte de îngheţ, deoarece sunt plante verzi tot timpul şi asimilează apă şi iarna. Primăvara se recomandă tunderea pentru întreţinerea coroanei prin tăierea ramurile uscate şi a celor orientate spre interiorul coroanei la arbori şi îndepărtarea lemnului bătrân sau uscat la arbuşti.

Arbori, arbuşti şi flori

Pe lângă arbori şi arbuşti, la pepiniera din Salcea se produc şi flori. Pentru a nu avea pierderi din punct de vedere economic în cazul în care produsele nu se vând în anul respectiv, silvicultorii s-au orientat spre plante perene. Primăvara aceste plante reînvie, nemaifiind necesară plantarea, un avantaj al plantelor perene. „Avem varietăţi de crizanteme, garofiţe, crini de toamnă, varietăţi de sedum etc. Ele se cultivă la ghiveci şi se pot achiziţiona tot timpul anului, dar plantarea în teren se face în anumite perioade“, este recomandarea ing. Andi Butnaru.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 46-48

Romsilva dă startul campaniei de împăduriri din toamna 2016

Aproape 3.500 de hectare vor fi regenerate artificial sau natural de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, în urma campaniei de toamnă de împăduriri, care a debutat vineri, 25 noiembrie, la Ocolul Silvic Ghimpați, din cadrul Direcției Silvice Giurgiu.

Romsilva va investi peste 30 de milioane de lei în regenerarea a 3.456 de hectare, urmând să folosească în jur de 5,5 milioane de puieți, din producție proprie. În cursul acestei campanii de toamnă, vor fi regenerate natural 1.471 de hectare, alte 1.985 de hectare urmând să fie împădurite artificial. În plus, mai sunt prevăzute lucrări de completări curente pe 211 de hectare și altele de refacere pe 258 de hectare.

Cele mai întinse suprafețe parcurse cu lucrări de împădurire se află în județele Tulcea, 712 de hectare, Dolj, 231 de hectare și Brăila, 176 de hectare.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a programat pentru întreg anul regenerarea a 14.570 de hectare, aflate în proprietatea statului, din care 8.640 hectare prin regenerări naturale și 5.930 de hectare prin regenerări artificiale. În plus, au fost planificate completări curente de 2.525 de hectare și lucrări de refacere în urma calamităților pe 576 de hectare.

Din aceste suprafețe, în campania derulată în primăvară, au fost regenerate 11.582 de hectare, adică 79,5% din programul anual, 7.418 de hectare pe cale naturală și alte 4.164 de hectare pe cale artificială. Romsilva a investit în campania de primăvară 56,4 milioane de lei, folosind 28,7 milioane de puieți din pepiniere proprii.

Romsilva a sprijinit și acțiunile de plantare inițiate de organizații non-guvernamentale sau persoane fizice oferind, gratuit, 177.600 de puieți, cu o valoare de 68.642 de lei.

”Dezvoltarea durabilă a pădurilor este prioritatea noastră și facem acest lucru de decenii, investind masiv, an de an, în regenerări. Refacem suprafețe mari de pădure și astfel le salvăm, împădurim altele de la zero, unele pe terenuri degradate, iar de aceste investiții vom beneficia și noi și generațiile viitoare, pentru că întreaga societate își dorește un mediu curat”, a declarat Dragoș Ciprian Pahonțu, directorul general al Romsilva, prezent la acțiunea de împădurire de la Ocolul Silvic Ghimpați.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,15 milioane de hectare fond forestier de stat și a regenerat, în ultimii 25 de ani, peste 528.000 de hectare.

Pășuni cu arbori: ceea ce păstrăm din Europa

În articolul precedent, în concordanță cu obiectivele proiectului PACINFO, am relatat despre faptul că Politica Agricolă Comună, în vederea obținerii subvențiilor, impune o serie de condiții, printre care și menținerea pășunilor permanente. Prin prezenta, cu ajutorul rezultatelor cercetărilor efectuate de dr. Hartel Tibor, dorim să evidențiem importanța ecologică și culturală a pășunilor cu arbori, care constituie o formă a pășunilor permanente, aflată în curs de dispariție, de aceea este atât de importantă menținerea acestora.

Pășunile cu arbori constituie unul dintre elementele peisagistice cu identitate ecologică și culturală remarcabilă din Europa; cu toate acestea, sunt pe cale de dispariție în multe regiuni extinse. În Transilvania mai există astfel de pășuni cu arbori, dar sunt foarte vulnerabile, de aceea le trebuie acordată o atenție și protecție deosebită.

Folosirea pășunilor cu arbori în zona Transilvaniei de Sud are tradiții începând din Evul Mediu. Aceste pășuni cu arbori au fost apreciate datorită serviciilor oferite de ecosistemele variate și de frumusețea lor fără pereche: stejarii și para sălbatică au asigurat atât sursa de hrană pentru animale și populația din zonă cât şi umbra necesară și au prevenit eroziunea solului. Cele mai remarcabile elemente ale pășunilor cu arbori din Transilvania de Sud sunt stejarii seculari, care oferă un habitat ideal pentru nenumăratele specii de viețuitoare.

Pășunile cu arbori reprezintă tranziția dintre păduri și fânețe; astfel pot fi întâlnite în același loc speciile de plante și animale care necesită habitate mozaice, caracteristice atât pădurilor cât și fânețelor. Valoarea lor ecologică este datorată faptului că reprezintă populații de plante și animale cu grad ridicat de rezistență și cu capacitate de acomodare ridicată, cu ecosisteme rezistente efectelor schimbărilor climatice. Pășunile cu arbori rămase reprezintă ecosisteme cu valoare ridicată din mai multe puncte de vedere, care trebuie protejate, deoarece: asigură adăpost pentru speciile pe cale de dispariție; au o capacitate de acomodare ridicată față de schimbările globale; au potențial de recreare ridicată și fac parte din patrimoniul cultural general european. Pe deasupra, sunt cele mai viabile forme ale sistemelor de pășunat forestier în privința managementului durabil al teritoriilor deschise din Europa întreagă.

Din păcate, din cauza schimbărilor intervenite în utilizarea terenurilor, suprafața acestor pășuni cu arbori este din ce în ce mai mică, numărul arborilor seculari s-a redus, nu sunt reînnoiri. Dacă nu tratăm cu prioritate problema pășunilor cu arbori, multe dintre aceste zone pot dispărea sau se pot transforma iremediabil, ceea ce ar constitui o mare pierdere nu numai pentru România, dar și pentru întregul continent european.

www.zonamontana.ro

Sute de mii de arbori şi arbuşti fructiferi plantaţi

Prahova, cu cele peste 143.000 ha de pădure, dintre care 91.000 ha fond forestier de stat, este astăzi unul dintre cele mai puternice judeţe din ţară, ocupând locul cinci în domeniu atât prin rezultate economice (cu un profit de 50 miliarde lei vechi), cât şi prin dezvoltarea fondului silvic naţional (în anul acesta au fost realizate plantaţii şi regenerări pe 230 ha).

Important de relevat mai este faptul că Direcţia Silvică judeţeană are în patrimoniul său, pe lângă şapte fonduri de vânătoare, o mare păstrăvărie, precum şi o crescătorie de fazani cu 25.000 de exemplare, mare parte rezervată exportului, în principal în Italia şi pentru popularea altor fazanerii din ţară. Direcţia Silvică Prahova mai asigură, anual, peste 200 tone de fructe de pădure, în principal cătină şi ciuperci. Totodată, această unitate se mai distinge şi prin numeroase pepiniere silvice, care asigură puieţii de arbori şi arbuşti necesari cerinţelor proprii, precum şi ale sătenilor din judeţ.

Fiecare pădurar are propria sa pepinieră

„Una dintre obligaţiile de serviciu ale celor 174 de pădurari, dar şi ale celor 40 de şefi de districte ale direcţiei silvice judeţene este aceea de a veghea personal la realizarea de mici pepiniere silvice, de cel puţin un ar, cu diverşi puieţi“, ne spune ing. Dragoş Gabriel Ciomag, directorul general al unităţii. „Aşa se face că, pe lângă marea pepinieră de la Beizadele, în suprafaţă de 60 ha, mai arată inter­locutorul nostru, am ajuns să avem azi un total de pepiniere silvice de 72 ha“...

„Ei, bine, dat fiind excedentul de puieţi din cele mai diferite specii de arbori şi de arbuşti, am fost în măsură ca în această primăvară să oferim, fie prin sponsorizări, fie cu plată, la preţuri accesibile, peste 200.000 de exemplare multora dintre administraţiile locale din judeţ, pe lângă Primăria municipiului Ploieşti, căreia i-am oferit peste 7.000 de puieţi de salcâm, de pin negru şi de diferite specii de arbuşti, cu care s-a realizat o importantă plantaţie forestieră în zona de est a urbei.“ Astfel, Ploieştiul va putea avea aici o perdea forestieră în toată legea care, pe lângă cea existentă, de trei hectare de pin, din zona Gării de Vest, vom putea admira aici, lângă fosta platformă de gunoi menajer, o plantaţie de pin şi de salcâm, dar şi una de măceş, de păducel şi de cătină. Interlocutorul nostru mai spune că au mai fost oferiţi numeroşi puieţi forestieri şi primăriilor din oraşele Vălenii de Munte şi Breaza, precum şi altor administraţii locale. Se poate spune că, prin grija şi eforturile silvicultorilor prahoveni, au fost înnobilate multe dintre satele judeţului cu arbori şi arbuşti fructiferi.

Se vorbeşte mult şi se face prea puţin

Faptul ne este semnalat de însuşi Sorin Mirel Vintilă, şeful compartimentului juridic al Direcţiei Silvice Prahova.

„Strategia noastră este aceea de a dezvolta toate pepinierele pe care le avem. Şi ca suprafaţă, şi ca varietate de specii. Dorim să satisfacem orice solicitare, chiar şi pentru înfiinţarea de perdele de protecţie. Şi cu puieţi, şi cu consultanţă tehnică de specialitate. Ne lovim, însă, de neînţelegerea unor proprietari de terenuri, chiar şi atunci când este vorba de mici suprafeţe în vecinătatea căilor de comunicaţii... Cred, mai spune Sorin Mirel Vintilă, că ar trebui să avem o legislaţie mai clară. Să-i cointeresăm mai mult pe săteni. Şi cu recompense. Fie cu lemn şi cu cherestea, fie cu scutiri la unele obligaţii faţă de stat.“

Astfel că, despre înfiinţarea acestor plantaţii extrem de necesare, în Prahova se pare că se discută prea mult şi se face prea puţin. Este suficient că, în anul în curs, la Direcţia Silvică Prahova nu s-a primit nicio solicitare de material săditor din partea administraţiilor locale interesate. Este timpul faptelor!

Cristea BOCIOACĂ

Romsilva introduce o nouă metodă de teledetecţie pentru depistarea tăierilor ilegale de arbori

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a introdus o nouă metodă de teledetecţie pentru depistarea tăierilor ilegale de arbori prin care poate fi comparată situaţia actuală a unei păduri cu cea înregistrată în urmă cu 5 ani.

"Am introdus cu ajutorul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice nişte metode noi de teledetecţie prin care se poate compara pe ortofotoplanuri situaţia pădurii cu 5 ani în urmă şi situaţia actuală, în aşa fel încât pădurarul, titular de canton, nu mai poate comenta şi veni cu tot felul de argumente că nu este vinovat de sustragerile de lemn de pe suprafaţa respectivă. Prin această nouă metodă de teledetecţie încercăm să depistăm toate situaţiile şi toate focarele de acest tip, iar rezultatele sunt spectaculoase", a declarat directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) - Romsilva, Adam Crăciunescu.

Acesta a precizat că în pădurile administrate de Romsilva poate să exploateze lemn şi un agent economic căruia regia îi dă acest drept, însă problemele apar când agentul taie în plus, iar pădurarul nu sesizează aceste fapte.

Şeful Romsilva nu neagă faptul că unii dintre angajaţii regiei sunt vinovaţi de sustrageri de lemn sau neglijenţă în serviciu pe pădurile administrate, însă toate cazurile depistate - 37 de persoane numai în primele 5 luni ale anului - au fost deferite justiţiei.

"Într-adevăr, populaţia a perceput în ultimii 20 de ani că regia este cel mai mare administrator şi ar fi răspunzătoare de tot ceea ce se întâmplă în păduri. Nu vă ascund că şi noi avem probleme, la Bihor, la Maramureş, Cluj sau la Giurgiu, dar sunt cazuri pe care le descoperim şi le gestionăm. Numai la Ocolul Dobreşti din judeţul Bihor avem 13 persoane acuzate că au permis sustrageri de lemn, iar la nivel naţional, numai în primele 5 luni ale anului, avem vreo 37 angajaţi ai regiei, care vor răspunde penal pentru sustragerile de lemn, neglijenţă în serviciu, fals şi uz de fals. Sunt lucruri pe care nu le tolerăm, nu le ascundem, pentru că ele există, dar pe care încercăm să le gestionăm. Cred, însă, că rezultatele sunt spectaculoase prin folosirea acestei metode de teledetecţie pentru că mergem pe sectoare cu ortofotoplanurile", a adăugat directorul general al regiei.

Romsilva administrează, pe lângă cele 3,2 milioane de hectare de păduri ale statului, şi un milion de hectare fond forestier din proprietatea persoanelor fizice sau juridice, iar în ultimul timp tot mai multe primării solicită serviciile silvice oferite de Romsilva, chiar dacă tarifele de administrare sunt mai mari decât cele oferite de ocoalele private.

"Suntem preocupaţi ca şi în aceste suprafeţe ale proprietarilor privaţi să plantăm pe zonele neîmpădurite, dar şi să schimbăm imaginea RNP, iar lumea să fie informată că Romsilva administrează doar jumătate din fondul forestier naţional. Asta presupune că nu toate tăierile şi defrişările care sunt prezentate în mass media, multe din ele fără să fie verificate, sunt pe pădurile care aparţin de Romsilva. În ultimul timp, tot mai multe primării au solicitat să se mute de la ocoale silvice private la RNP, cu toate că noi am avut un tarif mai ridicat. Fiind o societate comercială aplicăm TVA 24%, comparativ cu ocoale silvice private care sunt ONG-uri şi care nu sunt toate plătitoare de TVA. Înainte, foarte mulţi proprietari privaţi de pădure au preferat să se ducă la ocoale silvice private pentru că aveau tarife cu 24% mai mici, dar în ultima perioadă sunt tot mai multe solicitări pentru a le oferi noi, regia, serviciul silvic", a mai spus Crăciunescu.

Romsilva a decis în Consiliul de Administraţie mărirea suprafeţelor arondate unui canton şi care se află în paza unui pădurar deoarece regia deţine echipamente moderne şi mijloace de comunicare mult mai rapide pentru a acţiona în cazul în care se ivesc anumite probeleme.

"Am luat o decizie în Consiliul de Administraţie, ca să putem asigura personalul de pază, să mărim suprafaţa cantoanelor pentru că avem o dotare tehnică bună, mijloace de comunicare mult mai rapide, autoturisme de deplasare în teren şi putem acţiona. Acestea ne-au permis să dăm în pază o suprafaţa mai mare unui pădurar, astfel că în zona de câmpie am stabilit o suprafaţă 400 de hectare de fond forestier pentru un pădurar, în zona de deal - 800 de hectare, iar în cea de munte, circa 1.300 de hectare", a mai subliniat şeful Romsilva.

RNP-Romsilva funcţionează din 2010 sub autoritatea Ministerului Mediului şi Pădurilor şi administrează 3.266.494 hectare de pădure aflată în proprietatea statului cu circa 18.000 de angajaţi, asigurând servicii silvice pentru o suprafaţă de 1.123.378 hectare fond forestier proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale sau privată a proprietarilor privaţi. Din totalul suprafeţei administrate 586.214 hectare se găsesc în arii protejate şi care cuprind inclusiv ultimele păduri virgine din Europa.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS