Din vârful muntelui ce umbrește cu-ale sale podoabe creștetele noastre, de pe frumosul Deal al Crucii, se spune că Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt a tras cu arcul, iar unde a țintit săgeata acolo s-a făcut prestolul pentru cea ce urma să fie întâia, dar și cea mai de seamă ctitorie a sa, Mănăstirea Putna.

Situată nu departe de orașul Rădăuți, județul Suceava, Mănăstirea Putna împletește laolaltă cu o surprinzătoare căldură religia, cultura, arta. Ridicarea lăcașului de cult a început în anul 1466, după ce a fost cucerită cetatea Chilia și a fost finalizată trei ani mai târziu. În prezența întregului cler moldovenesc, mănăstirea a primit sfânta slujbă cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei la data de 3 septembrie 1469. Ulterior, până-n anul 1481, au fost ridicate chiliile, Turnul Tezaurului, zidul de apărare și turnurile lor.

Mănăstirea nu a fost ocolită de episoade negre, astfel că ocupațiile străine, incendiile și cutremurele i-au fost călăuze vitregi de-a lungul timpului. Oștile lui Timuș Hmelnițki, fiul cel mare al lui Bogdan Hmelnițki (hatmanul cazacilor), a jefuit biserica mănăstirii. În anul 1484 chiliile au ajuns ruine din cauza unui incendiu, iar biserica a fost și ea afectată.

Reconstrucțiile mănăstirii au fost realizate de-a lungul vremii prin bunăvoința domnitorilor Moldovei, Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan, Eustatie Dabija și Mitropolitul Iacob Putneanul.

Format din parter și etaj, Turnul porții a fost construit în anul 1757 pe când domnitor era Constantin Racoviță; ,mai este denumit și Turnul Eminescu, fiindcă poetul a fost prezent aici la Serbarea de la Putna din anul 1871. Alături de Ioan Slavici, a zăbovit timp de câteva zile în sala de la etaj. Tot pe latura aceasta din partea estică a fost ridicat și Turnul Clopotniță.

Situat în partea de vest a interiorului, Paraclisul mănăstirii poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel; a fost înălțat cu ajutorul mitropolitului Iacov Putneanul, iar pictura a fost realizată în tehnica „al fresco“ de către frații Moroșan.

Spre sfârșitul anilor 1900, sub supravegherea patriarhului Teoctist Arăpașu, Casa Domnească a fost construită pe locul fostei temelii ruinate de Habsburgi.

Biserica poartă amprentele stilului arhitectonic moldovenesc, realizată din pridvor, pronaos, naos, altar, gropniță; componente bizantine, gotice și renascentiste sunt armonios îmbinate. Pentru a intra în biserică se folosesc cele două uși din lateral ale pridvorului frumos decorate cu portaluri din piatră.

În Camera mormintelor, ca în străfundul liniștii unui codru din urma războiului, regăsim mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt învelit cu baldachin din marmură de culoare albă precum caii aceia bravi și al soției sale, Maria. De asemenea, aici mai sunt printre altele și mormintele familiei Mușatinilor, ale domnitorilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță.

Pronaosul primește raze luminoase de la două ferestre din partea sudică și nordică; în pridvor soarele abundă prin și mai multe ferăstruici, aici se află mormântul Mitropolitului Moldovei, Iacob Putneanul, și cel al Mitropolitului Sucevei Teoctist.

Altarul este delimitat de naos printr-un iconostas din lemn frumos decorat; deasupra naosului ca un fluture cu aripi deschise zărim turla octagonală și la etajul superior hexagonală. Ferestrele pictate, pardoseala din piatră și marmura presară pe alocuri culoare binecuvântată locului.

Exteriorul este decorat cu arcade oarbe, pilaștri, ferestre dreptunghiulare gotice, un brâu răsucit în torsadă ce împarte zidurile și care semnifică Preasfânta Treime; acest ultim element îl putem observa și în interiorul bisericii.

Acoperișul este îmbrăcat cu bundiță de aramă cusut minuțios ce se aseamănă cu șindrila, iar la exterior brâul cu adâncituri aerisite și ferestrele cu chenare decorative dau privirii o chemare către frumos și, totodată, simplitate. Stâlpii contraforturi de pe fațade marchează solemnitatea și siguranța lăcașului de la poalele muntelui.

Frumusețea aurită ce izvora din pictura de altădată a fost devastată de luptele pentru domnie dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan. Reabilitarea acesteia s-a accentuat spre sfârșitul anilor 1900 cu ajutorul Mitropolitului Iustin Moisescu și al părintelui Sofian Boghiu. Noile picturi au luat amploare pe foițe de aur în stiluri neobizantine, baroce, ale căror culori intensifică aspectul într-un mod atât de fermecător, mai ales unde s-a folosit lemnul de tei.

În Muzeul Mănăstirii Putna sunt conservate manuscrise, broderii, obiecte de cult, însă de o mare însemnătate este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Constantinopol și craniul Sfântului Ierarh Ghenadie.

Aerul pe care-l respiri aici, împrejurul acestei vetre sihăstrești de odinioară te aduc mai aproape de substratul neamului românesc prin amprentele lăsate de domnitori, sfinți rugători, ce nu au lăsat să piară adevăratul rost al vieții, în pofida tuturor piedicilor vremii, ci au continuat într-o virtute sigură ritualul ce duce către înaltul cerului de aici, din mijlocul Sfintei Liturghii cântate cu atâta dăruire la Mănăstirea Putna.

Aurora GRIGORE

Bradul verde-argintiu stă aplecat către turla ce pare că se flutură odată cu fragilii nori albi pictați în contrastul cerului ce îmbrățișează cu atâta iubire pe cea care-i este parteneră de drum prin orice anotimp, Mănăstirea „Sântul Ioan cel Nou“ din Suceava.

Ridicată la începutul anilor 1500 pe locul unei vechi biserici ce nu mai există azi, mănăstirea se află nu departe de Cetatea Sucevei. Lăcașul de cult este monument istoric și, alături de alte șapte mănăstiri din Moldova, face parte din patrimoniul mondial UNESCO; aceasta poartă hramurile Sf. Gheorghe și Sf. Ioan cel Nou.

Fost sediu mitropolitan al Moldovei, mănăstirea găzduiește, în prezent, arhiepiscopii Sucevei și Rădăuților. Componentele din incinta ansamblului mănăstirii sunt Biserica „Sf. Gheorghe“, Turnul Clopotniță, clisiarnița-paraclis, chiliile, stăreția.

Ctitorită de domnitorul Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, mănăstirea nu a fost terminată până la moartea acestuia, fapt pentru care fiul său, Ștefăniță Vodă, a îndeplinit lucrarea în anul 1522, așa cum reiese și din pisania în limba slavonă din incintă. Picturile au fost înfăptuite în prima jumătate a anilor 1500, în vremea domniei lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare.

Manastirea Sf Ioan Cel Nou Suceava

Moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse de la Biserica Mirăuți în timpul domnitorului Moldovei, Petru Șchiopul, cel care a avut cea mai lungă domnie din istoria Principatelor Române. În acea perioadă a fost înființată o școală teologică, unde se învățau limbile greacă, slavonă și română.

La sfârșitul anilor 1600, armata regelui Sobieski a luat tezaurul Mitropoliei și moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. După aproape o sută de ani, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost înapoiate mănăstirii pe când era episcop Dosoftei Herescu; acest lucru a fost posibil doar pentru că orașul Suceava făcea parte pe atunci din Imperiul Habsburgic. În vremea Primului Război Mondial, moaștele au ajuns într-o biserică ortodoxă din Viena, fiind readuse în iulie 1918 la Suceava.

Biserica „Sf. Gheorghe“ se remarcă prin turla octagonală ale cărei ferestre sunt orientate către punctele cardinale, dar mai ales picturile ce încă se mai zăresc pe pereții exteriori, precum o carte de povești de la bibliotecă citită cu ardoare de atâtea ori de generații la rând. Țigla-i proptită ca o copertă atinsă mereu de mâinile credincioșilor și ale Celui de Sus.

Picturile interioare în stil bizantin datează din anii 1500; acestea sunt frescele ce aduc armonia, dar în același timp și starea atât de necesară de contemplare pe care o căutăm atunci când atingem covorul bisericesc. Calendarul creștin, Pantocratorul, Profeții, Liturghia, Patimile lui Iisus, cei patru evangheliști sunt doar câteva dintre picturile ce ne conduc pe atâtea drumuri presărate cu dulce și amar din fabuloasa lume creștină. Chipurile pictate, ale lui Bogdan al III-lea, Petru și Ștefăniță Vodă, se mai zăresc încă lângă racla cu moaște.

Pe pereții exteriori, unde vremea nepriel­nică nu și-a pus amprenta de-a lungul anilor, se zăresc timid fresce precum Acatistul Maicii Domnului, Parabola Fiului risipitor, Cinul, Scara Sf. Ioan Sinaitul și altele. La sfârșitul anilor 1900, picturile au fost restaurate, iar asta este mai vizibil pe fațadele pereților de sud și vest.

Mănăstirea a fost îmbogățită încă din vremurile de demult cu obiecte care mai de care mai valoroase, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, argintăria cu motive florale de la racla Sf. Ioan cel Nou, gravuri în lemn lucrate de monahul Ioan în anii 1600, o cruce sculptată în lemn de chiparos de Popa Nechifor din anii 1500 și icoane dăruite de violonistul bucovinean Grigore Vindereu, în anii 1800.

Fiind ridicat ca poartă de intrare în mănăstire, Turnul Clopotniță măsoară 34 de metri și datează din anul 1589; prin bunăvoința domnului Moldovei Petru Șchiopul, turnul a fost realizat din piatră și cărămidă și se aseamănă cu o căsuță din basmele îngerești prin care intri, iar miracolele se afundă în inima însetată de frumos ce așteaptă să descopere, dincolo de prag, o altfel de tihnă.

Așa cum se mai poate descifra din pisania în limba slavonă, clisiarnița-paraclis datează din anul 1626 și a fost ctitorită de mitropolitul Moldovei, Anastasie Crimca; aceasta era folosită în anotimpul rece pentru îndeplinirea activităților bisericești. În trecut aici a fost întâia școală catehetică clericală din Suceava, iar azi servește ca pangar (loc pentru vânzarea lumânărilor).

O frunză tomnatică se pleacă acum, atingându-mi creștetul, către acest pământ în care se amestecă atât de domol culorile rubinii și gălbui solare, greutățile amare și împlinirile sufletești, toate cu voia Domnului, ce a socotit să lase cortina deschisă către această scenă a păcii, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava.

Aurora GRIGORE

Continuând prezentarea fermierilor campioni, compania Corteva Agriscience felicită rezultatele agricultorilor din nordul țării, mai exact colaboratorii din județul Suceava.

“Ne bucurăm că avem prilejul de a prezenta fermieri campioni din județul Suceava, un județ unde nu predomină marii fermieri care lucrează mii de hectare, ceea ce dovedește că deși suntem cea mai mare companie de agricultură din lume, nu ne axăm doar pe nevoile acestora, ci și pe necesitățile fermierilor care lucrează câteva zeci de hectare, dar pe care îi ajutăm să aibă profit garantat la finalul campaniilor de recoltat. Avem colaborări multiple atât pe partea de hibrizi Pioneer® pentru boabe, cât și hibrizi pentru siloz, de aceea vă invit să descoperiți, în rândurile de mai jos, doi dintre fermierii campioni de anul trecut”, a declarat Maria Cîrjă – Marketing Manager România, Republica Moldova & Ungaria.

La categoria porumb pentru boabe, fermier campion a devenit domnul Andrei Claudiu Ursu din localitatea Stamate. Acesta lucrează 176 ha, a ales hibridul P9889 pentru 36 ha și a recoltat o producție de 13.030 kg/ha. “Anul trecut am avut porumb pe 80 ha, hibridul P9889 a fost semănat după floarea-soarelui. Practicăm în fermă lucrări Minimum-till, semănatul a avut loc la începutul lunii mai, atunci am aplicat pe rând îngrășăminte NPK 200 kg/ha. Am erbicidat preemergent și am mai intervenit postemergent cu două erbicidări. La prășit, în stadiul de 7-8 frunze, am mai fertilizat cu azot – 200 kg/ha. La noi în zonă nu este nevoie să aplicăm insecticide, cu toate acestea sămânța a fost tratată. Am mai administrat culturii un stimulator pe bază de zinc și aceasta a fost toată tehnologia. Noi recoltăm porumbul atunci când ajunge la      18 – 19 % umiditate, anul trecut acest lucru s-a întâmplat la finalul lunii octombrie”, a declarat fermierul campion. Acesta a adăugat faptul că a fost mulțumit de producția obținută și că în această primăvară a ales hibrizii P9889 și P9415 pentru cele 50 ha pe care le va semăna cu porumb.

claudiu ursu

La categoria porumb pentru siloz, fermier campion a devenit domnul Mihai Todosi din localitatea Pârteștii de Jos. Acesta a ales hibridul P0725 și a obținut o producție de 83 tone/ha. “Lucrez 50 ha, 25 ha au fost semănate cu porumb, iar pe 12 ha am avut P0725, însă a fost semănat pe mai multe parcele, ceea ce înseamnă că am avut diferite plante premergătoare: lucernă, păioase și chiar porumb pe unele dintre ele. Terenul a fost arat în toamnă, iar primăvară pregătit cu combinatorul. Am semănat la finalul lunii aprilie, atunci am și fertilizat cu îngrășăminte complexe triplu 15. Am administrat erbicid doar preemergent, însă o doză mică, și nimic altceva. Recoltatul a avut loc în jurul datei de 19 septembrie, am avut o producție foarte bună și am fost mulțumit. De fapt, de cel puțin 5-6 ani aleg același hibrid pentru siloz. Primăvara aceasta voi semăna tot în jur de 25 ha cu porumb și aleg aceeași hibrizi Pioneer”, a declarat domnul Todosi.

mihai todosi

Semn că tradiția păstoritului este una ce se simte și se transmite din generație în generație, Constantin Oloer, un tânăr de 23 de ani din Bosanci, județul Suceava, coordonează stâna familiei cu o maturitate și inteligență ce nu au cum să nu te cucerească, împreună cu părinții și cei trei frați. Suceveanul a decis să ducă mai departe încă o generație obiceiurile și rețetele păstrate de la străbunici, deținând o fermă zootehnică cu un efectiv de 300 de oi din rasa Țurcană.

Fermier de generație nouă

„Ferma pe care o susținem este una zootehnică, de ovine rasa Țurcană, având un efectiv de 300 oi și o suprafață de 15 ha de pășune. De asemenea, este susținută de o microfermă vegetală cu culturi de lucernă, trifoi, porumb, grâu și cartof, bazată pe asolamente. Povestea fermei noastre are o mică istorie, cu câteva generații în spate, fiind lăsată din tată în fiu cu obiceiuri și rețete păstrate de la străbunici. Am început să dezvoltăm ferma de la zero și înaintăm cu pași micuți. Nu am accesat fonduri europene, dar urmăresc pe viitor. Privind tehnologizarea fermei, am investit în principalele nevoi ale acesteia: o fântână, o stână, un adăpost pentru oi, un fânar pentru baloți, dar și panouri fotovoltaice pentru păstrarea brânzei la rece. Lipsa forței de muncă și a tehnologizării în acest domeniu își pun amprenta în creșterea efortului celor care susțin ferma“, specifică Constantin Oloer, crescător de ovine din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

În inima Rădăuților Sucevei, cântecul duios al ortodoxiei răsună dintre pereții zidiți ai Mănăstirii Bogdana, locul care destăinuie povestea celui care a întemeiat statul feudal moldovean, Bogdan I, voievodul Maramureșului și domnul Moldovei, dar și a urmașilor acestuia.

În incintă, Biserica Sf. Nicolae (sec. al XIV-lea), Turnul Clopotniță (1781) și Casa parohială (1876) păstrează vie nuanța trecutului prin picturi, morminte, lucrări bisericești, arhitectură, iconografie, astfel cultura, religia și istoria s-au răspândit atât de frumos în jurul acestui loc.

Biserica Sfântul Nicolae a fost construită de Bogdan I la jumătatea anilor 1300 în semn de recunoaștere a divinității pentru victoriile avute în luptele de apărare a libertății și independenței Țării Moldovei. Voievodul a simțit această biserică atât de aproape de sufletul său încât a dorit ca familia sa, dar și domnitorii Moldovei alături de cei dragi să-și găsească aici odihna cea de după viață.

Lespezi din piatră cu inscripții slavone au fost puse pe mormintele aflate aici la sfârșitul anilor 1400 de către Ștefan cel Mare. Așa cum arată înscris la intrarea în biserică, Bogdan al III-lea a donat 800 de zloți mănăstirii în schimbul slujirii de către preoții lăcașului a unui parastas și a unei liturghii în duminica mironosițelor atâta vreme cât el va trăi, iar după moartea sa liturghie dimineața și seara parastas pentru curățare de păcate.

În interiorul mănăstirii a fost fondată o tipografie unde s-au tipărit numeroase cărți bisericești, una dintre ele fiind și azi aici, Ceaslovul (1745); însă, după ceva vreme tipografia a fost transferată la Iași. La sfârșitul anilor 1700 Mănăstirea Bogdana a fost desființată, Biserica Sf. Nicolae a devenit biserică parohială, iar o parte din chilii au fost transformate în grajduri pentru unitatea militară a austriecilor. Abia în anul 1992 Mănăstirea Bogdana a fost reîntemeiată cu bunăvoința arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, Pimen Zainea, ce a viețuit aici în liniște alături de călugări.

În naosul Bisericii Sf. Nicolae șapte morminte poartă inscripții în limba slavonă și mesaje ce ridică sufletele către cer în memoria celor care au fost Bogdan I, Lațcu, fiul acestuia din urmă, Bogdan, fratele domnitorului Alexandru cel Bun și Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Celelalte morminte sunt ale domnitorilor Moldovei, Ștefan I, Petru I, fiul cel mic al lui Ștefan Voievod și Costea, tatăl lui Petru I și Roman I. Cel din urmă mormânt este al lui Petru I, fiul mic al lui Ștefan Voievod. Tot aici se odihnește și trupul episcopului Loeontie despre care se spune că a făcut minuni. De asemenea, Roman I (Roman Mușat), ce are mormântul decorat cu mesaj demn de slava lui Dumnezeu, se află alături de restul monumentelor funerare.

Sfântul Ierarh Leontie (Episcopul Lavrentie din Rădăuți), pastor al bisericii la începutul anilor 1400, s-a retras în singurătate slăvind pe Domnul întru totul; o perioadă de timp l-a avut ca ucenic și pe sfetnicul domnitorului Ștefan cel Mare, Daniil Sihastrul. După moartea Sf. Leontie, mulți credincioși veneau la mormântul său rugându-se și minuni vindecătoare s-au tot săvârșit. În anul 1992, Sfântul Ierarh Leontie a fost canonizat și adăugat în calendarul ortodox, iar ziua aleasă pentru praznic este 1 iulie.

În pronaosul bisericii sunt înmormântați Doamna Stana, soția domnitorului Bogdan al III-lea, Anastasia, fiica lui Lațcu și cel dintâi episcopul al Rădăuților, Ioanichie, ce a trecut la Domnul la începutul anilor 1500.

Conservată foarte bine până în zilele noastre în nuanța ei originală, Biserica Sf. Nicolae este dovada vie a primei construcții sfinte din piatră din Moldova. Fără turlă, cu acoperișul ca o umbrelă țuguiată întunecată de nori, unde picăturile de ploaie alunecă din când în când pe cele 11 ferestre, biserica poartă urme de arhitectură gotică, bizantină și romanică. Picturile foarte vechi au fost reîmprospătate în tehnica frescă în timpul lui Ștefan cel Mare, apoi pictorul bisericesc Epaminonda Bucevschi a reconturat în tempera la sfârșitul anilor 1800 spațiul dinăuntrul lăcașului.

Printre obiectele de preț ale Mănăstirii Bogdana, ce au fost dăruite altor sfinte locuri în perioada desființării sale, se numără icoana Sf. Nicolae acoperită cu argint aurit și un văl liturgic oferit de Ștefan cel Mare aflate la Mănăstirea Sucevița, mineiul pe luna noiembrie (1504) ce se găsesc la Mănăstirea Putna.

E 6 decembrie, clopotele bat azi și mai tare pentru ziua hramului Mănăstirii Bogdana, sub stratul de zăpadă s-au cuibărit zilele trainice ale sufletelor ce au avut multă dăruire pentru Cel de Sus, iar bucata de pământ pe care calc acum au transformat-o într-o carte deschisă, prin care trec inimile curate ori cele cuprinse de dorul rugăciunii, al sincerității, acum și pentru posteritate.

Aurora GRIGORE

La câțiva kilometri de orașul Suceava, pe lângă adierea și foșnetul frunzelor pădurii Dragomirna, se află ansamblul monahal fortificat Dragomirna, monument istoric construit la începutul anilor 1600 pe locul unor pășuni uitate de lume. Ctitorită de mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca, mănăstirea cuprinde câteva puncte de seamă: Biserica Pogorârea Sf. Duh, Paraclisul Sf. Nicolae, egumenia, trapeza, zidul de incintă.

În vremuri deloc prielnice, Mănăstirea Dragomirna a fost atacată de cazacii lui Timuș Hmelnițki și jefuită de tătari, fiind furate obiecte de preț, dar și lăsând în urmă un gust amar pe chipurile femeilor aflate aici, așa cum amintește chiar cronicarul Miron Costin în scrierile sale.

După jumătatea anilor 1700, pe vremea ieromonahului Paisie cel Mare, mănăstirea a fost reabilitată, cunoscând chip înfloritor și prosper. Zaporojanul, clopotul de 1.100 kg și un policandrul de cristal, au fost făcute cadou mănăstirii de către împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, ambele obiecte regăsindu-se și azi în incinta locului sfânt.

Acapararea nordului Moldovei de către austrieci a adus cu sine și impunerea de reguli stricte privind mănăstirile. Astfel nu puteau fi decât un număr de 25 de călugări într-un lăcaș de cult, fapt pentru care Paisie Velicicovschi părăsește locul alături de o mare parte a comunității monahale și se îndreaptă către Mănăstirea Secu din județul Neamț. În anul 1960, Mănăstirea Dragomirna a devenit mănăstire pentru maici în urma unei decizii a mitropolitului Iustin Moisescu.

Manastirea Dragomirna interior

Îngustă și alungită, Biserica Sf. Duh este asemeni unei nave, iar înălțimea sa de 42 de metri impresionează negreșit la prima ridicare a privirii-nspre cerul albastru. Piatra cioplită rânduită în trepte, pilaștri atent șlefuiți, ornamentele de natură florală, sculpturile complexe sunt mângâiate de privirea turlei, ea însăși decorată cu motive variate aparținând spectrului geometric și vegetal; ferestrele mari ce luminează interiorul și ușile împrăștie o aromă gotică de jur-împrejur.

Pictura în frescă a mănăstirii, vizibilă acum doar în naos și altar, a fost măiestria zugravilor popi Ignat, Crăciun Mătieș și Gligorie; printre altele, episoade din „Coborârea de pe cruce“, „Răstignirea“, „Judecata“ le putem admira, nefiind foarte afectate de condițiile trecerii vremii.

În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite morminte cu inscripții grecești și slavone; somnul de veci și-l dorm aici mitropolitul Anastasie Crimca, Maria Balș (fiica lui Constantin Mavrocordat, domn al Țării Românești și Moldovei), Daniil Vlahovici (episcop al Bucovinei).

Printre obiectele de patrimoniu ale Mănăstirii Dragomirna regăsim manuscrise, argintărie de cult, cărți bisericești, icoane; de o importanță aparte sunt o cruce din lemn de abanos din anul 1542, un evangheliar de la Măn. Voroneț ce datează din 1557, o psaltire din 1616, un epitaf din mătase cusut cu fir de aur și argint din Rusia (1588).

Zidurile din piatra brută de carieră dimprejurul bisericii Pogorârea Sf. Duh au fost construite la îndemnul domnitorului Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, ce a urmărit apărarea locului în timpuri deloc liniștite. Astfel, cu turnurile înalte și rezistente, perimetrul a căpătat înfățișarea unei fortărețe. O pisanie în limba slavonă de pe unul dintre pereții turnului clopotniței amintește despre dorința lui Miron Barnovschi-Movilă de a fi pomenit peste veacuri împreună cu familia sa și faptul că arhiepiscopul Anastasie Crimca a binecuvântat acest sfânt loc. Turnul clopotniță este folosit ca poartă de intrare în interiorul mănăstirii, are două etaje, cu paraclis și încăperea clopotelor cu arcade pe toate părțile.

Trapeza sau Sala Gotică, locul unde luau masa călugării, este formată dintr-o sală mare ale cărei bolți gotice sunt sculptate cu motive florale. Aici se află și chiliile și un paraclis cu hramul „Nașterii Maicii Domnului“, unde se fac slujbe religioase în perioadele reci din an.

Icoana Maicii Domnului îmbrăcată cu argint așteaptă ruga celor care cred în minunile Florii Neveștejite ale pelerinilor ce calcă pragul acestui lăcaș sfânt îmbrăcat ca o mireasă în veșminte din piatră binecuvântată atinsă de cer, Mănăstirea Dragomirna.

Aurora GRIGORE

Andreea-Iulia Pricob a absolvit Facultatea de Horticultură din Iași, în urmă cu puțin timp, dar s-a întors acasă, la Rădăuți, în județul Suceava, să dezvolte businessul părinților, o seră floricolă încălzită, cu o suprafață de 1.500 mp, unde producția este valorificată pe trei sezoane.

„Afacerea a pornit de la pasiunea tatălui meu pentru grădinărit, începând cu decorarea propriei grădini. Apoi, a construit o seră pentru a-și produce plantele necesare, în anul 2004. Primii ani au fost mai grei fiindcă nu aveau cunoștințele necesare, iar materialul săditor nu era de bună calitate. Producția inițială se realiza într-o seră de sticlă de 100 mp, iar apoi pe suprafața de 4 ari, respectiv curtea din jurul casei de la Rădăuți. Din dorința de a înființa o afacere și a comercializa plante calitative, s-au documentat și au căutat firme de profil de la care au cumpărat semințe și răsaduri. Având în vedere creșterea cererii și a spațiului restrâns din jurul casei, au achiziționat un teren de 50 de ari în localitatea Bădeuți, pentru a extinde afacerea. În prezent, afacerea este una de familie, activând cu atestat de producător, membrii care se ocupă fiind părinții mei și eu“, mărturisește suceveanca.

Fondurile cu care au înființat această afacere au fost proprii, o mare parte din bani fiind împrumuturi de la rude, iar în fiecare an profitul câștigat s-a reinvestit, prosperând și mai mult afacerea, mai adaugă horticultoarea.

„Multe din sere sunt construite de tatăl meu, iar acum 5 ani au cumpărat două module cu suprafața totală de 800 mp. În prezent, suprafața totală de seră încălzită este de 1.500 mp.“

florarie Radauti Suceava

Business de familie, cu atestat de producător

Valorificarea produselor floricole se realizează direct de la seră către clienții care vin din localitățile limitrofe, având și un mic stand în piața de flori din Rădăuți, județul Suceava, specifică ing. horticol Andreea-Iulia Pricob.

„Plantele cultivate sunt cele floricole, desfășurându-se pe cca trei sezoane. Pentru sezonul de primăvară cultivăm: zambile, cyclamen, primule, ranunculus, panseluțe, bumbișori. Producția acestora se realizează cu bulbi și răsaduri începând cu luna august a anului anterior. Firmele de la care achiziționăm materialul săditor sunt: Blondy România, Hortigala, Qualiplant (Padana) și Floraland. Pentru sezonul mai-iulie cultivăm plante anuale și câteva specii perene pentru grădini (de exemplu: Begonia semperflorens, Petunia hybrida, Tagetes, Catharanthus, Salvia, Lobularia și altele). De asemenea, cultivăm și plante pentru containere precum mai multe specii de Pelargonium și Petunia, Bacopa, Plectranthus, Dichondra, Bidens etc. Producția lor începe în noiembrie-decembrie cu plantarea răsadurilor și în ianuarie-februarie pentru cele realizate din sămânță. Începând de anul acesta, am introdus în cultură răsaduri de fragi pe care îi cultivăm în ghivece. Toamna este sezonul crizantemelor, care începe cu plantarea acestora în luna mai. Pe lângă plantat, aplicăm lucrări generale și speciale de întreținere a plantelor floricole.“

Familiarizată cu sera din studenție

În acest domeniu, cele mai mari provocări sunt stresul, efortul, condițiile de muncă și eventualitatea unei crize economice. Iar ca sfaturi pentru cei care vor să investească, tânăra din Suceava enumeră doar câteva:

„În primul rând, să aibă pasiune și sensibilitate pentru plante și natură. Să aibă răbdare și să fie persoane muncitoare, fiindcă o astfel de afacere necesită un volum destul de mare de muncă și dedicare a majorității timpului. E un domeniu frumos, în continuă ascensiune, care este căutat din ce în ce mai mult; de asemenea, e profitabil. Recomand cu căldură acest domeniu tinerilor pentru că este de viitor, care îmbină cel mai bine știința cu arta, ceea ce m-a pasionat pe mine cel mai mult. Pe cei care nu și-au descoperit încă pasiunile, îi încurajez să dea o șansă acestui domeniu, deoarece consider că vor găsi o ramură pe gustul lor în care să își exprime creativitatea. Facultatea de Horticultură din Iași m-a ajutat în primul rând cu informația necesară în acest domeniu, m-a încurajat să cred că am tot ce îmi trebuie pentru a prelua afacerea horticolă a părinților mei și mi-a deschis calea către un domeniu extrem de vast și de frumos“, specifică ing. horticol Andreea-Iulia Pricob din Rădăuți - Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru susţinerea producţiei de legume există un ajutor de minimis care se aplică pe întreg teritoriul României. Pentru a fi eligibili la acordarea ajutorului beneficiarii trebuie să îndeplinească, cumulativ, mai multe criterii de eligibilitate, cum ar fi utilizarea unei suprafețe cumulate minime pe ciclu de producţie, cultivată exclusiv cu tomate în ciclul I, iar în ciclul II cu una dintre culturile de tomate, ardei gras şi/sau lung – capia, castraveţi, fasole păstăi, salată, spanac, ceapă verde, marcarea suprafeței, la loc vizibil, cu placă-indicator, obţinerea unor producţii minime corespunzătoare culturii înfiinţate dovedită prin documente justificative.

O altă obligaţie a fermierilor este să deţină Registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor şi să obţină legume care nu depăşesc conţinutul maxim aplicabil reziduurilor de pesticide.

Conţinutul maxim aplicabil reziduurilor de pesticide este o condiţie care se verifică prin prelevarea de probe, prin sondaj şi inopinat, în vederea efectuării analizelor de laborator pentru determinarea conţinuturilor maxime aplicabile reziduurilor de pesticide atât la recoltare, cât şi la valorificare.

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Suceava nu are atribuţii pe partea de analize a prezenţei reziduurilor de pesticide în legume şi fructe, instituţia având competenţe „în tot ceea ce înseamnă comercializarea, începând de la producţia primară, mergând pe filiera de produs, atât în ceea ce priveşte micii producători, cât şi persoanele juridice“, a precizat Elena Claudia Gogu, director executiv al DAJ Suceava.

Oficiul Judeţean Fitosanitar Suceava verifică fermierii care primesc subvenţii

„Avem atribuţii de verificare a conformităţii produselor, dar şi a modului de comercializare, pe partea de etichetare. Sub acest aspect situaţia este sub control, în special în ce-i priveşte pe beneficiarii ajutorului de minimis, în speţă cultivatorii de tomate, cartofi şi usturoi, care sunt verificaţi împreună cu inspectorii Oficiului Judeţean Fitosanitar Suceava. Aceasta întrucât fermierii care primesc subvenţii pentru culturile amintite sunt obligaţi să ţină registrul de evidenţă a tratamentelor, verificările confirmând respectarea prevederilor legale.

Pentru aceşti fermieri garantăm, sută la sută, că într-adevăr lucrurile stau foarte bine, fapt dovedit şi prin analizele care se iau, ce este drept, prin eşantionare, analize care au dovedit că nu există reziduuri de pesticide“, ne informează Elena Claudia Gogu, director executiv al DAJ.

În scopul obţinerii de produse agricole sănătoase, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava organizează, periodic, dezbateri şi cursuri de instruire cu producătorii agricoli.

„În fiecare an, la început de sezon agricol, încercăm să comunicăm producătorilor din judeţul Suceava, împreună cu colegii de la Oficiul Judeţean Fitosanitar, care sunt condiţiile optime de producere a legumelor. Am chemat alături Banca de Resurse Genetice Vegetale «Mihai Cristea» din Suceava, am desfăşurat acţiuni cu seminţe româneşti, dar şi cu firme de inputuri cât mai aproape de ecologic, astfel încât rezultatul final al muncii fermierilor să fie tot mai sănătos“, a precizat Elena Claudia Gogu, director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană.

Silviu BUCULEI

Adriana Coca, o tânără medic veterinar de 24 ani din Pojorâta, județul Suceava, a fost implicată în businessul părinților încă din copilărie și spune că a descoperit, între timp, și spiritul antreprenorial, pe care îl cultivă, odată cu finalizarea studiilor, la ferma de vaci de lapte.

La Mirvalact sunt sortimente tradiționale, respectând o rețetă de familie, precum cașcaval, brânză frământată, unt, caș dospit și urdă, dar și produse dintr-o gamă nouă, cum ar fi rulada cu verdețuri, ardei, șuncă și cabanos.

Spirit antreprenorial cultivat chiar din copilărie

„Mirvalact a luat naștere din pasiunea tatălui meu pentru produsele lactate, care și-a dobândit cunoștințele în acest domeniu în adolescență de la unchiul său. Înființată în 1983, compania a funcționat ca o afacere mică de familie până acum 10 ani, când am început să participăm la diverse târguri organizate de Asociația «Produs în Bucovina», unde am fost membri fondatori. Aici, am observat că produsele noastre au fost apreciate de public, ceea ce ne-a adus o creștere semnificativă a comenzilor. Am fost implicată în această afacere încă din copilărie și am descoperit că am un spirit antreprenorial. Acum încerc să aplic toate cunoștințele acumulate atât în timpul facultății, cât și prin studiul individual“, specifică tânăra antreprenoare din județul Suceava, medic veterinar de curând.

Adriana a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, iar studiile au ajutat-o în preluarea businessului datorită faptului că a studiat o varietate de subiecte care au i-au folosit în mod special în activitatea desfășurată la Mirvalact.

„Cele mai importante materii pentru afacere au fost legate de igienă, controlul calității, creșterea animalelor, nutriție și producție. Am învățat cum să organizez eficient activitățile și spațiile din fabrică, să previn contaminarea și să efectuez teste pentru a verifica calitatea laptelui la recepție. Am dobândit, de asemenea, competențe în creșterea producției de lapte și asigurarea unor condiții optime pentru animalele din fermă, având mereu în vedere bunăstarea lor“, adaugă Adriana Coca.

Produse din lapte de vacă tradiționale ca la Pojorâta

Mirvalact, fermă de vaci de lapte, care produce produse lactate în Pojorâta, județul Suceava, este parteneră cu alte două ferme, iar în total deține 70 de exemplare din rasa Bălțată Românească. Au mizat pe această rasă deoarece are aptitudini productive mixte, de lapte-carne, iar, în funcție de condițiile de furajare și întreținere, producția de lapte variază în limite largi. În medie, producția este de 3.000-3.500 kg lapte/lactație, cu un conținut în grăsime de 3,7-3,8%.

„La Mirvalact producem produse tradiționale, respectând o rețetă de familie, precum cașcaval, brânză frământată, unt, caș dospit și urdă. De asemenea, am introdus recent produse noi în gamă, cum ar fi rulada cu verdețuri, ardei, șuncă și cabanos“, încheie Adriana Coca, medic veterinar din Pojorâta, județul Suceava, care contribuie decisiv la businessul familiei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Florin Dorel Albu, un tânăr de 29 de ani din comuna Moara, sat Moara Nică, județul Suceava, şi-a găsit drumul în carieră ca legumicultor. Toate legumele pe care le livrează sunt cultivate într-un mod cât mai natural. Tânărul deține o mică exploatație agricolă formată din aproximativ 3.000 mp de solarii, 3.000 mp de legume în câmp deschis și 12 ha de cultură mare (grâu, porumb, cartofi), iar în unele zile muncește la businessul său chiar și câte 16-18 ore.

Lipsa forței de muncă se resimte...

Moara Suceava

„Uneori îmi este foarte greu pentru că, efectiv, nu am cu cine să lucrez și să fac ceea ce mi-am propus, duc lipsă de forță de muncă. Muncesc în unele zile chiar și câte 16-18 ore. Cu toate acestea, nu m-am gândit niciodată să renunț datorită faptului că îmi place ceea ce fac și o fac cu mult drag, mărturisește Florin Dorel Albu. Cu toate că seceta și, mai ales, majorările de prețuri din anul 2022 au fost mult mai mari față de anii anteriori, am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu și eforturi suplimentare să facem față și să încheiem anul cu bine“, specifică tânărul legumicultor.

În solarii cultivă ardei kapia, ardei gras, gogoșar și roșii, iar în câmp deschis cultivă vinete, ceapă și rădăcinoase. Ca utilaje, în solarii acesta folosește propriul tractor la frezat și plugul pentru arat, iar pentru restul culturilor se ajută cu alți fermieri din zonă. Datorită faptului că Florin a crescut în mediul rural și că provine dintr-o familie de oameni iubitori de a cultiva și a lucra pământul, acesta poate spune că este înzestrat cu un mic bagaj de cunoștințe ale agriculturii și legumiculturii.

„Susținut de părinți cu teren, m-am gândit să deschid această mică afacere. Da, pot spune că este o pasiune pentru ceea ce fac în prezent și sper să pot realiza și dezvolta mai mult în viitor, cu gândul că voi putea accesa și niște fonduri europene, pe care să le folosesc în procesarea și conservarea acestor legume, dar și pentru extinderea fermei“, adaugă Florin Dorel Albu.

Produsele și legumele obținute de legumicultor ajung la clienți prin serviciul acestuia de livrări la domiciliu.

„Colaborăm și cu câteva magazine alimentare și restaurante din Suceava, dar suntem prezenți și în Piața Volantă „DIN DRAG DE BUCOVINA“, organizată de către Direcția Agricolă Județeană Suceava, aceasta desfășurându-se în fiecare sâmbătă chiar în parcarea instituției, o instituție ce vine în ajutorul și sprijinul producătorilor locali din județul Suceava“, încheie legumicultorul din comuna Moara, județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Începând de la mijlocul lunii iunie, bunătățile producătorilor locali din județul Suceava își găsesc un valoros loc pe Raftul cu Bunătăți Locale, prin extinderea acestui concept către șase dintre magazinele din rețeaua de retail Profi din județ. Raftul cu Bunătăți Locale reunește cel puțin 150 de producători locali în 10 zone ale țării care oferă specialități din carne, conserve, lactate, ouă, panificație, pește, produse apicole, legume și fructe.

Prezența micilor fermieri și procesatori suceveni în supermarketuri este o inițiativă promovată de către Direcția pentru Agricultură Județeană Suceava, pe Rafturile cu Bunătăți Locale din județ găsindu-se produsele celor prezenți sâmbăta la Piața Volantă „Din drag de Bucovina“ Sunt oameni care oferă produse deosebite, la prețul corect, legume și fructe locale, cultivate și îngrijite în solarii și pe terenuri proprii, produse din carne și lapte obținute de la animale crescute în ferme proprii, conserve și dulciuri făcute în gospodărie.

Raftul cu Bunătăți este un concept ce vine în sprijinul producătorilor astfel încât aceștia să facă în continuare cele mai bune produse, după rețete tradiționale, și să ajungă mai ușor la consumatori. Zilnic, produse delicioase și sănătoase ajung la raft. Brânzeturile și specialitățile din carne preparate ca pentru propria familie, produse de panificație și patiserie, sucuri naturale după rețete tradiționale, dulceață, zacuscă și gemuri din fructe culese din ogradă, miere curată, produse lactate, uleiuri presate la rece, vinuri și bere artizanală, dar și ceaiuri, alimentează Raftul cu Bunătăți Locale și ajută comunitatea locală să se dezvolte, iar consumatorii finali să poată savura gastronomia locală.

Cumpărarea de la producători, o obligația față de bunicii noștri

„De fiecare dată când cumpărăm un produs românesc sau un produs artizanal din piețe volante, de la producători, de la pensiuni, dăm ceva înapoi comunității și ajutăm producătorii să existe. Faceți acest gest pentru că este obligația noastră față de bunicii noștri, nu lăsați să dispară acești producători care au dificultățile cele mai mari. În țară s-au dezvoltat soluții bune pentru producători medii și mari, dar, din păcate, nu există soluții pentru producătorii foarte mici. Lucrurile acestea pot să funcționeze numai dacă fiecare dintre noi îi încurajăm prin gestul de a cumpăra direct de la producători, dacă mergem la producători acasă. Doar așa le dăm susținerea financiară, le dăm încrederea emoțională, pentru că, atunci când dispare speranța, oamenii renunță. Din păcate, suntem într-o mică dramă, au fost foarte mulți producători, foarte multe rețete care au ajuns pe cale de dispariție.

Rolul nostru este de a fi o punte într-o perioadă dificilă pentru producătorii mici. Nu este o miză financiară, este o responsabilitate de bun vecin. Trăim într-o comunitate, trăim cu ajutorul comunității, nu putem să nu întoarcem comunității aceste gesturi normale pe care trebuie să le facem noi, ca oameni. Nu putem să fim observatori într-un sistem, trebuie să fim parte din el, să fim parte la decizie“, a precizat Călin Costinaș, director general adjunct Profi.

Direcția Agricolă Județeană, primul filtru în drumul spre supermarket

O parte din inițiativele acestor oameni harnici și pricepuți care pregătesc bunătăți la ei în gospodărie sau în cooperative și le oferă sucevenilor în marile magazine este soluția pentru a economisi timp și bani, dar și un mod de a sprijini producătorii locali și de a păstra meșteșugul gastronomic specific zonei. Produsele sunt puse la vânzare în cantități limitate și doar în magazine selectate. Accentul se pune pe prospețime și producția artizanală specifică fiecărei localități sau zonei în care este Raftul cu Bunătăți Locale.

„Pentru a ajunge pe Raftul cu Bunătăți Locale primul filtru a fost făcut de Direcția Agricolă Județeană, Profi oferind platforma. Suntem pe un drum bun pentru că noi suntem producătorii cei mici, care angajăm personal de pe plan local, facem produse locale și toți sperăm ca pe termen lung să creștem pentru a da un pic de încredere și celor care vin din urmă. Suntem 25 de producători activi care venim la Piața Volantă organizată în fiecare sâmbătă la Suceava, mai sunt în așteptare încă câteva sute de mici producători din județ care nu au încredere în ei să facă ceea ce facem noi: Să vină la o piață volantă, să aibă un prim filtru acolo pentru a ști exact ce se caută și în ce cantități, ce trebuie îmbunătățit și după aceea să ajungă să fie pe rafturile marketurilor și să aducă plus valoare muncii locale. Unul produce cea mai bună brânză, altul produce cele mai bune preparate din carne, altul produce cea mai bună miere. Noi, producătorii mici, suntem transparenți și fragili ca o sticlă. Prezența în marile magazine este cea mai bună variantă ca să avem o creștere a produselor locale. Prima dată vă invit să vedeți ce facem, cum facem, să gustați din ceea ce facem și după aceea să ne căutați mai aproape de casa dumneavoastră. Este foarte important şi este o mândrie pentru noi să ajungeți la noi, unde producem, ca să vedeți cine muncește pământul, cine frământă pâinea, cum se face cașul. O să găsiți oameni simpli care vă vor deschide ușa“, consideră Gabriel Ostrovan, de producător carne.  

De la Piața Volantă „Din drag de Bucovina“ pe Raftul cu Bunătăți Locale

Healthian din comuna Moara este o firmă mică care produce deserturi fără a folosi zahar.

„Avem pătrățele cu ciocolată, bomboane cu colagen, brioșe, cam tot ce se găsește într-o cofetărie, dar în varianta sănătoasă. Spre surprinderea mea, produsele vândute în Piața Volantă au fost foarte bine primite de toate categoriile de cumpărători, inclusiv de persoanele mai în vârstă, de 60-70 de ani, care apreciază dulciurile fără zahăr și din ingrediente naturale. La tineri, produsele au priză în special la fetele care sunt atente la ce mănâncă și evită zahărul. Ele sunt clientele noastre fidele. După 30 de ani, și băieții își dau seama că este importantă și silueta.

Am ajuns împreună cu alți producători mici să aducem o parte din produse în supermarketuri și aici este şi munca celor de la Direcția pentru Agricultură Județeană Suceava, pe care cumpărătorii poate nu o văd, dar vă amintesc un singur lucru: pe acești domni și doamne i-ați regăsit și la -15 grade iarna... și la +35 vara la Piața Volantă «Din drag de Bucovina»“, ne-a spus Cosmin Ciornei, producător deserturi  fără zahăr.

Gust și calitate strămoșești

Gheorghe și Maria Alexandra Popescu reprezintă „Strămoșia“ în produse și preparate din carne care păstrează gustul tradițional de altădată și sunt obținute folosind rețetele și tehnologia tradițională.

„Noi avem un circuit închis, începând de la cultivarea cerealelor, avem propriile noastre terenuri, creștem propriile animale, porcii noștri sunt hrăniți doar cu cereale produse de noi și produsul finit care ajunge în farfuria clientului este numai pe bază de produse din natură. Deși suntem tineri, suntem adepții mâncărurilor sănătoase. Avem copii mici, am început să facem parizerul de casă când au crescut copiii noștri și ne-au cerut asta, parizer natural doar din carne.

Mica afacere este o moștenire de familie, părinții mei comercializează carne și fac preparate de când eram eu mică, cu asta am crescut. De aici am fost inspirată și când am ales numele, «Strămoșia», pentru a duce mai departe o tradiție. Clientul l-am câștigat prin gust și calitate“, ne-a spus Maria Alexandra Popescu.

Ministerul Agriculturii, un partener care asigură succesul acestui proiect

Prezent la inaugurarea Raftului cu Bunătăți Locale din supermarketurile din județul Suceava, Aurel Simion, secretar de stat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a precizat că aceste spații destinate producătorilor locali reprezintă un sprijin pentru micul producător, acea ultimă verigă din lanțul alimentar care lipsește.

„Știm să producem, putem să generăm o agricultură circulară, însă, din practică știm că forța unui lanț stă în veriga slabă, care este desfacerea. Prin acest proiect lăudabil și de succes pe care Profi împreună cu ANSVSA, Ministerul Agriculturii și ceilalți factori îl demarează se completează ultima verigă a lanțului alimentar. Micul producător merită tot respectul și ajutorul nostru. Ministerul Agriculturii este și al Dezvoltării Rurale, ne interesează dezvoltarea rurală, ne interesează creșterea nivelului de trai al celor care sunt în zona rurală. Alături de înființarea în satele românești a Punctelor Gastronomice Locale, proiect la care lucrăm, Raftul cu Bunătăți este un alt proiect la care ținem foarte mult, îl dezvoltăm și, cu siguranță, va fi un exemplu de bune practici. Lansăm acum proiectele din noul Plan Național Strategic 2023-2027 și îi invit pe micii producători să meargă la Direcția Agricolă să ceară informații despre ghiduri pentru a absorbi banii europeni și pentru a dezvolta zona rurală a României. Dumneavoastră, micii producători, sunteți cei mai buni, meritați felicitările și susținerea noastră și aveți în Ministerul Agriculturii un partener pentru a integra și a duce spre succes acest proiect“, a declarat la Suceava Aurel Simion.

Producătorii locali cu produse pe Raftul cu Bunătăți Locale acoperă categorii precum brânzeturile și specialitățile din carne, produse de panificație și patiserie, sucuri naturale după rețete tradiționale, dulceață, zacuscă și gemuri din fructe culese din ogradă, miere curată, produse lactate, uleiuri presate la rece, vinuri și bere artizanală, dar și ceaiuri.

Silviu BUCULEI

Tăierile ilegale identificate și înregistrate la Direcția Silvică Suceava, ca urmare a controalelor efectuate în anul 2022, reprezintă 2.334 mc, un volum ce a scăzut, an de an, datorită eforturilor susținute ale silvicultorilor suceveni, a făcut cunoscut Direcția Silvică Suceava.

Furturile de arbori din păduri reprezintă un subiect tratat frecvent pe rețelele de socializare în special de către activiștii mediu, situație care face să se creadă că pădurile nu sunt administrate în mod corespunzător. Subiectul a fost și motivul unei discuții care a avut loc la sfârșitul lunii martie la Prefectura Suceava, la care au participat reprezentanții Direcției Silvice Suceava, poliției, jandarmeriei și ai altor instituții ale statului care fac parte din Colegiul Prefectural Suceava.

Direcția Silvică Suceava administrează, prin cele 24 de ocoale silvice, o suprafață de 338.047 ha de teren, din care 272.853 ha sunt fond forestier proprietate publică a statului și 65.194 ha reprezintă proprietatea altor deținători. Ca specii, 70% din suprafață o reprezintă pădurile de rășinoase, 27% cele de foioase și 3% alte suprafețe.

Potrivit silvicultorilor, cei mai reprezentativi indicatori pentru a analiza în fiecare an evoluția reală a tăierilor ilegale de arbori sunt volumul tăiat ilegal raportat la hectar și volumul tăiat ilegal raportat la 100 de hectare. Volumul tăiat ilegal în cadrul Direcției Silvice Suceava, la 100 ha, reprezintă 0,001 din volumul rezultat din creșterile anuale, iar la hectar reprezintă 0,00001 mc din volumul rezultat din creșterile anuale. Mai exact, în anul 2022, volumul tăiat ilegal raportat la hectar este 0,0069 mc, iar, raportat la 100 ha, acest volum reprezintă 0,69 mc.

„În conformitate cu datele statistice extrase din amenajamentele silvice la nivelul Direcţiei Silvice Suceava, creşterea medie anuală la hectar (pădure) este de 8 mc/an/ha. Înmulţind acest volum cu 100, rezultă că, la nivelul instituţiei noastre, creşterea medie anuală la 100 de hectare este de 800 mc/an. Pentru anul 2022, prin comparaţia între volumul total tăiat ilegal la 100 de hectare (respectiv 0,69 mc) şi volumul rezultat din creşterea medie anuală la 100 de hectare (respectiv 800 mc/an), rezultă faptul că volumul tăiat ilegal în cadrul Direcţiei Silvice Suceava la 100 de hectare reprezintă 0,001 din volumul rezultat din creşterile anuale. Se fură o căruţă de lemne la 100 de hectare de pădure“, a explicat Cezar Tulbure, şeful Biroului protecţia şi paza pădurilor din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.

Volumul de lemn tăiat ilegal a scăzut de la an la an

Aşa cum am aflat de la Cezar Tulbure, volumul tăierilor ilegale a scăzut semnificativ în ultimii 12 ani, ajungând de la peste 13.000 mc/an în 2011, la 2.334 mc în 2022.

„Volumul total ilegal identificat şi înregistrat la Direcţia Silvică Suceava ca urmare a controalelor efectuate în 2022 este de 2.334 mc, un volum ce a scăzut de la an la an datorită eforturilor susţinute ale silvicultorilor suceveni. Acţiunile silvicultorilor suceveni au dus la reducerea semnificativă a tăierilor ilegale de arbori, lucru care se vede în evoluţia tăierilor în ultimii 12 ani.

Potrivit raportului anual de activitate a RNP – Romsilva pentru anul 2022, la analiza indicatorului tăieri ilegale de arbori Direcţia Silvică Suceava se situează pe locul 29 din 41 de subunităţi naţionale. S-a acţionat așadar fără jumătăţi de măsură, fără compromisuri inventate şi toţi care s-au făcut vinovaţi de furt, de neglijenţă, de sprijin pentru cei care au furat au plătit“, a spus Cezar Tulbure.

Acţiuni de verificarea permanentă a suprafeţelor de pădure

Ca urmare a măsurilor dispuse la nivelul Direcţiei Silvice Suceava în anul 2022, au fost efectuate de către personalul silvic 4.321 de acţiuni privind controlul circulaţiei materialelor lemnoase şi tăierile ilegale de arbori, precum şi controlul instalaţiilor de debitat, fiind încheiate 409 contravenţii silvice, cu o valoare a amenzilor de 695.500 lei. De asemenea, au fost depistate de către personalul silvic 101 infracţiuni silvice privind tăierile ilegale de arbori.

Ca urmare a verificărilor şi constatărilor făcute de către delegaţii Direcţiei Silvice Suceava, numai în ultimii 5 ani la nivelul Direcţiei Silvice Suceava au fost aplicate personalului silvic măsuri administrativ – disciplinare, inclusiv desfaceri ale contractului individual de muncă.

„În baza Regulamentului privind paza fondului forestier la Direcţia Silvică Suceava au fost efectuate în anul 2022 1.968 de controale de fond şi parţiale, obiectivul acestor inspecţii fiind verificarea permanentă a suprafeţelor de pădure arondate unui număr de 389 de cantoane silvice din cadrul celor 24 de ocoale silvice. S-a acţionat fără jumătăţi de măsură, fără compromisuri inventate şi toţi care s-au făcut vinovaţi de furt, de neglijenţă, de sprijin pentru cei care au furat au plătit. Personalului silvic i-au fost aplicate 245 de măsuri administrativ disciplinare în cazul abaterilor săvârşite, din care 5 care au reprezentat suspendări din funcţie şi alte 11 cazuri au reprezentat desfaceri ale contractului individual de muncă“, a transmis Direcţia Silvică Suceava.

În 2022 s-a confiscat cea mai mare cantitate de material lemnos din ultimii 5 ani

Conform unei informări a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava prezentată în cadrul şedinţei Colegiului Prefectural Suceava privind situaţia legată de combaterea delictelor silvice, anul 2022 a fost cel în care s-a confiscat cea mai mare cantitate de material lemnos din ultimii cinci ani

„În anul 2022, pe linia prevenirii şi combaterii criminalităţii în domeniul silvic, structurile IPJ Suceava, cu atribuţiuni în domeniul silvic, au organizat independent sau în cooperare cu celelalte instituţii abilitate (Garda Forestieră Suceava şi Direcţia Silvică Suceava) cele mai multe acţiuni desfăşurate în teren, înregistrându-se cea mai mare cantitate de material lemnos confiscată în ultimii 5 ani şi cele mai multe vehicule de transport indisponibilizate. Acestea sunt elemente definitorii ce au condus la reducerea volumului de masă lemnoasă tăiat ilegal“, se arată în raportul poliţiştilor suceveni.

Anul trecut, la nivelul IPJ Suceava s-au efectuat 1.758 de acţiuni pe linie de silvicultură, fiind controlate 418 obiective de profil silvic şi verificate 4.760 de vehicule de transport material lemnos, înregistrându-se un număr total de 123 dosare penale cu autori cunoscuţi. Prin activități de cercetare penală complexă s-a reuşit soluţionarea unui număr de 277 cauze înregistrate inclusiv în anii precedenţi, faţă de 140 în anul 2021 (în creştere cu 97,85%), s-au înregistrat 151 dosare penale cu autori necunoscuţi, reuşindu-se soluţionarea a 82 asemenea cauze, faţă de 54 în anul 2021 (în creștere cu 34,14%).

Pe linia constatării contravenţiilor la regimul silvic, în anul 2022 s-au aplicat 665 de sancţiuni contravenţionale cu amendă (faţă de 476 în anul 2021), în valoare totală de 1.543.000 lei, şi a fost confiscată cantitatea totală de 10.117 m.c. material lemnos cu o valoare de cca 4.130.900 lei (+5.392 m.c. faţă de anul 2021 – cca. peste 50%) şi au fost indisponibilizate 21 (+5) autovehicule şi alte bunuri în valoare de cca 850.000 euro.

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a remarcat faptul că în anul 2023 sunt create premisele unor rezultate foarte bune în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea delictelor silvice, această problematică fiind prioritizată la nivelul IPJ Suceava.

„În acest sens sunt organizate întâlniri săptămânale cu partenerii instituţionali pentru analiza situaţiei operative, a riscurilor şi vulnerabilităților, fiind dispuse măsuri eficiente care au dus deja la capturi impresionante de material lemnos, reţineri de persoane pentru tăieri ilegale de arbori şi confiscarea în perioada 01.01.2023 – 15.03.2023 a 6 autotrenuri de transport în valoare de cca 200.000 de euro“, a precizat sursa citată.

Silviu BUCULEI

A fost spectacol culinar la Festivalul Produselor Tradiţionale de Post. Zeci de gospodine au lăsat carnea, laptele şi ouăle şi s-au întrecut în produse de post, care mai de care mai delicioase. De la sarmale sau salată din ciuperci, până la prăjituri şi torturi din produse de post, toate au fost vedetele festivalului tradiţional din localitatea Adâncata.

În curtea Bisericii de Lemn din Adâncata, cele mai pricepute gospodine din comună au scos din cămară vasele moştenite de la bunici şi străbunici şi le-au umplut cu preparate de post.

25 de gospodine au prezentat produse de post la festivalul anual de la Adâncata, iar la final au primit premii din partea oganizatorilor și aprecieri din partea publicului care a fost invitat să guste din preparate

În data de 2 aprilie, la Biserica din lemn din Adâncata a avut loc a IX-a ediție a Festivalului Produselor Tradiționale de Post. Evenimentul s-a derulat în Casa de prăznuire a lăcașului de cult. Alături de Primăria Adâncata, la buna organizare a acestui mult așteptat festival a contribuit preotul paroh Mitu Pascal.

Platourile aranjate cu multă grijă au avut de la iahnie de fasole, sarmale cu miez de nucă, la ciorbă rădăuțeană de post sau răcituri cu ciuperci. Nu au lipsit nici prăjiturile, negresele cu glazură de ciocolată fiind la loc de cinste. Și pentru că la o masă îndestulată merge și un pahar de tărie, gospodinele din Adâncata au avut vin natural, făcut în gospodăria proprie, și diferite sortimente de țuică și pălincă.

Eveniment dedicat înființării punctelor gastronomice locale, la Suceava

„Astăzi este o zi deosebită în viața comunității noastre. Miercuri am făcut avanpremiera la Direcția Agricolă și o avem astăzi lângă noi, ca invitat special, pe doamna director. Împreună cu părintele paroh am participat la o modalitate de a înființa puncte gastronomice locale prin inițiativa doamnei director al Direcției Județene de Agricultură Suceava. Gospodinele noastre s-au întrecut una pe cealaltă în ceea ce privește realizarea produselor tradiționale de post. Vorbim aici de produse din grâu, mălai, orez, leurdă, urzici, fasole, linte, bureți.

Astăzi, avem aici un grup frumos, gospodinele noastre s-au îmbrăcat în tradiționalul port popular, straiele sunt de sărbătoare. Este o zi care face cinste comunității noastre și mă plec în fața gospodinelor din comuna Adâncata pentru modul exemplar în care au înțeles să facem acest eveniment și să dea valoare satului nostru. În spatele nostru avem o biserică care datează de 500 de ani, o biserică care a fost restaurată prin grija, strădania și sârguința preotului paroh Mitu Pascal, un om deosebit, un om pe care l-am adoptat, este de acum un om al satului“, a declarat Viorel Cucu, primarul comunei Adâncata.

Cele peste 20 de gospodine din comuna Adâncata care s-au întrecut în bucate alese, frumos aranjate în platouri tradiționale, au primit diplome și premii din partea organizatorilor și a sponsorilor, apoi și-au prezentat fiecare în parte delicatesele. Acestea au povestit că au rețete vechi, păstrate din generație în generație, dar în același timp încearcă și să reinterpreteze rețele cunoscute cu produse din carne, pe care au înlocuit-o cu ciuperci, cartofi, fasole sau năut.

La eveniment a fost prezentă și Claudia Gogu, directorul Direcției Agricole Suceava, care a ținut să le felicite pe gospodinele din Adâncata pentru că păstrează cu sfințenie rețele tradiționale.

„Țin să mulțumesc domnului primar, părintelui și doamnelor frumoase care ne-au susținut la evenimentul pe care l-am avut miercuri, la Direcția Agricolă, legat de punctele gastronomice locale, dar nu numai pentru prezența la eveniment, ci și pentru faptul că păstrează rețetele noastre tradiționale și pentru că transmit generațiilor următoare tot ceea ce ține de gastronomia noastră tradițională. Comuna Adâncata și doamnele de aici au mare potențial pe deschiderea de puncte gastronomice. Sper ca împreună cu domnul primar și părintele să identificăm într-adevăr persoane care pot face lucrul acesta cu atât mai mult cu cât suntem în apropierea orașului și cred că ne-ar plăcea fiecăruia dintre noi ca într-un weekend să venim să mâncăm ceva tradițional, ceva gustos la Adâncata. Și zona este superbă, și doamnele sunt superbe, așa încât nu văd de ce să nu concretizăm ceea ce am inițiat miercuri“, a transmis Claudia Gogu, directorul Direcției Agricole Suceava.

După prezentare, un juriu le-a oferit tuturor câte o diplomă și un premiu, iar oaspeții au fost invitați să guste din preparate.

Beatrice Alexandra MODIGA

Horodniceni, județul Suceava

O familie de apicultori din Suceava se laudă cu o afacere prosperă, specială prin felul în care s-a realizat. Totul a început în urmă cu 9 ani, după o plimbare în pădure şi cu un singur roi de albine, iar acum produsele apicultorilor suceveni se numără printre cele mai apreciate din zonă.

Mihaela Mnesciuc este o tânără care practică apicultura împreună cu familia sa în satul Brădăţel, comuna Horodniceni, județul Suceava. Aceasta are în grijă peste o sută de familii de albine care produc anual câteva tone de miere.

„Împreună cu tatăl meu am grijă de albine, iar restul familiei se ocupă de ambalarea mierii în borcane. Totul a început cu o plimbare a tatălui meu prin pădurea din apropiere. La un moment dat a auzit un zumzăit puternic într-un copac. Era un roi de albine pe care, împreună cu bunicul meu, l-a băgat într-o cutie de carton, o roiniță improvizată, și s-au hotărât să îl ia acasă. În acea vară am scos în jur de 30 kg miere și trei roiuri tot de la familia respectivă. Asta ne-a încurajat și ne-a dat avânt mai departe. Cu pași mici am reușit să ajungem la cca 100 de familii de albine. O familie de albine este formată din albinele lucrătoare, trântorii, matca, regina stupului. Avem miere polifloră, miere de fâneaţă, de aici din zonă, dar și polifloră. În funcție de sortiment, un kilogram de miere se vinde cu un preț între 25 și 40 de lei.“

Anul apicol 2022  a fost bun pentru familia Mnesciuc, dar în anii cu pandemie au fost vânzări mai mari, mărturisește tânăra.

„Produsele apicole s-au vândut mai bine în pandemie pentru că oamenii și-au dat seama că sănătatea este primordială, iar cu produsele naturale  poți vindeca anumite boli și îmbunătăți sistemul imunitar. Anul acesta sperăm să câștigăm și mai mulți oameni cu produsele noastre naturale și de calitate“, încheie tânăra apicultoare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dinu Ciosu-Paul Irinel, un tânăr de 22 de ani din localitatea Drăgușeni, județul Suceava, după absolvirea liceului, mai exact în aul 2020, a accesat un proiect pentru dezvoltarea businessului de familie, în valoare de 14.000 de euro. Pentru Paul, totul a început de la micile lucrări din grădină, după orele de școală. Ideea de afacere s-a dezvoltat apoi către comercializarea legumelor și dezvoltarea unui sistem de irigații.

„În total, dețin o suprafață de 2.5 hectare teren cultivat cu legume, printre care 2.800 metri pătrați de solarii. Acest teren este împărțit pentru producție în tot timpul anului, solariile fiind de bază, cu o perioadă aproape nedeterminată de producție, dar tot terenul joacă un rol important. Ca aspect general, în fiecare an se cultiva aproximativ 1 hectar varză, 0.8 hectare cartofi, 0.2 hectare ardei iuți și gras, 0.24 hectare vinete, iar solariile de 0.28 hectare sunt împărțite diferit în tot timpul anului, pe perioada primăvară-toamnă: roșii de diferite soiuri, ardei capia, gogoșar, ardei gras gigant, urmând mai apoi perioada toamnă-primăvară cu verdețuri (ceapă verde, salată, spanac, etc.)“, ne mărturisește tânărul.

Mărirea suprafeței cu 2 solarii încălzite

În familia tânărului, businessul în adevăratul sens al cuvântului a început în urmă cu 3 ani, în momentul în care Paul a accesat proiectul NEETs in Entrepreneurship, prin intermediul căruia a beneficiat de activități de formare pentru dezvoltarea abilităților necesare deschiderii propriei afaceri.

IMG 20221126 WA0022

„La acel moment aveam un prim solar, de unde am observat că îmi place ceea ce fac și că totuși, dacă te implici cât trebuie, obții calitate, iar piața de desfacere apare de la sine. Observând că producția nu acoperă cerința de la momentul acela, am absolvit liceul și, cu ajutorul fondurilor obținute pentru tinerii care doresc o afacere, am mărit suprafață și am mai construit încă două solarii încălzire. Acesta a fost primul pas important și necesar în activitate, mărirea suprafeței. La momentul actual pot spune că totul este din pasiune și îmi dau seama că sintagma „Fă ce îți place și nu vei simți o zi că muncești“ este adevărată. Odată ce facem un lucru ce ne place, nu vom simți că muncim. Mă gândesc pe viitor la accesarea de fonduri europene «Instalarea tânărului fermier» deoarece, prin acest sprijin, dezvoltarea ar fi mai rapidă.“

Prețul s-a dublat la: încălzire, îngrășământ, semințe

În prezent, lucrurile merg bine la Drăgușeni chiar dacă tânărul este afectat de multe din scumpiri, iar încălzirea solariilor este mai dificilă, suceveanul încearcă pe cât posibil să evite costurile mari.

„Avem unele dificultăți atât în producția pe anotimpul rece, cât și pe cel de vara. Iarna avem costuri ridicate cu încălzirea. Dacă în anii din urmă costa în jur de 5.000 de lei, anul asta s-a dublat și aproape depășește 10.000 lei. Dar și în perioada de vară costul de întreținere a plantelor crește deoarece îngrășământul, chiar dacă este natural, s-a scumpit considerabil ca urmare a numărului redus de animale în zonă. Pe lângă aceasta, tot ce ține de la semințe, ajungând la 20.000 de euro – răsad – plantă adultă – recoltare se face mult mai costisitor decât în anii anteriori. Ca investiție, aș putea face comparație pe ani: în primul an am avut un cost de producție a serei de 1.000 mp de 10.000 euro, urmând ca în anul imediat următor să se simtă o creștere, dar nu foarte mare, iar în ultimul an prețul s-a dublat“, adaugă tânărul antreprenor.

Planuri de viitor

Produsele obținute în solariile tânărului sunt împărțite pe toată perioada anului, astfel se distribuie atât în piață, târguri, cât și pe rețelele sociale, dar mai ales prin promovarea de la om la om, adaugă tânărul sucevean.

„Chiar și direct din solarii se comercializează, exact după plăcerea clientului. Anul acesta am fost mulțumit de producție, pot spune că și cu ajutorul experienței necesare s-au îmbunătățit de la an la an atât producția, cât și calitatea. Ca planuri de viitor, doresc să deschid un mic aprozar la strada principală, un punct de desfacere, dar și o cameră de procesare pentru a putea funcționa tot anul și prin asta aș exclude riscul de a nu putea vinde marfa; odată ce procesezi, acoperi multe pierderi“, încheie Dinu Ciosu-Paul Irinel.


Proiectul NEETs in Entrepreneurship este finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, prin EEA and Norway Grants Fund for Youth Employment, și este implementat de organizațiile Junior Achievement din 6 țări. Până la finalul proiectului, 1.600 de tineri NEET din Bulgaria, Italia, România și Spania vor beneficia de activități de formare pentru dezvoltarea abilităților necesare pentru angajare sau pentru a-și deschide propria afacere.


Beatrice Alexandra MODIGA

Într-o perioadă în care traiul de zi cu zi parcă ne face de multe ori să alergăm pentru a avea mai mult și mai multe, meșteșugurile și obiectele manufacturate par demult uitate ori subapreciate. Însă Ionel Șchiopu, un sculptor de mobilier bisericesc din comuna suceveană Râșca, a pus bazele unui brand local, Fabricat în Râșca, ce are în prim-plan platourile de lemn.

Mai mult decât o pasiune

Totul a pornit din copilărie, atunci când Ionel își confecționa singur jucării din lemn, iar treptat pasiunea pentru sculptura în lemn a devenit meseria de bază. „Pasiunea pentru lucrul cu lemnul a început în copilărie, atunci când îmi confecționam singur tractorașe, mașinuțe, căsuțe din scândurele și dranițe. Este o moștenire din partea mamei, a bunicul și a unchilor mei, unii fiind dogari și constructori de biserici. Tatăl meu era lăcătuș mecanic, astfel că mi-a folosit atelierul lui de acasă, unde am început să fac utilajele: abric, circular, strung, slaif. În clasa a XI-a aveam mici comenzi“, a declarat Ionel Șchiopu.

Chiar dacă era pasionat de acest meșteșug – realiza tot felul de obiecte, chiar și rame pentru oglinzi ori panoplii pentru coarne – acesta nu a lăsat deoparte cartea, ba chiar a studiat Istorie – Geografie. Însă, chiar și în studenție mergea, într-un atelier improvizat într-o biserică în construcție din Suceava. Acolo, în perioada 2002-2004, a realizat catapetesme, iar în 2005 și-a deschis propria societate comercială. Între timp s-a perfecționat și a avut numeroase comenzi de la biserici din toată țara, iar în curând consideră că va ajunge la 100 de catapetesme sculptate. Este mândru de acest lucru, chiar dacă nu se exprimă prea des, pentru că știe că lucrările sale vor dăinui în timp în cadrul sfintelor lăcașe.

Așa cum se întâmplă în cazul multor persoane, Ionel a fost tentat de drumul Occidentului, iar în 2007 a ales să plece în Spania. Chiar și acolo, în timpul liber lucra la o catapeteasmă. Nu a rezistat mult, un pic peste 5 luni, și, considerând că nu câștigă suficient cât să justifice depărtarea de familie, s-a întors acasă să facă ceea ce știe mai bine și, mai ales, ceea ce-i place cel mai mult, adică să dea o altă viață lemnului.

De la catapetesme la platouri

Afacerea lui a luat o altă amploare atunci când a decis să facă și platouri. Un fel de tocătoare sau funduri pentru mămăligă, după cum se spune în zonă, dar care pot lua locul cu succes chiar și celor mai scumpe platouri de cristal ori porțelan.

„Realizăm acum platouri de diverse mărimi și forme din lemn uscat de frasin, stejar, nuc, cireș, ulm, măr, păr, paltin, tei. Lemnul îl procurăm din zonă, pentru că ne aflăm într-o zonă forestieră. Unele platouri îmbină diferite tipuri de lemn, de aceea le lucrăm cu atenție și folosim un aracet special de exterior. În general, facem produse pe comandă, serii mai mici, dar avem și comenzi pentru diferite restaurante și pensiuni. Realizăm multe platouri sub formă de măr, pentru că suntem în apropierea zonei Fălticeni, o renumită zonă pomicolă“, a mai punctat sculptorul.

Pentru atelier, aparatură și tot ceea ce ține de buna desfășurare a afacerii a folosit doar fonduri proprii. Are parte de susținerea soției care, în acest moment, este la fel de dedicată afacerii de familie. Soțul desenează modelele pentru sculpturi, iar ea le transpune pe bucățile de lemn cu ajutorul indigoului. Tot ea este cea care personalizează platourile pentru că scrie mai frumos, pe care mai apoi le lucrează Ionel cu freza. Se completează reciproc și acest lucru se vede în dezvoltarea afacerii.

Locuri de muncă pentru femei

Chiar dacă pare că platourile se realizează mult mai ușor față de mobilierul bisericesc, nu tot timpul a avut muncitori în atelier alături de care să lucreze. Însă, de ceva vreme a ales să lucreze alături de femei pentru că în zonă sunt puține locuri de muncă și puține femei au unde să lucreze. Are răbdare cu ele și le împărtășește din propria experiență, iar în acest moment se poate baza pe ele și poate lua mai multe comenzi.

„Locuim într-o comună cu peste 5.000 locuitori, unde femeile nu prea au locuri de muncă, de aceea îmi doresc să pot pune la dispoziție cât mai multe posturi. Pentru a putea dezvolta și crea locuri de muncă pentru femei în acest domeniu, nu tocmai obișnuit pentru ele, am început un proiect de zonă, se numește Fabricat în Râșca. Sunt mândru de acest nume și vreau să devină cât mai cunoscut. Avem acum angajate care fac toate fazele de lucru la platouri, mai puțin modelele. Totuși, există lipsă de meseriași, nu doar la noi, ci peste tot, mai ales în partea de sculptură. De-a lungul timpului am fost nevoiți să mai și refuzăm comenzi din acest motiv. Mi-aș dori să dezvolt tot mai mult afacerea cu platouri, nu doar sculptura, și poate chiar să fac din nou mobilier pentru că, la un moment dat, ne-am ocupat și cu acest lucru“, a mai punctat Ionel Șchiopu.

În funcție de comenzi, lunar realizează cca 200-300 de platouri, pe lângă comenzile de mobilier bisericesc. Platourile se lucrează pe comandă și pot avea forma dorită de client și chiar un text pe care acesta îl alege. Prețurile variază: cel mai ieftin este 50 lei, iar cel mai scump poate ajunge la 300 lei. Totuși, media este de 100-150 lei/bucată. Până în prezent, cea mai mare comandă livrată a fost pentru un restaurant din Fălticeni, care a solicitat 140 de platouri, astfel că 5 modele diferite ajung acum zi de zi pe masa clienților.

„În acest moment încercăm să ne dezvoltăm pe partea de vânzări, facem marketing pentru a atrage cât mai multe restaurante pentru care să facem platouri. Ne dorim să facem cât mai cunoscut acest timp de platou și să putem concura mai bine cu produsele din China. Încercăm să ne dezvoltăm pe partea de online, facem reclamă pe Facebook și Instagram. Sigla Platouri Moldovenești-Fabricat în Râșca este prezentă pe toate platourile prin ștanțare termică. Nu lucrăm doar pentru bani pe lumea asta, iar cele mai frumoase momente sunt acelea când văd cum se bucură oamenii de platourile noastre și ne trimit poze cu ele pline de bunătăți. Pot spune că ei ne fac reclamă bună, dar se creează prietenii, ne facem cunoștințe și împreună avem o energie bună. Nu avem susținători financiari, facem totul în regie proprie, ne dezvoltam treptat, nu sărim pași. Aș fi interesat de un proiect de finanțare nerambursabilă pentru a utila atelierul cu mașinării de tâmplărie noi. Pe viitor, îmi doresc ca platourile fabricate în Râșca să ajungă la clienți din toate județele țării, dar și peste hotare, în cât mai multe țări din Europa“, a mai adăugat sculptorul râșcan.

Dincolo de comenzile care vin din mediul online, platourile moldovenești sunt prezente și în 8 băcănii, dar și într-un market. Mai mult, atunci când timpul le permite, participă și la târguri. Planurile de viitor pe care le are familia Șchiopu nu sunt puține și nici nesemnificative. Vor să lucreze în continuare mobilier bisericesc, de aceea pregătesc ucenici, dar și platouri diverse. Pe viitor intenționează să facă și alte obiecte de lemn, cum ar fi suporturi pentru sticle de vin și cutii de suc, blidare, dar și rafturi pentru bucătării sau crame.

În prezent, situația meșterilor și artizanilor nu este cea mai fericită. Nu toată lumea apreciază obiectele realizate manual și poate unii le consideră prea scumpe. De aceea, Ionel Șchiopu crede că în acest segment este nevoie și de susținere din partea administrației zonale atât prin încurajare, promovare, organizarea de târguri, cât și prin stimulare și oferire de fonduri.

De susținerea noastră are parte, așa cum încercăm mereu să încurajăm meșterii și producătorii care au ales să mai păstreze specificul zonei și al satului din care provin. Iar pe voi, dragi cititori, vă îndemnăm să alegeți să le cumpărați produsele deoarece unele dintre ele, cum ar fi aceste platouri, știți sigur că vă vor bucura chiar și peste 50 de ani. În plus, le puteți lăsa moștenire.

Larissa DINU

GALERIE FOTO

Zeci de pasionaţi de cultivarea soiurilor româneşti de legume şi de păstrarea acestora în grădinile fiecărui român au oferit, gratuit, la sfârşitul lunii septembrie, seminţe din soiurile vechi pe care le deţin. Oamenii aceştia deosebiţi au venit din toată ţară, dar şi din Republica Moldova şi Ucraina, la prima piaţă de seminţe de la Suceava. Evenimentul a fost organizat de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava şi Grupul „Seminţe cu Suflet” alături de oameni minunaţi uniţi de o pasiune unică – seminţele.

Strânge, seamănă şi dă mai departe!

„Seminţe cu suflet“ a pornit de la un grup de vecini dintr-o comună din judeţul Buzău, care au început să facă schimb de seminţe pentru a avea fiecare cele mai bune legume şi cele mai frumoase flori. Schimburile s-au extins în satele învecinate şi în şapte ani, aproape 2.000 de pasionaţi din toată ţara au devenit fideli aceluiaşi principiu: „Strânge, seamănă şi dă mai departe!“. Ei nu fac parte dintr-o asociaţie sau fundaţie, activitatea fiind susţinută de fiecare membru în mod voluntar.

Rodica Meiroşu este unul dintre iniţiatorii grupului care oferă grădinarilor care vor să cultive fructe sau legume româneşti seminţe din soiuri vechi, puieţi de pomi fructiferi, seminţe şi puieţi de flori în cadrul unor evenimente de câteva ore, realizate pe munca, cheltuiala şi efortul fiecăruia de a dărui seminţe

„«Seminţe cu suflet» este un târg mai puţin obişnuit pe care îl organizează un grup de voluntari, în aproape toate regiunile din ţară. Prin schimburi, noi am strâns din toate zonele ţării şi din afara ţării soiuri vechi de plante pe care oamenii le cultivă în grădinile lor, de multe ori fără să le ştie valoarea, soiuri pe care le înmulţim şi le distribuim celor care doresc să le aibă în grădinile sau în culturile lor. Punem accent pe soirile româneşti, căutăm să le înmulţim pentru că ne dorim să nu se piardă. De aceea distribuim totul voluntar. Sunt seminţe curate, fără modificări genetice, nehibridizate, fără tratamente chimice de sinteză. Nu decontăm nicio cheltuială, nu cerem sponsorizări sau sprijin material nimănui, iar târgurile se organizează acolo unde obţinem un spaţiu adecvat gratuit şi unde se pot strânge şi donatori zonali. Astăzi, la Suceava avem 30 de reprezentanți ai asociaţiei noastre din toate colţurile ţării şi aş menţiona aici colecţionarii de semințe din Călăraşi, Cluj, Alba, Botoşani, Buzău, Neamţ, avem participanţi din Ucraina şi din Republica Moldova, la care se adaugă eforturile gospodarilor voluntari din judeţul Suceava.

Prin daruri şi schimburi, seminţele româneşti, în special cele de ierburi aromatice – pătrunjel, leuştean, mărar – au ajuns în toată Europa, fiind cultivate tot de români, dar au ajuns şi în Kenya şi India. Dăruim seminţele din suflet, fără a cere nimic la schimb – doar conştiinţa fiecăruia că acele seminţe vor ajunge în pământ, vor fi semănate, multiplicate şi date mai departe“, ne-a spus Rodica Meiroşu

seminte cu suflet 1

Bucuria reîntâlnirii cu gustul din copilărie al legumelor

Grupul de pasionaţi şi-a stabilit un set de principii după care se ghidează permanent: „Seminţe cu suflet“ este un spaţiu al prieteniei, destinat asigurării existenţei şi distribuirii gratuite a seminţelor reproductibile şi a plantelor curate şi sănătoase, pentru perpetuarea soiurilor de calitate şi apărarea biodiversităţii. Seminţele sunt adunate cu migală din grădini de gospodari, fiecare după posibilităţi şi pricepere, apoi sunt ambalate manual în punguţe, etichetate şi oferite în cadrul târgurilor

Stela Zămoiu și familia sa din satul Dâmbroca, judeţul Buzău, sunt producători de seminţe tradiţionale şi face parte din Asociaţia Eco Ruralis a „ţăranilor, producătorilor locali mici şi mijlocii şi a fermelor de familie din România care sigură accesul la hrană sănătoasă atât în satele și familiile lor, cât şi în oraşele de proximitate“. În timpul schimbului de seminţe pe care doamna Stela l-a făcut cu suceveanul Florin Cramariuc, cunoscut meşter popular în ţară, a avut şi un mesaj deosebit: „Seminţele acestea, bine plantate şi îngrijite, vă vor da bucuria reîntâlnirii cu gustul din copilărie al legumelor. Am adus tot felul de tomate pe care noi le selectăm şi le distribuim împachetate. Particip la toate târgurile de «Seminţe cu suflet» pentru a răspândi soiurile româneşti, pentru a le păstra, pentru a le înmulţi deoarece, dacă vor veni vremuri grele, este bine să le avem şi să ne asigurăm singuri tot ce ne trebuie. Noi, ţăranii români, am fost învăţaţi să avem de toate în grădina noastră, iar a dărui înseamnă o calitate a românilor lăsată ani de-a rândul deoparte, dar nu uitată!“, a fost mesajul doamnei Stela Zămoiu. De la doamna Stela, meşterul Florin a luat soiuri de plante perene, bob şi un busuioc deosebit. El a oferit la schimb seminţe de mentă, de mangold (sfeclă elveţiană) şi de la alte plante pe care le cultivă în grădină.

Soiurile tradiționale sunt păstrate cu sfinţenie

În fiecare an se pierd foarte multe soiuri locale de legume şi de pomi fructiferi şi doar puţinii oameni pasionaţi le mai cultivă în grădini şi livezi.

Sorin Pavlenco este un ucrainean pe care războiul l-a determinat să îşi ia familia şi să se mute în România. A venit la „Seminţe cu Suflet!“ în dublă calitate: ca specialist în agricultură şi mic fermier, dar şi ca angajat al unei firme româneşti.

„Reprezint o companie românească, Bioculturi din Oradea, care promovează pe piaţa din România produsele bio pentru agricultură fabricate pe bază de ciuperci şi microorganisme. Înainte de război lucram pentru aceeași companie în Ucraina. După ce a început războiul am venit în România, având aceeași meserie, de consultant agricol la produsele bio pentru agricultura ecologică. Am casa mea în Ucraina, am pământul meu, vreau să fie pace ca să mă întorc. Soţia şi copii sunt aici, cu mine, dar restul familiei este în Ucraina. Ne întâlnim, mă duc la ei, vin ei la mine la Suceava. Vrem pace, vrem să facem o ediţie a acestei pieţe de seminţe şi la noi, în Ucraina, să vină toţi cei care sunt aici, la Suceava, pentru că şi la noi soiurile tradiționale sunt păstrate cu sfinţenie“, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi Sorin Pavlenco.

Să nu uităm ce ne-a fost dat în dar

Ion Cazacu a venit împreună cu soţia din Republica Moldova pentru a aduce „seminţe de la străbunii noştri“.

„Avem seminţe ale soiurilor tradiţionale care se cultivă la noi, soiuri foarte valoroase comparativ cu cele noi, hibride, foarte productive, rezistente la dăunători, dar la care se pierd calitatea, mirosul și gustul.

Am descoperit, a câta oară, dulcea Bucovină şi istorica capitală a Moldovei lui Ştefan – Suceava, oameni dornici să păstreze seminţele străbune, fără modificări genetice, păstrate cu sfinţenie de la strămoşii noştri. Inimile bune şi darnice ale grupului «Seminţe cu suflet», împreună cu Rodica Meiroşu, în voluntariat cu timpul şi cheltuielile proprii merg din judeţ în judeţ, ca la o datorie. O datorie sfântă în faţa darurilor primite de la Creator... Oare menirea noastră este alta? Să uitam ce ne-a fost dat în dar?“, s-a întrebat Ion Cazacu.

O lume redescoperită

Mihaela Sima, din Văşcăuţi, Suceava, este promotoarea cânepiii în judeţ. Pe lângă seminţe de prune, castravete amar şi alte legume, a promovat şi seminţe de cânepă, făcând precizarea că, pentru a putea fi cultivată această plantă trebuie autorizaţie, deci seminţele nu se pot da oricui. „Cultivăm 30 de hectare cu cânepă, cânepa noastră fiind autorizată ca material genetic. Vindem seminţele pentru a fi însămânţate în continuare. Astăzi sămânţa de cânepă este folosită în scop medical, uleiul de cânepă asigurând echilibrul de Omega 3, 7 şi 9, în mod proporţional cum îl avem noi în organism. Castravetele amar este foarte bun pentru persoanele cu diabet şi pentru cei care vor să îşi ţină glicemia sub control. Se cultivă foarte uşor, are şi seminţe foarte spectaculoase, care iniţial sunt roşu fluid şi, după ce se usucă, pelicula respectivă devine albă, ca o sămânţă obişnuită.

Mai am un soi de prune; surprinzător ele devin verzi la coacere, ceea ce ar putea să ne ducă în eroare, dar sunt foarte gustoase şi iese un gem foarte bun, fără zahăr.“

Ilink Mrz din Tecuci, Galaţi, a adus la Suceava „tot ce cultivăm prin grădină“, inclusiv bumbac.

„Seminţele de bumbac le-am adus din Grecia, îl cultiv în scop ornamental, la aranjamente florale, pentru că nu ai unde să îl valorifici. În alte ţări sunt câmpuri pline cu bumbac. Am adus şi papalău (Physalis alkekengi), în fitoterapie fiind utilizate fructele şi frunzele. Principalele calităţi ale papalăului sunt: antireumatismal, decongestiv, diuretic, febrifug. Fructele culese la maturitate sunt comestibile şi se pot folosi la prepararea dulceţurilor şi marmeladelor. Când planta este uscată, poate fi folosită ca element decorativ, fructele păstrându-şi culoarea.

Sorgul, a cincea cea mai cultivată cereală din întreaga lume, ignorată la noi

Sorgul este a cincea cea mai cultivată cereală din întreaga lume, după grâu, orez, porumb şi orz. Această cereală gustoasă şi fără gluten este destul de puţin cunoscută şi consumată la noi, deşi conţine o gamă variată de fitochimicale care acţionează ca antioxidanţi în corp, aşa cum sunt taninele, acizii fenolici, antocianinele, fitosterolii şi policosanolii.

Victoria Militaru cultivă sorg pentru că este o cereală uşor de digerat, fără gluten, recomandată în boala celiacă. Este folosită la prepararea pâinii şi a aluaturilor coapte, dulci sau sărate, fiind o sursă de fibre şi proteine.

„Păcat că sorgul nu îl mai plantează lumea sau doar pentru a confecţiona mături, cu toate că bobiţele sunt foarte bune şi dau adevărata valoare plantei. Şi ştirul roşu, o altă plantă uitată şi pe care lumea nu o mai cultivă, este foarte bogat în vitamine şi minerale. Denumit şi «boabele lui Dumnezeu», ştirul era la fel de preţios ca aurul, planta fiind menţionată cu rangul de regină a nemuririi în scrierile sanscrite, iar grecii antici o denumeau «amaranthus», planta care nu moare, fiind benefică în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi tulburărilor gastro-intestinale, anemie, diabet, boli de piele, stomatită, parodontoză, ulcer, ateroscleroză. Astăzi se foloseşte mai mult în ciorbe, tocăniţe sau salate. Avem şi pelin amar, tătăneasă, rădăcini de tarhon, rădăcini de oregano, o plantă care s-a adaptat şi la noi. Am luat seminţe din pieţe, le-am înmulţit şi acum le dăm mai departe. Acesta este rostul pieţei noastre, să înmulţim şi să dăm mai departe“, ne-a spus doamna Militaru.

Silviu BUCULEI

În comuna Mălini din județul Suceava are loc în fiecare toamnă Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș“. La casa memorială a regretatului poet se adună anual iubitorii ai literaturii din toată țara, iar acest lucru se întâmplă deja de 54 de ediții. Din acest motiv, festivalul este cel mai longeviv concurs literar din țară și cu siguranță unul dintre cele mai apreciate.

foto 5

Zile de sărbătoare

Organizatorii acestei ediții: Consiliul Județean Suceava, prin Centrul Cultural „Bucovina“, în parteneriat cu primăria municipiului Suceava și în colaborare cu Teatrul „Matei Vișniec“ Suceava, Muzeul Național al Bucovinei, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera“, Primăria comunei Mălini, Societatea Scriitorilor Bucovineni au contribuit la desfășurarea unui eveniment de anvergură, ce a avut ca scop principal valorificarea și promovarea patrimoniului muzeal al scriitorului Nicolae Labiș. Festivalul este un prilej extraordinar pentru iubitorii de poezie și mai ales noile talente deoarece an de an sunt premiate cele mai frumoase poezii ce nu au mai participat la alte concursuri și nu au fost publicate. Noutatea acestei ediții a fost introducerea unei noi , „Cea mai bună carte de poezie a anului 2021“.

Așa cum se întâmplă de obicei, festivalul debutează la Suceava, apoi participanții poposesc la Fălticeni și mai apoi la Mălini. În prima zi, la Suceava, au avut loc conferințe, recitaluri de poezie, lecturi publice, dialoguri culturale, dar și un recital de muzică folk. A doua zi, invitații au vizitat Colegiul Național „Nicu Gane“, acolo are sediul și Cenaclul „Nicolae Labiș“ din Fălticeni, apoi Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu“, pentru a vizita spațiul muzeal Ecaterina și Grigore Ilisei. Ziua a continuat cu deplasarea la Mălini, mai întâi la Casa Memorială a poetului, apoi la Centrul Cultural Mălini unde au fost decernate premiile.

Zeci de tineri talentați, numeroși specialiști în literatură, profesori, jurnaliști, dar și invitați speciali, printre care și surorile scriitorului, Margareta și Doina, au cinstit memoria poetului și au celebrat poezia. Mai mult decât atât, cu emoție și mândrie, Margareta Labiș a recitat poemul „Miorița“, semnat de regretatul său frate.

foto 2

Decernarea premiilor

Poate cel mai așteptat moment al festivalului este decernarea premiilor, chiar dacă putem considera că toți participanții sunt câștigători după un astfel de periplu literar.

La prima secțiune, „Cea mai bună carte de poezie a anului 2021“, au fost înscrise 25 de cărți, dintre care s-a evidențiat Principala morengo, autor Mugur Grosu, care a ocupat prima poziție. Au urmat apoi scriitorii Roxana Baltaru – Suceava, Dan Cristian Iordache – Suceava, Marilena Apostu – Galați, Teodora Vasilescu – București, Savu Popa – Sibiu, Andrei Zbârnea – București.

La secțiunea poezie, competiția a fost la fel de strânsă ca și în alte ediții, numeroase poezii valoroase fiind apreciate și lăudate de membrii juriului. Cu toate acestea, marele premiu „Nicolae Labiș“ a fost obținut de Daniela Bejinariu din București. A urmat decernarea premiului special „Carmen Veronica Steiciuc“, obținut de această dată de Adela Șulea din Suceava. Premiul I și premiul Revistei „Hyperion“ Botoşani au fost acordate Anei Maria Murariu din comuna Baia, județul Suceava; premiul II a ajuns la Andreea Duduman din Suceava și la Teodora Barbu din comuna Grămești, județul Suceava; premiul III le-a revenit participanților: Amalia Mayer; Șerban Alexandru, Ana Pasanciuc. Au fost acordate și mențiuni, după cum urmează: mențiunea I a ajuns la Alexia Plăcintă din comuna Mălini, iar mențiunea II i-a fost atribuită lui Alexandru Turculeț.

foto 3

De asemenea, au mai fost acordate următoarele premii speciale: premiul Centrului Cultural „Florin Piersic“ – Corlata – Berchişeşti, obținut de Bianca Mihaela Boboșa din Constanța. Au mai fost acordate șapte premii de reviste:  premiul revistei „Tribuna“ Cluj – Constantin Andrei Pătrăucean; premiul revistei „Orașul“ Cluj – Paul Ungureanu; premiul revistei „Ateneu“ Bacău – Raluca Ilie, Mălini; premiul revistei „Steaua“ Cluj – Alexandra Crăciun; premiul revistei „Vatra“ Târgu Mureș – Ilinca Zmău și premiul revistei „Alecart“ Iași – Daniil Iftime.

Se spune că, la Mălini, toamna este anotimpul poeților. Este anotimpul în care codrul se ofilește, dar poezia renaște din condeiul celor talentați și sub ochii celor interesați. Este anotimpul în care operele poetului Nicolae Labiș sunt citite, recitate și apreciate poate mai mult ca oricând, iar dincolo de bucurie apare mereu acea tristețe a gândului că destinul a fost prea dramatic cu un poet atât de talentat. Multe ar mai fi putut să scrie și multe ar fi putut schimba în literatură, dar să ne bucurăm că n-a fost uitat, că putem păși în casa memorială atât de bine îngrijită și putem admira obiecte valoroase din viața sa. Să ne bucurăm că acest concurs literar stimulează creația, iar după cum au declarat unii participanți, ediția din acest an a fost cea mai valoroasă de după Revoluție.

Larissa DINU

Ghidat încă din copilărie spre tradiții și muzică populară, Andrei Octavian Ciocîrlan este un adolescent care știe ce vrea să facă în viață. Prin talentul său, la care va avea grijă să adauge multă muncă și mult studiu, vrea să bucure oamenii care-l ascultă. Mai știe că nu-i va fi ușor, dar are parte de sprijinul familiei pentru a-și putea îndeplini visul.

Cu pași mărunți

Andrei sau Andi, cum îi spun cei dragi, este din satul Dolheștii Mici, județul Suceava, și face parte dintr-o familie de oameni gospodari care a avut grijă să-i insufle valori importante precum credința în Dumnezeu și dragostea față de valorile lumii satului.

„Muzica este pasiunea mea cea mai mare. În acest moment studiez la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu“ din Suceava, alături de doamna profesor Anca Griga și sunt absolvent al Școlii Populare de Arte „Ion Irimescu“. Pasiunea pentru muzica populară vine încă din copilărie deoarece am crescut cu ea, cu tradițiile și obiceiurile populare care mi-au fost foarte bine întipărite în inimă și gând“, a declarat tânărul interpret.

De fapt, tatăl lui Andrei, Gheorghiță Ciocîrlan, este coordonatorul ansamblului Străjerii din Dolheștii Mici și poate unul dintre cei mai buni cunoscători ai tradițiilor zonei. Un model pentru mulți, acesta știe să pună în valoare fiecare tradiție, dar mai ales știe cum să-i motiveze pe tineri să rămână aproape de obiceiurile zonei. Nu de puține ori i-am văzut împreună la diverse evenimente unde își reprezentau satul cu mândrie, iar mândria din ochii tatălui, care uneori poate deveni mai dur atunci când lucrurile nu ies perfect, spune mai multe decât ceea ce ar putea spune în cuvinte. Cred, cumva, că în adâncul sufletului știe că tradițiile și obiceiurile locului nu vor fi uitate pentru că are un urmaș ce va avea grijă de acest lucru. Și surorile lui Andrei îi sunt alături și îl sprijină, iar mama lui îl însoțește la aproape toate evenimentele la care participă.

„Întreaga familie este alături de mine și este implicată în tot ceea ce îmi doresc să realizez. Nu în ultimul rând, profesorii îndrumători au fost mereu alături de mine și le mulțumesc pe această cale tuturor. Am cântat prima oară pe o scenă în cadrul Grupului Balada alături de doamna profesor Maria Tanasă, la Fălticeni. A fost vorba despre un spectacol cu  tradiție în zonă și care aduce laolaltă oamenii din împrejurimi. Între timp am participat la mai multe concursuri importante și am obținut premii mari atât la nivel național, cât și la nivel european“, a mai punctat Andrei.

N-am putut rezista și l-am mai întrebat pe Andrei ce înseamnă pentru el satul natal, pentru că se simte legătura strânsă dintre pasiunea pentru ceea ce face și locul în care a trăit până acum. A răspuns așa cum poate mă așteptam: „Dolheștii Mici reprezintă pentru mine acasă! Este locul în care mă întorc cu cea mai mare bucurie și în care trăiesc cele mai frumoase momente. Pot spune că viața satului este cea mai frumoasă!“

Planuri mărețe

Andrei Octavian Ciocirlan

Așa cum poate era de așteptat, Andrei face parte și din ansamblul Străjerii Dolheștii Mici, dar și din ansamblul Arcanul – USV. Consideră importantă integrarea în cadrul acestor ansambluri pentru formarea sa, pentru că mereu are ceva de învățat de la colegii săi. Îi place muzica populară, este clar, studiază și vioara din 2015, dar spune că este tentat și de alte genuri muzicale, cum ar fi muzica ușoară pe care a început să o studieze. Are deja propriile melodii și chiar videoclipuri, precum și numeroase apariții la televizor și evenimente importante.

Are doar 16 ani și este atent la mulți artiști mai consacrați precum: Grigore Gherman, Alexandru Brădățan, Călin Brăteanu, Sofia Vicoveanca sau Angelica Fluture, pe care îi admiră și dorește să le calce pe urme.

„Am 5-6 melodii ale mele și aștept cu mare nerăbdare să creez un album. Îmi doresc ca pe viitor să colaborez cu o casă de discuri și vreau să studiez la Conservatorul din București. Îmi place ceea ce fac și mă bucur foarte mult să pot cânta la evenimente și spectacole, chiar și la nunți, să pot crea o atmosferă plăcută și să bucur oamenii prezenți“, a mai precizat tânărul.

Pentru mine este clar, atâta vreme cât mai există tineri ca el, satul românesc nu va muri. Nu vor muri nici folclorul, nici tradițiile, obiceiurile ori cântul popular și ne vom păstra identitatea ca neam. N-aș putea să închei acest articol altfel decât prin vorbele tânărului interpret pentru că însumează mai mult decât un gând, ci poate dorința lui cea mai arzătoare: „Îmi doresc să ajung un artist consacrat și îndrăgit de lume și îmi pun toată încrederea în Dumnezeu!“

Larissa DINU

Mezdrea Roman, un antreprenor din comuna suceveană Poiana Stampei, oferă tinerilor zilelor noastre o frumoasă și admirabilă lecție despre ceea ce înseamnă să faci un agribusiness eficient dintr-o fermă de vaci prin accesarea de fonduri europene și crearea unui lanț alimentar integrat în exploatație. În prezent, suceveanul este beneficiarul unui proiect european pentru care a muncit mult, dar care poate fi studiu de caz pentru toți tinerii care își iubesc glia și își doresc să fie antreprenori în țara lor.

„În anul 2018 am înființat o întreprindere individuală și am accesat proiectul Tânărul fermier, măsura 6.1., unde am fost declarat eligibil, dar fără finanțare, având punctajul mic. Spre norocul meu, în 2019 a apărut o altă măsură 5.2., pe Gal Bazinul Dornelor, unde am îndeplinit 100% condițiile pentru punctaj și am fost declarat eligibil. Astfel am putut să achiziționez utilaje performante și să dezvolt o mică făbricuță de procesare a laptelui. Una dintre condițiile pentru a obține punctajul mare era să realizez și un lanț alimentar, să procesez laptele din exploatație. Valoarea proiectului este de 144.000 de euro, din care 10% fonduri proprii“, ne specifică suceveanul.

Cantitatea de lapte procesată pe săptămână este în jur de 3.000 de litri. Laptele provine de la propria exploatație și de la fermierii din comuna Poiana Stampei și comunele vecine. De aici, laptele ajunge în spațiul de procesare, unde se obțin produse tradiționale, cum se făceau odinioară din rețete cunoscute de la bătrâni. În această cameră laptele vine prin furtunul alimentar, de la tancul de răcire, prin pompa de transvazare, trece prin filtrul de lapte și ajunge în vana de închegare și pasteurizare. Laptele este dus la o temperatură de 30-35 grade Celsius, unde se dă cheag și se așteaptă să se coaguleze.

Produsele tradiționale obținute sunt cășuțul afumat, cășuțul simplu, telemeaua, smântâna de casă, brânza frământată, iar ca specialități se realizează rulada cu cașcaval și șuncă și rulada cu cașcaval, șuncă și mărar. „Avem un mic magazin de prezentare și vânzare, mai vindem la Suceava, la piața volantă, organizată de DAJ Suceava, dar și la Iași și oriunde suntem invitați. Produsele sunt certificate cu marca de calitate Produs montan, lucru ce conferă clientului credibilitatea că produsul este obținut în zona montană, iar gustul brânzeturilor este diferit față de alte brânzeturi și asta confirmă acest lucru.“


„Planurile de viitor sunt să modernizăm făbricuța, să extindem capacitatea de procesare lapte, să mai achiziționăm o centrală termică pentru a reduce costurile de energie. Ameliorarea rasei este un alt obiectiv. Încerc să văd care rasă se pretează cel mai bine zonei. Noi, în prezent, avem în exploatare rasa Brună, Bălțată românească, Bălțată românească cu negru și Pinzgau. Avem 9 vaci de lapte și tineret. Efectivul total este de 20 de exemplare“.


Beatrice Alexandra MODIGA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti