LUMEA SATULUI ÎN LUMEA EI
Nostalgia vremurilor copilăriei petrecute în lumea mirifică a satului în care, asemeni multora, m-am născut, crescut şi unde am prins gustul muncii câmpului şi creşterii animalelor deodată cu cel al cărţii şi scrisului în limbajul neaoş românesc s-a înrădăcinat atât de adânc în mintea mea încât a ajuns să-mi fie de-a dreptul călăuză în ceea ce aveam să fac mai târziu.
Îmbietoarele cărări spre civilizaţia excesivă, asfalt şi betoane, fie ele şi frumos ornamentate, bucătăria de sub microunde la uşă şi-atât de multe alte lucruri cuceritoare de minţi slabe n-au reuşit să mă desprindă de rădăcini. Cui oare ar putea să nu-i placă moalele ierbii de sub tălpile dezgolite de „petrolul“ frumos ţesut, aerul proaspăt mai ales după o ploaie de vară, pomii înfloriţi şi bâzâitul harnicelor albine printre ele? Ori cireada de vaci în amurg întorcându-se de la imaş? Sau laptele proaspăt abia muls? Să nu mai vorbim de mămăliga rece coaptă pe plită şi unsă cu magiun înfulecată în mers spre treburile din bătătură de care acum abia ne-aducem aminte?!
Doamne, câte lucruri ne poate oferi – încă – viaţa la ţară, existenţa în lumea satului!
Am parcurs un drum lung, n-aş spune anevoios, până să ajung acolo de unde să pot oferi la rându-mi ceva satului de unde îmi trag şi-acum seva izbucnirilor mele alfabetice pe care le rânduiesc adesea în scrieri şi fapte. Am scris mult despre viaţa şi munca la ţară, despre truda celor care fac să avem ce pune pe mese, despre obiceiurile şi tradiţiile specifice ruralului românesc, dar parcă prea puţin am făcut pentru ceea ce respect cu toată fiinţa mea. Şi-atunci…
Atunci am încercat să împlinesc un vis. Dar parcă tot puţin înseamnă „construcţia“ unei publicaţii dedicate celor care au constituit izvor de civilizaţie şi trăinicie de-a lungul veacurilor. O publicație căreia i-am dat un nume, aș zice, predestinat: LUMEA SATULUI – revista care de cincisprezece ani, prin colectivul său redacţional de excepţie, a încercat să relanseze ancora trăiniciei a tot ce s-a creat în acest spațiu: limba, tradițiile și obiceiurile, până la urmă tot ce înseamnă cultură și civilzație ce greu își poate găsi asemănare printre alte popoare.
Comunitățile rurale, constituite într-o formă asociativă în urmă cu 24 de ani, cu rosturi bine definite, este parte acum și la ceea ce am dorit să fie LUMEA SATULUI: un port-drapel al făuritorilor de pâine, civilizației rurale, al valorilor acestui neam greu încercat de-a lungul timpului.
Așadar, ASOCIAȚIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA, ce a dovedit în timp preocupare și interes pentru modernizarea și bunăstarea satului românesc, de altfel scopul existenței sale, este de acum și părtașa reașezării revistei LUMEA SATULUI în LUMEA EI. În lumea pentru care a luat ființă. Cu siguranță comunicarea și promovarea imenselor valori zăgăzuite încă în spațiul rural vor căpăta de-acum alte valențe, grație tuturor celor care și-au dat girul pentru un astfel de parteneriat.
Ion Banu
