Puțină istorie: Băile Govora

„Nici 10 Karlsbaduri nu valorează cât Govora noastră“, spunea Bogdan Amaru în „Viață romanțată a Băilor Govora“. Cu greu ne-ar veni să credem, în zilele noastre, așa ceva, dar regretatul scriitor vâlcean avea perfectă dreptate. În acei ani din perioada interbelică, când stațiuni cu mult mai vechi și mai renumite treceau prin mari dificultăți financiare, stațiunea Băile Govora cunoștea o adevărată perioadă de înflorire: în sezonul 1930 societatea Govora – Calimănești a realizat un profit de 5.880.563 de lei de pe urma unui număr de peste 14.000 pacienți și turiști.

Având un caracter sezonier, sezonul fiind între 1 iunie și 30 septembrie, în acea vreme stațiunea Băile Govora dispunea de circa 2.000 de camere pentru cazare aparținând atât Societății cât și particularilor. Aceștia din urmă proveneau din clasa de mijloc, în special ofițeri, medici și proprietari care au investit în imobile ridicate pe locuri dobândite prin cumpărare sau primite ca dotă ori ca recompensă în cazul militarilor, construcțiile fiind botezate după numele acestora. Renumele stațiunii a depășit chiar și granițele țării, Băile Govora fiind vizitate și de turiști străini.

Acest lucru îl face cunoscut periodicul Curierul Băilor în numărul 4 din 1936, care publica știrea că 20 de persoane organizate de societatea Europa, care făceau parte din Federația Belgiană a Universităților Populare, între 2 și 10 iulie a parcurs traseul București-Sinaia-Brașov-Curtea de Argeș-Govora cu autobuzele. De la Govora au luat trenul către Băile Herculane, insula Ada-Kaleh, de unde s-au îmbarcat cu destinația Belgrad. Fiind folosite în mod curativ încă din 1849 în mod empiric, dar organizat științific începând cu anul 1886 de către gen. dr. N. Popescu Zorileanu, cu precădere la început în tratamentul sifilisului, gutei și pelagrei, apele minerale constituie de fapt baza existenței stațiunii. În anul 1879, în urma sesizării localnicilor, societatea austriacă Johann Klauss &Co. execută foraje încercând să exploateze țițeiul bănuit a fi în subsolul văii pârâului Hinta. Această societate a sistat lucrările deoarece, deși inflamabil și consistent, era impropriu industrializării, conținând mult sulf, sare, iod și alte substanțe. Primele analize sumare au fost făcute chiar de Zorileanu, iar analize amănunțite au fost efectuate de chimiștii Alfred Nicolaus Bernath-Lendway în 1881, 1884 și Alfonso Saligny în 1886, în urma cărora apele minerale au fost clasificate în 3 categorii: ape clorosodice iodurate, bromurate de adâncime, ape clorosodice, sulfatat-calcice și ape slab sulfuroase, slab mineralizate, bicarbonatate, sodice, magneziene, toate fiind ape atermale, iar  coexistența naturală a acestor tipuri de ape o plasează pe primele locuri din Europa și chiar din lume.

Societatea „Govora-Calimănești“

Aceste rezultate l-au determinat pe I.C.Brătianu, el însuși beneficiar al apelor, să ia măsuri pentru înființarea Stațiunii Balneare Govora, prima stațiune cu capital de stat din țară, pe o suprafață de 20 ha dobândită de la localnici prin schimb de terenuri și despăgubiri. Acestea au fost premisele întemeierii Băilor Govora, adevărații ei ctitori fiind general dr. N.Popescu-Zorileanu și Ion Brătianu, meritele lor fiind ascunse în regimul comunist, care l-a „promovat“ în această calitate pe Gheorghe Ciurea, un localnic care de fapt a fost angajat ca paznic al puțurilor săpate de societatea Klauss &Co.

Un aport deosebit la dezvoltarea stațiunii l-a avut Societatea „Govora-Călimănești“ înființată prin Decret Regal în 1910, care a ridicat cele mai importante clădiri: Hotelul „Palace“, uzina și Pavilionul de Băi legate printr-un tunel subteran, proiectate de arhitectul de origine franceză Ernest Doneaud. Dintre acestea, un rol primordial l-a deținut Pavilionul de Băi situat în parcul central, astăzi nefuncțional și aflat într-o stare avansată de degradare. Denumit inițial „Stabilimentul de Băi“, avea 145 de cabine diferențiate ca dotări și confort în 4 categorii: lux, clasa I, clasa II și clasa III, prețul unei băi fiind și el diferențiat în funcție de perioada anului și clasă. Acest aspect și în special amenajarea și dotările au contribuit substanțial la atragerea pacienților din toate categoriile sociale.

În acest edificiu a funcționat, sub conducerea dr. Haralambie Botescu, Institutul de Fisioterapie unde se aplicau cele mai moderne tratamente din acea vreme. Deosebit de important este faptul că aici s-au efectuat primele tratamente hiperbarice în 2 cabine metalice asamblate prin nituire care puteau primi câte 4 pacienți odată. Tratamentul cu aer comprimat are efecte benefice asupra multor categorii de boli, dar și unele contraindicații care au creat multe controverse între specialiști și de aceea se administrează cu precauție. Oricum, acest tratament nu se mai aplică la Govora pentru că cele 2 cabine au fost demontate și vândute ca fier vechi! Este demn de amintit că în anii 1960-1966, în paralel cu Institutul de Balneologie și Fizioterapie din București, aici s-a experimentat, pentru prima dată în Europa, tratamentul cu câmp magnetic de joasă frecvență „Magnetodiaflux“. În acest scop au fost realizate în regie proprie mai multe aparate deoarece cele primite de la București au devenit insuficiente.

Titanul Govora, în agonie

Deși a fost întocmită și înaintată documentația necesară, la cererea Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Vâlcea, și întrunea condițiile necesare, în anul 2000 Pavilionul de Băi nu era clasat ca monument istoric, după cum reiese din studiul de specialitate întocmit în luna mai 2010 de arh. Sergiu Nistor (!) Profilată inițial pe tratamentul gutei, pelagrei, scrofulozei (tuberculoza ganglionilor limfatici de  la gât), în urma cercetării medicale susținute tratamentul s-a diversificat pe parcurs și s-a trecut la tratamentul mai multor forme de reumatism, al unor afecțiuni neurologice și în special al afecțiunilor căilor respiratorii superioare care în ultimele decenii au proliferat, având o mare pondere în statistica bolilor cu mortalitate ridicată. Tratamente fizioterapeutice pot fi urmate în marile localități, în clinici și spitale, pe când tratamentele cu factori naturali nu pot fi urmate decât în stațiuni balneare deoarece cele mai multe ape nu pot fi îmbuteliate și păstrate. Tratamentul balnear este eficient, însă de durată, și face cu greu față asaltului tratamentului medicamentos care este mai comod, dar are efecte secundare încă necunoscute. De-a lungul timpului, din motive conjuncturale, Govora a trecut prin mai multe perioade dificile, precum cea din zilele noastre. Una dintre cauze ar fi aceea că apele minerale se obțin cu cheltuieli mari de extracție prin pompare, cu încălzirea și prepararea, întreținerea surselor, care ridică prețul tratamentelor. Aceste impedimente au existat și în trecut, dar ele au fost depășite prin iscusința și talentul organizatoric al celor care au condus stațiunea.

Un reviriment în viața stațiunii se lasă încă așteptat, după cum speră atât localnicii cât și mai ales pacienții, care își pun mari speranțe în darurile cu care natura a înzestrat Băile Govora.

Punerea în aplicare a unor tratamente abandonate, reabilitarea și modernizarea Pavilionului de Băi, odinioară „inima“ stațiunii, ar putea fi unele dintre soluții, folosirea surselor de energie neconvenționale și gratuite ar duce la diminuarea cheltuielilor, aplicarea unor tarife mai bine diferențiate pe categorii, măsuri luate în urma unui studiu economic financiar aprofundat și competent.

Introducerea noului a fost, după cum datele istorice arată, calea urmată și care a dat rezultate spectaculoase. Soluții există, însă e necesară aplicarea lor cu curaj și competență.

„Titanul Govora“, supranumită astfel de regretatul prof. Constantin Deaconu în lucrarea „Govora – arhitectură în peisaj“, este astăzi în agonie. Dar Titanul nu va muri, căci legăturile cu pământul din care s-a născut sunt încă vii!

Radu Geiculescu