Prevenirea și combaterea înțepăturilor cauzate de căpușe

Incidența din ultimii ani a numărului mare de animale infestate și de oameni înțepați de căpușe impune ca toți factorii implicați, respectiv autoritățile locale, crescătorii de animale, alte segmente de populație, specialiștii din domeniu să dețină unele informații cu referire la rolul pe care căpușele îl au ca paraziți și în principal ca vectori în transmiterea unor boli grave la oameni și animale, dar și despre realizarea unor acțiuni menite să limiteze prezența acestora în zonele favorabile înmulțirii lor, precum și de prevenire a infestării speciilor receptive.

Căpușele sunt artropode parazite ce populează suprafața corpului, fiind găsite pe tegumentele mamiferelor, în blana lor sau pe pielea păsărilor. Sunt specii hematofage, cu ajutorul aparatului bucal se hrănesc prin înțepat și supt și se prind ferm de pielea animalului sau a omului.

Viața căpușelor pe corpul gazdei este de doar câteva zile și diferă în funcție de numărul de gazde necesare realizării ciclului biologic și de capacitatea fiecărui stadiu de a rezista la înfometare.

Ciclul biologic al căpușelor (larvă, nimfă și adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă, consumându-le sângele. Sunt de dimensiuni foarte mici, însă pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul roșu.

După afinitățile ecologice, căpușele se clasifică în endofile (de adăpost) și exofile (în spațiul liber). Căpușele endofile sunt cele care trăiesc în grajduri, locuințe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peșteri și parazi­tează animalele care se află în perioadele de odihnă.

Căpușele exofile, cu prezență în spațiul liber, se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe pășune pentru a găsi gazdele. În cazul în care condițiile sunt nefavorabile, ele se ascund în tufișuri, în sol etc. Ata­șarea de gazdă se face în timpul trecerii acesteia pe lângă firele de iarbă pe care se găsesc căpușele, localizându-se preponderent în zona capului și a gâtului speciei parazitate.

Localizarea pe gazdă diferă în funcție de specia acesteia și de stadiul evolutiv, astfel:

• la bovine – pe perineu, pliul iei, axilă dar și pe salbă, la baza coarnelor, pe uger, coadă;
• la ovine – în zona sternală, pe membre, pe coadă, în pliurile salbei, etc.;
• la cabaline – pe coamă și coadă;
• la câine – în regiunea capului, regiunea axilară pe fața internă a coapsei;
• la pisică și păsări – în regiunea capului.

Afecțiunile pe care căpușele le pot determina la animale se manifestă prin tendința acestora de a se scărpina continuu la locul unde este localizată căpușa, zona este ușor inflamată și dureroasă, pot apărea semne de apatie, febră, anemii, paralizii, stări alergice, șoc anafilactic și chiar moartea animalului.

În organismul uman afecțiunile au ca simptome manifestări asemănătoare gripei: febră, cefalee, greață, vomă; uneori simptomele pot evolua sub clinic, greu de sesizat.

Pe lângă aceste simptome, rănile pe care le produc creează porți de intrare pentru infecții secundare sau produc diferite afecțiuni ale pielii, durere sau tumefacții.

Căpușele sunt transmițători ai unor agenți patogeni care produc boli atât la om, cât și la animale, fiind clasificate pe locul doi, după țânțari, în ceea ce privește importanța medicală ca vectori, respectiv:

• prin salivă – injectarea de salivă produce lezarea vaselor de sânge și transmiterea unor boli grave (boala Lyme, bacterioze, leptospiroze, babesioze sau un tip de meningoencefalită);
• prin consum de lapte crud sau produse lactate obținute din lapte netratat termic se poate produce infectarea cu virusul encefalitei de căpușe la om.

Pentru evitarea contactului nedorit cu căpușele, oamenii trebuie să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată atunci când merg la picnic, să evite zonele împădurite sau cu vegetație înaltă în perioada caldă a anului și să rețină următoarele lucruri în cazul unei înțepături:

– căpuşele nu se rup, ci se extrag cu o pensetă chiar de la locul de inserţie pe piele, altfel cleştii căpuşei rămân în interiorul pielii şi pot infecta locul unde au pătruns;

– după îndepărtarea căpuşei, se dezinfectează locul cu iod;

– dacă starea generală nu se ameliorează, trebuie mers de urgenţă la medicul de specialitate.

Dr. Ioan PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din judeţul Sibiu

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 28-29