Ținând cont de habitusul natural al pomilor și de necesitatea formării unui schelet puternic și bine ramificat, pretabile pentru cultura prunului sunt coroanele globuloase cu și fără ax, iar caisul se conduce prioritar sub formă de coroană fără ax, pentru o mai bună valorificare a luminii.

La prun se aplică în general mai puţine tăieri decât la celelalte drupacee, acestea constând în rărirea buchetelor de mai şi tăierea scurtă sau eliminarea ramurilor mijlocii. La soiurile cu ramuri fragile şi subţiri se fac tăieri de reducţie în lemn de 3-4 ani, pentru fortificare şi ramificare, în vreme ce la soiurile cu ramuri viguroase tăierile sunt mai uşoare, constând în scurtarea la jumătate a prelungirilor şarpantelor pentru a stimula ramificarea. Cu această ocazie se elimină ramurile care au rodit slab şi prezintă zone mari neproductive, precum şi cele epuizate, cele subţiri, situate în vârf, ori cele nepurtătoare de muguri de rod. În fiecare an se fac tăieri de normare a rodului ce constau în reînnoirea semischeletului care a depăşit 4-6 ani, dar şi în eliminarea ramurilor frânte şi uscate.

Tăierile de formare, în perioadele de tinereţe, vor fi foarte reduse, limitându-se la strictul necesar. Încă din primii ani după plantare multe soiuri încep să fructifice, iar greutatea fructelor arcuiește ramurile, mărind unghiul de inserţie, chiar şi la soiurile cu tendinţă de creştere verticală. De asemenea, la aceste soiuri se ciupesc lăstarii de prelungire la distanţa de ramificare proiectată, iar dacă acest lucru nu s-a realizat, ramura anuală se va scurta în primăvară.

Formarea unei coroane implică efectuarea câtorva lucrări succesive: alegerea ramurilor de schelet, proiectarea acestora şi a ramurilor de semischelet. Pentru aceasta se vor reţine ramurile plasate în poziţiile cele mai corespunzătoare pentru forma de coroană aleasă. Aceste ramuri se vor scurta cu 10-12 cm, mai sus de locul în care dorim să se formeze viitoarele ramuri de schelet. Celelalte ramuri, cu poziţii necorespunzătoare, se vor suprima la inel, iar cele de semischelet se scurtează cu 1/3 sau 1/2 din lungimea lor.

După pornirea în vegetaţie se vor plivi toţi lăstarii de prisos, când aceştia au 2-4 cm lungime. La sfârşitul primăverii –începutul verii, când lăstarii au 15-25 cm, se vor alege alte ramuri de schelet, precum şi ramurile de semischelet formate pe ramurile alese anterior. Ceilalţi lăstari se ciupesc sau se răresc lăsându-i numai pe cei dispuşi bilateral-altern-exterior, cu punctele de inserţie la 15-20 cm. Operaţiile se continuă până la formarea completă a coroanei.

Tăierile de întreţinere şi fructificare se bazează pe reducţia şi simplificarea semischeletului, în scopul stabilirii unui echilibru între formaţiunile de rod şi cele vegetative, a păstrării volumului iniţial al coroanei, pentru asigurarea de noi creşteri, pentru o mai bună iluminare a coroanei, pentru evitarea alternanţei de rodire etc.

Tăierile se vor face diferenţiat, în raport cu vârsta pomilor, starea lor fiziologică şi soi. Prin tăieri se vor îndepărta ramurile uscate şi necorespunzător plasate. Ramurile roditoare se vor rări numai în anumite situaţii. La pomii intraţi în prima perioadă de rodire, unde se manifestă scăderea potenţialului de creştere, este necesar ca la 3-4 ani să se efectueze tăieri uşoare de reducţie, prin scurtarea ramurilor de schelet în lemn de 2-3 ani, deasupra unei ramuri de garnisire.

Cu prilejul acestor tăieri se vor păstra ramurile buchet şi ramurile de garnisire care nu depăşesc lungimea de 30 cm. Dacă sunt prea dese, se înlătură cele mai slabe. Ramurile de garnisire care nu depăşesc 60 cm şi au unghiul de ramificare 50-55° se scurtează la 8-10 muguri, iar cele mai lungi cu unghi de ramificare mic se palisează în poziţie orizontală sau se scurtează la 8-10 muguri; de asemenea, ramurile de prelungire se scurtează la 1/3-1/2 din lungimea lor.

La prun se aplică tăieri de corecţie în cazul când pomii nu au fost tăiaţi anual sau la cei tăiaţi necorespunzător. Totodată, în perioada de declin se efectuează tăieri de reîntinerire mai severe la nivelul scheletului.

Beatrice Alexandra MODIGA

La cireş şi vişin tăierile sunt mai reduse ca volum decât în cazul celorlalte specii pomicole. Ambele specii sunt pretenţioase la tăierile severe, efectuate în timpul perioadei de repaus vegetativ, motiv pentru care se recomandă efectuarea acestor operaţii în timpul perioadei de vegetaţie, concomitent cu recoltarea fructelor sau după aceasta.

Caracteristicile acestor specii

• dispunerea axilară (câte unul la un nod) a mugurilor floriferi;
• diferenţierea mugurilor are loc de la baza ramurii spre vârful acesteia;
• toate ramurile prezintă terminal muguri vegetativi.
• Ramurile de rod ale cireșului și vișinului pot fi observate în figurile 2.18. și respectiv 2.19.

Materiale și echipamente utilizate

Organizarea lucrării

Descrierea ramurilor de rod de la cireş și vişin:

Cireşul şi vişinul fructifică pe ramuri buchet (buchete de mai), ramuri mijlocii, ramuri lungi şi ramuri plete, iar ca ramură prefloriferă este pintenul.

Pintenul are aceeaşi organizare morfologică ca la pomacee, fiind o formaţiune prefloriferă scurtă (0,5-5 cm), cu un mugur vegetativ terminal, iar axial este lipsit de muguri sau are uneori 2-3 muguri vegetativi slab dezvoltaţi.

La pomii tineri pintenul evoluează în pinteni sau buchete de mai. Pintenii formaţi pe ramurile cu o poziţie favorabilă în coroană evoluează în ramuri mijlocii sau plete.

Ramura buchet (buchetul de mai) este o formaţiune scurtă (1-5 cm) care prezintă central un mugur vegetativ, iar lateral sunt inseraţi într-o spirală strânsă 4-6 muguri floriferi.

Buchetul de mai evoluează prin mugurii vegetativi, în funcţie de condiţiile de nutriţie, în buchete, ramuri mijlocii, plete, iar în ultimii ani de vegetaţie în pinteni.

Longevitatea buchetelor de mai la cireș este de 10-12 ani și asigură 70% din producție, iar la vișin longevitatea buchetelor este de 5-6 ani.

Ramura mijlocie are lungimea de 10-30 cm. Terminal şi în partea superioară prezintă muguri vegetativi. În partea bazală prezintă numai muguri floriferi. Uneori, mugurii de rod pot alterna cu cei vegetativi pe toată lungimea ramurii.

Ramura mijlocie evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă terminal noi ramuri mijlocii, buchete de mai sau pinteni, iar lateral buchete şi pinteni.

Ramura lungă reprezintă, în general, prelungirea unei şarpante sau subşarpante la pomii tineri, are lungimea peste 40 cm şi o organizare morfologică asemănătoare ramurii mijlocii.

Evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă terminal şi în poziţie subterminală noi ramuri mijlocii, iar lateral buchete de mai şi pinteni.

Ramura pleată este caracteristică vişinului (soiurile Nana, Dropia, Crişana, Schattenmorelle) şi mai rar întâlnită la cireş la unele soiuri (Ramon Oliva). Este o creştere anuală cu lungimea de 15-30 cm, care prezintă un mugure vegetativ terminal şi lateral 10-15 muguri floriferi dispuşi solitar.

Ramura pleată evoluează prin mugurele vegetativ terminal în plete viguroase la început, apoi în plete mici, ramuri buchet sau pinteni în ultimii ani de viaţă. După 5-6 ani de fructificare ramurile plete se usucă.

Tăierile de rodire se aplică în vederea garnisirii ramurilor de schelet şi pentru o rodire mai precoce. Soiurile care rodesc pe ramuri plete pot să beneficieze de mai multe intervenţii în perioada de vegetaţie pentru a favoriza garnisirea elementelor semischeletului.

Lăstarii care apar pe ramurile de schelet se ciupesc la 4-5 frunze încă din primul an (când au 18-20 cm lungime), pentru diferenţierea mugurilor floriferi.

Tăierea ramurilor mijlocii se va realiza astfel încât să poarte în afara mugurilor vegetativi de la bază și 3-4 muguri floriferi. În situaţia în care ramurile nu prezintă muguri floriferi la bază, tăierea se face la 1-2 muguri vegetativi, situaţi deasupra mugurilor floriferi.

Ramurile lacome, dacă apar, se scurtează la 8-10 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod.

Tăierile de întreţinere a formei de coroană la cireş se rezumă la scurtarea cu 1/3-2/3 a prelungirii anuale a semischeletului, având ca scop formarea unui număr cât mai mare de ramuri de rod.

La vişin se recomandă îndepărtarea din ansamblul coroanei a ramurilor slabe, necorespunzător amplasate sau degarnisite. Pentru evitarea degarnisirii, ramurile plete se scurtează în punctele unde apar ramificaţii laterale sau există ramuri buchet.

La ambele specii, odată cu înaintarea în vârstă, ramurile de un an au vigoare din ce în ce mai redusă (10-15 cm lungime) şi se impune o regenerare a acestora prin reducţii asupra semischeletului de 2-3 ani, iar uneori, în funcţie de soi și specificul de fructificare, chiar asupra semischeletului de 4-5 ani.

Pentru o fructificare abundentă și de durată, cu reducerea degarnisirii pomilor, cireşul şi vişinul trebuie tăiați anual.

Scurtarea ramurilor anuale de prelungire cu 1/3 din lungimea lor, în dreptul unui mugure vegetativ exterior, are ca efect apariţia a 1-2 ramificaţii laterale cu efecte benefice asupra garnisirii ulterioare a ramurii portante.

Beatrice Alexandra MODIGA

Igienizarea grădinii este o etapă extrem de importantă dacă doriţi să obţineţi rezultate remarcabile în toiul verii. Deşi la prima vedere această acţiune pare ceva mai dificilă, lucrurile nu stau deloc aşa. Punând în aplicare câteva sfaturi din partea specialiştilor, veţi obţine livada mult dorită. În primă fază începeţi cu tăierea pomilor fructiferi. Tunderea lor este importantă pentru sănătatea acestora şi îmbunătăţeşte semnificativ calitatea recoltei.

După scopul urmărit, tăierile pot fi de mai multe feluri: de rodire, fructificare, formare și îngrijire. Însă, când este momentul optim pentru această acțiune și cum trebuie să procedăm? Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Băneasa, ne explică pas cu pas, cum trebuie realizate corect tăierile pomilor fructiferi în uscat.

„Încă din luna octombrie putem demara executarea lucrărilor de tăiere. În toată perioada de repaus, de la căderea frunzelor până la umflare și reintrare în vegetație, se pot face intervenții asupra livezii. Acestea sunt diferențiate în funcție de plantație și vârsta pomilor. Tăierile constau în îndepărtarea ramurilor de prisos, rupte sau a celor care umbresc coroana pomului. Primul pas ar fi să analizăm pomul și să vedem ce anume ne interesează să păstrăm din formațiunile de rod, restul se elimină din coroană. De asemenea, menționez că tăierile se aplică diferit la speciile de semințoase și sâmburoase deoarece nu au aceleași formațiuni de rod“, explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Mărul necesită tăieri de fructificare în fiecare an deoarece tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și susținute. Tăierile se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor sau soi.

„Spre exemplu, dacă vorbim de o ramură de semi­schelet pornită dintr-o ramură de ordinul 1, din care, în urma unor tăieri de transfer, au rezultat alte ramuri subordonate de ordin 2 și 3, se aplică tăierea acestora deoarece se vor extinde extinde pe rândul de pomi sau în afara spațiului de nutriție aferent. De ce intervenim? Deoarece aceste ramuri nu trebuie să umbrească și nici nu trebuie să împiedice circulația mașinilor care execută tratamentele. De asemenea, se pot elimina și ramurile care cresc în jos“, mai explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Cireșul, pomul cu cele mai puține intervenții

Volumul tăierilor la cireş este mai mic comparativ cu celelalte specii. Tăierea de fructificare la pomii tineri este redusă la minimum. Sunt scurtate prelungirile anuale ale semischeletului pentru obţinerea unui număr mai mare de ramuri de rod viguroase şi se elimină ramurile anuale din etajele formate natural, care sunt orientate în interiorul coroanei.

„Cireșii sunt o specie sâmburoasă, deci există diferențe de tăiere față de măr. În primul rând, în ceea ce privește formațiunile de rod. În cazul cireșilor bătrâni se fac intervenții în reducerea semischeletului, tăieri de limitare a înălțimii coroanei, de îndepărtare a ramurilor rupte, se elimină ramurile slabe ca vigoare și, nu în ultimul rând, redirecționarea rodului pe ramuri care ar putea susține încărcătura de rod, de reducere a semischeletului“, spune Maria Dumitru (foto), ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Caisul reacționează favorabil la tăierile efectuate rațional. Neaplicarea tăierilor la această specie determină tendința de rodire periodică și scăderea eficienței tratamentelor fitosanitare. Caisul, prin caracteristica sa ereditară de a fi pretențios la lumină, formează în mod normal coroana globuloasă. Din acest motiv, specialiștii ne recomandă formele de coroană în volum.

Fructele mumificate pot provoca pagube

Fructele mumificate rămase în pomi pot provoca pagube deoarece acestea sunt purtătoare de boli sau dăunători. De asemenea, acordați o atenție sporită dezinfectării accesoriilor după altoit! Odată folosite pe un pom bolnav şi utilizate imediat altuia sănătos, vor transmite boala mai departe. Şi cum primăvara bate la geam, ultimele detalii trebuie bine puse la punct. Prelucrarea solului şi pregătirea pomilor fructiferi pentru plantare sunt doar câteva dintre lucrările urgente de pe lista priorităţilor.

Top 6 greşeli întâlnite la tăierea pomilor

• Stropire cu produs cupric şi apoi executarea tăierilor.
• Tunderea pomilor „realizată de către necunoscători“. În cazul în care toaletarea nu este făcută corespunzător, rodul are de suferit.
• Nerespectarea principiului treimii: raportul între grosimea lăstarului şi ax.
• Tăierea în exces reprezintă una dintre cele mai grave şi frecvente greşeli.
• Chiar dacă scoarţa pomului pare afectată, nu o îndepărtaţi. Se regenerează foarte greu şi, fără acest scut, pomul este mult mai predispus bolilor.
• Nedezinfectarea accesoriilor după altoit.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO