Mărul este unul dintre cei mai importanți pomi fructiferi care înregistrează a doua producție mondială după banan datorită calităților nutritive ale fructelor de măr care au un conținut ridicat de compuși bioactivi, micro- și macronutrienți precum polifenolii, fibrele alimentare, carbohidrații, acizii organici, vitaminele, mineralele și, nu în ultimul rând, datorită unor facilități de cultivare, transport, depozitare, preț etc. Este știut că acești compuși bioactivi pe care merele îi conțin le conferă proprietăți benefice pentru sănătate, incluzând activitate antioxidantă, antiinflamatoare, antimicrobiană, anti-cancer. Studiile acumulate au arătat că, de exemplu, polifenolii atenuează inflamația și stresul oxidativ, procese implicate în bolile inflamatorii intestinale precum boala Crohn și colita ulceroasă, artrita reumatoidă sau alte boli degenerative (boli cardiovasculare, diabet zaharat etc.). Extractul de polifenoli din măr este capabil să scadă infecțiile intestinale induse de Clostridioides difficile la șoareci prin modularea microbiotei intestinale, îmbunătățind efectele anti-inflamatorii și integritatea barierei colonului.

Merele se consumă proaspete în cantități mari (~200g/capita/zi), dar și ca suc și multe alte preparate culinare. Aproximativ 30% din producția de mere este folosită pentru a obține suc de mere, cidru, vin, băuturi spirtoase și produse uscate. Aproximativ 25-30% din totalul fructelor procesate rămân sub formă de reziduuri solide (subproduse), popular tescovină de mere, care conțin, de asemenea, constituenți biologic activi (de exemplu, fibre alimentare, compuși fenolici, terpenici, minerale, vitamine etc.), cu potențial benefic pentru sănătate datorită activității hipoglicemiante, hipocolesterolemiante, anticancerigene, antiinflamatoare, antivirale și antibacteriene. Foarte interesant și de reținut, tescovina de măr poate avea un conținut mai mare de nutrienți decât mărul în sine și poate fi inclusă în siguranță în hrana animalelor de fermă (de exemplu, porci). S-a demonstrat că includerea alimentară a tescovinei de mere a îmbunătățit parametrii biochimici sanguini, microbiota intestinală și răspunsul imun la nivel local intestinal la purcei care după înțărcare trec printr-o perioadă de criză tranzitorie, cu efecte economice importante.

Dar, trebuie avut în vedere că această compoziție și conținutul în compuși bioactivi a tescovinei derivate din mere sunt influențați de diferiți factori, de exemplu, soiul de măr, clima și starea solului, enzimele utilizate pentru extragerea sucului, metoda utilizată pentru presare și procesul de uscare.

În IBNA s-a realizat un studiu în care s-a comparat influența a trei soiuri de măr: Granny Smith, Golden și Roșu dublu delicios asupra nivelului/concentrației de compuși bioactivi din tescovina provenită din aceste soiuri. Rezultatele noastre, similar cu cele din literatura de specialitate, au arătat că, indiferent de varietate/soi, tescovina de mere are un conținut mic de proteine și lipide, dar un nivel mare de macro- și micronutrienți bioactivi, cu rol important și benefic pentru sănătatea animală și umană, fiind bogată în fibre alimentare, polifenoli, minerale, vitamina C, acizi organici etc. Soiul nu a influențat nivelul de proteină sau grăsime, dar a influențat concentrația mai multor constituenți bioactivi. Dintre cele trei soiuri, Granny Smith a conținut un nivel superior de fibre alimentare (24,46% față de 22,42% în Golden și 19.85% în Roșu dublu delicios) și de fier (50,22 ppm versus 26,09 ppm în Golden și 34,81 ppm în Roșu dublu delicios). În contrast, soiul Roșu delicios a avut o cantitate mai mare de polifenoli totali și polifenoli individuali ca epicatechina, precum și o concentrație mai mare de potasiu, magneziu și zinc.

Așadar, potențiala variabilitate a compoziției acestui subprodus datorată diferiților factori, ca de exemplu soiul din care provine, încurajează continuarea investigațiilor asupra acestei materii prime valoroase pentru introducerea ei în lanțul furajer la scară largă și arată importanța, pentru producătorii de furaje, a caracterizării adecvate a materiilor prime înainte de a le utiliza.

Ionelia ȚĂRANU – IBNA-Balotești

Ne mai aducem, nostalgic, aminte de merele cu aromă ispititoare puse la păstrare în pivniţa bunicii, de pomii bătrâni din grădinile de la ţară, încovoiaţi de fructe, cu un gust pe care îl tot căutăm, dar îl găsim din ce în ce mai greu. Proprietarii de livezi comerciale s-au orinetat spre soiurile moderne de meri, arătoase şi productive. În câteva pepiniere pomicole și în satele pierdute printre dealuri am mai găsit mărul de odinioară...

Soiuri pe cale de dispariție, readuse la viață

Mărul românesc, autentic, este cultivat din ce în ce mai puţin. Soiuri precum Poinic, Pătul, Crețesc, Domnesc sau merele de Voineşti au pierdut, pare-se, bătălia cu soiurile moderne.

Cel mai clar exemplu este piaţa. Rar mai găsești câte o bunicuță de la țară venită să-și vândă merele din grădină. De când a început pandemia au dispărut cu totul... Amatori de mere mai puţin aspectuoase, dar mai aromate, sunt din ce în ce mai mulţi.

Încă există pepiniere pomicole de unde mai putem procura soiurile tradiţionale de măr. La Unirea, în Alba, inginerul Eugen Sepesi cultivă în pepiniera sa, în fiecarea an, peste 30 de soiuri tradiționale de măr, păr și prun. „Cererea este din ce în ce mai mare, mai ales pentru grădinile de acasă, nu pentru livezile profesionale. Am umblat mult pe la țară să caut soiurile vechi de măr sau de păr, majoritatea le-am descoperit pe la țară și am reușit să readuc la viață câteva soiuri de pomii care erau pe cale de dispariție.“ Printre avantajele mărului neaoș, dincolo de gustul pe care îl tot invocăm, se află rezistenţa şi robusteţea lui. Este adaptabil şi la vitregiile poluării moderne, este de părere Eugen Sepesi, unul dintre pomicultorii care încurajează cultivarea soiurilor tradiționale.

Nu e rentabil, dar e gustos...

În căutarea mărului românesc ne-am oprit și la Aiud. Aici, în satul Ciumbrud, din vecinătate, pomicultura este una dintre ocupaţiile de bază. La pepiniera Takacs grădinăritul s-a transmis din generație în generație. Experienţa bunicilor şi a părinţilor l-au ajutat pe Csaba, unul dintre cei mai tineri horticultori din zonă, să-şi dezvolte propria afacere. Csaba ne spune că a avut în pepinieră și soiuri tradiționale, dar a renunţat complet să mai cultive mărul pătul sau poinic din lipsa rentabilității economice. „Lumea caută aceste soiuri vechi care amintesc de grădina bunicilor, dar nu este o soluție pentru o livadă profesională, merele nu au aspect comercial, dar sunt, într-adevăr, foarte gustoase“, este de părere horticultorul din Alba. Pătulul sau poinicul se găsesc încă în oferta altor pepinieriști importanți din zona Aiudului, Emeric Bakk, Eugen Szekely sau Iuliu Ștefan Csiki. Nici la staţiunile de cercetări pomicole de la Blaj, Bistrița, Voinești sau Băneasa soiurile autohtone de măr nu au fost abandonate și pot fi procurate de doritori din pepinierele proprii.

Mărul de Batoș, în căutarea gloriei de altădată...

Parcă în niciun alt colţ al judeţului Mureş localnicii nu vorbesc cu atâta nostalgie despre vremurile apuse precum se întâmplă la Batoş. Comuna mureșeană este cunoscută drept o importantă zonă pomicolă. Înainte de 1989 IAS-urile din zonă trebuiau să ceară sprijinul elevilor şi soldaţilor pentru a putea face faţă muncii din livezi. Erau aproape 1.000 de hectare cultivate cu pomi fructiferi, în special cu meri, dar din gloria de altădată a mai rămas foarte puţin. Vechile livezi au îmbătrânit, nu mai sunt performante. Majoritatea au fost lăsate de proprietari în paragină și au devenit locurile cele mai bune de păscut oile sau vitele satului ori s-au transformat în adăpost pentru căprioare, iepuri şi mistreţi. Dumitru Dinu Cotoi, primarul comunei Batoș, ne mărturisește că „sunt lăsate în paragină zeci de hectare de livezi pentru ca acestea să fie bio sau eco, în ghilimele vorbind, de fapt ele sunt lăsate cu intenție în paragină și astfel se distrug“.

În preajma unei vechi ferme, lăsată în uitare, l-am întâlnit pe nea’ Ion, un localnic care s-a născut şi a trăit cu familia la Batoş, în vremurile bune ale comunei. Ne-a povestit, cu durere, despre timpurile când dealurile dimprejur erau pline de livezi și despre prăpădul de acum… „Pentru merele noastre a fost renumit Batoșul, dar acum s-a ales praful și pulberea de livezi. Pe vremuri se exportau în toată Europa, acum le aducem noi de pe la alții…“

Mărul înregistrat la OSIM

La Batoș pomicultura s-a schimbat radical după 1989. Zona beneficiază de un microclimat ideal pentru cultura mărului. Dar puțini localnicii au avut curajul şi banii necesari să înfiinţeze noi livezi. Majoritatea se plâng că nu au găsit sprijin la autorități și prețurile sunt, de la an la an, mai mici. În toamnă o mare parte a recoltei a fost vândută sub un leu pe kilogram. Producătorii de mere sunt nemulțumiți și pentru că au început să aibă o concurenţă tot mai mare din partea speculanţilor din pieţele mureșene, care îşi vând produsele ca fiind de „mere de Batoş“. „Supărarea noastră, a producătorilor locali, autohtoni, este că după ce muncim un an întreg cu familiile, cu o grămadă de bani investiți contra bolilor și dăunătorilor, în piețe vedem mere aduse de cine știe unde și vândute ca mere de Batoș“, ne spune Alin Păcurar, unul dintre proprietarii de livadă din comună. Primarul Dinu Cotoi le ia apărarea celor care au avut curajul să înființeze noi livezi. Spune că a încercat să protejeze producătorii locali şi a înregistrat la OSIM marca „Mere de Batoş“.

Merii pierduți din cătunele Apusenilor

În inima Apusenilor, într-un cătun dosit sub povârnişurile munţilor, la marginea comunei Lupșa, Emil Rosca, un cunoscut meșter popular, ne-a povestit despre merii din grădina sa, păstrați ca o zestre de preţ, din tată-n fiu. Sunt soiuri care au dispărut complet nu doar din Transilvania, dar şi din satele izolate ale Ţării Moţilor.

Sunt scorburoși, rămuroși și cu trunchiurile învelite în mușchi. Nea Emil nu le mai știe numele, ce fel de soiuri sunt, dar nu vrea să renunțe la ei. „Unii au peste 50 de ani, alții sunt și mult mai bătrâni, erau tot aici când eram copil… Au un gust pe care nu-l mai găsești niciunde... Și pălinca făcută din aceste mere este una deosebită“, spune meșterul de la Lupșa.

Casetă

Înainte de pandemie, în piața centrală din Târgu-Mureş o bătrânică venea în fiecare an, tocmai de la Bistriţa, să-şi vândă merele. Erau mici, puţin ciupite de rugină, mai puţin ochioase decât cele de pe la alte tarabe, aduse din Polonia, Turcia sau din Ungaria. Dar aveau o aromă a lor rară şi un parfum care te îmbia de departe. Era aroma din piviniţele şi cămările de odinioară, unde merele erau ţinute până în primăvară, când dădeau florile la pomii cei bătrâni... Bătrânica nu mai vine în piață și lipsa ei ne îndeamnă să pornim, iarăşi, în căutarea gustului pierdut...

Vasile Braic

Știați că vestitul măr Jonathan este soi de bază doar în România și Ungaria, preferat în consumul intern, dar care nu are pic de succes la export? Producătorii europeni au renunțat la poate cel mai vechi soi din lume din cauza termenului redus la păstrare. De asemenea, știați că, din principalele opt grupuri de soiuri de măr, cinci își au originea în Statele Unite ale Americii?

Grupul Jonathan (cu derivatele ulterioare Jonathan M41, Watson, Jonathan de Szatmarcseke) a fost descoperit în SUA, prin anul 1800. Vreme de un secol a fost cel mai cultivat soi din lume, dar după anii 1900 a pierdut competiția cu Red Delicious. În Europa, doar România și Ungaria l-au adoptat ca soi de bază, fiind preferat în consumul intern; dacă vreți, la noi este un fel de „măr național“.

Descriere: gust excepțional al fructului, echilibru perfect zahăr/aciditate, aromă specifică puternică, pieliță intens colorată în roșu. Pomul prezintă plasticitate, adaptabilitate pe orice tip de sol și în condiții climatice diferite, este puțin sensibil la ger, coroana poate fi condusă fără dificultăți, soiul prezintă precocitate în rodire, fructifică de-a lungul anilor constant, productivitatea este ridicată.

Dezavantaje: este sensibil la făinare și arsură bacteriană. În plus, odată cu intensivizarea culturii, care urmărea și cantitate și calitate deopotrivă, soiul nu a dat randamentul așteptat de pomicultori. Pe de altă parte, fermierii urmăresc și păstrarea cât mai îndelungată a fructelor, iar Jonathanul rezistă 1-2 luni, după care începe să-și piardă aspectul comercial (apar pete brune și depresiuni la suprafață, care se brunifică ulterior).

Grupul Red Delicious: A fost obținut în SUA în primele decenii ale secolului trecut; în prezent, ocupă locul I în producția mondială de mere. În Statele Unite este grup de bază în producție, iar în Italia, al doilea cel mai preferat soi. Sunt utilizate toate variantele ameliorate: Starkrimson Delicious, Redsupr, Delicious, Vellspur Delicious, Ace spur Delicious, Topspur Delicious, Redchief, Super Chief Sandidge, Red King, Jeromine, Starkspur Ultra Red.

Descriere: fructul roșu, cu intensități de culoare diferite și dungi longitudinale închise, este dulce, dispune de aromă puternică, se păstrează bine și este rezistent la manipulare. Prezintă aspect comercial. Soiul are o prodictivitate ridicată, iar alternanța de rodire poate fi eliminată prin normarea la tăierile de fructificare.

Dezavantaje: din cauza conținutului redus de suc nu se pretează la prelucrare industrială, iar prin păstrare pulpa devine făinoasă. Are intrare mai târzie pe rod și o rezistență redusă la ger, florile fiind sensibile și la temperaturi de 0°C, periclitându-se, astfel, legarea fructelor. Este sensibil, de asemenea, la rapăn.

Grupul Golden Delicious: a fost obținut tot în SUA și ocupă locul al II-lea pe piața mondială de fructe după Red Delicious. Soiul, cu diversele sale varietăți (Lysgolden, Belgolden, Reinders, clona B), constituie baza sortimentului în Franța, Spania și Italia.

Descriere: fructul este atractiv, de culoare alb-verzui, galben la maturitatea de consum, pulpă gălbuie, dulce, puțin acidulată, aromată; se păstrează bine în condiții clasice de depozitare, cu atmosferă controlată. Pomul se pretează la orice formă de coroană, rodește abundent, intră precoce pe rod.

Dezavantaje: este foarte sensibil la rapăn și făinare, iar aplicarea excesivă a tratamentelor pe bază de cupru în condiții de însorire accentuează rugozitatea pe pielița merelor, provocând un aspect comercial neplăcut. Umiditatea insuficientă la păstrarea în depozit duce la deprecierea calității merelor prin deshidratare.

Grupul Jonagold (variante roșu deschis-Goldpurpuriu, New Jonagold, Jonica King Jonagold, Jonabel, Highwood și roșu aprins spre închis- Jonagored, Jonagored Supra, Decosta, Jamured, Romagold, Jonaweld, Narvajo NPspur, Dalingny, Dalings, Dalinjeam, FirstRed, Rubinstar): a fost obținut în SUA, în 1943, din genitorii Golden Delicious și Jonathan. În Belgia este soi de bază, fiind răspândit deopotrivă în Olanda, nordul Italiei, Germania, Ungaria și Marea Britanie.

Descriere: pomul are vigoare supramijlocie, intră timpuriu pe rod, se pretează la tăieri moderate, este sensibil la rapăn și făinare. Fructul este mare, conic, de culoare galben-verzuie, acoperit 35-40% cu roșu deschis. Gustul este excelent. Rezistă la păstrare îndelungată, fiind pretabil și la prelucrare industrială.

Dezavantaje: pomul este sensibil la ger, iar fructul la arsuri solare.

Grupul Idared: a fost obținut în anul 1926, în SUA, din încrucișarea soiurilor Jonathan cu Wagner. Este răspândit în Ungaria, Polonia, Elveția și Austria.

Descriere: pomul prezintă vigoare mijlocie, înflorește eșalonat, timpuriu, intră precoce pe rod, are productivitate constantă, superioară soiurilor din care provine. Este sensibil la rapăn și făinare. Fructul ușor acrișor, fără arome deosebite, este mijlociu spre mare, bicolor, acoperit cu un strat subțire de ceară. Se păstrează poate cel mai bine, până prin iunie-iulie.

Dezavantaje: fructul este sensibil la loviri mecanice, deci presupune atenție sporită la manevrare.

Grupul Gala (Royal Gala, Imperial Gala, Mitchgala, Regal Gala, Rega Queen Gala, Gala Gored, Gala Must, Scarlet Gala, Galaxy,Gala Tardiva, Jugala, Mondial Gala): a fost obținut în 1962, în Noua Zeelandă. Are pondere însemnată pe piața globală, răspândindu-se rapid în Franța, Elveția, Italia.

Descriere: pomul de vigoare mijlocie are o capacitate mare de rodire, motiv pentru care este nevoie adesea de rărirea fructelor. Rodește timpuriu întâi pe nuielușe, apoi pe țepușe. Este foarte sensibil la rapăn și arsura bacteriană, tolerant la făinare. Înflorește tardiv, ceea ce face ca soiul să scape de riscul înghețurilor târzii de primăvară. Fructul are la bază pielița galbenă, acoperită integral cu roșu-orange, dar majoritatea varietăților sunt colorate în roșu intens. Pulpa este crocantă, suculentă, cu gust dulceag, aromat.

Dezavantaje: rezistență scăzută la boli, tendință de crăpare a mărului la nivelul cavității pedunculare; la recoltare există un procent mare de fructe substas, ceea ce aduce dificultăți la valorificare, mai ales că soiul nu se pretează nici la prelucrare industrială.

În afară de aceste cele mai importante 6 grupuri, în lume se mai cultivă soiuri din Grupul Elstar (Olanda) și Fuji (obținut în Japonia), ultimul cu mare răspândire în China.

Maria BOGDAN

Spectacolul naturii la Bacău! O colecție de germoplasmă cu peste 700 de soiuri și hibrizi de măr, a societății comerciale Fructex SRL, sparge gura târgului, în defavoarea rețelelor de magazine „oficiale“. Și asta pentru că Frutex și-a luat obligația să realizeze cercetare, dar și să-și mențină patrimoniul de cercetare. Pentru cei interesați de materialul săditor al soiurilor din colecție, prof. dr. ing. Ioan Viorel Rați ne stă la dispoziție cu sfaturile și serviciile societății.

O veche tradiție

– Care este povestea acestei colecții impresionante?

– În anul 1988 în România existau trei centre de cercetare pentru ameliorarea și crearea de soiuri de măr, respectiv: Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Voinești, Bistrița și Institutul de Cercetare pentru Producție Pomicolă Pitești-Mărăcineni. În acest context, în luna iulie a anului 1988 am fost detașat de la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bacău la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bistrița pentru a prelua activitatea domnului Ivan Ion, cercetător, ameliorator și reputat creator de soiuri care a ieșit la pensie. În perioada următoare, pomii altoiți în colecția de măr au parcurs câmpul doi și trei de pepinieră. Astfel, în primăvara anului 1991 pomii erau pregătiți pentru plantare deoarece schițele de altoire și întreaga tehnologie de îngrijire și etichetare au fost urmărite de mine. În toți acești ani am recoltat materialul, ambalat, etichetat și l-am distribuit pentru plantare la cele trei centre. În schimb, în vara acestui an am primit sarcina să mă ocup de înmulțirea tuturor soiurilor de măr existente în colecții, pe rețeaua stațiunilor, a unor hibrizi de perspectivă și a soiurilor noi din sortimentul internațional. A fost o vară fierbinte, cu foarte multă agitație pentru procurarea ramurilor altoi, precum și pentru urmărirea schemei de altoit și altoitul. Astfel, la sfârșitul lunii august s-a încheiat activitatea cu un bilanț de peste 700 de soiuri și hibrizi.

Colecții de germoplasmă, cu valoare națională

Obiectivele pe care noi le urmărim în colecție vizează: stabilirea unui sortiment de soiuri cu rezistență la boli; stabilirea sortimentului pentru zonare, în condițiile Podișului Central Moldovenesc, pentru fiecare grupă de coacere; selecția unor hibrizi pentru lucrări de ameliorare și crearea de soiuri noi; promovarea celor mai bune soiuri în concursuri de degustare și expoziții. Totodată, o preocupare a colectivului nostru este stabilirea unei tehnologii pentru producția de mere în sistem certificat ecologic.

– Din ce an este colecția și ce pe suprafață?

– Suprafața totală a colecției este de 1 ha, având vârsta de 27 de ani. S-au plantat câte 3-5 pomi, din fiecare soi, în rânduri duble la o densitate mare, portaltoiul pe care erau altoite soiurile fiind de vigoare mică. Țin să precizez că producția de mere se remarcă printr-o mare diversitate, care derivă în funcție de epoca de coacere, producția specifică pentru fiecare soi, formă, mărime și culoare. Primele fructe se coc după 20 iunie ale fiecărui an, la soiurile extratimpurii de măr de vară, și se încheie cu recoltarea soiurilor de iarnă, la începutul lunii octombrie. După epoca de coacere, soiurile din colecție sunt împărțite în patru grupe de vară (20 iunie - 20 august), vară-toamnă (21 august - 30 octombrie), toamnă (septembrie - decembrie) și iarnă (ianuarie - iunie). În acest an, producția recol­tată a depășit 50 de tone/ha din cele 700 de soiuri.

Noi soiuri la omologare

– Ce soiuri ați evidenția din colecția dumnea­voastră?

– Normal este să promovăm ceea ce s-a creat ca soi la Bacău, de către colectivul nostru de cercetare. Aceste soiuri sunt Amalia și Caterina, care se încadrează în grupa vară-toamnă. Cu aceste soiuri dorim să convingem consumatorii de mere că nu este firesc să consume mere de iarnă, pe care de fapt le pun la dispoziție supermarketurile tot timpul anului. Astfel, după data de 20 august, apar aceste soiuri foarte frumoase și savuroase, care întrunesc condițiile de piață și vin cu aportul de vitamine, săruri minerale, cu prospețime și gust pe întreaga durată de consum la categoria vară-toamnă

(20 august - 30 octombrie). Dacă sunt depozitate în spații frigorifice, durata de consum poate fi prelungită. De asemenea, putem exemplifica un hibrid de vară obținut de către colectivul nostru, care se recomandă pentru perioada 10 iulie-15 august, fructele acestuia sunt de culoare roșie spre violaceu, cu un strat gros de pruină, mari și gustoase; pomul este de vigoare mică, productiv, realizând producții mari în fiecare an. Totodată, în colecție există foarte multe soiuri românești, care sunt rezultatul activității de cercetare de peste 50 de ani din țara noastră: Romus, Frumos de Voinești, Delicios de Voinești, Ardelean, Generos, Voine etc. Pe lângă acestea, există soiuri din sortimentele internaționale, creații mai vechi, dar și creații mai noi, remarcându-se soiurile cu rezistență genetică la boli, în principal la rapăn: Florina, Topaz, Red Topaz și Golden Orange.

– Unde valorificați producția și cum stați cu forța de muncă?

– În afară de activitatea de cercetarea a mărului în colecție, în societatea noastră există și activitate de producție de fructe, în principal măr. Avem depozite care ne permit valorificarea merelor pe o durată mai mare de timp. Principalii beneficiari sunt societăți comerciale care valorifică merele intern pe piețe din Brașov, Vrancea, Buzău și Galați, fiind clienți consacrați, care cunosc soiurile și cu care păstrăm o relație de mai mulți ani. Forța de muncă este o problemă generală, care ne afectează și pe noi. Având o tradiție de mulți ani de activitate în pomicultură, am întreținut relații permanente cu forța de muncă din zonele limitrofe, care au căpătat experiență și încredere. Totodată, i-am specializat pe aceștia deoarece avem echipe care permit executarea unor lucrări spe­cifice, atât cât avem nevoie. Criza lipsei de forță de muncă o simțim în special în campaniile de recoltare.

Beatrice Alexandra MODIGA